1ra-555/2017 — Art.151 alin. 4 CP

1ra-555/2017 — Art.151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-555/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

23 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte - Ursache Petru,

judecători – Toma Nadejda, Nicolaev Ghenadie, Alerguș Constantin și Moraru Petru,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de către

avocatul Rebeja Alexandru în numele inculpatului Sergheev Roman, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

28 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Sergheev Roman XXXXX, născut la

XXXXXX, originar și domiciliat în or.

XXXXX, str. XXXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.03.2016 – 08.08.2016;

Instanța de apel: 12.09.2016 – 28.11.2016;

Instanța de recurs: 02.02.2017 – 23.05.2017;

A C O N S T A T AT :

Sergheev Roman a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 151 alin. (4) Cod penal, fiind condamnat pentru fapta săvârșită cu

pedeapsă de 12 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

închis.

Acțiunea civilă înaintată s-a admis parțial și s-a dispus încasarea de la

Sergheev Roman în beneficiul cet. Cepoi Inei suma de 134431 lei din care,

100000 lei cu titlu de prejudiciu moral, 21431 lei, cu titlu de prejudiciu material

și 13000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest acțiunea s-a respins ca

neîntemeiată.

la data de 15 iulie 2014, la ora 13 și 30 min., urmărind scopul provocării

leziunilor corporale lui Muntean Petru, aflându-se la terasa barului amplasat pe

str. XXXXXXX, XXX „X", din or. XXXXXX, unde sub pretextul ocupării mesei

destinate lui, a inițiat cu acesta un conflict, în rezultatul căruia l-a bătut,

aplicându-i intenționat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite

părți ale corpului, cauzându-i leziuni corporale, care conform Raportului de

expertiză medico-legală nr. 121 din 28 iulie 2014, se califică ca vătămări grave,

1

periculoase pentru viață. În rezultatul vătămărilor corporale primite, la

19 iulie 2014 victima Muntean Petru a decedat în Spitalul raional Criuleni.

inculpatului Sergheev Roman, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței în

partea recalificării acțiunilor inculpatului Sergheev Roman din art. 151 alin. (4)

Cod penal pe art. 151 alin. (1) Cod penal, și anume: vătămarea intenționată

gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viața

și de a numi pedeapsa non privativă de libertate.

În motivarea cerințelor apelantul a invocat:

- la etapa de urmărire penală au fost încălcate prevederile art. 19 alin. (3) și

254 alin. (2) Cod de procedură penală;

- prima instanță a pus la baza sentinței doar acele concluzii ale experților

medici-legiști, din care rezultă doar vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal și absolut a ignorat acele

concluzii care vorbesc despre nevinovăția inculpatului, neînlăturând în nici un

mod dubiile majore existente și nu a interpretat dubiile respective în favoarea

inculpatului;

- anume expertul Ceban Anatolii, care avea stagiul de muncă de 19 ani a

avut posibilitatea de a examina cadavrul victimei, iar alți experți au studiat

numai documentele medicale și rezultatele autopsiei petrecute de către primul

expert. Astfel, conform unor rezultate a expertizelor medicale în comisie,

formarea unor leziuni corporale depistate pe corpul lui Muntean Petru, inclusiv

și fracturarea unor coaste, cu excepția lezării intestinului subțire, au putut fi

cauzate prin căderea liberă a corpului din poziție ortostatică și lovire de careva

obiecte, deoarece sunt localizate în regiunile proeminente a corpului. Astfel,

aceste concluzii confirmă declarațiile inculpatului și a martorilor, care au

declarat că Muntean Petru avea probleme cu picioarele, șchiopăta, era în stare

de ebrietate și tot timpul cădea;

- leziunile corporale stabilite la victimă, se califică ca vătămări grave. Însă

în pofida faptului ca medicii legiști au ajuns la concluzia despre existenta

legăturii intre traumele, și anume lezarea mezoului intestinului subțire, și cauza

decesului, ei indica ca „a avut loc diagnosticarea tardiva a traumei abdominale și

ca rezultat intervenția chirurgicală întârziată, prezintă o situație care a permis

să aibă loc o hemoragie intraabdominală netratată pe o perioada îndelungată

peste 30 de ore de la cauzarea acestei traumei, care la rândul său, este o cauza

principală în agravarea esențială a evoluției cazului;

- la insistența rudelor apropiate ale părții vătămate Muntean Petru, ultimul

a fost transportat în altă instituție medicală, fapt ce a împiedicat monitorizarea

neîntreruptă adecvată a pacientului;

- medicii legiști au remarcat că, luând in considerație caracterul traumei

toraco-abdominale cu volumul lezional și manifestărilor clinice, în cazul

stabilirii a unui diagnostic clinic complet, urmat de intervenția chirurgicală

rapidă Muntean Petru putea sa supraviețuiască;

