1ra-510/2018 — art.186 alin.2 lit.d, 187 alin.2 lit.b,e,f, 188 alin.3 lit.d Cod penal

1ra-510/2018 — art.186 alin.2 lit.d, 187 alin.2 lit.b,e,f, 188 alin.3 lit.d Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-510/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Anatolie Țurcan, Elena

Cobzac,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de inculpatele

Bojic Elena, Grozavu Ludmila și avocatul acesteia Ciocanu Aliona, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 noiembrie

2017, în cauza penală în privința lui

Bojic Elena Xxxx,

născută la xxxx, originară din r-nul Xxxx, s. Xxxx,

domiciliată până la reținere în r-nul Xxxx, s. Xxxx.

Grozavu Ludmila,

născută la xxxx, originară și domiciliată până la

reținere în r-nul Xxxx, s. Xxxx,

Latiș Eremei Xxxx,

născut la xxxx, originar și domiciliat în r-nul Xxxx, s.

Xxxx

și

Roșca Ion Xxxx,

născut la xxxx, originar și domiciliat în r-nul Xxxx, s.

Xxxx.

Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:

fond);

apel);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

condamnați:

- Grozavu Ludmila în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal la 5 ani

închisoare, fără amendă și în baza art. 188 alin. (3) lit. d) Cod penal la 10 ani

închisoare.

1

În temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, definitiv i-a fost stabilită pedeapsa de 12 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei.

- Bojic Elena în baza art. 186 alin. (2) lit.d) Cod penal la 2 ani închisoare și în

baza art. 188 alin.(3) lit.d) Cod penal la 10 ani închisoare.

Potrivit art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, definitiv i-a fost stabilită pedeapsa de 11 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, pentru femei.

Prin aceiași sentință au fost condamnați Prisacari I., Latiș E., Roșca I.,

Romanciuc V. în privința căruia cauza nu se examinează.

S-a încasat de la Bojic E. în beneficiul lui Mansurov B. prejudiciul material

în sumă de xxxx lei.

S-a dispus încasarea în mod solidar de la Bojic E., Grozavu L. și Latiș E. în

beneficiul lui Mansurov B. prejudiciul material în sumă de xxxx lei, prejudiciul

moral în sumă de xxxx lei și cheltuielile de judecată în beneficiul statului în sumă

de xxxx lei.

la 30 decembrie 2013, în timpul zilei, aflându-se în gospodăria concubinului său,

Mansurov Batîr, locuitor al r-lui Xxxx, s. Xxxx, având acces liber, a sustras pe

ascuns din casă bani în sumă de 1500 euro, care potrivit cursului valutar 1 euro

constituia 18,1129 lei, un telefon mobil de modelul „LG” la preț de 3000 lei, un

navigator la prețul de 3000 lei, aparat de fotografiat de model „Poloroid” cu

prețul de 1000 lei, astfel cauzându-i părții vătămate un prejudiciu considerabil în

sumă totală de 34 169, 35 lei.

Tot ea, la 04 ianuarie 2014, aproximativ la ora 2200, prin înțelegere

prealabilă cu Grozavu L., Prisacari I., Latiș E. au pătruns în gospodăria lui

Mansurov B., din s. Xxxx, r-nul Xxxx și amenințându-l cu omorul, i-au aplicat

lovituri cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului, l-au lovit cu o sticlă,

cu un ciocan și topor în regiunea capului, cauzându-i leziuni corporale ușoare,

care au provocat dereglarea sănătății de scurtă durată, l-au imobilizat, legându-l

cu lipici de un scaun și i-au cerut transmiterea banilor pe care acesta îi păstrează

la domiciliu. Primind refuzul, l-au maltratat în continuare și l-au înțepat cu

cuțitele în regiunea toracelui, apoi au percheziționat domiciliu și din interior au

sustras bunuri materiale și bani în sumă de 22000 ruble rusești, care potrivit

informației prezentate de „FinComBank” SA, filiala nr.16 Drochia, 1 rublă

constituia 0,3936 lei și 1650 lei, două cartele de la „Sberbank” și „Alfabank”

Federația Rusă cu bani în cont, astfel cauzându-i lui Mansurov B. un prejudiciu

2

considerabil în sumă totală de 24 159,2 lei.

Grozavu Ludmila având о înțelegere prealabilă cu Prisacari I. și Roșca I., la

data de 02 august 2012, aproximativ la orele 0530 , aflându-se pe str. Xxxx, mun.

Xxxx, aplicând violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei,

manifestată prin aplicarea multiplelor lovituri cu pumnii și picioarele pe corpul

lui Bușanschii D., care conform raportului de expertiză medico-legală nr.114D

din 13.07.2013, i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare, după care l-au

deposedat de bunuri și anume au sustras în mod deschis о geantă bărbăteasca

din piele la preț de 300 lei, în care se aflau bani în sumă de 500 lei, telefon mobil

de model “Nokia 1616” de culoare neagră la preț de 450 lei, carnet de culoare

roșie la preț de 50 lei și pașaport străin care nu prezintă valoare materială, ce

aparținea victimei, cauzându-i, astfel, părții vătămate un prejudiciu material în

proporții considerabile în suma totală de 1300 lei.

Tot ea, la 04 ianuarie 2014, aproximativ la ora 2200, prin înțelegere

prealabilă cu Bojic E., Prisacari I., Latiș E., la inițiativa lui Bojic E., au pătruns în

gospodăria și domiciliul lui Mansurov B., din s. Xxxx, r-nul Xxxx și

amenințându-l cu omorul, i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele pe diferite

părți ale corpului, lovindu-l cu o sticlă, un ciocan și topor în regiunea capului,

cauzându-i leziuni corporale ușoare, care au provocat dereglarea sănătății de

scurtă durată, l-au imobilizat, legându-l cu lipici de un scaun și i-au cerut

transmiterea banilor pe care acesta îi păstrează la domiciliu. Primind refuzul, l-

au maltratat în continuare, înțepându-l cu cuțitele în regiunea toracelui, apoi au

percheziționat domiciliu de unde au sustras bunuri materiale și bani în sumă de

22000 ruble rusești, care potrivit informației prezentate de „FinComBank” SA,

filiala nr.16 Drochia, 1 rublă constituia 0,3936 lei și 1650 lei, două cartele de la

„Sberbank” și „Alfabank” F.Rusă cu bani în cont, astfel cauzându-i lui Mansurov

B. un prejudiciu considerabil în sumă totală de 24 159,2 lei.

inculpatei Grozavu L., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe toate capetele de învinuire, deoarece

fapta nu a fost săvârșită de ea.

