1ra-210/2020 — art.191 al.2 lit. c, d CP

1ra-210/2020 — art.191 al.2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-210/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir,

Judecători - Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena, Boico Victor,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și de către

avocatul Mîrzîcu Aurelia în numele inculpatei Grozav Liudmila, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2019, în cauza penală

privind-o pe

Grozav Liudmila xxxx, născută la xxxx, originară și

domiciliată în xxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.191 alin.(2) lit. c), d) Cod penal, la 2 ani și

6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de gestionare a bunurilor pe un

termen de 4 ani, și în baza art.191 alin.(2) lit. c), d) Cod penal, la 2 ani și 6 luni închisoare, cu

privarea de dreptul de a exercita activitate de gestionare a bunurilor pe un termen de 4 ani.

În temeiul art.84 alin.(1), (2) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al

pedepselor aplicate i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen

de 3 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis pentru femei, cu privarea de

dreptul de a exercita activitate de gestionare a bunurilor pe un termen de 5 ani.

De la inculpată s-a încasat în beneficiul SRL ”Leoval Grup” suma de 10 521,48 lei și în

beneficiul SRL ”TAOLDI” suma de 4 940 lei, cu titlu de daună.

și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile,

dorind și admițând în mod conștient, survenirea acestor urmări, fiind angajată la SRL ”Leoval

1

Grup”, în baza contractului de muncă nr. xxxx din 13.10.2016, în calitate de vânzător. Având

încheiat acordul cu privire la răspunderea materială individuală deplină din 13.10.2016, în

perioada de timp de la 14.10.2016 până la 21.02.2017 a urmărit scopul de profit și intenția directă

de a însuși ilegal bunurile altei persoane, încredințate în administrarea sa.

Astfel, aflându-se la serviciu, gheretele din str. Ion Creangă, 11 și din str. Alba Iulia, 206,

mun. Chișinău, în timpul zilei de muncă, fiindu-i încredințate spre administrare bunuri în valoare

de 116 585,48 lei, care le-a realizat și a încasat contravaloarea acestora. Acționând cu intenție

directă și contrar obligațiunilor asumate, a predat mijloace bănești doar în sumă de 106 064 lei,

însușind mijloacele bănești în sumă de 10 521,48 lei.

Astfel, cauzând părții vătămate SRL ”Leoval Grup” o daună în proporții considerabile în

sumă de 10 521,48 lei.

Tot ea, în perioada de timp 02.06.2017 - 11.06.2017, activând, în baza contractului

individual de muncă nr. xxxx din 02.06.2017, în calitate de vânzător de produse alimentare la

SRL ”TAOLDI” și anume, la ghereta situată pe str. Vasile Lupu, 85A din mun. Chișinău.

Urmărind scopul dobândirii ilicite a mijloacelor bănești din casa întreprinderii, dând-u-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor si dorind în mod conștient

survenirea acestor urmări. S-a folosit de situația de serviciu însușind mijloacele bănești obținuți

în urma realizării produselor în sumă totala de 4 940 lei, fapt confirmat prin lipsa banilor și

acestor produse la momentul efectuării inventarierii și reflectat în Lista de inventariere a

mărfurilor din 11.06.2017.

a solicitat casarea acesteia, și pronunțarea unei hotărâri noi, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să fie dispusă achitarea inculpatei Grozav Liudmila pe motiv că fapta

inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea apelului, apelantul a invocat că soluția adoptată, în raport cu circumstanțele de

fapt și de drept, întră în contrazicere cu circumstanțele constatate, iar probelor acumulate a fost

dată apreciere denaturată, din care cauză sentința este una ilegală, și urmează a fi casată, cu

pronunțarea unei sentințe de achitare, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele

infracțiunii.

Instanța la examinarea și emiterea sentinței nu a respectat cerințele legii și anume art.101

Cod de procedură penală și nu a dat o apreciere cuvenită probelor administrate la dosar din

punctul de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, ignorându-le.

