1ra-359/2018 — art. 362/1 alin. 2 lit. b CP

1ra-359/2018 — art. 362/1 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-359/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Nadejda Toma,

Judecătorii: Vladimir Timofti, Constantin Alerguș, Elena Cobzac și Anatolie Țurcan,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Moloșag Natalia în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 iulie 2017 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Cărpineanu Stanislav xxxxx, născut la xxxxx,

originar xxxxx și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.05.2014 – 13.07.2017;

Instanța de apel: 21.08.2017 – 27.09.2017;

Instanța de recurs: 17.01.2018 – 15.05.2018.

A C O N S T A T AT:

Cărpineanu Stanislav a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 3621 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu încetarea procesului penal în

legătură cu expirarea termenului prescripției de tragere la răspundere penală.

inculpatul Cărpineanu Stanislav, pe parcursul perioadei de timp a lunilor

septembrie-octombrie 2011, aflându-se în mun. Chișinău, urmărind scopul

obținerii directe a unui folos financiar în mărime de 6400 euro, ceea ce conform

cursului oficial al BNM la acel moment constituia suma de 99400 lei, sub pretextul

organizării unui sejur turistic în Slovacia, a organizat intrarea, tranzitarea și

șederea ilegală pe teritoriul țărilor membre a spațiului „Schengen” și în special a

Italiei, prin obținerea în baza unei declarații false, a vizei „Schengen” de tip „C” de

intrare și ședere pe teritoriul Slovaciei drept țară de tranzit, a cetățenilor

Republicii Moldova: Vdovicenco Lidia, Vdovicenco Diana și Rusu Valeriu.

Astfel, în a doua jumătate a lunii septembrie 2011, Cărpineanu Stanislav,

urmărind scopul obținerii unui folos financiar direct de pe urma organizării

migrației ilegale a cet. Vdovicenco Lidia și Vdovicenco Diana în Italia și cunoscând

despre intențiile acestora de a pleca legal la muncă în Italia, s-a întâlnit potrivit

înțelegerii telefonice prealabile cu soții Rusu Valeriu și Vdovicenco Lidia în

1

preajma hotelului „Vila Verde” din mun. Chișinău, unde le-a comunicat acestora, că

intrarea și șederea pe teritoriul Italiei va fi posibilă mai ușor la toți membrii

familiei contra sumei de 6400 euro, prin perfectarea vizei „Schengen” la Centrul

Comun de Vize din mun. Chișinău, sub pretextul organizării unui sejur turistic în

Slovacia, deși cunoștea cu certitudine că, aceștia nu dispun de documentele

necesare pentru perfectarea în mod legal a vizei pentru intrarea și șederea pe

teritoriul Italiei. Totodată, în cadrul aceleiași întâlniri Cărpineanu Stanislav, a

solicitat și a primit de la familia Rusu-Vdovicenco xerocopiile buletinelor de

identitate, a pașapoartelor naționale a cetățeanului Republicii Moldova de plecare

în străinătate pe numele acestora, precum și a solicitat prezentarea unor

certificate-extrase din conturi bancare ce ar confirma existența în conturi pe

numele migranților a resurselor financiare.

În continuare, la 03 octombrie 2011, Cărpineanu Stanislav, aflându-se în

mun. Chișinău, urmărind scopul realizării intențiilor sale infracționale privind

obținerea unui folos financiar direct de pe urma organizării migrației ilegale a

cet. Vdovicenco Lidia, Vdovicenco Diana și Rusu Valeriu în Italia, s-a întâlnit cu

aceștia în apropierea Ambasadei Ungariei la Chișinău, unde le-a înmânat ultimilor

câte un set de acte primare necesare pentru obținerea vizei „Schengen” și anume:

copiile actelor de identitate pe numele acestora, certificate-extrase din conturi

bancare, certificate de la locul de muncă și studii, precum și confirmări a achitării

rezervărilor de cazare în apartamentele pensiunii „Liptovsky”, Mikulas din

Slovacia pe numele cet. Vdovicenco Lidia, Vdovicenco Diana și Rusu Valeriu,

obținute în circumstanțe necunoscute de către Cărpineanu Stanislav.

Totodată, Cărpineanu Stanislav i-a instructat pe aceștia referitor la

comportamentul și declarațiile ce urmau să le facă în timpul interviului cu

reprezentanții Ambasadei Ungariei, la depunerea actelor pentru obținerea vizei

solicitate.

Astfel, în aceste circumstanțe Vdovicenco Lidia, Vdovicenco Diana și

Rusu Valeriu, acționând potrivit indicațiilor primite de la Cărpineanu Stanislav, au

depus seturile de acte primite de la acesta, la Centrul Comun de Vize din cadrul

Ambasadei Ungariei la Chișinău, fiind solicitate eliberarea vizelor „Schengen” de

tip „C” de intrare și ședere pe teritoriul Slovaciei în baza unor declarații false,

precum că intenționează să se deplaseze în Slovacia la odihnă, în rezultatul căreia

de către Ambasada Ungariei le-a fost refuzată în deschiderea vizei solicitate.