A indicat că instanța de fond incorect a stabilit pedeapsa penală, contrar

prevederilor legale și circumstanțelor stabilite în cadrul examinării cauzei.

Vinovăția lui Grozavu L. în baza art. 187 alin.(2) lit.b),e),f) Cod penal nu a

fost dovedită, iar sentința de condamnare este bazată doar pe declarațiile și

presupunerile părții vătămate.

Astfel, în cadrul confruntării între victima Bușanschii D. și Grozavu L.,

3

primul a declarat că nu o recunoaște pe inculpată, dar după voce crede că este

fata care la 02.08.2012 împreună cu Prisacari I. și încă o persoană care l-au bătut,

au sustras geanta. Grozavu L. a relatat că nu îl cunoaște pe Bușanschii D. și că nu

a discutat cu acesta.

Ulterior, în cazul audierii lui Bușanschii D. în calitate de parte vătămată la

05.02.2014, a depus alte declarații comunicând că a fost lovit de cei 2 băieți,

băiatul cel mai slab a încercat să-i smulgă gentuța, care s-a rupt de la curea și a

căzut jos, domnișoara a ridicat geanta și a început să-i aplice lovituri cu

picioarele, sărind pe el cu picioarele când acesta era la pământ.

Prin urmare, declarațiile victimei urmează a fi apreciate critic, deoarece la

fiecare etapă își schimbă depozițiile.

Nu este de acord nici cu raportul de expertiză medico-legală nr.114 din

13.07.2013 în privința lui Bușanschii D., care a fost efectuat peste o perioadă de

un an de la momentul conflictului.

Totodată, nu și-a găsit confirmare nici agravanta - cauzării prejudiciului

considerabil victimei Bușanschii D., or, nici ultimul nu a declarat că i s-a cauzat

daune în proporții considerabile. Mai mult că, victima a declarat în scris că nu

are careva pretenții față de nimeni.

Referitor la învinuirea adusă în baza art. 188 alin.(3) lit.d) Cod penal a

menționat că sentința s-a bazat pe faptul că Grozavu L. s-a aflat în gospodăria lui

Mansurov B., însă nici în cadrul urmăririi penale, cât și cercetării judecătorești

probe pertinente, concludente și utile în probarea învinuirii aduse nu au fost

administrate. Învinuirea adusă este eronată și bazată doar pe presupuneri.

Inculpata la data reținerii în ianuarie 2014 era angajată în câmpul muncii,

avea în arendă un loc în piață, unde vindea. Potrivit caracteristicii de la locul de

trai, este caracterizată pozitiv, are la întreținere 3 copii minori, fără antecedente

penale.

Astfel, Grozavu L. nu a avut nici un motiv de a săvârși infracțiunea, or

motivul și scopul tîlhăriei sunt calificate ca unele care urmăresc profitul, iar

aceasta nu a avut necesitatea nici unui profit. Nici o probă din materialele cauzei

nu demonstrează că inculpata ar fi avut vre-o înțelegere prealabilă cu Bojic E.,

Prisacari I. și Latiș E. cu scop de pătrundere în gospodăria și domiciliul lui

Mansurov B., amenințându-l cu omorul, aplicându-i lovituri victimei,

maltratarea acestuia, sustragerea bunurilor. Nu este clar cînd a avut loc, cum s-a

manifestat, în ce mod, unde a avut loc, înțelegerea prealabilă cu cei trei de a

săvârși fapta infracțională incriminată.

Acuzarea a formulat învinuirea declarativ, fără a demonstra că inculpata

cunoștea că victima Mansurov B. locuiește singur și că are bani. Acestea fiind

4

presupuneri neverificate din partea acuzării, deoarece parțile nici nu se

cunoșteau și niciodată anterior nu s-au văzut. Multe din bunurile declarate de

partea vătămată că ar fi fost sustrase de la acesta de fapt, în ziua cercetării la fața

locului erau în casa victimei, fiind criticabil faptul că cu fiecare plângere partea

vătămată înaintează mai multe pretenții materiale nejustificabile față de

inculpați.

Din materialele cauzei nu se probează intenția lui Grozavu L. la

săvârșirea tâlhăriei și de a-i cauza părții vătămate suferințe fizice sau psihice,

precum nici intenția de a-i cauza leziuni corporale, de fapt aceasta nici nu a

făcut-o.

2017, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de avocat în numele lui Grozavu

L.

aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat

probele administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui

Grozavu L. în săvârșirea infracțiunilor imputate, corect a stabilit circumstanțele

de fapt și vinovăția inculpatei.

Astfel, instanța a respins argumentele avocatului privind lipsa unei

înțelegeri prealabile cu celelalte persoane îndreptate spre pătrunderea în

gospodărie străină, aplicarea loviturilor victimei, maltratarea victimei,

sustragerea bunurilor, deoarece aceste motive contravin declarațiilor date de

Grozavu L. în calitate de bănuit și învinuit, precum și sunt contradictorii

circumstanțelor cauzei și declarațiilor părții vătămate Mansurov B., inclusiv și

declarațiilor date de Latiș E. Mai mult, aceste argumente nu pot fi admise ținând

cont și de comportamentul lui Bojic E., care nu a pătruns în casă, anume pentru a

nu fi recunoscuți infractorii, circumstanțe care confirmă înțelegerea prealabilă

anume în comiterea atacului tâlhăresc.