Vinovăția inculpatei Grozav Liudmila în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(2)

lit. c), d) și art.191 alin.(2) lit. c), d) Cod penal nu este dovedită.

fost admis din alte motive, casat parțial sentința, doar în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea

în acest sens a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Lui Grozav Liudmila i-a fost stabilită în baza art.191 alin.(2), lit. c), d) Cod penal, pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni, cu privarea de dreptul de a exercita

activitate de gestionare a bunurilor pe un termen de 4 ani, și în baza art.191 alin.(2), lit. c), d)

Cod penal, 2 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de gestionare

2

a bunurilor pe un termen de 4 ani.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate i-a fost stabilit definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

3 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis pentru femei, cu privarea de dreptul

de a exercita activitate de gestionare a bunurilor pe un termen de 5 ani.

În conformitate cu art.90 alin.(1) Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 3ani.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

4.1. În ședința instanței de apel, inculpata Grozav Liudmila, deși a fost legal citată, nu s-a

prezentat și nici nu a anunțat despre motivele absenței. Prin informația prezentată s-a constatat

că în privința lui Grozav Liudmila a fost pornit dosarul de căutare nr.2017030401.

Instanța de judecată audiind opinia participanților la proces, în baza art.321 Cod de

procedură penală, a considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa inculpatei deoarece se

ascunde, se eschivează de a se prezenta în instanță.

Instanța de apel a statuat că, la pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept în privința inculpatei Grozav Liudmila, concluzionând just

vinovăția de comiterea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(2) lit. c), d) Cod penal, episodul

din 14.10.2016 - 21.02.2017, după semnele calificative ”delapidarea averii străine, adică

însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, săvârșită

cu folosirea situației de serviciu și cu cauzarea de daune considerabile” și în baza art.191 alin.

(2) lit. c), d) Cod penal, episodul din 02.06.2017-11.06.2017, după semnele calificative

”delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în

administrarea ei, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile și cu folosirea situației

de serviciu”.

Audiind opiniile participanților la proces și cercetând suplimentar probele administrate de

instanța de fond și apreciindu-le din punct de vedere al pertinentei, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, călăuzindu-se de propria

convingere, Colegiul penal conchide că, instanța de fond a stabilit corect starea de fapt, acțiunile

inculpatei Grozav Liudmila, just încadrându-le în dispoziția art.191 alin.(2) lit. c), d) și art.191

alin.(2) lit. c), d) Cod penal.

Cu referire la motivele invocate de apelant, precum că prima instanță a adoptat soluția

incorectă de recunoaștere ca fiind vinovată de comiterea infracțiunilor imputate, or, acesta urma

să fie achitată de sub învinuirea adusă, instanța de apel a constatat că prima instanță nu a comis

careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate.

Instanța de apel consideră că aceste afirmații reprezintă opinia subiectivă a părții apărării,

or, prima instanță în sentința sa corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii

vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.191 alin.(2) lit. c), d), 191

alin.(2) lit. c), d) Cod penal, luând în considerație probele administrate legal de către organul de

urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea

prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art.101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludentei, veridicității

și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând

3

la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatei în comiterea faptei și prezenta în acțiunile

acestea a elementelor infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a reținut că, declarațiile inculpatei privind nevinovăția sa în comiterea faptei

penale incriminate se combate prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice

cercetate în ședința de judecată și anume prin declarațiile martorilor nominalizați supra și probele

scrise cercetate în ședința de judecată. Aceste probe coroborează între ele și demonstrează

incontestabil vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii.

Astfel, instanța de apel respinge ca nefondat argumentul apărării precum că inculpata nu a

recunoscut vinovăția la nici o etapă a procesului penal, motiv pentru care urmează a fi achitat

or, nerecunoașterea vinovăției este un drept al inculpatei, însă nu o circumstanță ce determină

soluția de achitare a acestora.

Prin urmare, instanța de apel a reținut, prezența în acțiunile inculpatei atât a elementelor care

caracterizează latura obiectivă a infracțiunilor imputate, cât și a celor care caracterizează latura

subiectivă a acestei infracțiuni, a fost dovedită prin materialele cauzei acumulate în cadrul

urmăririi penale, examinate în cadrul ședințelor judecătorești, care au fost verificate și cercetate

în cadrul examinării cauzei de către instanța de apel, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatei

în săvârșirea infracțiunilor imputate.