Ulterior, la 12 octombrie 2011, Cărpineanu Stanislav, aflându-se în

mun. Chișinău urmărind scopul realizării în continuare a intențiilor sale

infracționale, privind obținerea unui folos financiar direct de pe urma organizării

migrației ilegale a cet. Vdovicenco Lidia, Vdovicenco Diana și Rusu Valeriu în Italia,

s-a întâlnit cu aceștia în apropierea Ambasadei Ungariei la Chișinău, unde le-a

înmânat ultimilor repetat câte un set de acte primare necesare pentru obținerea

vizei „Schengen” și anume: copiile actelor de identitate pe numele acestora,

certificate-extrase din conturi bancare, certificate de la locul de muncă și studii,

precum și confirmări a achitării rezervărilor cazare în apartamentele pensiunii

„Hippoclub” din Slovacia pe numele cet. Vdovicenco Lidia, Vdovicenco Diana și

Rusu Valeriu, obținute în circumstanțe necunoscute de către Cărpineanu Stanislav.

2

Totodată, Cărpineanu Stanislav, i-a instructat pe aceștia referitor la

comportamentul și declarațiile ce urmau să le facă în timpul interviului cu

reprezentanții Ambasadei Ungariei la depunerea actelor pentru obținerea vizei

solicitate.

Astfel, în aceste circumstanțe Vdovicenco Lidia, Vdovicenco Diana și

Rusu Valeriu, acționând potrivit indicațiilor primite de la Cărpineanu Stanislav, au

depus seturile de acte primite de la acesta la Centrul Comun de Vize din cadrul

Ambasadei Ungariei la Chișinău, fiind solicitate eliberarea vizelor „Schengen” de

tip „C” de intrare și ședere pe teritoriul Slovaciei în baza unor declarații false,

precum că intenționează să se deplaseze în Slovacia la odihnă, în rezultatul căreia

de către Ambasada Ungariei le-a fost deschise vizele solicitate.

Astfel, Cărpineanu Stanislav, prin acțiunile sale intenționate a comis,

organizarea migrației ilegale, adică organizarea în scopul obținerii directe a unui

folos financiar, a intrării, tranzitării și șederii ilegale pe teritoriul statului, a

persoanei care nu este nici cetățean, nici rezident al acestuia, acțiuni săvârșite

asupra a două sau mai multe persoane, infracțiune prevăzută de art. 3621 alin. (2)

lit. b) Cod penal.

cu apel, solicitând casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărâri de achitare, din motiv că în acțiunile inculpatului nu se întrunesc

elementele infracțiunii.

În argumentarea apelului apărarea a invocat, că

- inculpatul Cărpineanu Stanislav a declarat în fața instanței de judecată că

atât Railean Roman, cât și Boșcănean Ruslan l-au amenințat expres cu răfuială

pentru dezacordul exprimat față de insistența colaboratorilor în cauză, de a

denunța colegii de la Federație pentru fapte și acțiuni presupus ilegale;

- prima instanță nu a fost în drept să îngrădească părții apărării accesul la

materialele care au servit temei pentru pornirea urmăririi penale, deoarece astfel

s-a încălcat dreptul la apărare a inculpatului, iar în al doilea rând, instanța nu a

avut dreptul să nu verifice pertinența, concludența și veridicitatea acestor

materiale, care au stat la baza raportului nr. 160 REI-1 din 07 august 2012 al

Inspectorului secției Centru al CCTP MAI, Railean Roman și procesului-verbal din

20 august 2012 privind autosesizarea în privința începerii urmăririi penale

împotriva lui Cărpineanu Stanislav, întocmit și semnat de OUP al SUP al CCTP MAI,

Boscănean Ruslan;

- prima instanță a omis să cerceteze documentele și procesele-verbale ale

acțiunilor procesuale anexate de către partea acuzării în dosarul cauzei la

urmărirea penală, încălcând prevederile art. 373 Cod de procedură penală.

Astfel, prima instanță a lezat dreptul apărării de a se expune prin obiecții și

argumente asupra acestor probe, iar în al doilea rând, le-a administrat la baza

sentinței de condamnare fără a le cerceta în cadrul ședinței de judecată și fără

examinarea coroborării și pertinenței cu alte probe și mijloace de probă

prezentate inclusiv de partea apărării.

3

Prima instanță a administrat greșit probele din volumul I (f.d. 46, 71-76,

84-86, 94-95, 97-203), volumul II (f.d. 4-39,40, 59) fapt ce se demonstrează prin

conținutul procesului-verbal al ședințelor de judecată.

Prima instanță a pus la baza sentinței de condamnare probe care conform

art. 94 Cod de procedură penală nu pot fi admise ca probe, deoarece au fost

obținute de către organul de urmărire penală cu încălcarea dreptului la apărare,

cu încălcări esențiale de către organul de urmărire penală a dispozițiilor Codului

de procedură penală, fără a fi cercetate, în modul stabilit, în ședința de judecată.

Prima instanță în mod abuziv a încălcat drepturile și libertățile

constituționale ale lui Cărpineanu Stanislav, în mod inacceptabil au fost încălcate

prevederile legii procesual penale, prin privarea și îngrădirea accesului părții

apărării la drepturile garantate, fapt care a influențat autenticitatea informației și

documentelor din dosarul de învinuire a lui Cărpineanu Stanislav.