Cât privește probele nominalizate de către avocat în cererea de apel care

urmează a fi apreciate critic, instanța de apel a conchis că aceasta este opinia

apărării de a denatura probele, or, probele analizate și apreciate coroborează

între ele și confirmă vinovăția lui Grozavu L.

De asemenea, instanța a conchis că măsura de pedeapsă a fost aplicată

legal și corect de către instanța de fond, care nu contravine legii, ținând cont de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, precum și de gravitatea faptei penale,

urmările prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunii, persoana celui vinovat,

comportamentul inculpatei în timpul examinării cauzei, fără antecedente penale.

5

Grozavu Ludmila și avocatul acesteia Ciocanu A., care au solicitat:

- inculpata Grozavu L., care fără a invoca vre-un temei de drept prevăzut la art.

427 alin.(1) CPP, solicită casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei

noi hotărâri de achitare.

În argumentarea recursului a indicat că instanța de apel i-a stabilit

pedeapsa contrar prevederilor legale.

Infracțiunea prevăzută de art. 187 alin.(2) lit.b),e),f) Cod penal nu a fost

dovedită, iar decizia de condamnare este bazată în exclusivitate pe declarațiile

părții vătămate. Nu au fost administrate probe pertinente și concludente care ar

demonstra vinovăția sa.

Referitor la infracțiunea de tîlhărie a indicat că învinuirea adusă este

bazată pe presupuneri și pe faptul că ea sa aflat la acel moment în gospodăria

părții vătămate. Însă, ea era angajată în câmpul muncii și avea în arendă un loc în

piață unde vindea. Astfel, nu avea nici un motiv de a comite infracțiunea în baza

art. 188 alin.(3) lit.d) CP. Nici o probă nu demonstrează că ar fi avut vre-o

înțelegere prealabilă cu Bojic E., Prisăcari I., Latiș E. cu scopul de a pătrunde în

gospodăria străină, aplicarea loviturilor, maltratarea victimei, inclusiv și

sustragerea bunurilor.

Acuzarea a formulat o învinuire declarativă, fără a aduce dovezi că ea îl

cunoștea pe Mansurov B., care locuia singur, precum și că avea bani. Multe din

bunurile materiale declarate de partea vătămată că au fost sustrase, în timpul

cercetării la fața locului au fost găsite în casa victimei. Consideră, că calificarea

acțiunilor au fost făcute incorect și eronat, deoarece cruzimea deosebită

demonstrează intenția făptuitorului de a cauza victimei suferințe fizice și psihice,

însă nu este probată intenția ei de a săvârși infracțiunea și de a cauza victimei

suferințe sau leziuni corporale.

Totodată, urmează a fi apreciate critic declarațiile părții vătămate

Bușanschii D., care în urma confruntării a relatat că nu o cunoaște pe Grozavu L.,

iar ulterior și-a schimbat depozițiile.

Declarațiile martorilor urmează a fi interpretate în favoarea sa, deoarece

din relatările făcute s-a constatat că a văzut cum doi băieți fugeau și acolo se afla

și o domnișoară, însă nimeni nu a putut explica ce acțiuni întreprindea fata.

- avocatul Ciocanu A. și inculpata Grozavu L., care invocând temeiurile de

drept prevăzute la art. 427 alin.(1) pct.6), 8), 10) Cod de procedură penală, solicită

casarea hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei hotărâri de achitare pe toate

capetele de învinuire, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

În argumentarea recursului au indicat că probele cercetate și puse la baza

6

învinuirii au fost apreciate de instanțe unilateral și neobiectiv.

La judecarea cauzei lui Grozavu L. nu a fost respectat principiul

contradictorialității prevăzut de art. 24 CPP.

Instanța de apel a reținut declarațiile părții vătămate Mansurov B. depuse

la urmărirea penală, care diferă de cele depuse în instanța de fond în special în

privința acțiunilor comise de Grozavu L.

Din materialele cauzei nu rezultă că inculpata l-ar fi atacat pe Mansurov B.,

cu deosebită cruzime, precum și că ar fi aplicat violență în privința victimei.

Astfel, pentru a-i incrimina inculpatei infracțiunea de tâlhărie cu deosebită

cruzime aceasta ar fi trebuit să fi întreprins ceva în privința lui Mansurov B., or,

din declarațiile părții vătămate rezultă că Grozavu L. nu a vorbit cu el, nu l-a

întrebat nimic și nu a aplicat nici un fel de acțiuni în privința lui.

Totodată, nu a fost dovedită nici vinovăția asupra învinuirii aduse în baza

art. 187 alin.(2) lit.b),e),f) Cod penal, deoarece nu este concretizat cine a aplicat

violență în privința părții vătămate.

La fel, a indicat că instanța de fond greșit a soluționat cauza în latura civilă,

fără a se baza pe careva probe, astfel nefiind de acord cu încasarea în mod solidar

de la inculpați a prejudiciului material în sumă de 24 159 lei și a prejudiciului

moral de 30 000 lei, or, la materialele cauzei nu sunt anexate acte care ar confirma

că partea vătămată a suportat careva prejudiciu material în urma acțiunilor

comise de Grozavu L., iar bunurile care au fost sustrase de Prisacari I. și Bojic E.

i-au fost restituite, precum și prejudiciul moral dispus spre încasare este unul

inechitabil și neproporțional, luând în considerare starea materială și familială a

inculpatei, coraportate la suferințele fizice și psihice invocate de victimă.

Recurenții nu sunt de acord nici cu suma încasată în mărime de 114 lei în

mod solidar de la inculpați referitor la cheltuielile judiciare, considerând că

instanța nu a motivat în nici un fel temeiul legal de încasare a acestuia.

