1ra-7/2018 — art. 328 alin. 3 lit. d CP

1ra-7/2018 — art. 328 alin. 3 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-7/2018

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

08 mai 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Constantin Alerguș,

Judecătorii – Anatolie Țurcan, Svetlana Filincova, Ala Cobăneanu, Nina Vascan,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpatul Bulat

Ghenadie, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 03 mai 2017, în cauza penală în privința lui

Bulat Ghenadie XXXXX,

născut la XXXXXX, originar din s. XXXXXX, r-nul XXXXX,

domiciliat în s. XXXXXX, r-nul XXXXX

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

09.06.2016; (instanța de fond);

11.02.2015; de la 12.07.2016-până la 03.05.2017; (instanța de apel);

08.05.2018; (instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

în privința lui Bulat Ghenadie, învinuit în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal,

a fost încetat, pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea la răspundere

penală, deoarece de către organul de urmărire penală a fost încălcată competența

de exercitare a urmăririi penale.

rechizitoriului, Bulat Gh. a fost învinuit pentru faptul că, activând în calitate de șef

al Oficiului de Executare Telenești și fiind în virtutea funcției deținute persoană cu

funcție de răspundere cu calitatea de persoană publică căreia într-o instituție de

stat i s-au acordat permanent, prin numire, drepturi și obligații în vederea

exercitării funcțiilor autorității publice și a acțiunilor administrative de dispoziție,

având în conformitate cu fișa postului responsabilitatea executării juste a

documentelor executorii, și-a depășit vădit limitele împuternicirilor acordate prin

lege, manifestate prin următoarele acțiuni:

La 17 februarie 2010, executorul judecătoresc din cadrul Oficiului de

Executare Telenești, Donos G., a primit spre executare titlul executoriu nr. 2-958,

1

eliberat de Judecătoria Telenești la 10.11.2009, privind încasarea datoriei în sumă

de 14 139 Euro de la Domnișoru V. în beneficiul lui Popovici A. În vederea

asigurării executării hotărârii judecătorești la 26.07.2010, executorul Donos G. prin

procesul –verbal de sechestru și încheierea adoptată în acest sens, a aplicat

sechestru pe bunul imobil disco-barul „La Ventura” ce-i aparținea cu drept de

proprietate lui Domnișoru V., evaluând bunul la suma de 159 537 lei.

Urmare a aplicării sechestrului, la 30.07.2010 cet. Domnișoru V. a depus în

instanța de judecată o cerere împotriva actelor executorului judecătoresc Donos G.

referitor la aplicarea sechestrului din 26.07.2010, iar la 19.08.2010, contestația

depusă de cet. Domnișoru V. a fost respinsă.

Ulterior, Bulat Gh. acționând contrar prevederilor art. 122 alin. (2) Cod de

executare (red. 2005) ce stabilește, că contestarea actelor executorului judecătoresc

suspendă vânzarea bunului sechestrat până la pronunțarea unei hotărâri

judecătorești definitive, art. 402 alin. (1) Cod procedură civilă, potrivit căruia

termenul de 20 zile pentru declararea recursului din data adoptării hotărârii

motivate și art. 403 Cod procedură civilă, care prevede că recursul suspendă

executarea hotărârii, neținând cont de faptul că hotărârea judecătorească din

19.08.2010 nu era definitivă, la 27.08.2010 a admis și a înaintat spre publicare în

ziarul local „Cuvîntul” nr. 32, anunțul cu privire la desfășurarea licitației publice

cu strigare la 10.09.2010, la care urma să fie expus spre vânzare bunul sechestrat -

barul „LaVentura” cu suprafața de 452 m2 cu prețul inițial de vînzare de 159 537

lei. Drept rezultat, la 06.09.2010, executorul Donos G. a emis o încheiere privind

organizarea licitației prin care dispune desfășurarea ei pentru vânzarea bunului

sechestrat.

