1ra-321/2018 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-321/2018 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-321/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte - Nadejda Toma,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Anatolie Țurcan, Elena

Cobzac,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017, în

cauza penală în privința lui

Pascali Valentin XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în mun.

XXXXX, com. XXXXX, str. XXXXX

XXXXX, XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 25.05.2016-14.03.2017;

instanța de apel: 17.05.2017-02.11.2017;

instanța de recurs: 10.01.2018-24.04.2018.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Pascali V. învinuit de săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. d)

Cod penal, a fost achitat pe motiv că, fapta acestuia nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de Nicoară V. privind repararea prejudiciului

moral și încasarea cheltuielilor suportate pentru transport a fost respinsă, ca fiind

neîntemeiată.

că, în una din zilele lunii februarie 2016, data exactă nu a fost posibil de stabilit în

cadrul urmăririi penale, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

aflându-se în ap. XXXXX, amplasat în blocul locativ din str. XXXXX, XXXXX,

mun. XXXXX, pe care îl închiria de la cet. Nicoară V., acționând cu intenție

directă pe ascuns, a sustras televizorul de model „LG”, prin ce i-a cauzat părții

vătămate daune în proporții considerabile, în sumă de 2 000 lei.

1

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a lui

Pascali V. în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Codul penal, la 1 an închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art. 90 Cod penal, de a fi

suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de probațiune de 1 an,

cu admiterea în întregime a acțiunii civile înaintate de partea vătămată.

În motivarea apelului declarat, autorul acestuia a menționat următoarele

argumente:

- în rezultatul examinării cauzei, instanța de fond, ignorând probele

concludente prezentate de partea acuzării, a pronunțat o sentință de achitare,

astfel eronat punând la baza hotărârii declarațiile inculpatului depuse în fața

instanței, care nu și-a recunoscut vina și a înaintat în apărare versiunea sa

privind circumstanțele cauzei;

- din conținutul sentinței rezultă, că instanța de judecată nu a făcut analiza

obiectivă a tuturor probelor anexate la dosar, cât și a celor examinate în cadrul

cercetării judecătorești, preferind doar probele convenabile pentru concluzia

făcută în sentință, indicând eronat că probele pe care s-a bazat organul de

urmărire penală și acuzarea sunt insuficiente pentru confirmarea concluziei

acuzării, iar celor de bază, ca declarațiile părții vătămate, dându-le o apreciere

critică;

- în partea descriptivă a sentinței instanța a indicat motivul achitării art.

390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, iar în dispozitivul sentinței a invocat motivul achitării, că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii, adică prevederile art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod

de procedură penală, astfel instanța nu a stabilit cu certitudine în baza cărui

motiv inculpatul a fost achitat.

2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea fără modificări a

sentinței.

în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în

ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt.

De asemenea, instanța de apel a conchis, că instanța de fond pe parcursul

examinării cauzei penale corect a aplicat normele legislației procesual-penale ce

se referă la examinarea multilaterală, obiectivă și completă a cauzei penale cu

respectarea principiului nemijlocirii, oralității și contradictorialității procesului

penal, cu verificarea împrejurărilor de fapt și constatarea aspectelor de drept

importante pentru justa soluționare a cauzei, printr-o cercetare amplă a probelor

administrate de organul de urmărire penală, cărora li s-a dat o apreciere

2

obiectivă din punct de vedere al pertinenței, utilității, veridicității, concludenții și

coroborării reciproce.

Analizând probele cauzei și elucidând speța dedusă judecății, instanța de

apel a conchis că, instanța de fond justificat a ajuns la concluzia, că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, prevăzute la art. 186 alin. (2)

lit. d) Cod penal.

Or, instanța de apel a conchis că, acțiunile inculpatului nu pot fi calificate

ca o sustragere comisă pe ascuns, televizorul fiind pus în administrarea

inculpatului prin actul de primire-predare, iar luarea acestuia fără prezența

consimțământului părții vătămate nu este suficientă pentru reținerea unei

condamnări, potrivit normei incriminate. Cu atât mai mult că, declarațiile părții

vătămate se combat prin declarațiile martorului și a inculpatului, care au susținut

că părții vătămate i s-a comunicat despre faptul, că televizorul era dus la buneii

inculpatului.