Astfel, potrivit art. 227 alin.(3) CPP, cheltuielile judiciare se plătesc din

sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Prin urmare, aceste sume sunt pentru efectuarea unor acte procesuale, care

constituie o măsură procesuală ce ține de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii.

Sumele suportate în urma efectuării expertizelor în cadrul urmăririi penale

în vederea demonstrării vinovăției inculpatei, reprezintă sume care urmează a fi

achitate din bugetul de stat, astfel urmează a fi respinsă încasarea acestei cerințe

de la Grozavu L.

- inculpata Bojic E., care, fără a invoca vre-un temei de drept prevăzut la art.

427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel cu

7

remiterea cauzei la rejudecare.

A invocat că la 23 ianuarie 2018 a fost reținută de către colaboratorii de

poliție al or. Drochia și la moment se deține în Penitenciarul nr.7-Rusca.

Cauza penală a fost examinată în instanța de apel în lipsa ei și dânsa nu a

cunoscut că cauza urmează să fie examinată în apel.

A fost învinuită în ceia ce nu a comis și regretă că s-a legat cu astfel de

persoane. Ea nu benevol a participat la comiterea infracțiunii și la acel moment

era tânără și nu cunoștea ce înseamnă aceasta. La moment regretă foarte mult de

cele întâmplate și îi pare rău.

Din motiv că cauza penală în privința ei se află cu alte persoane

necunoscute, solicită ca cauza să fie examinată separat.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor

declarate, considerându-le inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.

invocate în raport cu circumstanțele cauzei Colegiul lărgit consideră că recursul

declarat de Bojic E. urmează a fi respins, iar cel al inculpatei Grozavu L. și

avocatului acesteia admise, din următoarele considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de inculpata Bojic E.

Art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, prevede că, nu pot fi atacate cu

recurs sentințele în privința cărora persoanele indicate în art. 401 nu au folosit

calea apelului, dacă legea prevede această cale de atac.

Potrivit acestei norme, rezultă că pentru ca o parte să poată ataca cu recurs

ordinar o hotărâre judecătorească, aceasta urma să o conteste anterior prin căile

ordinare de atac.

Sentința Judecătoriei Drochia din 23 noiembrie 2016 nu a fost atacată de

către inculpata Bojîc Elena cu apel în termenul prevăzut de lege și, prin

urmare, a devenit irevocabilă.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Colegiul penal constată că inculpata în recursul declarat nu invocă nici un

temei de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă a

menționat că a fost învinuită pe nedrept, în ceea ce nu a comis, cauza penală a

fost examinată în instanța de apel în lipsa sa, ea nu a cunoscut că dosarul se află

pe rol la Curtea de Apel, în legătură cu ce solicită casarea hotărârii instanței de

apel cu dispunerea rejudecării cauzei.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

8

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Articolul 430 Cod de procedură penală, prevede expres cerințele față de

cererea de recurs, indicând elementele obligatorii. Elementele de bază sunt

conținutul și motivele recursului prin care, se precizează și se solicită cerințele

procesuale în fața instanței de recurs.

Din conținutul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală rezultă că

motivarea recursului împotriva hotărârii instanței de apel este obligatorie, iar

potrivit art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, în cererea de recurs trebuie

indicate temeiurile prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală și motivele

recursului cu argumentarea obligatorie a ilegalității hotărârii atacate.

Conform practicii unitare, reglementarea dreptului de a declara recurs

ordinar împotriva deciziei instanței de apel reprezintă, din partea titularului, atât

un drept procesual de dezvoltare a atribuțiilor prevăzute de lege, cât și o

obligație de a formula cererea respectivă în strictă conformitate cu cerințele

stipulate în art. 427, 429, 430 Cod de procedură penală.

Inculpata solicită remiterea cauzei la rejudecare, și în acest caz aceasta era

obligată prin lege să invoce vreunul din temeiurile pentru recurs stipulate în art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă nu s-a conformat legii. La etapa

recursului ordinar instanța de recurs nu efectuează un control asupra fondului

cauzei, ci verifică aplicarea corectă a normelor de drept material și de procedură

față de faptele constatate de instanța de fond ori, după caz, de instanța de apel.

Această verificare se efectuează numai în limita temeiurilor formulate în recurs.

Deoarece temeiurile pentru recurs ordinar sunt expres și limitativ stipulate

în lege, rezultă că motivarea recursului trebuie să se refere numai la acestea, cu

indicarea expresă a temeiurilor pe care se întemeiază, astfel recurentul nu a

respectat aceste cerințe obligatorii.

Reținând cele nominalizate, Colegiul conchide că recursul ordinar declarat

de către inculpata Bojic E. urmează a fi respins, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate.

Cu referire la recursurile ordinare declarate de

inculpata Grozavu L. și avocatul acesteia Ciocanu A.

Drept temei pentru declararea recursului ordinar declarat de inculpata

Grozavu L. și avocatul Ciocanu A. în numele acesteia, s-a invocat prevederile art.

427 alin.(1) pct.6), 8), 10) Cod de procedură penală, din care rezultă că hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța nu s-a pronunțat

9

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau aceasta este expus neclar, sau a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

totodată, cu toate că în alt recurs al inculpatei Grozavu L., aceasta nu face

trimitere la vre-un temei de drept, ultima invocă că prin probele prezentate de

acuzare nu s-a constatat săvârșirea de către ea a infracțiunilor incriminate

precum și nu este de acord cu pedeapsa stabilită, semnalând temeiurile prevăzut

la pct.8) și 10) al normei menționate.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursurile

declarate, Colegiul penal constată că nici unul din cele nominalizate nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursurilor.