La 07.09.2010, Gh. Bulat, în calitate de persoană cu funcție de răspundere,

fără a ține cont de faptul că, în corespundere cu prevederile art. 126 alin. (2) lit. a)

Cod de executare (red. 2005), doritorii de a participa la licitație urmează să prezinte

cererea de participare cu indicarea prețului propus pentru bunul scos la licitație, a

acceptat pentru participare la licitație cererile cu nr. 1056 și 1055, depuse de Rebeja

M. și Nicoară P., ce nu conțineau informația referitor la prețul propus.

Totodată, în funcția deținută de șef al Oficiului de Executare Telenești, fiind

persoană cu funcție de răspundere, Bulat Gh. a ignorat necesitatea verificării

rezonabilității prețului inclus de către executorul Donos G. în conținutul

procesului-verbal cu privire la sechestru din 26.07.2010. Continuându-și activitatea

criminală și neluând în considerație faptul, că cererile participanților la licitație nu

întrunesc condițiile legale, a eliberat cet. Rebeja M. și Nicoară P. bilet de participare

2

la licitația preconizată pentru 10.09.2010. În ziua respectivă, Bulat Gh. participând

în calitate de licitator, încălcând prevederile art. 122 alin. (2) Cod de executare,

potrivit cărora contestarea actelor executorului judecătoresc suspendă vânzarea

bunului sechestrat până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, precum

și a celor de la art. 402 alin. (1) și 403 Cod de procedură civilă, ce stabilesc termenul

de 20 zile de declarare a recursului împotriva hotărârii judiciare și suspendarea

executării hotărârii pe perioada examinării recursului, fără a ține cont de faptul, că

la momentul petrecerii licitației -10.09.2010, hotărârea judiciară din 19.08.2010 nu

era definitivă, a expus spre vânzare imobilul cu nr. cadastral 8950203.082.01, cu

prețul inițial de 159 573 lei.

Ca rezultat al petrecerii licitației, Bulat Gh. a indicat în conținutul procesului

– verbal cu privire la licitație din 10.09.2010, în rubrica rezervată pentru includerea

sumelor propuse de către participanții la licitație, sume echivalente sumelor finale

propuse de către aceștia, acțiuni ce contravin prevederilor art. 128 alin. (2) Cod de

executare potrivit cărora, dacă în cererile de participare este propus un preț care

depășește valoarea bunului stabilit în procesul - verbal cu privire la sechestru, sau

după caz în raportul de evaluare a lui, prețul inițial al bunului scos la licitație va fi

cel mai mare propus de către participantul la licitație. Drept rezultat imobilul a fost

adjudecat lui Rebeja M., care a propus suma de 235 000 lei.

În continuarea acțiunilor sale, Bulat Gh. a emis la 16.09.2010 încheierea

privind încetarea procedurii de executare nr. 20/3 din 18.02.2010 și contrar

prevederilor art. 80 alin. (3) Cod de executare nu a transmis documentul executoriu

împreună cu copia încheierii Judecătoriei Telenești pentru anexare la dosarul civil.

În rezultatul acestor acțiuni au fost cauzate daune considerabile intereselor

publice prin știrbirea imaginii autorității publice, precum și intereselor persoanei

fizice Domnișoru V., căruia i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de

1 445 000 lei.

solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de fond, în alt

complet de judecată, argumentând că instanța de fond eronat a interpretat legea

procesual penală, or competența materială a infracțiunilor prevăzute de art. 328

Cod penal, este trecută în exclusivitate CNA.

3.1 Recurs suplimentar a depus și procurorul Bogdan E., care a solicitat

casarea sentinței, cu reluarea cercetărilor judecătorești și pronunțarea unei hotărâri

de condamnare în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, la 6 ani închisoare în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea dreptului de a ocupa anumite funcții și

3

de a exercita activități ce țin de executarea deciziilor judiciare pe termen de trei ani.

au fost admise recursurile declarate, din alte motive decât cele invocate, casată

sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit căreia Bulat Gh. a fost achitat de

sub învinuirea în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii.

casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel,

argumentând, că concluzia instanței de apel privind achitarea inculpatului este

neîntemeiată, deoarece vinovăția acestuia a fost confirmă prin probele

administrate de acuzare.

11 noiembrie 2014, recursul ordinar a fost admis, casată decizia și dispusă

rejudecarea cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, prematur

concluzionând asupra nevinovăției inculpatului, or dacă aceasta a ajuns la

concluzia de nevinovăție a lui Bulat Gh. urma să dezvăluie concluziile sale și să-și

expună punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii,

ceea ce în speță nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere formală de ordin general

a probelor și circumstanțelor cauzei.

