1ra-553/2018 — art.42 alin.2 ,217-1 alin.4 lit.b,d CP

1ra-553/2018 — art.42 alin.2 ,217-1 alin.4 lit.b,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-553/2018

C U R T E A S U P R E M Ă DE J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Nadejda Toma,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către inculpatul Antohi Gheorghi, avocatul Druță Boris în numele inculpatului

Caranda Dumitru, inculpații Caranda Dumitru, Antohi Gheorghi și avocatul

acestora, Lupea Georgeta, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Dubăsari din 06 decembrie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 10 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui

Caranda Dumitru XXXXX, născut la XXXXX,

originar din r-nul XXXXX, s. XXXXX, domiciliat

în r-nul XXXXX, sat. XXXXX;

Antohi Gheorghi Ivan, născut la 09.10.1971,

originar din r-nul Cahul, domiciliat în r-nul

Anenii Noi, s. Mereni;

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 24.06.2016-06.12.2016;

instanța de apel: 20.01.2017-10.10.2017;

instanța de recurs: 08.02.5018-25.04.2018.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T A T :

fost condamnat în bazat art. 42 alin. (2), 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal, la 10

ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții care ar permite accesul la substanțe psihotrope sau

medicamentelor ce au circuit restrâns în medicină pe un termen de 3 ani.

În baza art. 85 Cod penal la pedeapsa stabilită i-a fost cumulată parțial

partea neexecutată a pedepsei numite prin sentința Judecătoriei Vulcănești din

01.03.1999, fiindu-i numită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un

termen de 11 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul

1

de a ocupa funcții care ar permite accesul la substanțe psihotrope sau

medicamentelor ce au circuit restrâns în medicină pe un termen de 3 ani.

Antohi Gh. a fost condamnat în baza art. 42 alin. (2), art. 2171 alin. (4) lit.

b), d) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții care ar permite accesul la substanțe

psihotrope sau medicamentelor ce au circuit restrâns în medicină pe un termen

de 3 ani.

Antohi Gh., într-o perioadă nestabilită de timp, au devenit membri activi al unui

grup criminal organizat creat și condus de către persoane neidentificate la

moment de către organul de urmărire penală, din componența cărui mai făceau

parte Caranda D., Antohi Gh. și alte persoane neidentificate de către organul de

urmărire penală și împreună, printr-o înțelegere prealabila, împărțind rolurile,

neavând autorizația corespunzătoare, asigurau procurarea, păstrarea,

expedierea, transportarea, distribuirea și punerea în circulație pe teritoriul RM a

substanțelor narcotice în proporții deosebit de mari cu scop de înstrăinare.

Astfel, fiecare avându-și rolul său strict stabilit, conform înțelegerii

prealabile între toți membrii grupului criminal, Antohi Gh., Caranda D. și alte

persoane, într-un timp și loc nestabilit de către organul de urmărire penală, ilegal

au dobândit pentru păstrare, expediere, transportare, distribuire și punerea în

circulație cu scop de înstrăinare pe teritoriul RM substanța narcotică marihuana

în proporții deosebit de mari, pe care până la 29.01.2016, prin intermediul

membrilor grupului criminal, inclusiv a lui Antohi Gh., Caranda D. o distribuiau,

pentru comercializare diferitor persoane.

În așa mod, la 29.01.2016, în jurul orei 1300, Antohi Gh., având intenția

comercializării substanțelor narcotice în proporții deosebit de mari, s-a întâlnit cu

Caranda D. pe adresa mun. XXXXX, str. XXXXX, XXXXX, de la care, conform

înțelegerii prealabile, a primit pentru ulterioara comercializare altor persoane,

substanța narcotică marihuana.

Astfel, la 29.01.2016, ora 1355, pe adresa - mun. XXXXX, str. XXXXX, în

cadrul efectuării percheziției în automobilul de marcă „Dacia Logan” cu n/î

XXXXX, care era în posesia cet. Antohi Gh., a fost depistată o sacoșă în care se

afla o masă vegetală uscată, mărunțită, de culoare verde.

Conform Raportului de expertiză nr.XXXXXdin 10.02.2016, masa vegetală

uscată grosier mărunțită, de culoare verde, prezentată într-un pachet din

polietilenă, reprezintă marihuana, care se atribuie la substanțele narcotice.