Potrivit conținutului recursurilor, recurenții contestă hotărârile

judecătorești privind condamnarea lui Grozavu L. în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 187 alin.(2) lit.b),e),f) și 188 alin.(3) lit.d) Cod penal, invocând că

instanțele nu au dat aprecierea corespunzătoare probelor administrate, la baza

soluției de condamnare au fost puse declarațiile părții vătămate care sunt

contradictorii, concluzia instanței fiind bazată pe presupuneri, astfel în acțiunile

inculpatului lipsesc elementele infracțiunilor imputate, respectiv, solicitând

pronunțarea unei hotărâri de achitare.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, celor cercetate în

cadrul ședinței instanței de apel și conform materialelor din dosar, ajungând la

concluzia că sentința atacată urmează a fi menținută.

Astfel, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar,

verificându-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atât pe cele obținute în

procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face, ca

concluzia despre vinovăția lui Grozavu L. în baza art. 187 alin.(2) lit.b), e), f) și

188 alin.(3) lit.d) Cod penal, să fie întemeiată și legală.

Colegiul penal conchide că argumentele recurenților, referitor la faptul că

hotărârile judecătorești sunt ilegale, nefiind confirmate prin careva probe, astfel

soluția de condamnare este bazată doar pe declarațiile părților vătămate care au

depus declarații contradictorii, sunt neîntemeiate și declarative, care urmează a fi

respinse, deoarece nu au suport legal și contravin materialelor cauzei.

În acest sens, instanța reține că, toate probele prezentate și cercetate în mod

10

legal în cadrul ședinței instanței de fond și de apel au indicat la confirmarea

vinovăției inculpatei Grozavu L. în comiterea infracțiunilor ce i se impută, iar

temeiuri pentru casarea hotărârii judecătorești lipsesc.

Cât privește afirmația avocatului că declarațiile victimelor Mansurov B. și

Bușanschii D. sunt contradictorii, deoarece aceștia la diferite etape a procesului

penal au depus depoziții diferite, Colegiul penal reține că depozițiile părților

vătămate sunt consecvente, iar faptul că aceștia ulterior fiind audiați suplimentar

au relatat unele evenimente și acțiuni care au fost întreprinse de către inculpată

față de dânșii, aceasta nu poate fi considerat că ei au depus declarații

contradictorii, deoarece ele se completează reciproc. Mai mult că, declarațiile lui

Mansurov B. și Bușanschii D. au fost depuse sub jurământ, fiind avertizați de

răspundere penală pentru depunerea declarațiilor false, astfel careva temei de a

nu crede cele declarate de ei, instanța nu are, or potrivit art. 24 Cod de procedură

penală, părțile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite

de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor sale.

Referitor la argumentul autorilor precum că în acțiunile inculpatei lipsește

latura obiectivă și subiectivă a infracțiunilor prevăzute de art.187 și 188 Cod

penal, Colegiul lărgit reține următoarele:

Obiectul juridic al infracțiunii prevăzute de art. 187 Cod penal vizează

relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile.

Excepție constituie ipoteza specificată la lit.e) alin.(2) art. 187 Cod penal, și

anume jaful adoptă forma unei infracțiuni complexe. Astfel, obiectul juridic

special al infracțiunii are un caracter complex, nominalizat mai sus care face

parte din obiectul juridic principal și cel secundar care îl constituie relațiile sociale

cu privire la integritatea corporală a victimei (în cazul aplicării violenței

nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei) sau libertatea psihică

(morală) când este amenințată persoana cu aplicarea unei asemenea violențe.

Latura obiectivă a infracțiunii are următoarea structură: - fapta

prejudiciabilă care constă în acțiunea de luare ilegală și gratuită; - urmările

prejudiciabile sub forma de prejudiciu patrimonial efectiv; - legătura de

cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile și modul deschis.

Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăție sub formă de intenție

directă.

Totodată, obiectul juridic principal în contextul tâlhăriei sunt relațiile sociale

cu privire la posesia asupra bunurilor mobile. În cazul aplicării violențe

periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, obiectul juridic secundar

îl constituie relațiile sociale cu privire la sănătatea persoanei.

Latura obiectivă a infracțiunii nominalizate constă în două acțiuni: 1)

11

acțiunea principală, care se exprimă în sustragere; 2) acțiunea adiacentă, atacul

săvârșit asupra persoanei, care este însoțit de violență periculoasă pentru viața sau

sănătatea persoanei agresate și amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe.

Din norma art. 188 Cod penal rezultă că, atacul asupra victimei este

săvârșit în scopul sustragerii.

Astfel, instanțele judecătorești justificat au constatat săvârșirea de către

inculpată a faptelor imputate, aceasta întrunind elementele infracțiunilor de jaf,

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, de două sau mai

multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile și a tâlhăriei,

adică atacatul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor,

însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate,

însoțit de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvârșit de două sau

mai multe persoane, prin pătrundere în locuință, cu aplicarea obiectelor folosite

în calitate de armă, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, cu deosebită

cruzime.

Prin acțiunile sale, Grozavu L. împreună cu Roșca I. și Prisacari I., în urma

înțelegerii prealabile, aplicând violență nepericuloasă față de victima Bușanschii

D., au sustras deschis de la ultimul geanta în care se aflau mai multe bunuri

materiale, cauzându-i acestuia prejudiciu în proporții considerabile, precum și

tot ea în urma înțelegerii prealabile cu Bojic E., Prisacari I. și Latiș E., la inițiativa

lui Bojic E., au pătruns în gospodăria și domiciliu lui Mansurov B., unde l-au

amenințat cu omor, aplicându-i lovituri cu pumnii, picioarele peste corp, precum

și lovindu-l cu o sticlă, ciocan și un topor în regiunea capului, imobilizându-l, l-

au legat cu lipici de un scaun, cerându-i să-i transmită bani. Însă, primind refuz,

l-au maltratat, înțepându-l cu cuțitele în regiunea toracelui, după care au sustras

mai multe bunuri materiale, cauzându-i victimei prejudiciu material

considerabil.