2015, recursurile declarate au fost admise, casată sentința și dispusă rejudecarea

cauzei în prima instanță în alt complet de judecată.

În decizia adoptată Colegiul a invocat, că instanța de fond eronat a

interpretat și nejustificat a aplicat prevederile art. 275 pct. 9), 332 alin. (1) și 391

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece procurorul Iachimovschi O., în

conformitate cu prevederile art. 269 alin. (2) și 270 alin. (9) Cod de procedură

penală, a fost în drept să exercite urmărirea penală în prezenta cauză .

În continuare s-a menționat, că reieșind din erorile de drept admise de prima

instanță, instanța de apel nu este în drept să verifice împrejurările de fapt și

aspectele de drept ale cauzei prin cercetarea nemijlocită a probelor, deoarece aceste

erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3)

lit. d) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

4

cercetate, care au fost raportate la aspectele de drept ce reglementează procedura

de executare, în special cea de petrecere a licitației, nu s-au constatat că acțiunile

întreprinse de Bulat Gh. depășesc în mod vădit atribuțiile de serviciu, deoarece în

corespundere cu fișa postului Șefului oficiului de Executare, Bulat Gh. era în drept

să asigure respectarea procesului de executare a documentelor în termenul

prevăzut de legislație, să efectueze acțiuni de supraveghere și control al executării

documentului executoriu de către executorii judecătorești, să verifice procedurile

executorii ale executorilor judecătorești și dosarele personale ale beneficiarilor,

precum și să emită încheieri de suspendare, încetare și restituire a documentului

executoriu, fără a se implica în procesul propriu zis de executare.

În concluzie instanța a menționat că acțiunile de interpelare a informației de

la organul cadastral privind costul imobilului scos la licitație, anunțul public

despre petrecerea licitației, liberarea biletelor participanților la licitație și

petrecerea nemijlocită a acesteia în cadrul unei proceduri executorii, nu conțin

elementele constitutive a laturii obiective a componenței de depășire în mod vădit

a atribuțiilor de serviciu, astfel, Bulat Gh. a conștientizat legalitatea acțiunilor sale,

întreprinse în limitele atribuțiilor funcționale.

procurorul, care, a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

condamnare conform învinuirii formulate prin rechizitoriu la 6 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții în cadrul administrației publice pe un termen de 5 ani.

În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele argumente:

- în speță regulile de vânzare a bunurilor sechestrate erau guvernate de

secțiunea a 3-a din capitolul IX al Codului de executare, astfel că efectele

contestării deciziilor de vânzare a bunurilor sechestrate nu puteau fi reglementate

de art. 74, dar de prevederile art. 122 alin. (2) Cod de executare;

- actele oficiului de executare privind inițierea procedurii de licitație au fost

emise fără a avea la bază o hotărâre judecătorească definitivă, așa cum prevedeau

exigențele art. 122 alin. (2) Cod de executare, la acel moment;

- concluzia instanței prin care s-a menționat că nu poate fi apreciat ca o probă

raportul de evaluare eliberat de Camera de Comerț și Industrie este eronată;

- instanța de fond nu a dat nici o apreciere faptului că prin hotărârea

judecătorească definitivă din 16.06.2010, s-a constatat că de către executorul

judecătoresc a fost stabilit defectuos prețul bunului imobil, or în speță urma a fi

5

antrenat obligatoriu un specialist evaluator licențiat în conformitate cu

prevederile art. 113 alin. (2) Cod de executare;

11.2 Împotriva sentinței a declarat apel și partea vătămată, care a solicitat

casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de condamnare argumentând că

probele prezentate au fost apreciate unilateral, fără a se lua în considerație

circumstanțele invocate de acuzatorul de stat .

apelurile declarate au fost admise, casată total sentința cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, Bulat Ghenadie

a fost condamnat în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții în cadrul administrației publice pe un termen de 2 ani.

săvârșirii infracțiunii de depășire a atribuțiilor de serviciu cu cauzarea de daune

considerabile intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, care s-au soldat cu

urmări grave, invocate în rechizitoriu.

