1ra-818/2018 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-818/2018 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-818/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

către inculpat și avocatul Grosu Eugeniu în numele reprezentantului legal al părții

vătămate, Dumitran Valentin, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Cahul din 13 decembrie 2017 și a sentinței Judecătoriei Cahul

(sediul Central) din 03 iulie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Berber Vladimir Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat din r-nul Xxxxx, s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Vladimir Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe termen de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei,

pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată și s-a încasat

din contul lui Berber Vladimir în beneficiul lui Dumitran Valentin, prejudiciul moral

în sumă de 15.000 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 3.000 lei.

conducând camionul de model „DAF” cu n/î XXXXX, deplasându-se pe traseul R-34,

r-nul Cahul, s. Slobozia Mare, executând manevra de cotire spre dreapta, în direcția

or. Vulcănești, a încălcat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere (RCR), aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, și anume:

1

pct. 10.1. lit. b) să posede cunoștință și să execute cerințele prezentului RCR,

precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehicolul pe

drum;

pct. 40.2. înaintea virării la dreapta, conducătorul vehiculului trebuie:

a) să ocupe din timp marginea dreaptă a carosabilului;

b) să cedeze trecerea bicicliștilor și conducătorilor de ciclomotoare care se

deplasează pe pista destinată lor, precum și pietonilor. În cazul în care conducătorul

este impus (lățime insuficientă) să efectueze manevra utilizând parțial sau în

întregime banda alăturată, el poate efectua această manevră numai după ce s-a

asigurat că nu pune în pericol siguranța circulației. În acest caz conducătorul trebuie

să cedeze trecerea vehiculelor care se deplasează în același sens pe banda din

dreapta. În caz de necesitate, el trebuie să apeleze la ajutorul altor persoane;

pct. 45.1. conform căruia conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori:

a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția;

b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase;

c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii;

d) situația rutieră;

pct. 45.2. conform căruia în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care

pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.

Altfel, Berber V. conducând camionul de model „DAF” cu n/î XXXXX, în

condițiile sus indicate, ieșind pe banda de circulație în sens opus, s-a ciocnit cu

motocicleta de model ”Viper”, care se deplasa în întâmpinarea lui, condusă de către

Dumitran V., iar în urma accidentului rutier, ultimului conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 267/D, din 04 august 2015, i-au fost cauzate leziuni

corporale grave.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului, Berber V., a fost calificată de drept în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal și anume – încălcarea regulilor de securitate a circulației, de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a

integrității corporale sau a sănătății.

3.1. Avocatul, Cimpoieș Vladimir, în numele inculpatului, care a solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Berber V. să fie achitat din motivul

lipsei în acțiunile acestuia a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.

264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

În motivarea apelului declarat a invocat:

- potrivit declarațiilor martorilor Mahmud M., Acciu A. și Bîtlan C., se atestă

nevinovăția inculpatului;

2

- în timpul când a fost comis accidentul rutier, partea vătămată avea vârsta de

16 ani, respectiv nu avea permis de conducere, din care fapt rezultă că acesta nu a

trecut instruirea de conducător auto a mijloacelor de transport;

- probele administrate în respectiva cauză, au fost apreciate de către prima

instanță în favoarea acuzării.

3.2. Avocatul, Grosu Eugeniu, în numele reprezentantului legal al părții

vătămate, Dumitran S., care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea pretenției

de ordin civil, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care să fie încasat din contul inculpatului, Berber

V., în beneficiul lui Dumitran S., paguba morală în sumă de 250.000 lei și a

cheltuielilor de pentru acordare a asistenței juridice în sumă de 5.000 lei.

În motivarea apelului declarat a invocat:

- prima instanță nu a luat în considerație faptul, că părții vătămate i-au fost

cauzate leziuni corporale grave;

- partea vătămată practica fotbalul de performanță, ocupând locurile de vârf în

toate competițiile, astfel după accident acesta încă nu s-a recuperat în totalmente;

- inculpatul până în prezent nu a recunoscut vina și nu a cerut scuze de la

partea vătămată.