Totodată, reieșind din cele elucidate instanța de apel a menționat asupra faptului că cererea

de apel urmează a fi admisă din alte motive, pronunțând o nouă hotărâre prin care a dispus în

privința lui Grozav Liudmila recunoscută vinovată de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art.191 alin.(2) lit. c), d), 191 alin.(2) lit. c), d) Cod penal aplicarea unei pedepse, sub formă de

închisoare, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, din următoarele considerente.

Instanța de apel a intervenit în partea stabilirii pedepsei inculpatei, or, la stabilirea categoriei

și măsurii de pedeapsă inculpatei, s-a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind

individualizarea pedepsei, acesteia aplicându-i-se o pedeapsă corectă, echitabilă și legală.

La individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatei Grozav Liudmila,

instanța de apel a reținut prevederile art.art.6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78, 90 Cod penal, și anume

- că infracțiunea săvârșită de inculpată este gravă, vina în comiterea infracțiunii nu au recunoscut,

inculpata la evidenta medicilor narcolog și psihiatru nu se află, doi copii minori la întrețineri,

luând în considerație faptul că anterior condamnată prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 18.04.2002, în baza art.art.218 alin.(2), 119 alin.(4), 120 alin.(2), 1031 alin.(2), 39

Cod penal - 7 ani închisoare, de persoana inculpatei Grozav Liudmila.

Pornind de la gravitatea infracțiunii incriminate, instanța de apel a considerat că în privința

inculpatei, pentru comiterea de către aceasta a infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(2), lit. c),

d) Cod penal - 2 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de

gestionare a bunurilor pe un termen de 4 ani, în baza art.191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal - 2 ani

și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de gestionare a bunurilor pe

un termen de 4 ani, în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate s-a stabilit definitiv 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis pentru femei, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de

gestionare a bunurilor pe un termen de 5 ani.

Totodată, instanța de apel a reiterat că din materialele cauzei, dar și din circumstanțele

4

constatate și apreciate nu s-a evidențiat necesitatea ca Grozav Liudmila să execute real pedeapsa

cu închisoare stabilită supra, astfel că corectarea și reeducarea acestea, poate fi atinsă și fără a fi

izolată de societate, prin dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei cu

închisoarea, în baza art.90 Cod penal, prin ce inculpata v-a avea posibilitatea reală să-și

dovedească corectarea prin comportamentul exemplar și muncă cinstită.

numele inculpatei, au declarat recursuri ordinare.

5.1. Procurorul, invocând temeiurile de drept prevederile art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, solicitând casarea totală a deciziei instanței de apel în privința inculpatei

Grozav Liudmila, cu menținerea sentinței fără modificări, deoarece apelul a fost greșit admis.

În motivarea recursului se relatează că, instanța de apel pronunțând o decizie de condamnare

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru comiterea unei infracțiuni cu un grad

de prejudiciabilitate sporit, fiind periclitată ordinea de drept, nu a fost atins scopul principal și

anume prevenirea de comitere de noi infracțiuni de către inculpată, precum și de către alte

persoane. Instanța de apel nu s-a expus asupra prevederilor art.art.7, 61, 75, 76 Cod penal, adică

nu a efectuat procedura de individualizare și stabilirea duratei și cuantumului pedepsei, în cazul

stabilirii pedepsei cu aplicarea art.90 Cod penal, ignorând prevederile art.384 alin.(3) Cod de

procedură penală, unde este prevăzut că: „Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală,

întemeiată și motivată”, prevederi ce sunt valabile și pentru instanța de apel.

Instanța era obligată să indice care anume circumstanțe ale cauzei sunt considerate atenuante

și în corelație cu care date despre persoana vinovatei, servesc temei pentru aplicarea art.90 Cod

penal.

Mai mult, inculpata nu este la prima abatere, anterior a fost condamnată în baza art.art.218

alin.(2), 119 alin. (4), 120 alin. (2), 1031 alin. (2), 39 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa 7 ani

închisoare.