În argumentarea soluției adoptate Colegiul penal a reținut că, probele

prezentate de acuzatorul de stat confirmă vinovăția lui Bulat Gh. în săvârșirea

infracțiunii incriminate, iar în acțiunile inculpatului se regăsesc toate elementele

constitutive ale acestei infracțiuni.

Așa dar, instanța de apel a conchis, că probele prezentate și cercetate indică

asupra unor încălcări evidente comise de către Bulat Gh. în procesul licitației

bunului sechestrat.

Colegiul a apreciat ca fiind eronată concluzia instanței de fond, care în

hotărârea adoptată a făcut referire la prevederile art. 74 Cod de executare

(red. 2004), or acestea nu au tangență cu speța dată, deoarece articolul în cauză

se regăsește în capitolul VII al Codului de executare, întitulat „Procedura de

executare” scopul normei fiind – de a reglementa chestiuni ce țin de executarea

documentului executoriu (hotărâre judecătorească) care obliga debitorul de a

întreprinde ceva.

Prin hotărârea din 10.11.2009 Domnișoru V. a fost obligat să restituie datoria

și în vederea asigurării executării obligației, a fost aplicat sechestru pe bunul

imobil disco-barul „La Ventura” fără ca acesta să fie evaluat și fără a obliga

executorul de a scoate bunul la licitație. În consecință Colegiul a reținut că

situația expusă în rechizitoriu nu reflectă în nici un mod efectele ce vizează

suspendarea efectelor hotărârii judecătorești din 10.11.2009, ci a efectelor

6

deciziei Oficiului de executare de a supune bunul imobil vânzării prin licitație.

În asemenea circumstanțe regulile de înstrăinare a bunului imobil sechestrat nu

era guvernat de prevederile conținute în capitolul VII al Codului de executare,

dar de secțiunea a 3-a din capitolul IX cu titlu „Procedura de sechestrare și

vânzare a bunurilor”, iar efectele contestării deciziilor de vânzare a bunurilor

sechestrate se reglementau de prevederile art. 122 alin. (2) Cod de executare.

În continuare, instanța de apel a reținut, că în speță anunțul cu privire la

petrecerea licitației, emiterea încheierii privind petrecerea licitației, prezentarea

cererilor de participare la licitație și acceptarea acestora au avut loc, fără ca

Bulat Gh. să aibă la bază o hotărâre judecătorească definitivă, așa cum stabileau

prevederile art. 122 alin. (2) Cod de executare.

În confirmarea vinovăției lui Bulat Gh. Colegiul a reținut și depozițiile

martorilor Corman Iu. și Corman E., care au relatat, că prețul prezentat de

Organul Cadastral nu putea fi pus la baza evaluării de piață a bunului, or aceștia

au expediat un răspuns la interpelarea lui Bulat. Gh. privind prețul imobilului

vizat, însă prețul indicat avea un caracter normativ, deoarece instituția în care

activau nu dispunea de licență în domeniul evaluării, fapt despre care Bulat Gh.

cunoștea.

inculpat, care invocând temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, solicită casarea hotărârii contestate cu menținerea sentinței

de achitare, argumentând următoarele:

- judecând cauza instanța de apel a pronunțat o hotărâre de condamnare

după o sentință de achitare cu încălcarea prevederilor art. 415 alin. (21) Cod de

procedură penală și nu a audiat pe viu martorii Eșanu D., Nicoară P., Cernica R.,

Rebeja M., Corman Iu. și Corman E., declarațiile cărora constituie o mărturie

acuzatorie;

-acuzarea nu a prezentat probe care ar confirma existența tuturor

elementelor infracțiunii incriminate;

-instanța de apel a depășit limitele învinuirii deoarece prin actul de

învinuire lui Bulat Gh. nu i-a fost incriminat „depășirea în mod vădit a limitelor

atribuțiilor de serviciu”;

- la data când a avut loc licitația hotărârea judecătoriei Telenești din 19 august

2010 nu era contestată de către Domnișoru V. astfel că nu-i poate fi incriminat lui

Bulat Gh. încălcarea prevederilor art. 122 alin. (2) Cod de executare;