Apărarea consideră că autenticitatea probelor prezentate de acuzare

traduse din limba slovacă este dubioasă.

2017, a fost admis apelul, casată sentința, inclusiv din oficiu în baza art. 409

alin. (2) Cod penal, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care a fost încetat procesul penal intentat în privința

lui Cărpineanu Stanislav în baza art. 3621 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu liberarea de

răspundere penală în temeiul art. 60 Cod penal, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

4.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a menționat, că

cercetând conținutul părții descriptive a sentinței în partea ce ține de indicarea

probelor pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată privind vinovăția

inculpatului Cărpineanu Stanislav în coraport cu procesul- verbal al ședinței de

judecată, a conchis, că prima instanță și-a întemeiat concluziile pe probe

neverificate în ședința de judecată și neconsemnate în procesul-verbal.

În acest sens, instanța de apel a reținut, că prima instanță și-a întemeiat

concluziile despre vinovăția inculpatului, inclusiv în baza procesului-verbal

privind autosesizarea despre faptul depistării infracțiunii de organizare a

migrației ilegale din 20 august 2012 (f.d. 46); procesul-verbal de confruntare din

30 ianuarie 2013 dintre Rusu Valeriu și Cărpineanu Stanislav (f.d. 71-76);

procesul-verbal de examinare a obiectului din 29 ianuarie 2013 (f.d. 84-86);

ordonanța privind dispunerea ridicării seturilor de acte primare (f.d. 94-95) cu

anexarea setului de documente supuse ridicării (f.d. 97-203) și materialele

parvenite din partea autorităților maghiare (f.d. 4-39, vol.II); procesul-verbal de

examinare a obiectului din 29 aprilie 2014 (f.d. 40, vol.II); procesul-verbal de

examinare a obiectului din 25 martie 2013 (f.d. 59), însă aceste probe nu au făcut

obiect de cercetare în cadrul ședinței de judecată și nu au fost consemnate în

procesul-verbal al ședinței de judecată din 07 noiembrie 2016 (f.d. 229 vol.II).

4.2. Constatând că judecarea cauzei în prima instanță a avut loc cu

încălcarea normelor de procedură penală, instanța de apel a constatat în fapt, că

inculpatul Cărpineanu Stanislav, pe parcursul perioadei de timp a lunilor

septembrie-octombrie 2011, aflându-se în mun. Chișinău, urmărind scopul

4

obținerii directe a unui folos financiar în mărime de 6400 euro, ceea ce conform

cursului oficial al BNM la acel moment constituia suma de 99400 lei, sub pretextul

organizării unui sejur turistic în Slovacia, a organizat intrarea, tranzitarea și

șederea ilegală pe teritoriul țărilor membre a spațiului „Schengen” și în special a

Italiei, prin obținerea în baza unei declarații false, a vizei „ Schengen ” de tip „C” de

intrare și ședere pe teritoriul Slovaciei drept țară de tranzit, a cetățenilor

Republicii Moldova: Vdovicenco Lidia, Vdovicenco Diana și Rusu Valeriu.

Astfel, în a doua jumătate a lunii septembrie 2011, Cărpineanu Stanislav,

urmărind scopul obținerii unui folos financiar direct de pe urma organizării

migrației ilegale a cet. Vdovicenco Lidia și Vdovicenco Diana în Italia și cunoscând

despre intențiile acestora de a pleca legal la muncă în Italia, s-a întâlnit potrivit

înțelegerii telefonice prealabile cu soții Rusu Valeriu și Vdovicenco Lidia în

preajma hotelului „Vila Verde” din mun. Chișinău, unde le-a comunicat acestora, că

intrarea și șederea pe teritoriul Italiei va fi posibilă mai ușor la toți membrii

familiei contra sumei de 6400 Euro, prin perfectarea vizei „Schengen ” la Centrul

Comun de Vize din mun. Chișinău, sub pretextul organizării unui sejur turistic în

Slovacia, deși cunoștea cu certitudine că, acestea nu dispun de documentele

necesare pentru perfectarea în mod legal a vizei pentru intrarea și șederea pe

teritoriul Italiei. Totodată, în cadrul aceleiași întâlniri Cărpineanu Stanislav, a

solicitat și a primit de la familia Rusu-Vdovicenco xerocopiile buletinelor de

identitate a pașapoartelor naționale a cetățeanului Republicii Moldova de plecare

în străinătate pe numele acestora, precum și a solicitat prezentarea unor

certificate-extrase din conturi bancare ce ar confirma existența în conturi pe

numele migraților a resurselor financiare.

În continuare, la 03 octombrie 2011, Cărpineanu Stanislav, aflându-se în

mun. Chișinău, urmărind scopul realizării intențiilor sale infracționale privind

obținerea unui folos financiar direct de pe urma organizării migrației ilegale a

cet. Vdovicenco Lidia, Vdovicenco Diana și Rusu Valeriu în Italia, s-a întâlnit cu

aceștia în apropierea Ambasadei Ungariei la Chișinău, unde le-a înmânat ultimilor

câte un set de acte primare necesare pentru obținerea vizei „Schengen” și anume:

copiile actelor de identitate pe numele acestora, certificate-extrase din conturi

bancare, certificate de la locul de muncă și studii, precum și confirmări a achitării

rezervărilor de cazare în apartamentele pensiunii „Liptovsky”, Mikulas din

Slovacia pe numele cet. Vdovicenco Lidia, Vdovicenco Diana și Rusu Valeriu,

obținute în circumstanțe necunoscute de către Cărpineanu Stanislav.