Instanța de recurs consideră ca neîntemeiate argumentele invocate de

apărare precum că în acțiunile inculpatei lipsește latura obiectivă și subiectivă a

infracțiunilor imputate, or, din declarațiile părții vătămate, și anume a lui

Bușanschii D. rezultă că la comiterea tâlhăriei a participat și Grozavu L., astfel,

aceștia înțelegându-se între ei, vorbind în limba română pe care victima nu o

cunoaște, ceilalți doi inculpați primii au început să-i aplice lovituri, de la care el a

căzut și unul din ei a încercat să-i sustragă geanta, care a căzut la pământ.

Inculpații continuau să-l lovească, iar Grozavu L. a sustras geanta, după care și

ea i-a aplicat lovituri cu picioarele peste corp, inclusiv și a sărit de câteva ori pe

el. Cele nominalizate de victimă au fost confirmate și de Roșca I. în cadrul

12

audierii sale în calitate de bănuit, precum și la verificarea declarațiilor depuse la

locul infracțiunii, bănuitul arătând locul unde Grozavu L. folosindu-se de faptul

că victima a căzut, i-a aplicat lovituri, inclusiv și cu picioarele a sărit peste corpul

acestuia (f.d.39,45-50, vol.III).

Totodată, asupra învinuirii în baza art. 188 alin.(3) lit.b) Cod penal,

Colegiul conchide juste declarațiile părții vătămate Mansurov B., care sunt în

coroborare cu celelalte probe: - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din

13.01.2014, potrivit căreia victima a recunoscut persoana cu nr.4, aceasta fiind

Grozavu L., recunoscând-o după constituția corpului, ochi, sprâncene, nas, gură;

- procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii, unde învinuita

Grozavu L. a arătat cum au ajuns la domiciliul victimei, odaia unde s-au aflat și

servit băuturi alcoolice, cum a lovit victima cu toporul în regiunea capului, odaia

unde l-au legat cu lipici și au căutat bani; - declarațiile martorilor Cucerenco R.,

Cucerenco A. care au participat ca asistenți în timpul verificării declarațiilor la

locul infracțiunii depuse de Grozavu L., unde ultima benevol a arătat și a

declarat cum au avut loc faptele imputate acesteia; - procesele-verbale de

recunoaștere a obiectelor din 15.01.2014, 16.01.2014, a ceasului de model

„Koмандирские”, a aparatului foto de model Polaroid, telefonului mobil de

model LG, navigator, cameră video pentru automobil, curea de piele de culoare

neagră, flash cardul Vivo, încărcătoare pentru automobil, ceas din metal alb, ceas

de buzunar, automagnitolă de model Hyundai, compresorul electric pentru

automobil de model Airline, chipiu de culoare albastră, pantaloni sportivi de

culoare albastră închisă, costumul sportiv de model Adidas.

Mai mult ca atât, probele enumerate corespund, fiind confirmate și în

timpul confruntărilor din 16.01.2014 între victima Mansurov B. cu învinuitul

Latiș E., ultimul explicând că, Mansurov B. a observat un topor în antreu și a

încercat să-l ia, însă Roșca I. văzând, i-a spus lui Ludmila să-l ridice și să-l

lovească. Ludmila a luat toporul și la lovit cu spatele acestuia de două ori în

regiunea capului, de la ce victima a căzut jos. Apoi, Ludmila s-a dus în odaie să

caute bani (f.d.244-246,vol.I).

În acest sens, instanța reține inclusiv declarațiile inculpatei depuse la

urmărirea penală în calitate de bănuită care a relatat că, cu câteva zile înainte de

comiterea infracțiunii de tâlhărie, a fost telefonată de Bojic E., care a rugat-o să vină după

ea în s. Xxxx, r-nul Xxxx, deoarece are bani în sumă de 1000 euro pe care i-a sustras de

la concubinul său. Ulterior, Bojic E. aflându-se în apartamentul ei închiriat în mun.

Bălți, a propus ca să plece toți la concubinul ei în s. Xxxx ca să-l sperie și să-i ia restul

banilor, toți au fost de acord, adică ea, Prisacari I., Latiș E. și Bojic E. Ajungând acolo,

Bojic E. le-a arătat domiciliul unde locuiește victima Mansurov B. Au intrat în casă,

13

unde au servit băuturi alcoolice, după care au comis atacul asupra victimei, aplicându-i

lovituri, inclusiv și cu un topor, în regiunea capului, după care a sustras mai multe

bunuri materiale și bani, astfel, aceste circumstanțe puteau fi cunoscute doar

persoanelor care s-au aflat la locul faptei.

Totodată, cele nominalizate, sunt confirmate și prin raportul de expertiză

medico-legală nr.01 „D” din 11.01.2014 potrivit căreia în urma analizei

documentelor medicale prezentate pe numele cet. Mansurov B., acestuia i-au fost

cauzate leziuni corporale: plagă în regiunea cutiei toracice dreapta, plagă tăiată-

scalpată a degetului 4 mânii stângi, care au fost cauzate de acțiunea unui obiect

tăios-ascuțit, posibil în rezultatul loviturilor cu lama unui cuțit în circumstanțele

indicate, care se califică ca vătămare ușoară. Precum și plagă contuză a părții

pieloase a capului, echimozele frunții, pleoapei de sus a ochiului drept, în jurul

ochiului stâng, regiunii zigomatice stânga, cutiei toracice, spatelui, regiunii

lombare fisierii stânga, coapsei și gambei dreapta, contuzia cutiei toracice, care

puteau fi cauzate de acțiunea unor corpuri dure, contondente, posibil în timpul și

circumstanțelor indicate, care se atribuie la vătămări ușoare.

Victimei i-au fost aplicate multiple lovituri și leziuni care sunt

caracteristice unei maltratări. Leziunile corporale puteau fi cauzate cu ciocanul,

precum și toporul prezentat la examinare.