7

- pretinsa daună materială de 1 445 000 lei nu corespunde circumstanțelor

cauzei, or în această sumă este inclus și prețul terenului, pe când în speță,

sechestru a fost aplicat doar pe încăperea disco-barului, care a fost evaluată de

executorul judecătoresc în baza informației primite de la Oficiul Cadastral, iar

debitorul la acel moment nu a prezentat alte probe referitor la costul imobilului;

- în procedura de executare Domnișoru V. nu a prezentat nici o cerere prin

care și-ar fi exprimat dezacordul cu evaluarea efectuată de executorul

judecătoresc;

- prin decizia Colegiului civil al CSJ din 21.08.2015, care este irevocabilă și

definitivă s-a apreciat ca fiind corectă și legală procedura de petrecere a licitației

din 10.09.2010, astfel fiind recunoscută corectitudinea executării hotărârii

judecătorești;

- în cadrul cercetării judecătorești nu s-a constatat existența faptei infracțiunii

incriminate în acțiunile lui Bulat Gh.;

- hotărârea contestată vine în contradicție cu decizia Curții de Apel Chișinău

din 30.03.2016, prin care Donos G. a fost achitată, pe motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii, or cauza penală în privința lui Donos G. a fost

disjungată din prezentul dosar prin ordonanța procurorului din 24.02.2012.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor ordinare

declarate de inculpat, considerându-l inadmisibil, deoarece recurentul solicită

reaprecierea probelor, temei ce nu se regăsește în prevederile normei art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală.

invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta

urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța de recurs, admite recursul, casează, parțial sau total, hotărîrea

atacată, cu menținerea hotărîrii primei instanțe, cînd apelul a fost greșit admis.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în temeiurile prevăzute de prezentul articol.

Recurentul invocă temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin.(1)

pct. 8) Cod de procedură penală și anume –fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

8

Colegiul penal constată că acest temei și-a găsit confirmare în prezenta

speță, reieșind din următoarele.

Conform art. 389 alin. (1) Cod de procedură penală, sentința de condamnare

se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe

cercetate de instanța de judecată.

Potrivit art. 52 Cod penal, se consideră componență a infracțiunii totalitatea

semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă

prejudiciabilă drept infracțiune concretă.

Totodată, potrivit legislației penale, persoana este supusă răspunderii penale

dacă, în acțiunile acesteia sunt constatate toate patru elemente obligatorii: obiectul

infracțiunii, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă.

Potrivit art. 113 Cod penal, calificarea oficială a infracțiunii se efectuează la

toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează urmărirea

penală și de către judecători, iar noțiunea de calificare a infracțiunii cuprinde

determinarea și constatarea juridică a corespondenței exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Raportînd normele de drept sus menționate la prezenta speță instanța de

recurs reține următoarele: potrivit rechizitoriului lui Bulat Gh. i-a fost incriminat,

„ (...) activînd în funcția de șef al Oficiului de Executare Telenești, fiind persoană persoană

cu funcție de răspundere cu calitatea de persoană publică (...) și-a depășit vădit limitele

împuternicirilor acordate prin lege (...) și contrar prevederilor art. 122 alin. (2) Cod de

executare (red. 2005) și art. 402 alin. (1) și art. 303 Cod de procedură civilă, fără a lua în

considerație că hotărârea instanței de judecată din 19 august 2010 nu a intrat în vigoare a

expus spre vânzare bunul imobil cu nr. cadastral 8950203.082.01 cu prețul inițial de 159

573 lei (...)” acțiunile acestuia fiind încadrate în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod

penal.

După cum s-a enunțat mai sus, prin sentința primei instanțe Bulat Gh. a fost

achitat de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii incriminate, pe motiv că faptele

nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Sentința a fost atacată cu apel de către procuror solicitîndu-se condamnarea

Inculpatului conform învinuirii înaintate. Judecând cauza în ordinea procedurii

de apel, instanța a admis apelul procurorului, pronunțînd o hotărîre de

condamnare unde a dat o nouă interpretare probelor și a constatat că Bulat Gh.

9

a săvârșit infracțiunea de depășire în mod vădit a limitelor drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, soldate cu urmări grave.

Analizând decizia recurată, Colegiul lărgit constată, că instanța de apel

judecând cauza nu a ținut cont de prevederile art. 52, 113 Cod penal, art. 8 alin. (3),

389 alin. (1) Cod de procedură penală și greșit a admis apelul procurorului, or

concluzia instanței ierarhic inferioare privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii incriminate este pripită.