Totodată, Cărpineanu Stanislav i-a instructat pe aceștia referitor la

comportamentul și declarațiile ce urmau să le facă în timpul interviului cu

reprezentanții Ambasadei Ungariei, la depunerea actelor pentru obținerea vizei

solicitate.

Astfel, în aceste circumstanțe Vdovicenco Lidia, Vdovicenco Diana și

Rusu Valeriu, acționând potrivit indicațiilor primite de la Cărpineanu Stanislav, au

depus seturile de acte primite de la acesta, la Centrul Comun de Vize din cadrul

Ambasadei Ungariei la Chișinău, fiind solicitată eliberarea vizelor „Schengen” de

tip „C” de intrare și ședere pe teritoriul Slovaciei în baza unor declarații false,

5

precum că intenționează să se deplaseze în Slovacia la odihnă, în rezultatul căreia

de către Ambasada Ungariei le-a fost refuzată deschiderea vizei solicitate.

Ulterior, la 12 octombrie 2011, Cărpineanu Stanislav, aflându-se în

mun. Chișinău urmărind scopul realizării în continuare a intențiilor sale

infracționale, privind obținerea unui folos financiar direct de pe urma organizării

migrației ilegale a cet. Vdovicenco Lidia, Vdovicenco Diana și Rusu Valeriu în Italia,

s-a întâlnit cu acestea în apropierea Ambasadei Ungariei la Chișinău, unde le-a

înmânat ultimilor repetat câte un set de acte primare necesare pentru obținerea

vizei „Schengen” și anume: copiile actelor de identitate pe numele acestora,

certificate-extrase din conturi bancare, certificate de la locul de muncă și studii,

precum și confirmări ai achitării rezervărilor-cazare în apartamentele pensiunii

„Hippoclub” din Slovacia pe numele cet. Vdovicenco Lidia, Vdovicenco Diana și

Rusu Valeriu, obținute în circumstanțe necunoscute de către Cărpineanu Stanislav.

Totodată, Cărpineanu Stanislav i-a instructat pe aceștia referitor la

comportamentul și declarațiile ce urmau să le facă în timpul interviului cu

reprezentanții Ambasadei Ungariei la depunerea actelor pentru obținerea vizei

solicitate.

Astfel, în aceste circumstanțe Vdovicenco Lidia, Vdovicenco Diana și

Rusu Valeriu, acționând potrivit indicațiilor primite de la Cărpineanu Stanislav, au

depus seturile de acte primite de la acesta, la Centrul Comun de Vize din cadrul

Ambasadei Ungariei la Chișinău, fiind solicitate eliberarea vizelor „Schengen” de

tip „C” de intrare și ședere pe teritoriul Slovaciei în baza unor declarații false,

precum că menționează să se deplaseze în Slovacia la odihnă, în rezultatul căreia

de către Ambasada Ungariei le-a fost deschise vizele solicitate.

4.3. Deși inculpatul nu a recunoscut vinovăția, instanța de apel a ajuns la

concluzia, că vinovăția lui Cărpineanu Stanislav este dovedită prin următoarele

probe: declarațiile martorilor Rusu Valeriu (f.d. 214-216, vol.II); Vdovicenco Lidia

(f.d. 217-223, vol.II); Chirtoacă Vasile (f.d. 224-225, vol.II); procesul-verbal privind

autosesizarea despre faptul depistării infracțiuni de organizare a migrației ilegale

din 20 august 2012 (f.d. 46, vol.I); procesul-verbal de confruntare din 30 ianuarie

2013 dintre Rusu Valeriu și Cărpineanu Stanislav (f.d. 71-76, vol.I);

procesul-verbal de examinare a obiectului din 29 ianuarie 2013 potrivit căruia a

fost supus examinării formularul pașaportului național RM, cu seria xxxxx eliberat

la 11 martie 2010 pe numele lui Rusu Valeriu, născut la xxxxx, în care a fost

constatată aplicarea vizei Schengen deschisă la Centrul Unic de vize din Chișinău

la 17 octombrie 2011, precum și ștampilele de intrare pe teritoriul României la 20

octombrie 2011 (f.d. 84-86, vol.I); ordonanța privind dispunerea ridicării seturilor

de acte primare, ce au fost depuse pentru obținerea vizei la Reprezentanța Misiunii

diplomatice a R. Ungaria din cadrul Centrului Comun de Vize din R. Moldova, or.