- vinovăția inculpatului în survenirea consecințelor incriminate ca decesul

victimei nu și-a găsit confirmare. Calificarea acțiunilor inculpatului este

determinată anume în dependență de consecințele survenite, însă cum rezultă

din materialele cauzei decesul victimei a survenit parțial din cauza

2

complicațiilor maladiilor cronice de care suferea și a fost determinat de

asistența medicală necorespunzătoare acordată persoanei de către medici, care

nu au depistat la timp faptul hemoragiei. Prin urmare decesul victimei a

survenit din vina inculpatului;

- reieșind din concluziile expertizei medico-legale examinate în ansamblu,

rezultă că în cazul în care asistența medicală ar fi fost acordată la nivelul

cuvenit, consecințele puteau să fie altele, adică fără survenirea decesului;

- apărarea, precum și inculpatul recunosc pe deplin fapta cauzării leziunilor

corporale grave victimei, ce urmează a fi calificat în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal;

- prima instanță a pus la baza sentinței doar acele concluzii ale experților

medici-legiști, reieșind din care poate fi trasă concluzia că inculpatul a comis

infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (4) Cod penal, ignorând acele concluzii

care dimpotrivă vorbesc despre nevinovăția lui Sergheev Roman. În ce ține de

latura civilă inculpatul a recuperat paguba atât material, cât și moral.

2016, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Pohopol Natalia.

instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității

si coroborării și just a adoptat o sentință de condamnare în privința inculpatului

Sergheev Roman conform art. 151 alin. (4) Cod penal.

Astfel, instanțța de apel a conchis, că prima instanță a stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului Sergheev Roman, care a fost dovedită

cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat.

Instanța de apel a reținut, că cercetarea judecătorească s-a efectuat cu

respectarea dispozițiilor procesual-penale privind administrarea probelor, iar

întru confirmarea vinovăției inculpatului Sergheev Roman, instanța de apel a

reținut următoarele probe, administrate și cercetate de către prima instanță și

verificate în instanța de apel:

- declarațiile inculpatului Sergheev Roman;

- declarațiile succesorului părții vătămate Cepoi Ina;

- declarațiile martorului Bagrin Piotr;

- declarațiile martorului Voinschi Serghei;

A mai indicat instanța de apel, că vinovăția inculpatului Sergheev Roman se

mai confirmă și prin materialele dosarului verificate în ședința instanței de apel

și anume:

- plângerea depusă de Cepoi Ina prin care a solicitat organului de poliție să

fie atrași la răspundere penală persoanele care la 15 iulie 2014, în incinta

barului amplasat în or. Dubăsari, l-au bătut, pe tatăl ei Muntean Petru,

aplicându-i multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale

corpului, care în rezultatul leziunilor corporale la data de 19 iulie 2014 a

decedat (f. d. 3, vol. I);

- informația telefonică parvenită din spitalul raional Criuleni la data de

18 iulie 2014 ora 11:00 cu privire la înregistrarea cazului de internare a

3

bolnavului Muntean Petru a. n. XXXXX, cu diagnoza - contuzia cutiei toracice,

fractura coastelor (f. d. 4, vol. I);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului efectuată la data de

22 iulie 2014 la terasa barului amplasată în or. XXXXX, str. XXXXXX, XX „X”, cu

imaginile foto anexate care reprezintă locul infracțiunii (f. d. 5-7, vol. I);

- Raportul de expertiză medico-legală nr. 121 din 14 august 2014, în partea

stabilirii la examinarea medico-legală a cadavrului Muntean Petru a vătămărilor

corporale sub formă de: traumă asociată; traumă toraco-abdominală închisă;

fractura coastelor 9, 10, 11 din dreapta, 10, 11, 12 din stânga cu hemoragii în

țesuturile moi adiacente; hemotorax stânga 1000 ml; traumă închisă a

abdomenului cu ruptura mezoului intestinului subțire; hemoperitoneum 800-

1000ml; echimoză, excoriații, plagă pe față, echimoze pe ambele hemitorace;

excoriații pe ambele coate. Toate aceste leziuni corporale au fost produse în

urma acțiunii traumatice a unui sau mai multe corpuri contondente, posibil în

timpul si circumstanțele indicate și se califică ca vătămări grave, periculoase

pentru viață. Leziunile depistate au fost produse în urma aplicării a mai multor

lovituri. Aceste leziuni corporale puteau fi primite în urma loviturilor cu pumnii

și picioarele (f. d. 23-30, vol. I);