2017, au fost respinse apelurile declarate cu menținerea sentinței.

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, ce au fost bazate pe cumulul de

probe administrat, suplimentar examinat și just apreciat.

Astfel, instanța de apel a stabilit, că deși inculpatul nu a recunoscut vina în cele

imputate, vinovăția acestuia a fost demonstrată prin declarațiile părții vătămate

minore și reprezentantului legal al acestuia, declarațiile a martorilor Mahmud M.,

Acciu A., Bîtlan C., precum și prin probele administrate în cauza penală: procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 03 iunie 2015 (f.d. 10-14 v. 1); procesele-verbale

de ridicare din 03 iunie 2015 și 29 iulie 2015 (f.d. 16, 18, 51 v. 1); raportul de expertiză

medico-legală nr. 241 din 11 iunie 2015 (f.d. 33 v. 1); raportul de expertiză medico-

legală nr. 241 din 11 iunie 2015 (f.d. 55-56 v. 1); raportul de expertiză auto tehnică nr.

1092 din 03 iulie 2015 (f.d. 40-46 v. 1).

Instanța de apel, a apreciat critic declarațiile inculpatului referitor la nevinovăția

sa în comiterea infracțiunii imputate, deoarece ansamblul de probe cercetate și

enunțate supra au dovedit în afara oricărui dubiu vinovăția acestuia în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, poziția ultimului nu

constituie temei de pronunțare a unei soluții de achitare.

În continuare, instanța de apel a reținut, că prima instanță în baza probelor

administrate legal de către organul de urmărire penală, verificate în ședințele de

judecată, le-a dat o apreciere justă în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și

coroborării reciproce.

3

Astfel, instanța de apel a reținut, că la aprecierea categoriei și măsurii de

pedeapsă, în conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod penal, prima instanță a ținut

cont de gradul prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii comise, de persoana

inculpatului, de circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului.

În sensul încasării prejudiciului moral, instanța de apel a considerat, că acesta

evident necesită recuperare de la inculpat și urmează să compenseze prejudiciul

moral cauzat părții vătămate, însă suma solicitată de către partea vătămată 250.000

lei este una exagerată și încalcă principiul general al echității, care ar constitui un

venit nejustificat. Astfel, prima instanță just a stabilit, că suma de 15.000 lei cu titlu

de prejudiciu moral, încasată din contul inculpatului, cât și suma de 3.000 lei, pentru

cheltuieli de judecată, sunt sume echitabile, susținute și de instanța de apel.

6.1. Inculpat, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care să fie achitat din motivul lipsei în acțiunile sale a elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

În motivarea recursului a invocat argumente identice cu cele invocate în apel

de către avocatul Cimpoiș V.

6.2. Avocatul, Grosu Eugeniu, în numele reprezentantului legal al părții

vătămate minore, Dumitran S., prin care solicită casarea parțială a acesteia în partea

pretenției de ordin civil, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie încasat din contul

inculpatului Berber V. în beneficiul lui Dumitran S., paguba morală în sumă de

250.000 lei.

În motivarea recursului a invocat argumente identice cu cele invocate în apel.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

către inculpat, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece criticile

formulate de recurent nu conțin argumentele ilegalității deciziei instanței de apel,

precum și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauza

dată – cerințe stipulate în art. 430 Cod de procedură penală, fapt ce echivalează cu

nemotivarea recursului în sensul art. 427 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, ca fiind

vădit neîntemeiate din următoarele considerente:

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

4

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 aceluiași

Cod.

8.1. Referitor la recursul ordinar declarat de către inculpatul Berber V.

Din cuprinsul recursului declarat se reține, că recurentul semnalează ca temei

de drept pct. 8) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel, atunci când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea

pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice

a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a

fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii. Astfel, din textul recursului rezultă, că în viziunea recurentului probele

administrate nu confirmă vina sa în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal, astfel instanțele de judecată l-au condamnat pe baza

presupunerilor.