De asemenea, instanța de apel a considerat ca fiind întemeiată concluzia

instanței de fond, precum că în speța dedusă judecății, între părți relațiile s-au

înrăutățit din motivul neachitării de către inculpat a serviciilor comunale.

Astfel, instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a apreciat că,

relațiile dintre partea vătămată și inculpat sunt de natură juridico-civile, or, în

faptele inculpatului lipsește latura subiectivă, care este un element al componenței

infracțiunii, televizorul fiind folosit de inculpat fără acordul proprietarului în alt

mod de cât a fost încredințat, prejudiciul urmând a fi examinat potrivit

prevederilor Codului civil.

care, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente

similare celor indicate anterior în apel și descrise în pct. 3. a prezentei decizii,

suplimentar menționând următoarele:

- decizia instanței de apel este neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece,

instanța de apel având dreptul să reformeze sentința atacată în sensul casării

soluției adoptate de prima instanță, nu a supus unei noi aprecieri probele

administrate în cauza penală, astfel încât a mers pe ideea preconcepută a

instanței de fond, care s-a statuat asupra nevinovăției inculpatului;

- la pronunțarea hotărârilor adoptate, instanțele de fond s-au bazat doar pe

declarațiile inculpatului, fără a lua în considerație toate probele acuzării;

- instanțele de fond nu au luat în considerație declarațiile părții vătămate,

martorilor, cât și probele prezentate de partea acuzării, adoptând o hotărâre

reieșind în mod parțial doar din declarațiile inculpatului și pledoaria

apărătorului său;

3

- instanța de judecată nu a luat în considerație că, inculpatul a semnat actul

din 24.02.2016, unde era inclus și televizorul de model ”LG”. Nici o persoană nu

poate să semneze un act care nu corespunde adevărului, respective în mod

normal inculpatul a semnat un act care era indicate obiectele aflate la acel

moment în apartament, inclusive și televizorul;

- prin sustragere se înțelege luarea ilegală și gratuită a bunurilor mobile

din posesia altuia, care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acestuia,

săvârșit în scop de cupiditate, acțiuni care au fost comise de către inculpat, or, în

ședința de judecată nu s-a stabilit că acesta a intrat în posesia unui bun care nu îi

aparține.

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, partea vătămată a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, solicitând admiterea acestuia în sensul declarat.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită și să

dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât

și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite

instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu

4

legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv

de casare. Colegiul penal constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

Coraportând decizia instanței de apel, la rigorile enumerate supra, se

atestă că instanța de apel nu a ținut cont pe deplin de aceste cerințe și a comis

următoarele erori de drept.

În acest context, în urma verificării materialelor cauzei, Colegiul penal

lărgit relevă că în speță, recurentul critică decizia instanței de apel sub aspectul

menținerii sentinței de achitare a lui Pascali V. învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal, pledând pentru faptul că instanța

de apel nu s-a expus pe motivele invocate în apelul declarat și hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, indicând incidența

temeiurilor de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, motive din care solicită dispunerea rejudecării cauzei de instanța de apel

în alt complet de judecată.

Verificând legalitatea hotărârilor atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și-a găsit confirmarea în cauza dată în sensul invocat și anume

că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel, precum și

cazurile stipulate în același temei de recurs, decizia instanței de apel nu cuprinde

motive pe care se întemeiază soluția, menționând în acest context următoarele.

Instanța de apel contrar cerințelor art. 414 alin. (5) Cod de procedură

penală nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de

procuror (f.d. 191-1931, vol. I), descrise și în pct. 3 a prezentei decizii și nu a

examinat nici chestiunile esențiale supuse atenției sale, cum ar fi:

”(...)instanța de judecată nu a făcut analiza obiectivă a tuturor probelor anexate la

dosar, cât și a celor examinate în cadrul cercetării judecătorești, preferând doar probele

convenabile pentru concluzia făcută în sentință, inducând eronat că probele pe care s-a

bazat organul de urmărire penală și acuzarea sunt insuficiente pentru confirmarea

concluziei acuzării, iar celor de bază, ca declarațiile părții vătămate, dându-le o apreciere

critică.

Partea vătămată a declarat în instanța de judecată că, la 24.02.2016, în prezența

lui Pascali Valentin, după verificarea fiecărui obiect transmis în folosință era inclus în

actul de primire predare, inclusiv și televizorul de model ”LG”. Ori, dacă televizorul

menționat, nefiind în apartamentul părții vătămate la data de 24.02.2016 și dacă de către

proprietar nu era să fie stabilit integritatea lui, era să fie inclus în actul de primire

predare de către Nicoară Violeta, care a fost și contrasemnat de către inculpat (...).