În aceiași ordine de idei, instanța de recurs concluzionează că, instanța de

fond corect a conchis că învinuirea adusă lui Bulat Gh. nu este bazată pe probe

concludente, ce ar dovedi vinovăția acestuia, probe, care ar confirma că acțiunile

imputate lui Bulat Gh. constituie depășirea limitelor, drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege.

Astfel corect prima instanță a menționat, pentru ca fapta să constituie

infracțiunea prevăzută de art. 328 Cod penal, făptuitorul nu trebuie să presupună,

dar trebuie să știe cu certitudine că depășește limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege. În speță, însă toate acțiunile întreprinse de Bulat Gh. se

încadrează în limitele competenței lui de serviciu, fapt confirmat prin fișa postului

(f.d.160-164, vol. I).

În acest context, Colegiul penal ține să menționeze că art.328 Cod penal

prezumă, săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în

mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, elemente ce au fost

incriminate inculpatului.

Sub acest aspect instanța de recurs relevă că prin săvârșirea unor acțiuni de

către persoana publică, cu încălcarea unor cerințe sau circumstanțe speciale ori

excepționale, indicate în lege, se înțelege – comiterea unor acțiuni care sunt în

competența funcțională a persoanei publice, însă acestea au fost îndeplinite cu

nerespectarea unor împrejurări, condiții impuse de lege, pentru adoptarea unui

astfel de comportament.

La acest capitol Colegiul reține, că prin rechizitoriu lui Bulat Gh. i s-a imputat

faptul, că acesta contrar prevederilor art. 122 alin. (2) Cod de executare (red. 2005)

și art. 402 alin. (1) și art. 303 Cod de procedură civilă, fără a lua în considerație că

hotărârea instanței de judecată din 19 august 2010 nu a intrat în vigoare a expus

spre vânzare bunul imobil cu nr. cadastral 8950203.082.01 cu prețul inițial de 159

573 lei. Acestea fiind menționate Colegiul penal lărgit constată, că instanța de fond

just a concluzionat că, la data petrecerii licitației 10 septembrie 2010, hotărârea

Judecătoriei Telenești din 19 august 2010 nu era contestată de către Domnișoru V.

10

nefiind declarat recurs împotriva acestei hotărâri, prin urmare nici nu poate fi

invocată încălcarea prevederilor art. 122 alin. (2) Cod de executare (red. 2005) și

art. 402 alin. (1), art. 303 Cod de procedură civilă, or la data petrecerii licitației Bulat

Gh. nu putea să prevadă că Domnișoru V. va contesta hotărârea menționată

ulterior la 19 septembrie 2010.

Tot aici, Colegiul reține că sunt juste și întemeiate concluziile instanței de fond

referitor la faptul că la data petrecerii licitației-10 septembrie 2010 hotărârea

Judecătoriei Telenești din 19 august 2010 prin care a fost respinsă contestația

depusă de Domnișoru V. asupra procesului-verbal de sechestru din 26 iulie 2010

era definitivă, deoarece expirase termenul de 20 de zile prevăzut la art. 402 alin.

(1) Cod de procedură civilă, iar acel fapt că aceasta a fost contestă ulterior, nu poate

fi interpretat că Bulat Gh. a acționat cu rea credință, depășind în mod vădit

drepturile și atribuțiile acordate prin lege.

La fel, instanța de recurs reține și decizia Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 23 martie 2016 prin care

a fost respins recursul declarat de Domnișoru V. împotriva încheierii Curți de Apel

Bălți din 15 decembrie 2015. Astfel, printr-o hotărârea judecătorească irevocabilă

și definitivă s-a apreciat ca fiind legal procesul-verbal de petrecere a licitației din

10 septembrie 2010, iar instanța a constatat corectitudinea executării hotărârii

judecătorești, prin urmare instanța a conchis, că acțiunile lui Bulat Gh. la

executarea hotărârii Judecătoriei Telenești din 10 noiembrie 2009 privind încasarea

datoriei de la Domnișoru V. în beneficiul lui Popovici A. au fost absolut legale.