Reieșind din materialele dosarului se constată, că inculpatul a fost învinuit,

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal și anume –

încălcarea regulilor de securitate a circulației, de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau

a sănătății.

În prezenta speță, instanța de recurs consideră, că instanțele de fond corect au

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel just ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului, Berber V., în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiuni

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Dat fiind faptul, că în prezenta speță autorul recursului își exprimă dezacordul

cu prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii – latura subiectivă a

infracțiuni prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, Colegiul va purcede la

analiza acestor elemente în prezenta speță în coraport cu circumstanțele constatate și

probele administrate.

Astfel, Colegiul reține, că din doctrina penală, latura subiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal se caracterizează, prin intenție sau

imprudență față de fapta prejudiciabilă și numai prin imprudență față de urmările

prejudiciabile.

5

Latura obiectivă se caracterizează prin: 1) fapta prejudiciabilă care constă în

acțiunea sau inacțiunea de încălcare a regulilor de securitate a circulației sau de

exploatare a mijloacelor de transport; 2) urmările prejudiciabile care se exprimă în

vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății; 3) legătura cauzală dintre

fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile; 4) mijlocul de săvârșire a infracțiunii,

și anume – mijlocul de transport.

De menționat este și faptul, că obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute

de art. 264 Cod penal, are un caracter complex: obiectul juridic principal, îl formează

relațiile sociale cu privire la siguranța traficului rutier; obiectul juridic secundar, îl

constituie relațiile sociale cu privire la sănătatea persoanei.

Opozant alegațiilor invocate de către recurent, instanța de recurs reiterează

concluziile instanței de apel prin care just s-a stabilit vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal. Prin urmare s-a

constatat, că prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din 03 iunie 2015 cu

fototabel, se confirmă ”accidentul rutier s-a produs în s. Slobozia Mare, r-nul Cahul, pe

partea dreaptă a carosabilului, la o distanță de 1.15 m. de la axa drumului, potrivit direcției

de mișcare a motociclistului și motocicletei de model Viper” (f.d. 10-14 v. 1); martorii

Mahmud M., Acciu A., Bîtlan C., care au dat declarații similare, din care reiese, că

”au observat un tir care vira la dreapta și un băiat pe motocicletă care se deplasa

regulamentar, pe partea sa de carosabil, prin urmare camionul nu a acordat prioritate

motociclistului care s-a lovit de remorca acestuia”.

Mai mult, Colegiul penal, examinând suplimentar raportul de expertiză legală

auto tehnică nr. 1092 din 03 iulie 2015, concluzionează, că în urma acestei expertize s-

a stabilit și anume, la f.d. 44 v. 1, capitolul Concluzii pct. 4, s-a statuat cu certitudine

referitor la accidentul dat, conducătorul automobilului ”DAF” cu n/î XXXXX trebuia

să se ghideze de cerințele pct. 40 al. (2) lit. a) și b) RCR. Prin urmare, acest raport i-a

fost adus la cunoștință inculpatului la data de 20 august 2015, acesta careva pretenții

asupra constatărilor menționate în prezentul raport nu a avut, nu a formulat careva

întrebări de concretizare, totodată nu a solicitat efectuarea expertizei suplimentare

ori contraexpertizei (f.d. 48 v. 1), astfel instanța de recurs ajunge la concluzia, inițial

inculpatul cunoștea că se face vinovat, iar poziția sa de apărare și argumentele

invocate sunt pur declarative și neîntemeiate.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu se

constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sunt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal și în cele din urmă temeiul pentru

recurs semnalat și stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a

găsit confirmarea.

8.2. Referitor la recursul ordinar declarat de către avocatul Grosu Eugeniu, în numele

reprezentantului legal al părții vătămate minore, Dumitran S.

