1ra-896/2018 — art. 201/1 alin. 4 CP

1ra-896/2018 — art. 201/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-896/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Radu Sâli, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 25

octombrie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30

ianuarie 2018, în privința inculpatului

Nazari Dorel XXXX, născut la

XX XXXX XXXX, originar și locuitor al s.

XXXXX, r-nul XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare

instanța de fond: 03.10.2017 – 25.10.2017,

instanța de apel: 14.12.2017 – 30.01.2018,

instanța de recurs: 05.04.2018 – 16.05.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Nazari

Dorel a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (4) Cod penal la 9 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis, începând cu 05 iunie 2017.

Cerința procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare a fost respinsă

ca neîntemeiată.

1

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod

conștient survenirea acestora, la data de 04.06.2017, orele 21:00, fiind în stare de

ebrietate, aflându-se la domiciliul său din s. XXXXX, mun. XXXXX, în urma

unui conflict iscat spontan cu mama sa Nazar Maria, care conform art. 1331 lit. a)

Cod penal reprezintă membru de familie, i-a aplicat mai multe lovituri peste

diferite părți ale corpului, după care îmbrâncind-o, ca urmare aceasta a căzut

lovindu-se cu capul de marginea dulapului de bucătărie. În continuare, văzând că

ea sângerează, a ridicat-o și a dus-o pe pat, unde ultima a stat până la data de

05.06.2017, orele 13:30, când a fost găsită de către o vecină și transportată la

spital, unde la aceiași data, la orele 15:35, a decedat.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 1116 din 31.07.2017, moartea

lui Nazar Maria, anul nașterii 1952, a survenit pe 05.06.2017, ora 15:35, în

rezultatul hemoragiei externe, ca urmare a plăgii contuze a capului, cu lezarea

ramurii frontale arterei temporale superficiale, ce se confirmă prin dalele

necropsiei și adeverit histologic. La examinarea medieo-legală a cadavrului s-a

depistat: Plagă contuză a capului cu lezarea ramurii frontale arterei temporale

superficiale; Echimoză masivă a capului si feței, cu hemoragii în țesuturi moi

pericraniene și sclerotica globilor oculari; Traumă închisă a toracelui, cu echimoză

toracelui, fractură directă, completă a sternului, fracturi costale indirecte,

incomplete bilateral și directe, complete pe stânga, cu hemoragii roș-închise în

țesuturi moi adiacente, fără lezarea pleurei; Echimoze abdomenului, spatelui,

feselor. Toate leziunile corporale au fost produse prin acțiunea traumatică cu

corp(uri) contondent(e), intra-vital, conform modificărilor microscopice cu cea. 10-

12 ore până la deces. În comun sunt în legătură cauzală cu survenirea morții și în

baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut integral vina, solicitând

examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că

aceste probe dovedesc vinovăția lui și i-a încadrat acțiunile în baza art. 2011 alin.

(4) Cod penal, ca violența in familie, adică acțiunea intenționată comisă de un

membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată fizic și verbal,

care a cauzat vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății soldată cu

decesul victimei.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța a statuat că potrivit art. 227 Cod de procedură penală,

cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal, cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea

acțiunilor procesuale în cauza penală și se plătesc din sumele alocate de stat dacă

legea nu prevede altă modalitate.

Conform art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

Potrivit art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, plata expertizelor

judiciare se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

2

În speță, expertiza s-a dispus pentru constatarea cauzei morții, stării psihice

și fizice a inculpatului, fiind o acțiune procesuală ce ține de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina acuzării.

Astfel, cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea

demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 2011 alin. (4) Cod penal la 10 ani

închisoare, fiind încasate de la inculpat în beneficiul statutului cheltuielile judiciare

în sumă de 35.065 lei.

Apelantul a invocat că stabilirea pedepse penale sub formă de închisoare pe

un termen de 9 ani în privința inculpatului este nejustificată și nu corespunde

gravității faptelor imputate și circumstanțelor cazului.

Potrivit art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare

sunt cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza

penală. Totodată conform art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

Instanța n-a încasat din contul inculpatului cheltuielile judiciare, interpretând

eronat dispozițiile normei legale privind achitarea cheltuielilor judiciare.

ianuarie 2018, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța a reținut că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța luat în

considerație caracterul și gradul de pericol social al crimei comise, personalitatea

inculpatului, circumstanțele agravante și cele atenuante, precum și scopul pedepsei

de corectare și reeducare a vinovatului.