Cantitatea substanței narcotice (marijuana uscată) constituie 252gr. Substanța

narcotică depistată era păstrată de către Antohi Gh. cu scop de distribuire și cu

scop de înstrăinare pe teritoriul RM, conform înțelegerii prealabile între toți

membrii grupului criminal.

Inclusiv, la 29.01.2016 ora 1500, în cadrul efectuării percheziției pe adresa -

2

mun. XXXXX, pe str. XXXXX, XXXXX, unde se afla la acel moment cet.

Caranda D., a fost depistat un sac în care se aflau 5 sacoșe cu masă vegetală,

uscată, mărunțită, de culoare verde.

Conform Raportului de expertiză nr. XXXXX din 10.02.2016, masa

vegetală uscată, grosier mărunțită, de culoare verde, prezentată în 5 pachete din

polietilenă, ambalate într-un sac din polipropilenă, reprezintă marihuana, care se

atribuie la substanțele narcotice. Cantitatea substanței narcotice (marihuana

uscată) constituie în total 2 773 gr (625gr+643gr+627gr+535gr+343gr), ceea ce

constituie proporții deosebit de mari.

Substanța narcotică depistată era păstrată în acel loc de către Caranda D.

cu scop de distribuire și cu scop de înstrăinare pe teritoriul RM, conform

înțelegerii prealabile între toți membrii grupului criminal.

De asemenea, la 31.01.2016, în cadrul efectuării cercetării la fața locului la

domiciliul cet. Caranda D. în r-nul XXXXX, loc. XXXXX, a fost depistat un sac în

care se aflau 2 sacoșe cu masă vegetală, uscată, mărunțită, de culoare verde.

Conform Raportului de expertiză nr. XXXXX din 09.02.2016, masa

vegetală uscată, mărunțită, de culoare verde, prezentată în 2 pachete din

polietilenă, ambalate într-un sac din polipropilenă, reprezintă marihuană, care se

atribuie la substanțele narcotice. Cantitatea substanței narcotice (marihuană

uscată), constituie în total 7 090 gr (3 086gr+4 004gr), ceea ce constituie proporții

deosebit de mari.

Substanța narcotică depistată era păstrată în acel loc de către Caranda D.,

cu scop de distribuire și cu scop de înstrăinare pe teritoriul RM, conform

înțelegerii prealabile între toți membrii grupului criminal.

inculpaților, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare,

deoarece în speță lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

În argumentarea apelului declarat, autorul acestuia a invocat următoarele

argumente:

- sentința de condamnare este ilegală și neîntemeiată;

- instanța de judecată nu a dat apreciere percheziției efectuate la 29.01.2016

pe adresa str. Podgorenilor, 56, mun. Chișinău, la domiciliul cet. Erno P., unde

Caranda D. a predat benevol substanța de marijuana, astfel, colaboratorii de

poliție nu au efectuat alte acțiuni pentru a elucida pe deplin comerțul cu brânză

de oi;

- instanța de judecată nu s-a pronunțat referitor la efectuarea percheziției

din 30.01.2016 la domiciliul cet. Caranda D. în satul Ustia, r-nul Dubăsari, în

urma căreia nu s-a depistat substanță narcotică;

- prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din 31.01.2016, efectuat la

cerința lui Caranda D., la domiciliul său în s. XXXXX, r-nul XXXXX, ultimul a

predat benevol 2 sacoșe cu substanță narcotică - marijuana;

3

- fără apreciere juridică instanța a ignorat declarațiile martorului Roșea O.,

ofițer de investigații al INI;

- inculpații sânt angajați în câmpul muncii, activitate ce diferă de

comercializarea substanțelor narcotice, înțelegerea prealabilă este dedusă de

către instanță din brânză de oi în substanță narcotică, dosare penale - 8 cauze

penale ce nu au atribuție cu ultimii, durata urmăririi, declarațiile lor personale -

denotă doar un singur argument: este prezentă o presupunere că aceștia se ocupă

cu comercializarea substanțelor narcotice, deși organele de drept, în virtutea

obligațiilor sale erau datori să demonstreze.

10 octombrie 2017, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea

sentinței fără modificări.

situația de fapt și vinovăția inculpaților care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului

probator administrat.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc vinovăția inculpaților

Caranda D. și Antohi Gh. în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 42 alin. (2),

2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal.