Chișinău de către Rusu Valeriu, Vdovicenco Lidia și Vdovicenco Diana (f.d. 94-95),

cu anexarea setului de documente supuse ridicării (f.d. 97-203) și materialele

parvenite din partea autorităților maghiare (f.d. 4-39, vol.II); procesul-verbal de

examinare a obiectului din 29 aprilie 2014 potrivit căruia sunt supuse examinării

materialele acumulate de Autoritățile Maghiare în cadrul executării cererii de

asistență juridică internațională, care includ în sine acte primare depuse pentru

6

obținerea vizelor Schengen la Centrul Unic de Vize din mun. Chișinău de către

cetățenii R. Moldova, Rusu Valeriu, Vdovicenco Lidia și Vdovicenco Diana și

potrivit materialelor parvenite fiecare din persoanele menționate s-au adresat cu

cerere de obținere a vizei la reprezentanța misiunii diplomatice la 03 octombrie

2011 și respectiv la 12 octombrie 2011 (f.d. 40, vol. II); procesul-verbal de

examinare a obiectului din 25 martie 2013 potrivit căruia este supusă examinării

informația Serviciului Grăniceri al R. Moldova cu privire la traversarea frontierei

de stat cu mijlocul de transport model „BMW-318i” cu n/î xxxxx și în rezultatul

examinării s-a constatat că, la 20 octombrie 2011 cu automobilul menționat la

volanul căruia se afla Cărpineanu Stanislav, a.n. xxxxx prin PCTF „Leușeni-Albița”

s-au deplasat Rusu Valeriu, a.n. xxxxx, Vdovicenco Lidia, a.n. xxxxx, Vdovicenco

Diana, a.n. xxxxx (f.d. 59, vol.II).

Astfel, instanța de apel a concluzionat, că acțiunile infracționale ale

inculpatului Cărpineanu Stanislav urmează a fi încadrate în baza art. 3621 alin. (2),

lit. b) Cod penal - organizarea în scopul obținerii directe a unui folos financiar, a

intrării, tranzitării și șederii ilegale pe teritoriul statului a persoanei care nu este

nici cetățean, nici rezident al acestuia, acțiuni săvârșite asupra a două sau mai

multe persoane.

În acest sens, instanța de apel a reținut ca fiind pertinente și concludente

declarațiile martorului Rusu Valeriu, acestea coroborând cu declarațiile

martorului Vdovicenco Lidia.

Instanța de apel a reținut că martorii Rusu Valeriu și Vdovicenco Lidia,

precum și fiica lor Vdovicenco Diana au plecat spre Slovacia împreună cu

inculpatul Cărpineanu Stanislav, cu automobilul dânsului.

Acest fapt se confirmă prin informația Serviciului Grăniceri al R. Moldova cu

privire la traversarea frontierei de stat cu mijlocul de transport model „BMW-

318i”, n/î xxxxx și în rezultatul examinării s-a constatat că la 20 octombrie 2011

cu automobilul menționat la volanul căruia se afla Cărpineanu Stanislav, prin PCTF

„Leușeni-Albița” s-au deplasat Rusu Valeriu, Vdovicenco Lidia, Vdovicenco Diana.

De asemenea, din copia pașaportului cu seria xxxxx eliberat la 11 martie

2010 pe numele lui Rusu Valeriu se constată aplicarea vizei Schengen deschisă la

Centrul Unic de vize din Chișinău la 17 octombrie 2011, precum și ștampilele de

intrare pe teritoriul României.

Totodată, la materialele cauzei penale au fost administrate actele care au

servit la obținerea vizei la Reprezentanța Misiunii diplomatice a R. Ungaria din

cadrul Centrului Comun de Vize din R. Moldova de către Rusu Valeriu,

Vdovicenco Lidia, Vdovicenco Diana, precum și materialele parvenite din partea

autorităților maghiare.

Cu referire la argumentele avocatului Moloșag Natalia precum că partea

acuzării a anexat mai multe documente, înscrisuri care se pretind a fi traduse din

limba slovacă, partea apărării punând la îndoială aceste probe și autenticitatea

acestora, instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, deoarece actele la care face

referire partea apărării au fost traduse ca urmare a acordării serviciilor de

traducere, garantate prin contractul bilateral încheiat cu IGP al MAI al Republicii

Moldova de către SRL „Lingvistica”, materialele care au fost traduse au fost

7

acumulate în baza cererii de asistență juridică internațională la Autoritățile

Ungariei.

De către avocatul Moloșag Natalia la materialele cauzei penale au fost

anexate înscrisuri și anume factura de achiziție a echipamentului sportiv cu

traducerile efectuate, bonul de plată a serviciilor hoteliere și un extras din internet

despre expoziția de mobilă pe care a vizitat-o inculpatul Cărpineanu Stanislav.

Instanța de apel a apreciat critic înscrisurile prezentate de partea apărării,

deoarece aceste materiale prezentate în formă xeroxată nu au nici o putere juridică

de a combate învinuirea adusă inculpatului Cărpineanu Stanislav și probele

administrate de către acuzatorul de stat, care au fost apreciate în conformitate cu

art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, în baza cărora au fost constatate în

acțiunile inculpatului elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 3621 alin. (2) lit. b) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele

inculpatului Cărpineanu Stanislav precum că nu el a săvârșit infracțiunea

imputată, or, reieșind din probele administrate, apreciate și verificate în cadrul

ședinței instanței de apel rezultă cu certitudine că inculpatul Cărpineanu Stanislav

a săvârșit infracțiunea de organizare a migrației ilegale în modul indicat în actul

de învinuire.