Astfel, instanța de apel a ignorat prevederile art.75 Cod penal, conform cărora persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a acestui cod.

În acest context, decizia adoptată în cauza inculpatei Grozav Liudmila, la motivarea stabilirii

pedepse contravine prevederile art.394 alin.(2) pct. 3) Cod de procedură penală, deoarece ea nu

cuprinde motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare condiționata a executării ei.

În contextul celor expuse, acuzarea consideră greșite concluziile instanței de apel în partea

individualizării pedepsei stabilite inculpatei Grozav Liudmila și în contradicție cu probatoriul

administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului legii penale și

principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, în situația în care inculpata a

comis o infracțiune cu un grad social avansat de gravitate, ce a fost însoțit de o obrăznicie

deosebită, s-a eschivat intenționat de prezența în fata instanțe de fond și la fel ignorând prezența

în instanța de apel.

Prin urmare, termenul pedepsei urma a fi stabilit luând în considerație și de personalitatea

infractorului, care include date privind comportamentul inculpatei până sau după săvârșirea

infracțiunii.

5.2. Avocatul Mîrzîcu Aurelia în numele inculpatei, care invocând temei de drept prevederile

5

art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatei Grozav Liudmila din motivul că în acțiunile

ei nu se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor imputate.

Recurentul invocă în motivarea recursului declarat argumente similare celor menționate

anterior în apel, suplimentar indicând că, în acțiunile inculpatei nu au fost întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii, care a influențat temeinicia soluției adoptate de către instanțele de

judecată și la capitolul calificării acțiunilor inculpatei în baza art.191 alin.(2) lit. c). d) Cod penal.

Așa dar, instanța de apel nu s-a expus motivat asupra argumentelor inculpatei, și nu a

respectat principiile generale ce reglementează desfășurarea procesului penal la capitolul

administrării și prezentării probelor de către părți, circumstanță care constituie temei de casare

a deciziei pronunțate de ea, prevăzut de art.427 alin.(1) pct.8) Cod procedură penală.

Consideră că atât sentința instanței de fond cât și decizia instanței de apel sunt absolut

neîntemeiate, bazate pe apreciere eronată a tuturor probelor anexate la dosar, mai mult ca atât și

instanțele de fond au examinat cauza unilateral.

Acuzarea nu a acumulat și nu a prezentat în fața instanței careva probe incontestabile care

ar dovedi cert vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii.

Pe parcursul examinării cauzei în urma audierii martorilor, precum și în urma audierii

inculpatei, aceasta nu și-a recunoscut vina și nu a fost dovedită vinovăția ei în comiterea

infracțiunilor imputate.

Inculpata în susținerea nevinovăției sale a indicat că, la 21.02.2017 nu a fost prezentă când

s-a petrecut actul de inventariere la ”Leova Grup” SRL, nu a fost prezentă nici când s-a întocmit

raportul de inspectare tematică la ”Leova Grup” SRL și aceste acte nu au fost semnate de

inculpata Grozav Liudmila.

De asemenea, nu a fost administrată nici o probă privind refuzul acesteia de a fi prezentă la

întocmirea actului sau refuzul de a-l semna. Inculpata nici nu a fost informată despre efectuarea

inventarierii.

Toate materialele cauzei sunt întocmite în limba de stat pe care inculpata Grozav Liudmila

nu o cunoaște și nu i s-a prezentat nici interpret.

Mai arată că referitor la proba raportul inspectării financiare la SRL ”Toaldi” aceasta nu

reflectă asupra infracțiunii imputate inculpatei.

Fiind audiată reprezentanta părții vătămate T. Gaianti a declarat că actul de revizie a fost

întocmită în absența inculpatei, cu o lună mai târziu, actul nefiind semnat de către inculpată. La

materialele cauzei de asemenea nu a fost administrată nici o probă privind refuzul acesteia de a

fi prezentă la întocmirea actului sau refuzul de a-l semna. Inculpata nici nu a fost informată

despre efectuarea inventarierii.

ordinar declarat de procuror, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și

admiterea recursului declarat în numele inculpatei.

lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel.