Verificând argumentele invocate în apelul declarat, instanța de apel a ajuns

la concluzia că, acestea sunt nefondate fiind combătute de probele anexate și

circumstanțele stabilite în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond și

verificate în cadrul procedurii de examinare a apelului.

Instanța de a conchis că prima instanță întemeiat a apreciat critic

declarațiile inculpaților, considerând a fi neveridice și date cu scopul evitării

răspunderii penale. În acest sens, prima instanță a reținut că, declarațiile date

reprezintă o modalitate de apărare a lor, cu scopul de a atinge obiectivul propus

(obținerea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută pentru fapta comisă),

deoarece ele se combat cu întreaga sistemă de probe analizate mai jos, și care

integra demonstrează vina inculpaților în comiterea faptei constatate de către

instanță.

Astfel, instanța a conchis că, declarațiile lui Antohi Gh. sunt parțial

veridice și anume că marijuana ce a fost depistată în automobilul îi aparține, însă

consideră neveridice afirmațiile precum că nu a luat-o de la Caranda D. și nu a

avut intenția de a o pune în circulație. Cu atât mai mult, Antohi Gh. a mințit că,

nu are atitudine la restul drogurilor care au fost depistate la Caranda D.,

deoarece din interceptările convorbirilor telefonice se determină cert că aceștia

4

au avut un scop comun de a pune în circulație droguri, fapt confirmat inclusiv

prin cantitate impunătoare de droguri și anume marijuana care în total constituia

masa de 7 090gr (3 086gr+4 004gr), ceea ce constituie proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a consideră declarativ argumentul inculpatului Caranda

D. precum că substanțele narcotice care au fost depistate la el, erau pentru a

hrăni oile, or, acesta se combate prin declarațiile specialistului Coca F. potrivit

cărora, tradițional marijuana sau cânepa prelucrată nu se folosește la alimentarea

ovinelor.

Totodată, faptul împachetării în pungi diferite a marijuanei depistate la

Caranda D. și anume cu greutatea de 625gr+643gr+627gr+535gr+343 gr, 3 dintre

care având aceiași greutate demonstrează că drogul nu era destinat pentru hrana

ovinelor, ci pregătit pentru realizare.

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța

de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și, în

conformitate cu revederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celor vinovați, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților.

avocatul Druță B. în numele inculpatului Caranda D., care, invocând temei de

drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2), 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea hotărârilor adoptate în cauză și pronunțarea unei hotărâri de achitare,

invocând că, instanțele declarativ, fără temei au determinat că în faptele

inculpaților a existat un grup criminal, cu înțelegere prealabilă. Nu sunt stabilite

alte persoane care ar fi sustras foloase, ar fi comercializat și folosit droguri,

întemeindu-și condamnarea inculpatului pe presupuneri.

În viziunea recurentului, instanțele au ignorat declarațiile inculpatului,

potrivit cărora, el păstra în șopronul de la stână sacii cu iarbă uscată de cânepă,

în scopul folosirii nutrețului ca furaj pentru mei, în perioada înțărcării lor,

conform unei tehnologii împrumutată de la ciobanii din Corsica (Italia), unde a

avut ocazia să se afle în vizită.

Recurentul menționează că, în sensul art. 6§1 CoEDO, instanțele de

judecată, trebuie să indice cu suficienta claritate motivele pe care își întemeiază

hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale, să

precizeze faptele constatate. Relevantă la acest capitol prezintă art. 17 CoEDO,

care interzice interpretarea abuzivă a normelor în vederea limitării sau

distrugerii drepturilor și libertăților garantate și protejate de Convenție,

specificând expres că, nimeni nu poate fi condamnat exagerat, lipsindu-l de

libertate decât numai în temeiul și condițiile prevăzute de lege, precum și de

principiile generale ale dreptului internațional.

Adițional, partea apărării menționează că, instanța a emis o sentință prea

5

aspră, astfel inculpatului i-au fost ignorate drepturile prevăzute de art. 6§1

CoEDO - dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești.

inculpații și avocatul acestora, Lupea G., care, indicând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță în alt

complet de judecată.

În motivarea recursurilor declarate, autorii acestora invocă argumente

similare celor indicate anterior în apel și descrise în pct. 3. al prezentei decizii.

inculpatul Antohi Gh. fără a indica careva temei de drept din cele prevăzute

al art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor adoptate

deoarece nu este de acord cu acestea.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente

similare celor indicate anterior în apel și descrise în pct. 3. al prezentei decizii,

suplimentar menționând că, probele prezentate de partea acuzării pun la

îndoială în mod evident vinovăția sa în comiterea infracțiunii imputate, nefiind

probată existența unui grup criminal din care ar face parte.