- Raportul de expertiză medico-legală suplimentară nr. 127 D din

12 ianuarie 2015, conform căruia s-a stabilit că, cauza morții cet. Muntean

Petru, a.n.XXXX este trauma asociată toraco - abdominală cu fracturi costale

bilateral cu hemotorax stânga (1000 ml sânge), lezarea mezoului intestinului

subțire cu hemoperitoneum (1000 ml sânge), care a dezvoltat șocul traumatic și

hemoragie, complicate într-un final cu sindrom de coagulare intravasculară

diseminată. Pe cadavrul lui Muntean Petru fiind stabilite aceleași leziuni

corporale ca și în expertiza primară sub formă de: traumă închisă a toracelui:

echimoze difuze pe ambii hemitorace cu trecere pe abdomen, fracturi ale

coastelor 9, 10, 11 pe linia axilară anterioară dreaptă și 10, 11, 12 oblic între

liniile axilară anterioară și axilară medie stingă cu hemoragii în țesuturile moi

adiacente, hemotorax stânga (1000 ml sânge); traumă închisă a abdomenului:

lezarea (ruptură) mezoului intestinului subțire, hemoperitoneum (1000 ml

sânge). Leziunile corporale descrise (trauma închisă toraco- abdominală) se

califică ca vătămare corporală gravă (după criteriul pericolului pentru viață) și

au legătură cauzală directă cu decesul cet. Muntean Petru. Echimoză periorbital

stânga, excoriații în regiunile frontală dreaptă și zigomatică dreaptă; excoriații

pe coate - se califică ca vătămare corporală neînsemnată, plagă contuză în

regiunea mentonieră pe stânga - se califică ca vătămare corporală ușoară.

Decisiv în tanatogeneză este gravitatea și volumul traumei cu evoluție spre șoc

(manifestată histologic prin nefronecroză avansată), anemie pe organele

interne și sindrom de coagulare intravasculară diseminată. În expertiza primară

nefronecroză a fost interpretată greșit ca fiind de origine patologică. Patologia

ficatului (ciroza) avea evoluție cronică și la momentul traumei și spitalizării era

compensată (atât fiziopatologic, cât și clinic).

Multiplele leziuni corporale cu multiple și diverse locuri de impact,

caracterul, aspectul morfo-lezional al leziunilor corporale depistate la Muntean

Petru Nicolae precum și localizarea multipolară a acestora exclude producerea

leziunilor corporale prin simpla cădere de la propria înălțime (inclusiv cu

4

accelerare). Leziunile corporale depistate sunt caracteristice pentru lovituri cu

obiect(e) contondent(e) cu suprafața limitată de acțiune (inclusiv pumnii și

picioarele), ce se demonstrează prin localizarea necaracteristică căderii a

leziunilor (în locurile neproeminente, ascunse) pe torace și abdomen (f. d. 96-

100, vol. I);

- Raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 131 din 21 iunie 2016,

conform căruia, pe cadavrul cet. Muntean Petru s-au depistat aceleași leziuni

corporale descrise în rapoartele de expertiză menționate în pct. 4, 5 a sentinței.

Leziunile corporale (trauma închisă toraco-abdominală cu lezarea

organelor interne), au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice cu un obiect

contondent dur s-au la lovire de un asemenea corp, posibil în timpul și

circumstanțele indicate în ordonanță (la 15 iulie 2014 a fost bătut), prezintă

pericol pentru viață și în conformitate cu acest criteriu, se califică ca vătămare

gravă.

Luând în considerație volumul, caracterul morfo-lezional și localizarea

diversă (multipolară) a leziunilor corporale depistate la Muntean Petru, se

exclude cauzarea acestora prin unica cădere simplă de la propria înălțime.

Formarea unora din leziuni corporale depistate pe corpul cet. Muntean Pentru,

(ca de exemplu - excoriații în regiunea coatelor, excoriații în regiunea frontală și

osului zigomatic, plagă contuză în regiunea mentonieră, inclusiv și fracturarea

unora din coaste), cu excepția lezării intestinului subțire, a putut fi cauzată prin

cădere liberă a corpului din poziție ortostatică și lovire de careva obiecte,

deoarece sunt localizate în regiunile proeminente a corpului.

Moartea cet. Muntean Petru, a.n. XXXX a survenit din cauza traumei

asociate toraco-abdominale cu fracturi costale bilateral însoțite de hemotorax

pe stânga (1000 ml sânge), lezarea mezoului intestinului subțire cu

hemoperitoneum (800-1000 ml sânge), care s-a complicat cu șocul traumatic și

hemoragie, și într-un final cu dezvoltarea sindrom de coagulare intravasculară

diseminată. Între traumă închisă toraco-abdominală cu lezarea mezoului

intestinului subțire, complicat cu hemoragie internă și cauza decesului, există

legătură directă de cauzalitate (f. d. 159-183, vol. II).

La cererea apărării, în ședința instanței de apel a fost audiat în

conformitate cu prevederile art. 374 Cod de procedură penală, expertul

Tighineanu Sergiu.