În consecință, instanța de recurs conchide asupra faptului că, instanța de fond

în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat

complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, fapt ce face ca concluzia despre

achitarea lui Bulat Gh. de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de

art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii să fie justă și întemeiată.

În acest context, Colegiul lărgit concluzionează, că decizia instanței de apel

prin care s-a conchis că Bulat Gh. a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. art. 328

alin. (3) lit. d) Cod penal, urmează a fi casată, ca fiind pripită și neîntemeiată, cu

menținerea sentinței instanței de fond, care este legală, motiv pentru care se

apreciază că apelul a fost greșit admis.

Astfel, recursul declarat de Bulat Gh. este întemeiat și urmează a fi admis, cu

casarea deciziei instanței de apel și cu menținerea sentinței primei instanțe.

11

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Bulat Ghenadie, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 mai 2017, în cauza penală în

privința Bulat Ghenadie, cu menținerea sentinței Judecătoriei Telenești din 09

iunie 2016, prin care Bulat Ghenadie a fost achitat, pe motiv că fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 iunie 2018.

Președinte Constantin Alerguș

Judecătorii Anatolie Țurcan

Svetlana Filincova

Ala Cobăneanu

Nina Vascan

12

Dosarul nr. 1 ra-7/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

O P I N I E S E P A R A T Ă

a judecătorului Constantin Alerguș

(Expusă în temeiul art. 340 alin. (3) Cod de procedură penală pe cauza

penală în privința lui Bulat Ghenadie XXXXX)

08 mai 2018 mun. Chișinău

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 08 mai

2018, a fost admis recursul ordinar declarat de inculpatul Bulat Ghenadie, casată

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 mai 2017, în cauza

penală în privința Bulat Ghenadie, cu menținerea sentinței Judecătoriei Telenești

din 09 iunie 2016, prin care Bulat Ghenadie a fost achitat, pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit.

d) Cod penal.

Pledez pentru o altă soluție decât cea adoptată cu majoritatea de voturi și

consider că recursul ordinar declarat de inculpat urma a fi respins cu

menținerea hotărârii contestate.

Analizând conținutul sentinței de achitare am constatat că probele

prezentate de acuzatorul de stat în susținerea învinuirii nu au fost supuse unei

analize ample fiind doar enumerate și trecute în revistă.

Pornind de la textul învinuirii se constată că, în rechizitoriu se face trimitere

la încălcarea de către Bulat Gh. a unor norme imperative și anume art.122 alin. (2)

și art. 126 alin. (2) lit. a) Cod de executare (red. 2005), însă în partea motivată a

sentinței nu se regăsește nici o analiză sau careva concluzii ale instanței sub

aspectul acțiunilor inculpatului în raport cu normele imperative incriminate.

Astfel, din materialele cauzei rezultă că acțiunile premergătoare licitației au

avut loc în termenul în care încheierea Judecătoriei Telenești din 19.08.2010 nu era

definitivă, adică nu expirase termenul de recurs prevăzut la art. 402 alin. (1) cod

de procedură civilă, și anume - anunțul privind petrecerea licitației a fost publicat

la 27.08.2010; - încheierea privind petrecerea licitației a fost emisă la 06.09.2010; -

cererile nr. 1056 și 1055 depuse de cet. Rebeja N. și Nicoară P., care de altfel nu

conțineau informația privind prețul propus pentru bunul licitat, au fost acceptate

de Bulat Gh. la 07.09.2010.

Totodată, Bulat Gh. a permis participarea la licitație a cet. Rebeja N. și

Nicoară P. cu încălcarea prevederilor art. 126 alin. (2) lit. a) Cod de executare, fără

13

a lua în considerație că cererile participanților nu întrunesc condițiile legale

obligatorii, nefiind indicat prețul propus pentru bunul scos la licitație.

Astfel, în cazul în care persoana nu a respectat cerințele referitoare la

întocmirea și prezentarea documentelor, executorul judecătoresc, în conformitate

cu prevederile art. 126 alin. (5) Cod de executare (red. 2005), urma să refuze

primirea cererii.

Consider că în speță nu a avut loc o licitație, dar o mimare a licitației.