Totodată, cu referire la prevederile art. 227, 229, 143 Cod de procedură

penală, este întemeiată și concluzia instanței de fond că în speță, pentru efectuarea

expertizelor nr. 1116 din 31.07.2017 prin care s-a stabilit cauza morții lui Nazar

Maria, biologică nr. 207 din 13.06.2017, biologică nr. 209 din 12.06.2017,

biologică nr. 208 din 16.06.2017, psihiatrică nr. 243 din 16.08.2017, psihiatrică nr.

295 din 27.09.2017, s-au suportat cheltuieli în sumă totală de 35.065 lei, iar

efectuarea expertizelor date a fost dispusă pentru constatarea cauzei morții, stării

psihice și fizice a inculpatului, fiind o acțiune procesuală ce ține de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina acuzării de stat.

În aceste circumstanțe, prima instanță just a constatat, că cheltuielile

suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului

în comiterea infracțiunii incriminate, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate

din bugetul statului or, conform art. 143 alin. (1) pct. 1), 2), 3) Cod de procedură

penală, expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru

constatarea cauzei morții, gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor

integrității corporale, stării psihice și fizice a inculpatului - în cazurile în care apar

îndoieli cu privire la starea de responsabilitate sau la capacitatea lor de a-și apăra

de sine stătător drepturile și interesele legitime în procesul penal. Iar alin. (2) art.

143 Cod de procedură penală, expres stabilește că plata expertizelor judiciare

3

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului

de stat.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii în parte ce ține de

neîncasarea cheltuielilor judiciare și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că potrivit art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală,

cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal. Conform alin. (3) a aceleiași norme, cheltuielile

judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate. Alin. (3) al normei indicate este o normă generală și nu obligă statul să

suporte cheltuielile ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita

operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa

termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

Totodată legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură

penală obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat.

Astfel, prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, stipulează

direct că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, respectiv soluția instanțelor

judecătorești de a respinge încasarea acestor cheltuieli este greșită.

Avansarea cheltuielilor judiciare de către stat își are temeiul în necesitatea

desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână

nepedepsit.

La acest capitol, urmează a fi menționate și modificările operate la legea

procesual penală din data de 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, prin care a fost

abrogat alin. (2) al art. 143 Cod de procedură penală, și care prevedea că plata

expertizelor judiciare efectuate în cadrul urmăririi penale se fac din contul

mijloacelor bugetului de stat.

În ceea ce privește temeiul obligației de a suporta cheltuielile judiciare,

inculpatul condamnat urmează să suporte aceste cheltuieli în baza culpei sale

infracționale, deoarece fără săvârșirea infracțiunii, astfel de cheltuieli nu s-ar fi

realizat, adică inculpatul urmează să suporte numai acele cheltuieli, care sunt în

culpă procesuală.

Inculpații condamnați urmează să plătească toate cheltuielile efectuate de la

începerea urmăririi penale și până la punerea în executare a hotărârii de

condamnare, chiar și plata unei expertize dispuse din oficiu sau la cererea părții

civile.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

4

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu argumentele invocate în recursul ordinar, se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă conformitate

cu prevederile normelor de procedură penală, corect ținând cont de prevederile art.

385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 1), 2), alin. (2) Cod de

procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile

judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza

se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea cauzei morții,

gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale, iar plata

acestor expertize judiciare se face din contul mijloacelor bugetului de stat,

instanțele just, argumentat și în limitele competenței legale statuând că, în speță,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei medico-legale a părții vătămate urmează a

fi făcute din contul mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel pronunțându-se

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzării în aspectul vizat.

Este și de remarcat, că recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare

(pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2)

a Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor

judiciare, total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor

de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei

în latura cheltuielilor judiciare în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea este

o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare la fel este lipsită de orice

temei legal.

Mai mult, motivele invocate în respectivul recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

5

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Pe lângă aceasta, conform art. 3 Cod de procedură penală, în desfășurarea

procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în

instanța judecătorească. Legea procesuală penală poate avea efect ultraactiv, adică

dispozițiile ei, în perioada de tranziție la o nouă lege procesuală penală, pot rămâne

aplicabile acțiunilor procesuale reglementate de legea nouă. Caracterul ultraactiv

se stipulează în legea nouă.

Prin urmare, argumentele recurentului că: „urmează a fi menționate și

modificările operate la legea procesual penală din data de 22.12.2017, în vigoare

din 09.02.2018, prin care a fost abrogat alin. (2) al art. 143 Cod de procedură

penală”, nu au niciun suport juridic, deoarece hotărârile contestate au fost adoptate

până la modificările din 09.02.2018, deci instanțele corect aplicând legea care era

în vigoare în timpul judecării cauzei (pct. 1. - 5. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și

că recursul ordinar declarat este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a

fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Radu Sâli, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 25

octombrie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30

ianuarie 2018, în privința inculpatului Nazari Dorel XXXX, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 iunie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6