Astfel, instanța de apel a menționat, că prima instanță întemeiat nu a

reținut alegațiile inculpatului Sergheev Roman, susținute de apărare precum că,

lipsește legătura cauzală între vătămările corporale cauzate lui Muntean Petru

și survenirea decesului, fiind apreciate ca o metodă de apărare înaintată cu

scopul de a evita răspunderea penală.

Totodată, instanța de apel a specificat, că nu s-au depistat careva încălcări

de procedură la acumularea probelor, sau încălcări ale drepturilor și intereselor

inculpatului, respingând argumentele invocate de către apelantul Pohopol

Natalia, cu privire la faptul că de către organul de urmărire penală au fost

încălcate prevederile art. 19 alin. (3) și 254 alin. (2) Cod de procedură penală.

Nu a putut reține instanța de apel nici invocarea apelantului precum că

prima instanță a pus la baza sentinței selectiv doar acele concluzii ale experților

medici-legiști, din care rezultă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

5

prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, or, prima instanță s-a ghidat de

prevederile art. 8 Cod procedură penală, prin care se stipulează că persoana

acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât

vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un

proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile

necesare apărării sale, și nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de

condamnare definitivă. Alin.(2) prevede că nimeni nu este obligat să

dovedească nevinovăția sa, iar alin.(3) al aceluiași articol prevede că concluziile

despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în

condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului,

inculpatului.

Astfel, instanța de apel a reținut, că în privința inculpatului Sergheev

Roman a fost pornită urmărirea penală și derulată cu respectarea legislației

procesual penale în vigoare. La fel, prin prisma art. 6 alin. (3) a Convenției

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, inculpatului i-a

fost adus la cunoștință atât natura și cauza acuzației, cât și probele pe care se

fundamentează acuzația, precum și calificarea juridică care a fost dată faptelor

săvârșite de acesta într-o manieră detaliată prin rechizitoriul întocmit.

Totodată, instanța de apel a respins și argumentul apelantului precum că

vinovăția inculpatului în survenirea consecințelor incriminate ca decesul

victimei, or, potrivit concluziilor din Raportul de expertiză medico-legală

suplimentară nr. 127 D din 12 ianuarie 2015, cât și cele ale raportului de

expertiză medico-legală în comisie nr. 131 din 21 iunie 2016, s-a stabilit cert că

între trauma închisă toraco-abdominală cu lezarea mezoului intestinului

subțire, complicat cu hemoragie internă și cauza decesului, există legătură

directă de cauzalitate.

Astfel, prima instanță legal și întemeiat nu a reținut invocarea apărării ca

fiind prioritare concluziile din Raportul de expertiză medico-legală nr. 121 din

14 august 2014 în partea în care expertul a indicat, că între leziunile corporale

depistate și cauza decesului există o corelație indirectă și că traumatismul

suportat a avut rolul de factor declanșator maladiilor preexistente, deoarece

atât în cadrul expertizei suplimentare, cât și celei în comisie s-a menționat

expres că decisiv în tanatogeneză este gravitatea și volumul traumei cu evoluție

spre șoc (manifestată histologic prin nefronecroză avansată), anemie pe

organele interne și sindrom de coagulare intravasculară diseminată. În

expertiza primară nefronecroză a fost interpretată greșit ca fiind de origine

patologică. Patologia ficatului (ciroza) avea evoluție cronică și la momentul

traumei și spitalizării era compensată (atât fiziopatologic, cât și clinic). Iar,

promptitudinea cu care ulterior a fost stabilit diagnosticul clinic și acordate

îngrijirile medicale lui Muntean Petru, de către medici, nu-l dezvinovățesc pe

inculpat.

Instanța de apel a menționat că instanța de fond corect a apreciat critic

declarațiile inculpatului Sergheev Roman privind nevinovăția sa de comiterea

faptei imputate, calificându-le drept o modalitate aleasă de către inculpat de a

se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta comisă.

6

Nu a reținut instanța de apel nici argumentul apărării privind calificarea

acțiunilor inculpatului din art. 151 alin. (4) Cod penal în baza art. 151 alin. (1)

Cod penal, deoarece prin analiza minuțioasă a probelor, instanța de apel a

constatat cu certitudine faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 151 alin. (4) Cod penal, și anume acesta i-a aplicat intenționat părții

vătămate Muntean Petru multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite

părți ale corpului, cauzându-i leziuni corporale, care se califică ca vătămări

grave, periculoase pentru viață, în rezultatul cărora a survenit decesul victimei.

Instanța de apel a mai menționat că art. 151 alin. (4) Cod penal prevede

răspundere penală pentru două infracțiuni: 1) vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății și 2) lipsirea de viață din imprudență.

Aceste două infracțiuni au fost reunite în una singură, deoarece orientarea

principală a faptei subiectului o formează vătămarea gravă a integrității

corporale sau a sănătății, iar decesul victimei a reprezentat consecințele firești

ale faptei, însă nedorite și neadmise de subiect.