Instanța de judecată nu a luat în considerație că inculpatul a semnat actul din

24.02.2016, unde era inclus și televizorul de model ”LG”. Nici o persoană nu poate să

semneze un act care nu corespunde adevărului, respective în mod normal Pascali

5

Valentin a semnat un act care era indicate obiectele aflate la acel moment în apartament,

inclusiv și televizorul de model ”LG”.”

Astfel, anume asupra acestor motive invocate în apel, relatate supra,

instanța de apel nu s-a pronunțat sau s-a pronunțat superficial, fără

argumentarea cuvenită.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal lărgit reține că din conținutul

părții descriptive a deciziei atacate (f.d. 238-244, vol.I), rezultă că instanța de apel

contrar prevederilor art. 101, 414 Cod de procedură penală, a adoptat soluția în

cauză și s-a expus superficial asupra acestor motive invocate în apel și nu a

întreprins toate măsurile de a elucida toate circumstanțele cauzei, fără a evalua și

a exclude în totalitate divergențele din probele administrate la faza de urmărire

penală și cercetate în prima instanță, verificate în ședința instanței de apel.

Prin urmare, se constată că instanța de apel în motivarea soluției nu s-a

expus clar asupra argumentelor invocate de acuzatorul de stat cu referire la

sustragerea de către inculpat a televizorului de model „LG”, din apartamentul

închiriat de la cet. Nicoară V., în condițiile în care la cauză au fost anexate probe

care ar clarifica acest aspect.

Astfel, potrivit învinuirii, Pascali V. după închirierea apartamentului de la

cet. Nicoară V., amplasat pe str. XXXXX, XXXXX, mun. XXXXX, acționând cu

intenție directă pe ascuns, a sustras televizorul de model „LG”. În viziunea

recurentului, cele menționate au fost constatate prin însăși declarațiile

inculpatului relatate la faza urmăririi penale și în cadrul examinării cauzei în

prima instanță, potrivit cărora ”(…)în luna ianuarie 2016, nu țin minte data precisă

însă în apartament era un televizor mic de model „LG” pe care l-am luat și l-am dus în

sat. XXXXX, mun. XXXXX la bunei. Pot comunica că nu m-am cunoscut cu stăpâna

apartamentului până pe 24.02.2016(...)” (f.d. 33; 173,vol.I); potrivit declarațiilor

martorului Haralambi D. ”(…) în apartament era un televizor mic de model „LG”,

care îl încurca pe Valentin, astfel acesta la luat și l-a dus în sat. XXXXX, mun. XXXXX,

la bunei.” (f.d.48; 174,vol.I), potrivit declarațiilor părții vătămate Nicoară

V.”(…)actul de primire predare l-a încheiat doar cu Valentin și a inclus în el toate

obiectele din apartament. La fel menționează că, la încheierea contractului cu Doina

Harlambi la 24.02.2016, televizorul era în apartament.” (f.d. 13,14; 175-177, vol.I);

potrivit actului de primire-predare din 24.02.2016, semnat de către partea

vătămată și inculpat, era inclus și televizorul de model ”LG” (f.d. 20, vol.I).

În consecință, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a adoptat o

decizie de menținere a sentinței de achitare a lui Pascali V. învinuit în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, printr-o motivare

superficială, reținând în acest sens doar declarațiile inculpatului, fără a le supune

unei analize ample, fără a lua în considerației toate probele acuzării și fără a

clarifica circumstanțe esențiale ale cauzei și anume dacă inculpatul a sustras

televizorul de model ”LG” din apartamentul cet. Nicoară V., lăsând astfel fără o

6

argumentare cuvenită motivele invocate în apelul declarat, prin ce a fost afectată

soluția adoptată și astfel recursul declarat urmează a fi admis, iar decizia

instanței de apel casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale

indicate în cererea de apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din

recursul declarat, nominalizate în prezenta decizie, să tină cont de toate

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și

examinate în instanță, în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere

cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor

infracțiunii imputate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia

adoptată, și în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală și jurisprudența

CtEDO.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Pascali Valentin XXXXX și dispune rejudecarea cauzei în ordine de apel în

aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 24 mai

2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

7