6

Potrivit art.414 Cod de procedură penală, la judecarea apelului, instanța de apel are obligația

de a verifica hotărârea atacată din punct de vedere al temeiniciei și legalității acesteia, având în

vedere circumstanțele faptice ale cauzei bazate pe probele examinate de prima instanță, pe

materialele dosarului și, în dependență de aceste date, să aprecieze legalitatea concluziilor de

vinovăție ori nevinovăție trase de prima instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și

care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu

art.101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și

hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul conchide că, la examinarea cauzei, instanța de apel nu a îndeplinit aceste stricte

prevederi ale legii, din sensul cărora rezultă că, nerespectarea acestor cerințe echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului, fapt ce atrage după sine casarea deciziei instanței de apel în latura

aprecierii juridice a faptei constatate de care a fost recunoscută vinovată Grozav Liudmila,

corectitudinii calificării acțiunilor incriminate.

În acest sens se reține că, drept temei pentru declararea recursului, recurenții indică mai

multe temeiuri, inclusiv și cele prevăzute de pct. 6), 10) și 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, avocatul semnalând totodată și pct. 12) aceleiași norme procesuale, care stipulează că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs menționează că temeiurile prevăzut de pct. 6), 12) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, pentru declararea recursului ordinar și-au găsit confirmarea în speța dată,

deoarece instanța de apel nu a respectat prevederile susmenționate și în special, în latura

aprecierii juridice a faptei imputate inculpatei Grozav Liudmila în baza art.art.191 alin.(2) lit. c),

d), 191 alin.(2) lit. c), d) Cod penal și condamnării acesteia.

Astfel, potrivit textului încriminator, Grozav Liudmila, de fapt, a fost pus sub învinuire

pentru faptul că: ”dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor prejudiciabile, dorind și admițând în mod conștient, survenirea acestor urmări, fiind

angajată la SRL „Leoval Grup”, în baza contractului de muncă nr.1310/16 din 13.10.2016, în

calitate de vânzător, având încheiat acordul cu privire la răspunderea materială individuală

deplină din 13.10.2016, în perioada de timp de la 14 octombrie 2016, până la 21 februarie 2017,

urmărind scopul de profit și intenția directă de a însuși ilegal bunurile altei persoane,

încredințate în administrarea sa, fiind în serviciu, la gheretele din str. Ion Creangă 11 și din str.

Alba Iulia 206, mun. Chișinău, în timpul zilei de muncă, fiindu-i încredințați spre administrare

bunuri în valoare de 116 585,48 lei, care le-a realizat și a încasat contravaloarea acestora,

7

acționând cu intenție directă și contrar obligațiunilor asumate, a predat mijloace bănești doar

în sumă de 106 064 lei, însușind mijloacele bănești în sumă de 10 521,48 lei, astfel, cauzând

părții vătămate ce aparțin SRL „Leoval Grup", o daună în proporții considerabile.

Tot ea, ”în perioada de timp 02 iunie 2017 - 11 iunie 2017, activând, în baza contractului

individual de muncă nr. 3 din 02.06.2017, in calitate de vânzător de produse alimentare la SRL

„TAOLDI”, și anume la ghereta situată pe str. Vasile Lupu, 85A din mun. Chișinău, urmărind

scopul dobândirii ilicite a mijloacelor bănești din casa întreprinderii, dând-u-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient

survenirea acestor urmări, folosindu-se de situația de serviciu, a însușit mijloacele bănești

obținuți în urma realizării produselor în sumă totala de 4 940 lei, fapt confirmat prin lipsa banilor

și acestor produse la momentul efectuării inventarierii si reflectat în lista de inventariere a

mărfurilor din 11.06.2017.

Prin rechizitoriu, acțiunile inculpatei pe episodul din 14.10.2016, până la 21.02.2017, în

drept, au fost încadrate în baza art.191 alin.(2) lit. c) și d) Cod penal, delapidarea averii străine,

adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului,

săvârșită cu folosirea situației de serviciu și cu cauzarea de daune în proporții considerabile, și

pe episodul din 02.06.2017 - 11.06.2017 în baza art.191 alin.(2) lit. c), d) Codul penal,

delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințați în

administrarea ei, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile și cu folosirea

situației de serviciu.