Reieșind din conținutul recursului, autorul semnalează ca temei pentru recurs

prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

6

comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată, că autorul

nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, încadrarea juridică a

acțiunilor săvârșite și nici pedeapsa stabilită inculpatului, invocând doar dezacordul

cu stabilirea cuantumului prejudiciului moral stabilit de către instanțele de fond,

prin care s-a încasat din contul inculpatului prejudiciul moral în sumă de 15.000 lei,

din care motiv va fi supusă verificării hotărârea judecătorească contestată sub

aspectul laturii civile, în partea stabilirii prejudiciului moral.

Așadar, în prezenta speță, rezultând din concluziile menționate în partea

motivată a hotărârii instanței de apel, se reține că această instanță la capitolul

stabilirii cuantumului prejudiciului moral a considerat necesar a încasa din contul

inculpatului prejudiciul moral în sumă de 15.000 lei, sumă care va fi una

proporțională suferințelor psihice cauzate prin acțiunile/inacțiunile inculpatului.

Deși, considerentele instanțelor de fond la aprecierea mărimii prejudiciului

moral nu au fost desfășurate pe larg în hotărârea adoptată, în viziunea instanței de

recurs concluziile menționate sunt juste, iar criticile recurentului nu constituie

temeiuri verosimile de a răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita

intervenția instanței ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești

adoptate de instanța de apel.

Așadar, din materialele cauzei se atestă, că în cadrul acestei cauze penale

reprezentantul legal al părții vătămate, a înaintat acțiune civilă, în temeiul art. 219

Cod de procedură penală, solicitând încasarea prejudiciului moral în mărime de

250.000 lei, pentru suferințele cauzate în urma accidentului suferit al fiului său.

Opozant celor invocate de către recurent, Colegiul penal subsidiar notează, că

în temeiul art. 1423 alin. (1) Cod civil, coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de

procedură penală, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de

către instanță în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și

de măsura în care compensarea poate aduce satisfacere persoanei vătămate. Ținând

cont de aceste împrejurări, se urmărește scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă

ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei. Astfel, instanța de recurs

menționează că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daunele

materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată

prin evaluare.

În susținerea celor enunțate, instanța de recurs menționează și jurisprudența

CtEDO, cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003), unde Curtea a statuat, în principiu, că

„atunci când victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal,

aceasta semnifică introducerea unei cereri în despăgubiri, chiar dacă ea nu a cerut, în

mod expres, repararea prejudiciului suferit. Prin dobândirea calității de parte civilă

7

în procesul penal, ea are în vedere nu numai condamnarea penală a autorului

infracțiunii, ci și repararea pecuniară a prejudiciului pe care l-a suferit”.

Învederând aceste considerente ale instanței europene, Colegiul penal

evidențiază, că în această speță inculpatul a comis infracțiunea din imprudență,

vătămare medie a integrității corporale și a sănătății părții vătămate, Dumitran V. În

asemenea împrejurări, instanța de recurs consideră, că partea vătămată a suportat

suferințe psihice în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpat și apreciază ca

întemeiate concluziile instanțelor de fond în vederea stabilirii cuantumului

despăgubirilor morale în mărime de 15.000 lei din partea inculpatului.

În acest context, instanța de recurs consideră ca nefondate alegațiile

recurentului, prin care se invocă că prejudiciul moral încasat este excesiv de mic și

vine în contradicție cu prevederile CEDO, deoarece instanța de apel a efectuat o

evaluare obiectivă a prejudiciului moral, în raport cu cele săvârșite de inculpatul

Berber V. recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3)

lit. a) Cod penal.

Prin urmare, Colegiului penal consideră, că temeiul pentru recurs semnalat de

către partea vătămată, prin prisma dispoziției pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, în prezenta speță, nu este incident și nu constituie o careva eroare

de drept, ce ar servi drept temei de implicare în sensul casării deciziei contestate.

Având în vedere cele menționate mai sus, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpat și avocatul

Grosu Eugeniu în numele reprezentantului legal al părții vătămate, Dumitran

Valentin, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 13

decembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Berber Vladimir Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 30 mai 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

8