În continuare, țin să menționez, că la baza sentinței de achitare a fost pusă

decizia Colegiului Civil, Comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție din 23.03.2016 (f.d.26-28, vol. IV), prin care a fost menținută

încheierea Curții de Apel Bălți din 15.12.2015 potrivit căreia s-a decis că licitația ar

fi fost legală. Instanța de apel în încheierea menționată și-a motivat soluția doar

sub aspectul că executorul avea la executare un titlu executoriu și era obligat să

întreprindă toate măsurile necesare pentru executarea acestuia, inclusiv și

petrecerea licitației. Nimeni nu pune la îndoială că executorul nu ar fi avut dreptul

să petreacă licitația, dar acesta era obligat să o petreacă cu respectarea

normelor legale. Aspectul respectării legii în procesul licitației nu este motivat,

or Curtea de Apel Bălți a casat soluția primei instanțe care a recunoscut ilegală

licitația.

Faptul că instanța de fond a pus la baza achitării lui Bulat Gh. decizia

Colegiului Civil, Comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție din 23.03.2016, care ar avea puterea lucrului judecat, este inadmisibil,

dimpotrivă o soluție a unei cauze penale ar fi un motiv de revizuire a unei cauze

civile. Astfel de precedent ar fi periculos pentru practica judiciară, or o soluție într-

o cauză civilă ar determina soarta unei cauze penale.

La fel, țin să menționez, că la materialele cauzei nu este nici o probă care ar

confirma că Domnișoru V. a primit hotărârea motivată a Judecătoriei Telenești din

19.08.2010 la momentul pronunțării.

Tot aici, țin să consemnez, că prin decizia Colegiului penal Lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 11 noiembrie 2014, s-a dispus rejudecarea cauzei în

instanța de apel, unde instanța de recurs a indicat că în speță probele prezentate

de acuzare au fost apreciate superficial, iar concluzia despre nevinovăția

persoanei este prematură, fiind date indicații instanței ierarhic inferioare referitor

la necesitatea verificării minuțioase a fiecărei probe prezentate de acuzare cu

dezvăluirea și argumentarea clară a concluziei instanței în acest sens (f.d.152-161,

vol.II). Aceste indicații în conformitate cu prevederile art. 436 alin. (2) Cod de

14

procedură penală, sunt obligatorii pentru instanța de apel și de ele urmează să țină

cont și instanța de recurs la o nouă judecare a cauzei.

Prin urmare, în urma acțiunilor ilegale ale șefului Oficiului de executare

Bulat Gh., Domnișoru V. a fost deposedat de un spațiu comercial cu suprafața de

452 m2 , care prin Raportul de evaluare nr. 0277207 eliberat de Camera de Comerț

și Industrie (licențiată în activitatea de evaluare a bunurilor imobile) a fost

evaluat la prețul de piață de 1 445000 lei (f.d.63-83, vol. I), dar vândut la licitație cu

235 000 lei. Astfel, Domnișoru V. având o datorie de 14 139 Euro (aproximativ 229

193 lei la data executării) a fost deposedat de bunul imobiliar, valoarea căruia în

realitate depășea în mod substanțial această datorie.

Astfel, prin acțiunile ilegale ale lui Bulat Gh., Domnișoru V. a fost deposedat

ilegal de imobilul ce-i aparținea, fiindu-i încălcat un drept esențial garantat de art.

46 din Constituția R. Moldova și art. 1 al Protocolului 1 la CoEDO, dreptul la

proprietate privată și protecția acesteia.

În această situație pentru aceste încălcări Republica Moldova riscă să fie

condamnată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și urmează să-i achite lui

Domnișoru V. atât despăgubiri materiale, cât și morale.

Generalizând cele menționate mai sus, consider că decizia instanței de apel

prin care Bulat Gh. a fost condamnat este una motivată și legală, or instanța a

raportat acțiunile inculpatului reflectate în procesele-verbale la prevederile

normelor imperative, care urmau a fi respectate, motivând fiecare ilegalitate în

parte. Astfel, în urma încălcării a patru norme imperative, achitarea lui Bulat Gh.

nu numai că este inadmisibilă, dar și imposibilă.

În temeiul art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală, expun și semnez

prezenta opinie separată, care se anexează la dosar.

Judecătorul Colegiului penal Constantin Alerguș

15