La fel, instanța de apel a respins argumentele invocate de către avocatul

Moloșag Natalia în ceea ce privește că inculpatul Cărpineanu Stanislav a declarat

că Railean Roman și Boșcănean Ruslan, colaboratori de poliție, l-au amenințat

expres cu răfuială pentru dezacordul exprimat față de insistența acestora de a

denunța colegii de la Federație pentru fapte și acțiuni presupus ilegale, deoarece

partea apărării nu a demonstrat prin probe pertinente și concludente cele

invocate, iar careva plângeri referitor la pretinsele acțiuni ale colaboratorilor de

poliție nu au fost formulate.

Mai mult, referitor la argumentele avocatului Moloșag Natalia precum că în

speță este necesară audierea colaboratorilor de poliție Railean Roman și

Boșcănean Ruslan, în calitate de martori, instanța de apel, în conformitate cu

art. 90 alin. (3), pct. 4) Cod procedură penală a specificat, că prima instanță corect

a respins demersul în cauză, deoarece în calitate de martori nu pot fi citați și

ascultați - judecătorul, procurorul, reprezentantul organului de urmărire penală,

grefierul - cu privire la circumstanțele care le-au devenit cunoscute în legătură cu

exercitarea de către ei a atribuțiilor lor procesuale.

A mai reținut instanța de apel, că atât în cadrul ședinței de judecată în

instanța de fond, cât și în cererea de apel avocatul Moloșag Natalia a invocat că

partea apărării nu a avut acces la materialul nr. 79 din 05 iunie 2012 R-2 al CCTP,

pentru a fi cercetat în cadrul ședinței de judecată, astfel fiind încălcat principiul

egalității armelor în procesul penal, iar instanța de judecată urma să oblige

acuzatorul de stat să prezinte materialul nominalizat.

Instanța de apel a respins ca nefondat argumentul nominalizat, considerând

că în speță nu a fost încălcat dreptul la un proces echitabil al inculpatului

Cărpineanu Stanislav, deoarece materialul nr. 79 din 05 iunie 2012 R-2 al CCTP nu

constituie probă a procesului penal și nu a fost pus la baza învinuirii inculpatului.

8

Mai mult, s-a menționat, că instanța de judecată nu poate obliga procurorul

de a prezenta alte probe, decât cele indicate în actul de învinuire, deoarece instanța

de judecată nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii, iar concluziile

despre vinovăția sau nevinovăția inculpatului se formează în baza probelor

administrate de către partea acuzării, respectiv, partea apărării.

Astfel, la baza sentinței de condamnare în privința inculpatului

Cărpineanu Stanislav au fost puse probe la a căror cercetare au avut acces toate

părțile în egală măsură, nefiind lezat dreptul inculpatului la un proces echitabil.

În același timp, argumentele invocate de către avocatul Moloșag Natalia cu

referire la încălcarea principiului egalității armelor nu sunt similare cu cele

statuate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Bulut c. Austriei,

la care face referire avocatul Moloșag Natalia.

În concluzie, având în susținere prevederile art. art. 391 alin. (1) pct. 6), 332,

275 pct. 4) Cod de procedură penală și art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, instanța de

apel ținând cont de faptul că inculpatul Cărpineanu Stanislav a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 3621 alin. (2) lit. b) Cod penal, în perioada de timp a

lunilor septembrie-octombrie 2011, iar de la ziua săvârșirii infracțiuni a expirat

termenul de 5 ani, respectiv, expirând termenul de tragere la răspundere penală a

inculpatului, a dispus încetarea procesului penal în privința inculpatului, cu

liberarea de răspundere penală, în legătură cu expirarea termenului de prescripție

de tragere la răspundere penală.

alin. (1) pct. 6), 8), 15) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar,

solicitând casarea hotărârilor judecătorești adoptate pe caz cu pronunțarea unei

hotărâri de achitare, din motiv că în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite

elementele infracțiunii și nu există probe ce ar demonstra vinovăția inculpatului.

În argumentarea recursului menționează, că partea apărării a fost lezată de

posibilitatea adecvată de a examina materialul care a stat la baza pornirii UP

împotriva lui Cărpineanu Stanislav.

Inculpatul Cărpineanu Stanislav a declarat în fața instanței că atât

Railean Roman, cât și Boșcănean Ruslan, l-au amenințat expres cu răfuială pentru

dezacordul exprimat față de insistența colaboratorilor în cauză, de a denunța

colegii de la Federație pentru fapte și acțiuni presupus ilegale.

Susține apărarea, că prima instanță nu a fost în drept să îngrădească părții

apărării accesul la aceste materiale, deoarece astfel s-a încălcat dreptul la apărare

a inculpatului, iar în al doilea rând instanța de fond nu a avut dreptul să nu verifice

pertinența, concludența și veridicitatea acestor materialele, care au stat la baza

Raportului nr. 160 REI-1 din 07 august 2012 al Inspectorului secției Centru al

CCTP MAI, Railean Roman și procesului-verbal din 20 august 2012 privind

autosesizarea în privința începerii urmăririi penale împotriva lui

Cărpineanu Stanislav, întocmit și semnat de OUP al SUP al CCTP MAI

Boșcanean Ruslan.