În materie penală, o informare precisă și completă cu privire la acuzațiile aduse unei

persoane și implicit cu privire la încadrarea juridică a faptei pe care instanța o poate reține

împotriva sa, este o condiție esențială a echității procedurii.

Prima instanță, cercetând cumulul de probe administrate și prezentate de procuror, a ajuns

la concluzia că, ”(...) în ședință de judecată s-a stabilit cu certitudine că Grozav Liudmila fiind

angajată la SRL „Leoval Grup”, în baza contractului de muncă nr. xxxx din 13.10.2016, în

calitate de vânzător și având încheiat acordul cu privire la răspunderea materială individuală

deplină din 13.10.2016, în perioada de timp de la 14 octombrie 2016 până la 21 februarie 2017

a urmărit scopul de profit și intenția directă de a însuși ilegal bunurile altei persoane,

încredințați în administrarea sa, cauzând un prejudiciu în sumă de 10 521,48 lei.

Tot ea, Grozav Liudmila, în perioada de timp 02 iunie 2017 - 11 iunie 2017, activând, în

baza contractului individual de muncă nr. xxxx din 02.06.2017, în calitate de vânzător de

produse alimentare la SRL „TAOLDI” și anume, la ghereta situată pe str. Vasile Lupu nr.85A

din mun. Chișinău a cauzat un prejudiciu în sumă de 4 940 lei.”

Statuările respective denotă că încadrarea juridică a acțiunilor inculpatei în baza art.191 alin.

(2) lit. c), d) Codul penal, nu se conciliază pe ambele episoade cu baza factologică descrisă în

rechizitoriu.

Casând sentința din alte motive, și pronunțând o nouă hotărâre doar în partea executării

pedepsei de către Grozav Liudmila, instanța de apel în motivarea soluției date a reținut că,

”(...)prin cercetarea probelor pertinente, concludente, utile și veridice expuse supra s-a

constatat dovedit dincolo de orice dubiu rezonabil că, Grozav Liudmila aflându-se la serviciu,

gheretele din str. Ion Creangă, 11 și din str. Alba Iulia, 206, mun. Chișinău, în timpul zilei de

8

muncă, fiindu-i încredințate spre administrare bunuri în valoare de 116 585,48 lei, care le-a

realizat și a încasat contravaloarea acestora. Acționând cu intenție directă și contrar

obligațiunilor asumate, a predat mijloace bănești doar în sumă de 106 064 lei, însușind

mijloacele bănești în sumă de 10 521,48 lei. Astfel, cauzând părții vătămate SRL „Leoval Grup”

o daună în proporții considerabile în sumă de 10 521,48 lei.

Tot ea, în perioada de timp 02.06.2017 - 11.06.2017, activând, în baza contractului

individual de muncă nr. 3 din 02.06.2017, în calitate de vânzător de produse alimentare la SRL

”TAOLDI” și anume, la ghereta situată pe str. Vasile Lupu, 85A din mun. Chișinău. Urmărind

scopul dobândirii ilicite a mijloacelor bănești din casa întreprinderii, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor si dorind în mod conștient

survenirea acestor urmări. S-a folosit de situația de serviciu însușind mijloacele bănești

obținuți în urma realizării produselor în sumă totala de 4 940 lei, fapt confirmat prin lipsa

banilor și acestor produse la momentul efectuării inventarierii și reflectat în Lista de

inventariere a mărfurilor din 11.06.2017.”

Instanțele de fond urmau să verifice minuțios aspectele factologice ale învinuirii în

coroborare cu încadrarea juridică a faptei imputate inculpatei.