Mai mult, din declarațiile succesorului victimei Cepoi Ina, martorului

ocular Bagrin Piotr și materialele cauzei instanța a stabilit cu certitudine faptul

că, inculpatul Sergheev Roman i-a aplicat nemijlocit, intens și cu determinare lui

Muntean Petru, multiple lovituri cu pumnii și picioarele, preponderent în

regiunea coastelor și abdomen, ceia ce denotă intenția sa de a-i cauza vătămări

corporale grave. Aceasta este demonstrat atât prin faptul că leziunile au fost

cauzate prin aplicarea loviturilor cu pumnii, picioarele care au calitatea de a

provoca vătămări grave, cât și localizarea vătămărilor pe torace și abdomen,

urmate de fracturi ale coastelor 9, 10, 11 pe dreapta și 10, 11, 12 stângă cu

traumă închisă a abdomenului cu lezarea (ruptura) mezoului intestinului

subțire, părți vitale importante a corpului uman, ceia ce constituie dovada că

făptuitorul î-și dădea seama că cauzează vătămări corporale grave periculoase

pentru viață, care pot provoca decesul victimei, adică a prevăzut, urmărit și a

acceptat rezultatul faptei sale. În acest sens este relevant că Muntean Petru pe

parcursul incidentului nu a avut un comportament agresiv și nu i-a aplicat lui

Sergheev Roman careva lovituri, respectiv nu prezenta un careva pericol pentru

acesta. Pretext a conflictului a servit faptul că Muntean Petru s-a așezat la masa

care era rezervată pentru inculpat și a refuzat s-o elibereze la cererea

angajatelor, inițiind o ceartă cu acestea. Astfel, motivul acțiunilor inculpatului a

fost legat de acest incident minor și s-a realizat prin maltratarea lui Muntean

Petru, astfel răzbunându-se și pedepsindu-l pe ultimul.

Astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a stabilit că

trauma închisă toraco-abdominală cu lezarea mezoului intestinului subțire nu

putea fi cauzată în urma căderii, fiind studiate în acest sens caracterul,

localizarea și multitudinea leziunilor corporale depistate pe cadavrul victimei în

corelare cu circumstanțele faptice stabilite în vederea determinării

mecanismului formării acestora și respectiv intenției făptuitorului.

Totodată, instanța de apel a considerat că la determinarea tipului și

măsurii de pedeapsă, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 75-77 Cod

penal adică, de pericolul social al crimei comise de Sergheev Roman, de

gravitatea infracțiunii comise care se califică ca deosebit de gravă, considerând

că acesta poate fi corectat și reeducat fiind privat de libertate.

7

A mai reținut instanța de apel, că inculpatul Sergheev Roman, antecedente

penale nu are (f. d. 64, vol. I), se caracterizează pozitiv (f. d. 66, vol. I), are la

întreținere un copil minor, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se

află (f. d. 65, vol. I).

Astfel, instanța de apel a considerat pedeapsa cu închisoarea stabilită

inculpatului, drept una echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei.

declară recurs ordinar avocatul Rebeja Alexandru în numele inculpatului

Sergheev Roman.

În motivarea recursului, invocând temei de drept pct. 6), 8) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- declarațiile inculpatului Sergheev Roman date atât la faza de urmărire

penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești sunt identice, fără a exista careva

divergențe între acestea;

- veridicitatea declarațiilor date de către inculpat, sunt confirmate prin

declarațiile martorilor Osipova Oxana și Voinschi Serghei;

- nu a avut intenția de a-l ataca pe Muntean Petru, fiind nevoit să opună

rezistență în mărimea legitimii apărări, deoarece a fost avertizat că Muntean

Petru este o persoană periculoasă pentru societate având antecedente penale;

- declarațiile succesorului părții vătămate Cepoi Ina precum și declarațiile

date de către martorul Bagrin Piotr, urmează a fi apreciate critic, or, declarațiile

date de aceștia în cadrul cercetării judecătorești sunt în contradicție cu

declarațiile date în faza de urmărire penală;

- în cadrul judecării apelului au fost încălcate prevederile art. 414 alin. (3)

Cod de procedură penală și dreptul la un proces echitabil, nefiind luate în

considerație declarațiile expertului Tighineanu Sergiu;

- primele simptome ale ruperii mezoului au apărut peste o perioadă de

timp îndelungată și numai după transferarea în spitalul raional Criuleni, faptul

dat fiind confirmat de către expertul Tighineanu Sergiu, care a declarat că

primele simptome ale ruperii intestinului subțire au apărut între data de 16 –

17 iulie 2014, adică peste 48 ore după ce Muntean Petru a fost bătut;