Consideră apărarea că instanța de apel neîntemeiat a apreciat critic aceste

argumente.

9

În acest sens invocă practica CtEDO, (Edwards c. Regatului Unit (1992)

cererea nr. 13071/87) potrivit căreia „procurorul trebuie să dezvăluie părții

apărării toate probele materiale în favoarea sau împotriva învinuitului, în caz

contrar procesul de judecată ar deveni defectuos”, iar în Foucher c. Franței (1997)

cererea nr. 22209/93 „Curtea a considerat că pentru reclamant a fost important de

a avea acces la dosarul său, și de a obține documente din el pentru a putea contesta

raportul oficial referitor la el. Neavând un asemenea acces, nu se poate pregăti o

apărare adecvată și nu se beneficiază de egalitatea armelor, ceea ce contravine

cerințelor art. 6 alin. (1) CțEDO.” Totodată, mai face referire la cauzele Popovici vs

Moldova, Năvăloacă vs Moldova, Dan vs Moldova, Grădinar vs Moldova, Vetrenco

vs Moldova și Fomin vs Moldova, susținând că în aceste cauze sentințele de

condamnare emise de Curtea Supremă de Justiție nu s-au bazat pe probe

suficiente.

Mai menționează că prima instanță a încălcat prevederile art. 373 Cod de

procedură penală, omițând să cerceteze documentele și procesele-verbale ale

acțiunilor procesuale anexate de către partea acuzării în dosarul cauzei la

urmărirea penală, iar la rândul său instanța de apel a trecut sub tăcere motivele

invocate de apărare cu privire la încălcarea dreptului la un proces contradictoriu.

La fel, consideră avocatul, că instanța de apel dat o apreciere globală asupra

vinovăției lui Cărpineanu Stanislav, fără să evalueze în mod direct toate

circumstanțele și probele importante, fără a da o apreciere concretă la semnele

componente ale infracțiunii imputate precum și fără a constata și demonstra,

legătura cauzală între acțiunile descrise în învinuire cu probele administrate de

partea acuzării la faza urmăririi penale, fără a da apreciere tuturor încălcărilor

comise la examinarea fondului.

O simplă transcriere a rechizitoriului și probelor administrate la urmărirea

penală, fără a fi cercetate în cadrul instanței, fără a se da posibilitate părții apărării

de a lua cunoștință în cadrul ședințelor de judecată de toate probele părții acuzării,

care au stat la baza condamnării lui Cărpineanu Stanislav nu poate fi catalogată în

esență că acestuia i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil cu respectarea

principiului contradictorialității și egalității armelor în proces.

Mai relatează că în cererea de apel partea apărării a invocat, că prima

instanță fals a invocat că a administrat în ședință sub toate aspectele probele din

volumul 1 (f.d. 46, 71-76, 84-86, 94-95, 97-203) și volumul 2 (f.d. 4-39, 40, 59),

acest fapt a fost demonstrat prin conținutul procesului-verbal al ședințelor de

judecată în care clar se vede că aceste probe nu s-au examinat și/sau cercetat în

ședințele de judecată, și prin înregistrarea audio a ședințelor de judecată.

Citirea materialelor cauzei la ședința din 07 noiembrie 2016 (f.d. 229 vol.II)

nu întrunește cerințele unei cercetări a documentelor și a proceselor-verbale ale

acțiunilor procesuale. Probele puse la baza sentinței de condamnare, au fost

obținute de către organul de urmărire penală contrar prevederilor art. 94 Cod de

procedură penală.

De asemenea reiterează apărarea, că la dosarul cauzei din partea acuzării au

fost anexate mai multe documente, înscrisuri care se pretinde a fi traduse din

10

limba slovacă, însă consideră că autenticitatea acestora este pusă sub semn de

întrebare.

La fel, consideră că instanțele de fond au eșuat în dovedirea prezenței în

acțiunile inculpatului Cărpineanu Stanislav, a faptelor referitoare la existența

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (2) lit. d) Cod penal.

partea apărării, pledând pentru inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

În argumentarea acestei poziții, acuzatorul de stat a menționat că acțiunile

efectuate de organul de urmărire penală sunt legale și nu au fost admise încălcări

ale legii procesual-penale, ce ar fi condiționat comiterea unei erori grave de drept.

Totodată, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare

în instanța de apel, iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza

hotărârii de condamnare nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs

și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără

a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu a

fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu

este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată

și motivată.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal atestă, că apărarea

invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel art. 427

alin. (1) pct. 6), 8), 15) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, când 8) nu au fost întrunite

elementele infracțiunii sau când 15) instanța de judecată internațională, prin

hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și

libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză.

11

Astfel, analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept

prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

constată, că asemenea eroare nu se confirmă la examinarea recursului declarat,

dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art. art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții apărării,

aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

La caz, reieșind din criticele apărătorului invocate în recurs, Colegiul penal

reține că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de apreciere a

probelor.

În acest sens, Colegiul consideră că se impune precizarea că aprecierea

probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal,

deoarece întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală,

instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va

fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor

sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele

de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul

casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele

de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticele referitoare

la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele

de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform infracțiunii

incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul

recursului, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală și nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

12

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut

cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat

probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, înlăturând eroarea invocată

de către apărare în cererea de apel cu referire la faptul, că prima instanță

și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată.