Din cele expuse, pentru cauza deferită judecății prezintă relevanță faptul că, ”Soluționând

chestiunea cu privire la delimitarea însușirii sau delapidării de furt, judecătoriile vor ține cont de

faptul că drept însușire sau delapidare sunt considerate acțiunile persoanelor care, conform

funcțiilor lor de răspundere, raporturilor contractuale sau însărcinării speciale a proprietarului,

înfăptuiesc în privința bunurilor încredințați împuterniciri de dispunere, administrare,

transportare sau păstrare (depozitar, expeditor, vânzător, casier etc.)” (Hotărârea Plenului CSJ

a RM din 28 iunie 2004, nr. 23. Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre

sustragerea bunurilor).

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest aspect,

constată că instanța la examinarea apelului declarat de partea apărării nu a respectat întru totul

prevederile art.art.414 alin.(1), 417 alin.(1) pct.8), 419 Cod de procedură penală.

Astfel, s-a constatat că, împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel avocatul Mîrzîncu

Aurelia în numele inculpatei Grozav Liudmila. Din textul apelului declarat rezultă că aceștia au

atacat sentința solicitând achitarea lui Grozav Liudmila, considerând că în instanța de judecată

nu s-a constatat existența faptei infracțiunilor imputate acestei și în acțiunile inculpatei lipsesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de care a fost condamnată.

Reieșind din prevederile legislației în vigoare, instanța de apel are obligația de a întreprinde

măsuri pozitive la judecarea apelului, pentru a repara erorile de fapt și de drept comise de prima

instanță, doar atunci când aceste erori au influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

În cazul în care instanța de apel ia în considerație temeiurile de casare din oficiu, ea este obligată

să le pună în discuție părților.

În corespundere art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de apel este obligată ca,

în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt și

de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația apelantului. Potrivit art.417 alin.(1) pct. 8) Cod

de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept

care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

9

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe

instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a

fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile de drept pe care urmează să le

soluționeze instanța de apel sunt dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea

a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul

în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei.

Colegiul penal reține că, potrivit art.art.14 alin.(1), 15, 113 alin.(1) Cod penal, infracțiunea

este o faptă (acțiune sau inacțiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvârșită cu

vinovăție și pasibilă de pedeapsă penală. Gradul prejudiciabil al infracțiunii se determină

conform semnelor ce caracterizează elementele infracțiunii: obiectul, latura obiectivă, subiectul

și latura subiectivă. Se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că anume prin descrierea faptei considerate a fi

dovedită, se cere ca modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele

infracțiunii să coroboreze cu concluzia privind încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

chestiuni ce urmau a fi soluționate de instanță conform art.385 alin.(1) pct.3) Cod de procedură

penală, reieșind din limitele învinuirii formulate în rechizitoriu și din probele administrate în

cauză, să constate cert dacă bunurile părților vătămate au fost date în încredințarea și

administrarea inculpatei Grozav Liudmila, după cum i-a fost înaintată învinuirea, sau dacă

aceasta a însuși ilegal aceste bunuri sau ”activând, în baza contractului individual de muncă nr.

3 din 02.06.2017, în calitate de vânzător de produse alimentare la SRL „TAOLDI” și anume, la

ghereta situată pe str. Vasile Lupu nr.85A din mun. Chișinău a cauzat un prejudiciu în sumă de

4 940 lei”, precum a concluzionat prima instanță.

Raportând în continuare prevederile art.100 alin.(4) și art.101 alin.(1)-(4) Cod de procedură

penală, la verificarea și aprecierea probelor efectuată de instanța de apel, expusă în decizia

adoptată de aceasta, Colegiul evidențiază că instanța a lăsat fără apreciere anume declarațiile

reprezentantului părții vătămate T. Gaianti, care a declarat că actul de revizie a fost întocmită în

absența inculpatei, cu o lună mai târziu, actul nefiind semnat de către inculpată.

Totodată, raportul privind rezultatele inspectării financiare tematice efectuată la SRL

”Leoval Grup” din 04.08.2018 (f.d.3-8, vol. II), și raportul inspectării financiare tematice

efectuată la SRL ”Taoldi” din 30.08.2017 (f.d.68-72, vol. IV), au fost întocmite în lipsa

inculpatei, nefiind contrasemnate de către aceasta.