- conform declarațiilor expertului, toate celelalte traume primite de către

partea vătămată se califică ca vătămări grave, care însă nu pot duce la decesul

victimei;

- atât experții Tighineanu Sergiu, cât și expertul Ceban Anatolii, au

confirmat că toate leziunile corporale se califică ca vătămări grave, periculoase

pentru viață, însă decesul victimei a survenit nu din cauza acestor leziuni, dar în

urma acutizării maladiilor de care suferea victima, și între leziunile corporale și

cauza decesului nu există o corelație directă;

- a fost încălcat principiul egalității armelor în proces și jurisprudența

CtEDO privind dreptul la un proces echitabil;

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor indicate în

cererea de apel, fapt prin care a încălcat prevederile art. 414 alin. (3) Cod de

procedură penală.

recursului pe motiv, că recurentul nu a invocat nici-un temei de drept prevăzut

de art. 427 Cod de procedură penală.

8

concluzionează, că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei

contestate și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată, reieșind din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel,

în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel.

Analizând recursul depus, Colegiul penal constată, că recurentul invocă în

calitate de temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de

procedură penală, care stabilesc că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond și

de apel în următoarele temeiuri: p.6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței; 8)nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Cu referire la argumentele recurentului privind existența erorii de drept

prevăzută de art. 427 al.(1) p.6 Cod de procedură penală Colegiul penal

menționează, că reieșind din prevederile legale indicate supra, la judecarea

recursului instanța de recurs este obligată să verifice, dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În acest sens Colegiul penal subliniază, că potrivit prevederilor art. 414 Cod

de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar, dar este obligată

să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

De asemenea Colegiul penal subliniază, că decizia instanței de apel, conform

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă fapta

constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori

nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări a fost comisă, dacă

probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar

în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La fel, Colegiul penal atrage atenția că potrivit practicii judiciare constante (

p. 22.2 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie

2005 ,, Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”) în

9

decizie instanța de apel expune concluzia generală a instanței pe marginea

apelului și temeiurile de fapt și de drept, precum și motivele adoptării soluției

respective. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

indicate în apel. Iar nerespectarea acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea

fondului apelului.

La chestiunile de drept pe care urma să le soluționeze instanța se referă cele

ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau administrativ au fost

corect aplicate și hotărârea adoptată conține răspuns la toate motivele invocate.

Reieșind din cele expuse supra Colegiul lărgit constată, că instanța de apel

la judecarea prezentei cauze în ordine de apel nu s-a conformat practicii

judiciare constante indicate supra, a examinat superficial cauza și a menținut

fără modificări sentința, potrivit căreia Sergheev Roman a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, fără a da răspuns la

argumente esențiale ale apelantului.

În acest sens instanța de recurs atestă, că în apelul declarat de avocatul

Pahopol Natalia, precum și în pledoaria acesteia a fost invocat faptul, că

rapoartele de expertiză înfăptuite pe dosar sunt divergente, iar aceste

divergențe n-au fost lichidate la examinarea cauzei.

Astfel, Colegiul penal atestă, că potrivit primului raport de expertiză nr.121

din 28.07.2014 ( f. d. 23. V.1) expertul constată: traumă asociată. Traumă toraco-

abdominală închisă, fractura coastelor 9,10,11 din dreapa, 10,11,12 din stânga

cu hemoragii în țesuturile moi adiacente. Hemotorax stânga 1000 ml. Traumă

închisă a abdomenului cu ruptura mezoului intestinului subțire.

Hemoperitoneum 800-1000 ml. Raportul de expertiză n-a exclus posibilitatea

formării lor și în rezultatul căderii cu accelerare de la înălțimea corpului cu

lovirea de un ( unele) corpuri contondent(e). De asemenea expertul a indicat că

moartea lui Muntean P. a survenit în urma insuficienței hepato-renale ca

complicație a nefronecrozei avansate, cirozei hepatice multinodulare . Raportul

de expertiză a mai menționat, că între leziunile corporale și cauza morții există o

corelație indirectă de cauzalitate: traumatismul suportat a avut rolul de factor

declanșator pentru acutizarea maladiilor preexistente, mai ales a nefronecrozei

avansate și cirozei hepatice multinodulare.

Ulterior, prin raportul de expertiză medico-legală Nr. 127D din 12.01.2015(

f. d. 96 v.1) expertul expune o altă concluzie cu privire la cauza morții lui

Munteanu P., considerând că leziunile corporale depistate la acesta: traumă

asociată. Traumă toraco-abdominală închisă, fractura coastelor 9,10,11 din

dreapa, 10,11,12 din stânga cu hemoragii în țesuturile moi adiacente. Hemotorax

stânga 1000 ml. Traumă închisă a abdomenului cu ruptura mezoului intestinului

subțire. Hemoperitoneum 800-1000 ml, constituie cauza decesului, fiind în

legătură de cauzalitate directă cu moartea victimei, iar patologia rinichilor și a

ficatului nu au legătură cu decesul.