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursurilor ordinare declarate, solicitând inadmisibilitatea acestora ca fiind

vădit neîntemeiate și lipsite de temeiuri legale.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestora din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursurilor declarate se constată că titularii acestora invocă

temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 8), 10), 12) Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de

apel, atunci când 2) instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate

prevederile art.30, 31 și 33; 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de

condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai

blînde; 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;12) faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

6

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursuri,

Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursurilor declarate.

Astfel, autorii recursurilor ordinare consideră că instanța de apel, care a

menținut soluția primei instanțe, a tras o concluzie greșită în ce privește

condamnarea lui Caranda D. și Antohi Gh., considerând că aceștia urmau a fi

achitați, pe motiv că faptele acestora nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor imputate, procurorul neprezentând probe convingătoare în

confirmarea învinuirii.

La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni,

lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Examinând argumentele recurenților în partea condamnării lui Caranda D.

și Antohi Gh., Colegiul penal reține că, instanțele de fond, în baza probelor

administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în instanța de

judecată, cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-

au dat o apreciere justă potrivit art.101, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, corect ajungând la concluzia că vinovăția lui

Caranda D. și Antohi Gh. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2),

2171 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal, adică, procurarea, păstrarea, transportarea,

distribuirea și punerea în circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope și

analoagelor lor în scop de înstrăinare, conform indicilor calificativi: de un grup de

criminal organizat, în proporții deosebit de mari.

Astfel, concluziile instanțelor judecătorești privind vinovăția inculpaților

Caranda D. și Antohi Gh., se confirmă prin cumulul de probe administrate în

cauză, conținutul cărora a fost amplu analizate și obiectiv apreciate de instanțele

de fond, confirmă cu certitudine săvârșirea de către inculpați a faptelor imputate,

care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor imputate.

Într-o altă ordine de idei, din textul hotărârilor recurate, rezultă că

instanțele de fond corect au constatat faptele și circumstanțele săvârșirii

infracțiunilor incriminate inculpaților, descriindu-le detaliat și argumentat în

partea descriptivă, ulterior motivând concluzia de vinovăție a acestora prin

cumulul de probe administrate în cauză.

Argumentele recurenților, precum că instanța de apel a apreciat arbitrar și

eronat probele și circumstanțele cauzei, vinovăția inculpaților Caranda D. și

Antohi Gh., nefiind probată, contravin materialelor cauzei, or, Colegiul penal

reiterează că, instanța de apel corect și în deplină măsură a dat apreciere probelor

7

și circumstanțelor cauzei și a constatat dovedită fără echivoc vinovăția acestora,

concluzie asumată și de instanța de recurs.

Colegiul menționează că, potrivit art.27 și art.414 alin.(2) Cod de procedură

penală, aprecierea probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de

competența instanțelor de fond și de apel. Instanța de recurs este în drept să

intervină în soluția instanței de apel, inclusiv să o caseze, atunci când se constată

comiterea unei erori de drept, însă, va ține seama de starea de fapt deja

constatată prin hotărârea judecătorească devenită definitivă.

Totodată, Colegiul atestă că argumentele recurenților invocate în recursuri,

descrise la pct. 6. al prezentei decizii, au fost anterior indicate în apelul declarat de

partea apărării, iar instanța de apel examinându-le în ansamblu și dându-le o

apreciere corespunzătoare, potrivit art. 414 alin.(5) Cod de procedură penală, s-a

pronunțat argumentat și detaliat asupra lor în decizia sa, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală (f.d. 237-242 vol. IV), acceptate și

de către instanța de recurs, care în totalitatea lor resping argumentele apărării că

inculpații nu ar fi săvârșit infracțiunea imputată.