La caz, rezultând din partea descriptivă a deciziei instanței de apel, se constată că instanța a

omis să facă verificările de rigoare vizavi de criticele semnalate de partea apărării și să

argumenteze admiterea sau respingerea acestora.

Concluziile despre vinovăția persoanei deferite judecății pot fi făcute de instanța de apel,

însă pentru a concluziona stfel, instanța de apel urmează să aducă contraargumente la cele

invocate de partea apărării în cererea de apel și să analizeze nevinovăția persoanei în raport cu

învinuirea adusă acesteia și probele acumulate în dosar.

Fiind consecvenți în cele expuse, se notează că, de principiu, instanțele de judecată sunt

10

obligate să demonstreze circumstanțele ce țin de vinovăția inculpatului cu adoptarea unor soluții

motivate, or, lipsa unor argumente plauzibile în vederea susținerii condamnării persoanei atestă

vicierea procedurii penale desfășurate la etapele precedente de judecare.

Pornind de la faptul că motivele invocate de către partea apărării, privind calificarea

acțiunilor inculpatei, încadrarea, audierea martorilor, examinarea probelor și punerea probelor

respective la baza hotărârii de condamnare a inculpatei, sunt întemeiate, Colegiul penal lărgit

concluzionează că erorile admise de către instanța de apel și-au găsit confirmare.

Totodată, recursul declarat de procuror la fel urmează a fi admis, deoarece motivele

admiterii recursului declarat de către partea apărării ține de corectitudinea calificării acțiunilor

inculpatei și condamnarea conform învinuirii înaintate, care urmează a fi clarificate la rejudecare

de către instanța de apel.

Întrucât erorile depistate sunt susceptibile de a fi corectate doar de către instanța de apel,

Colegiul penal lărgit conchide asupra necesității admiterii recursurilor declarate, casării totale a

hotărârii atacate și dispunerii rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel.

Soluția instanței de recurs de a dispune rejudecarea se bazează pe statuările CtEDO speța

Năvoloacă c. Moldovei (cererea nr. 25236/02), hotărârea din 16.12.2008, unde Curtea având a

se pronunța asupra acestei cauze a considerat că chestiunile care urmau a fi hotărâte de către

Curtea Supremă de Justiție nu puteau fi examinate în mod corespunzător, ca chestiuni ce ține de

un proces echitabil, fără o apreciere directă a probelor prezentate de partea apărării și partea

acuzării (a se vedea Botten v. Norway, 19 februarie 1996, §§ 52 și 53, Reports of Judgments and

Decisions 1996-I și Popovici, citată mai sus, § 72).

Având în vedere că Curtea Supremă de Justiție nu are competența să facă o examinare directă

a probatoriului administrat, ea are competența de a dispune rejudecarea cauzei de către instanța

ierarhic inferioară. În cazul de față echitatea cere ca Curtea Supremă de Justiție să dispună

rejudecarea cauzei.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de dispozițiile art.436 Cod de

procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la

modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual penale - asupra motivelor

esențiale indicate în cererea de apel și în măsura competenței sale - asupra motivelor din

recursurile declarate, nominalizate în prezenta decizie.

Instanța de apel, urmează să tina cont de toate circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei,

să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele

administrate și examinate în instanță, în strictă conformitate cu cerințele legii, să analizeze la

modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor infracțiunii imputate, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, să-și argumenteze clar concluziile sale

în decizia adoptată, și în dependentă de circumstanțele constatate, să efectueze operațiunea de

individualizare a pedepsei în conformitate cu rigorile legale, să se pronunțe motivat și întemeiat

asupra posibilității aplicării față de aceștia a instituției de condamnare cu suspendarea

condiționata a executării pedepsei și în dependență de situația constatată să adopte o hotărâre

legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art.art.417-419 Cod de procedură penală și

jurisprudenței CtEDO.

11

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Călugăreanu Vitalie și de către avocatul Mîrzîcu Aurelia în numele inculpatei Grozav

Liudmila, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2019, în

cauza penală privind-o pe Grozav Liudmila xxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 21 mai 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

Cobzac Elena

Boico Victor

12