Colegiul penal subliniază, că la baza rechizitoriului inculpatului Sergheev R.

a fost pus raportul de expertiză nr. 121 din 28.07.2014, care nu constată

legătura cauzală directă dintre moartea victimei și acțiunile inculpatului,

10

acestuia, totuși, fiindu-i incriminată săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151

al.(4) Cod penal.

Deja, în cadrul examinării cauzei în prima instanță, la solicitarea apărării (f.

d. 87 v.2), prima instanță a dispus înfăptuirea unei expertize în comisie,

considerând că determinarea caracterului vătămărilor integrității corporale

pretinse a fi cauzate lui Muntean Petru, constatarea gradului lor de gravitate, cât

și a legăturii dintre acestea și survenirea morții în speță prezintă un grad sporit

de complexitate, deoarece rapoartele de expertiză în acest sens conțin concluzii

diferite( f. d. 122-127 v.2).

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală în comisie nr.131

din 15.05.2016 (f. d. 160-180 v.2) : formarea unora din leziunile corporale

depistate au putu fi cauzate prin cădere liberă a corpului din poziție ortostatică

și lovire de careva obiecte, hepatita virală cu trecerea în ciroză și diabetul

zaharat de tip doi, manifestat prin nefropatie diabetică au contribuit la deces

prin creșterea insuficienței hepato-renale și agravarea stării sănătății în

perioada 15.07.2014-19.07.2014.

Totodată experții au remarcat faptul, că diagnosticarea tardivă a traumei

abdominale și intervenția chirurgicală întârziată prezintă o situație care a

permis să aibă loc o hemoragie intraabdominală netratată de o perioadă

îndelungată ( 30 ore de la traumă), care este o cauză principală în agravarea

esențială a evoluției cazului ( f. d. 182 v. 2), iar în cazul stabilirii oportune a unui

diagnostic clinic complet, urmată de o intervenție chirurgicală rapidă, victima

Munteanu P. a putut să supraviețuiască.

Mai mult decât atât, experții au indicat în mod direct în concluzia p. 7 al

raportului de expertiză, că „ decisiv în tanatogeneza instalării decesului cet.

Munteanu P., este stabilirea tardivă(întârziată) a traumei închise a abdomenului

cu lezarea mezoului intestinului subțire, complicată cu hemoragie internă”.

În cadrul examinării cauzei în instanța de apel, de către apărare a fost

solicitată audierea expertului Tighineanu S., demers, care a fost admis de către

instanța de apel.

Colegiul penal atestă, că în declarațiile sale expertul a indicat asupra

stabilirii tardive de către medici lezării mezoului intestinului subțire, precum și

faptul că leziunile corporale depistate la victima Munteanu P. ( trauma cutiei

toracice, hemotoraxul, ruptura mezoului intestinului subțire) sunt grave, dar nu

sunt incompatibile cu viața, deoarece singure de la sine nu duc la deces, iar un

rol decisiv la caz a jucat starea de sănătate a pacientului, care prezenta hepatită

virală cu trecerea în ciroză și diabet zaharat de tip doi, care puteau declanșa o

hemoragie intestinală.

Deși instanța de apel consemnează în decizia sa declarațiile expertului

Tighineanu S., Colegiul penal constată, că aceste declarații n-au fost supuse unei

analize și aprecieri în scopul clarificării divergențelor în concluziile făcute de

experți, așa cum a solicitat în apel avocatul Pahopol N., care a subliniat, că

experții, de fapt, n-au constatat timpul și modalitatea de apariție la victimă a

rupturii mezoului intestinului subțire, deoarece peritonita a fost depistată numai

după transportarea victimei la altă instituție medicală, la insistența rudelor,

astfel nu s-a exclus faptul că aceasta putea să apară la momentul transportării.

De asemenea nu s-au exclus divergențele în rapoartele de expertiză cu privire la

11

faptul că preexistența unor boli cronice la victimă de asemenea putea constitui o

cauză a declanșării hemoragiei abdominale depistate la victimă.

A rămas fără careva răspuns și argumentul apărării că moartea victimei

Muntean Petru a survenit, deoarece acesta nu a fost diagnosticat la timp și corect,

intervenția chirurgicală pentru a stopa scurgerea sângelui din mezoul rupt a fost

făcută cu întârziere, iar în evoluția stării victimei un rol decisiv a avut-o

preexistența unor boli cronice, fapt ce, în opinia apărării, dovedește că decesul

părții vătămate nu are legătură directă cu acțiunile ilegale ale inculpatului.

Au rămas fără apreciere și argumentele apărătorului, că potrivit

declarațiilor inculpatului și a martorilor, după aplicarea loviturilor, în momentul

când victima s-a simțit rău, inculpatul imediat a chemat ambulanța.