Revenind la conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal va respinge

ca fiind neîntemeiate alegațiile recurenților, precum că, inculpații sunt angajați

în câmpul muncii, activitate ce diferă de comercializarea substanțelor narcotice,

astfel, înțelegerea prealabilă în comiterea infracțiunii imputate a fost dedusă

eronat de către instanțele de fond, or, în rezultatul cercetării judecătorești din

probatoriul analizat de către instanțele de fond, cu referire la acțiunile lui

Caranda D. și Antohi Gh. legate de punerea în circulația ilegală a substanțelor

narcotice în scop de înstrăinare, cu certitudine s-a stabilit că inculpații acționau în

cadrul unui grup criminal organizat, urmărind scopul de punere în circulație

ilegală a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, în proporții deosebit de

mari. Ambii inculpați interacționau și comunicau între ei în vederea punerii în

circulație a substanțelor narcotice, fapt ce se confirmă prin descifrările telefonice

(f.d. 36-52; 54-69, vol.I), declarațiile martorilor, precum și toate probele care

coroborează între ele.

Cu referire la temeiul prevăzut de pct. 12) alin. (1) a art. 427 Cod de

procedură penală, invocat în recursurile ordinare declarate, Colegiul atestă că, o

astfel de eroare în speța dată nu se constată, deoarece, supunând verificării

decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept invocată de recurent în baza

pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul a statuat ca fiind legală

și întemeiată concluzia instanței de apel privind recunoașterea vinovăției

inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2), 2171 alin. (4)

lit. b), d) Cod penal, concluzie pe care instanța de recurs și-a însușit-o și în acest

sens nefiind necesară o reinterpretare.

Mai mult ca atât, recursurile ordinare nu conțin o motivare în baza cărei

norme urmau a fi încadrate acțiunile inculpaților decât cele incriminate, enunțate

8

supra, respectiv în situația în care inculpații nu recunosc vinovăția în comiterea

infracțiunii incriminate, Colegiul penal nu întrevede necesitatea expunerii asupra

reîncadrării acțiunilor inculpaților într-o altă normă penală.

Reieșind din argumentele sus-menționate, Colegiul penal conchide că în

speța dată nu se constată eroarea de drept prevăzută de pct. 12) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală.

În continuare, este necesar de a releva că recurenții, indicând în recursurile

declarate erorile de drept prevăzută de pct. 2), și 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, dânșii nu specifică expres și nu le racordează la hotărârea

contestată, din care motiv instanța de recurs nu se va expune asupra incidenței

erorilor respective, or, invocarea unor pretinse erori admise la etapa judecării

cauzei de către instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare

corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor

cauzei cărora se circumscriu.

Colegiul conchide că faptei săvîrșite de către Caranda D. și Antohi Gh. i

s-a dat o apreciere și încadrare juridică corectă, iar măsura de pedeapsă

aplicată inculpaților a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. 75 Cod

penal, ținându-se seama de gradul prejudiciabil al faptei comise, de persoana

vinovată și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează

răspunderea, fiindu-le numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normei penale

în baza căreia au fost declarați vinovați, astfel temeiuri de a interveni în

hotărârea judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit.

Instanța de recurs reiterează că, nerecunoașterea vinovăției de către

inculpați în comiterea infracțiunii imputate, nu poate servi temei pentru

achitarea acestora, dat fiind faptul că, în cursul judecării cauzei au fost

administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția acestora în

comiterea infracțiunii în baza căreia au fost condamnați, iar cele invocate de

recurenții sub acest aspect sunt apreciate de către instanța de recurs, ca fiind o

modalitate de exercitare a dreptului de apărare, urmărindu-se scopul evitării

răspunderii penale.

Critica adusă de recurenți referitor la procedura de apreciere a probelor

ține de starea de fapt, care deja a fost efectuată de două instanțe de judecată și

careva îndoieli privind corectitudinea aprecierii lor nu sânt.

O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorii recursurilor

declarate nu poate fi efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta

judecă numai temeiurile de drept.

În această ordine de idei, Colegiul penal concluzionează că instanțele de

fond au judecat cauza în conformitate cu prevederile legale, adoptând o hotărâre

legală și întemeiată, cu respectarea exigențelor prescrise la art. 6§1 CoEDO.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

9

concluzioneze asupra inadmisibilității recursurilor declarate pe motiv că acestea

sunt vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Antohi

Gheorghi, avocatul Druță Boris în numele inculpatului Caranda Dumitru,

inculpații Caranda Dumitru, Antohi Gheorghi și avocatul acestora, Lupea

Georgeta, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

10 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Caranda Dumitru XXXXX și

Antohi Gheorghi XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 mai 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

10