Argumentele apărătorului precum că între Grozavu L. nu a avut loc o

înțelegere prealabilă cu ceilalți inculpați, că inculpata nu a aplicat violență în

privința părții vătămate Mansurov B., nu a fost confirmat faptul că inculpata

cunoștea că victima locuiește singură, neavând motiv de a săvârși infracțiunea,

deoarece nu avea nevoie de profit, fiindcă era angajată în câmpul muncii,

Colegiul le respinge ca neîntemeiate, aceasta fiind o versiune invocată în scopul

apărării și ușurării situației inculpatei, or cele nominalizate mai sus contravin

declarațiilor depuse personal de Grozavu L., care a confirmat că la inițiativa lui

Bojic E. a fost comisă infracțiunea de tâlhărie, toți inculpații au fost deacord,

explicând cum a aplicat lovituri victimei, cunoscând tot de la Bojic E. că victima

Mansurov B. se află singur la domiciliu, inclusiv și faptul că banii care i-au

sustras au fost întrebuințați la procurarea diferitor produse.

Referitor la temeiul precum că nu a fost confirmat circumstanța agravantă

prevăzută la art. 188 alin.(3) lit. d) CP - cu deosebită cruzime, instanța de recurs

ține să menționeze că, în esență, cruzimea deosebită demonstrează intenția

făptuitorului de a-i cauza victimei suferințe de ordin fizic sau psihic, care sunt

intense, inutile și prelungite în timp. În speță, inculpații de la început l-au lovit

cu o sticlă în cap, apoi l-au apucat de gât amenințându-l cu omorul, aplicându-i

nenumărate lovituri victimei cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale

14

corpului. Însă, nu s-au oprit, dar continuând acțiunile sale, l-au lovit și cu un

topor în regiunea capului, după care au început să-l stranguleze, victima

pierzând cunoștința. Apoi, revenindu-și acesta era legat la mâini și picioare, iar

inculpații insistau ca victima să le de-a bani. Ulterior, fiind înțepat cu cuțitele în

regiunea pieptului, după care a fost legat cu lipici de scaun. Astfel, multiplele

lovituri și leziuni nominalizate fiind caracteristicele unei maltratări, fapt relatat și

în concluzia raportului de expertiză, acestea fiind intense și prelungite în timp.

Lipsit de temei este și afirmația avocatului Ciocanu A., precum că

calificativul prevăzut la lit. f) alin.(2) al art. 187 Cod penal - cauzarea de daune

considerabile, nu și-au găsit confirmarea, deoarece partea vătămată Bușanschii D.

nu a declarat că i s-a cauzat daune în proporții considerabile, nici probele

administrate nu confirmă aceasta. Mai mult că victima a declarat în scris că nu

are nici o pretenție față de nimeni. În acest sens, instanța reține că în cadrul

ședinței instanței de fond partea vătămată Bușanschii D. fiind audiat a relatat că

i-a fost restituit telefonul mobil cu ecranul deteriorat, iar prejudiciul cauzat

constă din 1500 lei pașaportul strain, telefonul mobil și tratamentul. Telefonul îl

evaluează la suma de aproximativ 700 lei, banii sustrași în sumă de 500 lei, în

total prejudiciul fiind de 4000 – 4500 lei, solicită ca acesta să-i fie restituit, pentru

el prejudiciul este unul considerabil.

La fel, instanța reține că la dosar este anexată cerere din partea lui

Bușanschii D. fiind indicat că prejudiciul material în sumă de 4500 lei a fost

restituit și careva pretenții nu are (f.d.83,vol.VII), însă este de menționat faptul că

prejudiciul cauzat a fost restituit abia la data de 28.04.2015, adică după ce victima

s-a adresat organelor de drept, s-a început urmărirea penală și cauza fiind spre

examinare în instanța de fond, or, valoarea prejudiciului urmează a fi apreciat la

momentul comiterii infracțiunii și nu după restituirea prejudiciului.

Totodată, instanța conchide ca neîntemeiat argumentul că inculpatei i s-a

încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece au fost ignorate cerințele lui

Grozavu L. de a fi audiați martorii în ședința de judecată, referindu-se la

audierea soției lui Ratușneac S., precum și urmează a fi respinsă ca probă

procesul-verbal de audiere a acestui martor, deoarece declarațiile acestuia nu au

fost cercetate, în modul stabilit în ședința de judecată.

În acest sens, Colegiul reține că, din materialele cauzei rezultă că la ședința

de judecată în instanța de apel din 28.06.2017, avocatul Brînză S. în numele

inculpatei Grozavu L. a înaintat un demers de a fi audiați părțile vătămate

Bușanschii D., Mansurov B. și martorul soția lui Ratușneac S., relatând că aceasta

fiind martorul ocular pe capătul de învinuire a infracțiunii de jaf.

Instanța audiind părțile și ținând cont de opiniile acestora, motivat a

15

respins demersul înaintat de avocat, pe motiv că un astfel de demers nu a fost

înaintat în instanța de apel.

Cât privește argumentul că urmează a fi respins ca probă procesul-verbal

de audiere a martorului Ratușneac S., instanța îl consideră ca neîntemeiat,

deoarece în cadrul urmăririi penale a fost audiat martorul Ratușneac S., însă

declarațiile acestuia nu au fost puse la baza soluției de condamnare.

Astfel, Colegiul reține că inculpatei nu i-a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil prin faptul că s-a respins demersul privind audierea martorului

nominalizat mai sus. Mai mult că, pentru confirmarea elementului de fapt care

constituie obiectul probei, au fost administrate suficiente mijloace de probe

pertinente și concludente în cauza penală, care dovedesc cu certitudine vina

inculpatei Grozavu L., astfel încât contradictorialitatea invocată de recurent nu

denotă caracterul ilegal al hotărârilor contestate.

În concluzie instanța de recurs reține că vinovăția inculpatei pe fiecare

capăt de învinuire a fost confirmată prin ansamblul probelor administrate, iar

argumentele invocate de apărător în apel, au fost minuțios analizate și combătute

în decizia contestată.