Astfel, Colegiul penal consideră, că au rămas fără careva răspuns

argumentele apărării despre corectitudinea încadrării acțiunilor inculpatului în

al. (4) art. 151 Cod penal, deoarece instanțele nu și-au motivat suficient hotărârile

și n-au exclus divergențele cu privire la faptul, dacă anume acțiunile inculpatului

au cauzat urmările prejudiciabile ( decesul victimei) imputate inculpatului.

În acest sens instanța de recurs reiterează, că obligația instanței de a-și

motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui

proces echitabil. Or, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în

cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărîre motivată

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal. (Suominen c.

Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

Astfel, Colegiul penal consideră că prin neexpunerea instanței de apel

asupra acestor argumente ale apărării instanța de apel nu s-a soluționat fondul

apelului, ceea ce constituie o eroare de drept, prevăzută de art. 427 al.(1) p. 6

Cod de procedură penală, eroare ce nu poate fi corectată de către instanța de

recurs care nu este abilitată cu atribuții de a judeca fondul cauzei, motiv pentru

care decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Dat fiind constatarea existenței erorii de drept prevăzute p. 6) și dispunerea

rejudecării cauzei, instanța de recurs consideră, că reieșind din motivele expuse

supra de casare a deciziei instanței de apel, nu este necesar de a se expune

asupra argumentelor recursului în ce privește invocarea p. 8) al.(1) art. 427 Cod

penal, dat fiind faptul casării totale a deciziei atacate.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel, urmează să țină cont de

motivele indicate în prezenta decizie, care au servit drept temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 și 419 Cod de

procedură penală, să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate,

să aprecieze probele din dosar potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală și să soluționeze la examinarea cauzei divergențele specificate, invocate

de partea apărării, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată, care să

corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

Totodată, la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care stabilesc procedura de

rejudecare și limitele acesteia, reieșind din practica judiciară constantă, precum

și să dea răspuns la toate argumentele invocate de către partea apărării în apel,

precum și în recurs.

12

procedură penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Rebeja Alexandru în

numele inculpatului Sergheev Roman, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2016 în privința lui Sergheev Roman

XXXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 22 iunie

2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

Alerguș Constantin

Moraru Petru

13

DOSARUL NR. 1RA-555/2017

CURT E A S UPRE M Ă DE JUST I Ț I E

O PI NI E SE PARAT Ă

formulată de judecătorul Ghenadie NICOLAEV conform art. 340 alin. (3) Cod de procedură

penală pe cauza penală privindu-l pe Sergheev Roman XXXXX

23 mai 2017 mun. Chișinău

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție nr. lra-555/2017 din 23 mai

2017 a fost admis recursul ordinar declarat de avocatul Rebeja Alexandru în numele inculpatului

Sergheev Roman și s-a dispus casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 28 noiembrie 2016 în privința lui Sergheev Roman XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei

de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Cu soluția adoptată de majoritatea membrilor completului de judecată nu sunt de acord și în

contextul ce urmează voi expune raționamentele care au stat la baza formulării acestei opinii

separate.

Intr-un prim aspect, reiterez că potrivit sentinței Judecătoriei Dubăsari din 08 august 2016,

Sergheev Roman a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4)

Cod penal, fiind condamnat pentru fapta săvârșită la 12 ani și 6 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

Avocatul Pohopol Natalia, acționînd în numele inculpatului, a contestat sentința cu apel,

solicitând casarea acesteia în partea recalificării acțiunilor incriminate lui Sergheev Roman din art.

151 alin. (4) Cod penal în cele ale art. 151 alin. (1) Cod penal, și anume: vătămarea intenționată

gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viața și de a-i numi o

pedeapsă non privativă de libertate.

Conform deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2016, a fost

respins ca nefondat, apelul avocatului Pohopol Natalia, cu menținerea sentinței.

Consider că instanțele de fond corect au dispus condamnarea lui Sergheev Roman în baza art.

151 alin. (4) Cod penal, stabilindu-i acestuia pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare, dat fiind că din

14

actele cauzei rezultă indubitabil că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii nominalizate,

în circumstanțele descrise în rechizitoriu. La caz, au fost acumulate suficiente probe care îl

incriminează.

In baza celor expuse, îmi exprim dezacordul cu majoritatea colegilor din completul de

judecată, pronunțându-mă pentru soluția prevăzută de art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, conform căreia recursul ordinar declarat de avocatul Rebeja Alexandru în numele

inculpatului Sergheev Roman, urma să fie respins, ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii contestate.

Pe cale de consecință, conducîndu-mă de prevederile art. 339 alin. (7) Cod de procedură

penală, expun și semnez prezenta opinie separată, pe care o anexez la dosar.

Judecător Ghenadie Nicolaev

15