Prin urmare, instanța de apel a cercetat în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării întregul material probator anexat la cauza penală, și întemeiat a ajuns

la concluzia privind casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță privind recunoașterea vinovăției

inculpatului Cărpineanu Stanislav în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3621

alin. (2) lit. b) Cod penal, cu încetarea procesului penal în temeiul art. 60 Cod penal,

în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Cu referire la criticile invocate de recurent sub aspectul pct. 8 alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează, că temeiul de drept

prescris în art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, prevede, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

În acest sens instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1)

Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și

semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu

au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, prima instanță l-a recunoscut vinovat pe

Cărpineanu Stanislav de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (2)

lit. b) Cod penal, organizarea migrației ilegale, adică organizarea în scopul obținerii

directe a unui folos financiar, a intrării, tranzitării și șederii ilegale pe teritoriul

statului, a persoanei care nu este nici cetățean, nici rezident al acestuia, acțiuni

săvârșite asupra a două sau mai multe persoane, totodată dispunând încetarea

procesului penal în legătură cu expirarea termenului prescripției de tragere la

răspundere penală.

Având în vedere faptul, că prima instanță pusese la baza soluției de

condamnare probe care nu au fost indicate în procesul-verbal al ședinței de

judecată și nefiind cercetate de către aceasta, instanța de apel a dispus casarea

sentinței, și stabilind circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul

de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect a ajuns la concluzia

privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate.

Colegiul penal consideră, că instanța de apel admițând apelul apărării,

inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și respectând

13

prevederile art. art. 413 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, în care s-a expus asupra

tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care

se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4 din prezenta

decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o

consideră necesară.

Instanța de recurs apreciază ca fiind neîntemeiate argumentele recurentului

prin care se susține că instanța de apel a dat o apreciere globală asupra vinovăției

lui Cărpineanu Stanislav, fără să evalueze în mod direct toate circumstanțele și

probele importante, fără a da o apreciere concretă la semnele componente ale

infracțiunii imputate precum și fără a constata și demonstra legătura cauzală între

acțiunile descrise în învinuire cu probele administrate de partea acuzării la faza

urmăririi penale.

Astfel, cu referire la aceste argumente Colegiul penal punctează, că în

conținutul deciziei atacate a fost dată apreciere circumstanțelor ce dovedesc

prezența în acțiunile inculpatului Cărpineanu Stanislav a laturii obiective a

infracțiunii incriminate, precum și a probelor ce dovedesc cu certitudine intenția

acestuia la comiterea acestei infracțiuni, cum ar fi declarațiile martorilor

Rusu Valeriu și Vdovicenco Lidia, precum și informația Serviciului Grăniceri al

R. Moldova cu privire la traversarea frontierei de stat, potrivit căreia la

20 octombrie 2011 cu automobilul model „BMW-318i”, n/î xxxxx la volanul căruia

se afla Cărpineanu Stanislav, prin PCTF „Leușeni-Albița” s-au deplasat

Rusu Valeriu, Vdovicenco Lidia și Vdovicenco Diana.

Prin urmare, instanța de apel corect a respins alegațiile inculpatului și ale

apărării cu privire la lipsa în acțiunile lui Cărpineanu Stanislav a elementelor

constitutive ale infracțiunii incriminate.

Cu referire la temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 15) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

când instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o

încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată

și în această cauză, Colegiul penal conchide că nici acesta nu și-a găsit reflectare în

speța supusă judecății, deoarece recursul nu conține o motivare în acest sens.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei de recurs

nu s-a confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul că

recurentul nu a indicat în privința unei hotărâri a unei instanțe de judecată

internațională care ar fi aplicabilă și la circumstanțele din prezenta speță, iar

hotărârile CtEDO din cauzele Edwards vs Regatul Unit, Foucher vs Franța, nu au

legătură cu cauza penală deferită judecății, or circumstanțele din cauza

nominalizată se referă la o altă situație de fapt și de drept.

Astfel, instanțele de judecată nu au admis o încălcare a dreptului inculpatului

Cărpineanu Stanislav la un proces echitabil, consfințit în art. 6 CEDO, sub aspectele

specificate de recurent.

14

La fel, nu sunt aplicabile speței nici cauzele de referință invocate de apărare

cum ar fi Popovici vs Moldova, Năvăloacă vs Moldova, Dan vs Moldova, Grădinar vs

Moldova, Vetrenco vs Moldova și Fomin vs Moldova, în sensul că sentințele de

condamnare pronunțate în aceste situații, nu s-au bazat pe probe suficiente, or, în

speța dedusă judecății Colegiul penal nu a depistat încălcări de genul celor

identificate de Curtea Europeană în cauzele nominalizate.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate.

Astfel, erorile de drept invocate de apărare, prevăzute la art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8), 15) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului, iar din aceste considerente recursul în cauză urmează a fi respins, ca

inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul

Moloșag Natalia în numele inculpatului, cu menținerea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Cărpineanu Stanislav xxxxx.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 iunie 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

15