Ce ține de argumentul că la materialele cauzei nu au fost prezentate probe

concludente care ar demonstra vinovăția lui Grozavu L., instanța specifică că

chestiunea de aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către

instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția

cazurilor când instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea

anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat comiterea unor

erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către

instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de

condamnare sau de achitare.

Colegiul penal consideră că în acțiunile inculpatei sunt prezente semnele

constitutive ale infracțiunilor imputate, iar nerecunoașterea vinovăției de către

inculpată în comiterea infracțiunilor date, nu poate servi temei de achitare, de

vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care

confirmă cu certitudine vinovăția lui Grozavu L. în comiterea infracțiunilor

nominalizate mai sus.

La fel, instanța de recurs relevă, că recurenții critică hotărârile judecătorești

și în partea stabilirii pedepsei, invocând că instanțele incorect au dispus aplicarea

celei mai aspre pedepse. Motivele autorilor, precum că instanțele de fond

incorect au individualizat pedeapsa și neîntemeiat nu au aplicat altă pedepsă mai

blândă, Colegiul penal le consideră neîntemeiate, or pedeapsa penală, potrivit

art. 61 Cod penal, este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare

16

și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

În corespundere cu criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute de art. 75 Cod penal, instanța de judecată îi stabilește persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în articolul corespunzător din partea specială a Codului penal și în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

Colegiul reține că, Grozavu Ludmila a fost condamnată în baza art. 188

alin.(3) lit. d) Cod penal la 10 ani închisoare și în baza art. 187 alin.(2) lit.b), e), f)

Cod penal la 5 ani închisoare, fără amendă, pedeapsa definitivă pentru concurs

de infracțiuni fiindu-i stabilită de 12 ani închisoare.

Astfel, instanța de recurs consideră justă concluzia instanței de fond,

menținută de către cea de apel precum că scopul educativ și preventiv al

pedepsei în privința lui Grozavu L. nu poate fi atins, decât prin aplicarea pedepsei

închisorii pe un termen de 12 ani (în temeiul art. 84 alin.(1) Cod penal).

Având în vedere cumulul de împrejurări, Colegiul penal conchide că,

pedeapsa aplicată inculpatei de către instanța de fond și menținută de către cea

de apel, este echitabilă și în limitele prevăzută de lege, în așa fel încât aceasta să

se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii

unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe

viitor săvîrșirea altor infracțiuni, astfel, decizia atacată se consideră legală și

întemeiată.

Totodată, Colegiul penal consideră că recursurile inculpatei Grozavu L. și

a avocatului acesteia Ciocanu A. în latura civilă urmează a fi admise.

Astfel, potrivit textului recursurilor declarate, recurenții au invocat

ilegalitatea deciziei instanței de apel, pe motiv că instanța de apel nu a verificat

legalitatea soluției instanței de fond în partea soluționării acțiunii civile.

Colegiul penal atestă că, motivarea clară, convingătoare și pertinentă a

hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului

arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se

putea exercita controlul judiciar.

Motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o

îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dînd

părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu privire la

legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanței de recurs elementele

necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

Colegiul reține că potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

17

apel, verificând legalitatea hotărârii primei instanței, urmează să se pronunțe și

asupra chestiunilor de drept, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii; dacă infracțiunea a fost corect calificată; dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal

administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile nominalizate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu

rejudecarea cauzei.

Astfel, instanța nu a verificat legalitatea soluției instanței de fond în partea

soluționării și aplicării normelor de drept civil și anume care a dispus încasarea

în mod solidar de la inculpații Bojic E., Grozavu L. și Latiș E. în beneficiul lui

Mansurov B. prejudiciul material în sumă de 24 159 lei, prejudiciul moral în

sumă de 30 000 lei și cheltuielile de judecată în beneficiul statului în sumă de 114

lei.

Prin urmare, instanța de apel nu a constatat încălcarea admisă, deoarece în

cazul în care cererea de reparare a prejudiciului moral a fost înaintată în instanța

de judecată către doi sau mai mulți reclamați și prin hotărârea pronunțată

aceasta a fost admisă, potrivit legislației în vigoare, prejudiciul moral, inclusiv și

cheltuielile de judecată se încasează aparte dar nu solidar.

La fel, instanța de apel urma să verifice sentința în latura civilă și în

privința inculpatului Roșca I., care nu și-a motivat soluția în acest sens în nici un

mod, lipsind argumentarea motivelor pe care se întemeiază soluția adoptată, fapt

ce constituie o eroare gravă de drept.

Reieșind din prevederile legale și analizând decizia recurată, Colegiul

consideră că instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un mod asupra soluției

instanței de fond în latura civilă.

În viziunea Colegiului, erorile procesuale admise de către instanța de apel

cad sub incidența prevederilor art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, și

nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Potrivit art. 435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează

hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

În speța examinată, Colegiul consideră că decizia instanței de apel în latura

civilă urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte în

aceiași instanță.

Totodată, în prezenta cauză penală au fost condamnați Latiș Eremei și

Roșca Ion, care nu au contestat decizia instanței de apel, dar ținând cont de

faptul că încălcările stabilite se răsfrâng și asupra acestora precum și de

prevederile art. 426 Cod de procedură penală, Colegiul lărgit conchide că prin

18

extindere decizia recurată urmează a fi casată și în privința acestora.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină seama de motivele

indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției adoptate și,

cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice minuțios

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă

prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

lit.c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpata Bojic

Elena.

Admite recursurile ordinare declarate de inculpata Grozavu Ludmila

și avocatul acesteia Ciocanu Aliona, casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 22 noiembrie 2017 în latura civilă, în cauza penală în

privința lui Grozavu Ludmila, prin extindere în privința lui Bojic Elena, Latiș

Eremei și Roșca Ion și dispune rejudecarea cauzei în această parte de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziți ale hotărârii atacate se mențin.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac referitor la rejudecarea cauzei, în

rest este irevocabilă, pronunțată integral la 15 iunie 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

19