1ra-711/18 — art.370 alin.2 CP

1ra-711/18 — art.370 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-711/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 aprilie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea încheierii Judecătoriei militare Chișinău din 24 noiembrie 2016,

sentinței Judecătoriei militare Chișinău din 05 decembrie 2016 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2017, declarat de către

avocatul Marianciuc Vadim în cauza lui

Cojuhari Andrei

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.370 alin.(2) Cod penal la

2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în

domeniul logistic în cadrul Forțelor Armate ale R.Moldova pe un termen de 2 ani.

Conform art.90 Cod penal, pedeapsa aplicată acestuia a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 1 an.

de procedură penală, a constatat că ofițerul serviciului tehnică auto și blindate al

Brigăzii 1 Infanterie Motorizată, căpitan Andrei Cojuhari și persoanele în privința

cărora cauza penală a fost disjungsă într-o procedură separată, exercitând funcția

enunțată, conform prevederilor art.17 din Legea nr.1245-XV din 18.07.2002 „Cu

privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei”, prevederilor art.5 alin.(2)

din Legea nr.162-XV1 din 22.07.2005 „Cu privire la statutul militarilor” și

prevederilor art.8, 41, 48, 49 din Regulamentul Serviciului Interior al Forțelor

Armate ale R.Moldova, aprobat prin Decretul Președintelui R.Moldova nr.2327-IV

din 03.09.2009, permanent se considera în îndeplinirea obligațiilor de serviciu, prin

urmare fiind reprezentant al puterii de stat, abilitat cu autoritate deplină asupra

subordonaților și cu responsabilitate personală în fața legii pentru toate aspectele

vieții și activității unității militare, batalionului și serviciului auto și blindate,

precum și al fiecărui militar în parte, adică șef și persoană cu funcție de

1

răspundere.

În virtutea situației sale de serviciu, conform prevederilor art.14, 15 pct.2),

3), 53, 55, 56, 116 pct.1, lit.c), pct.3, lit.a), pct.4, lit.b) - c), pct.8 lit.b), 135-136 din

Regulamentul Serviciului Interior al Forțelor Armate ale R.Moldova precum și

fișei funcției semnate, căpitan Cojuhari Andrei era obligat: „...să respecte și să

îndeplinească prevederile Constituției și ale legilor R.Moldova; să respecte

prevederile regulamentelor militare; să cunoască ferm legile cu privire la

activitatea sa de serviciu și prevederilor regulamentelor militare și să ceară de la

subordonați respectarea lor, să acționeze în strictă concordanță cu ele: să dea

ordinele sale în strictă corespundere cu cerințele legilor și regulamentelor militare;

să analizeze minuțios situația și să prevadă măsurile de asigurare a executării

ordinului, înainte de a da acest ordin, fiind responsabil în fața legii pentru ordinul

dat și pentru consecințele acestuia, pentru corespunderea ordinului legislației în

vigoare, precum și pentru abuz de putere și exces de putere sau pentru depășirea

atribuțiilor de serviciu în ordinul pe care îl dă; să cunoască starea reală a unității

militare încredințate, să dispună în permanență de informații exacte privind

bunurile materiale disponibile, mișcarea și starea lor; să ofere personal exemplu de

educație, de atitudine sârguincioasă față de serviciu; să mențină în permanență

disciplina militară strictă și o stare moral-psihologică sănătoasă în cadrul

efectivului; să mențină în stare de funcționare permanentă tehnica și armamentul

din dotare și să asigure integritatea patrimoniului militar; să organizeze și să

realizeze controlul stării tehnice și exploatării armamentului și tehnicii militare; să

organizeze evidența, păstrarea și mișcarea patrimoniului militar; să organizeze

inventarieri ale bunurilor materiale în scopul prevenirii pierderii acestora (lipsuri,

deteriorări, sustrageri, etc.) și să tragă la răspundere persoanele vinovate; să

mențină în unitate o atmosferă de intoleranță față de neajunsuri, față de indiferență

și pasivitate; în cazul comiterii de infracțiuni și producerii de incidente să raporteze

imediat comandantului (șefului) superior, să înștiințeze procurorul militar, să

inițieze o cercetare administrativă (de serviciu), materialele căreia să fie prezentate

în decurs de trei zile organului de urmărire penală, fiind personal responsabil de

înaintarea rapoartelor către eșalonul superior și de informarea comandanților

privind orice schimbare de situație în unitate și decizia luată; să organizeze

inventarierea existentului patrimoniului militar pe servicii prin controale

planificate și inopinate; în cazul depistării unor pagube materiale să i-a la timp

decizia cu privire la tragerea la răspundere a persoanelor vinovate; să participe

personal la cercetarea incidentelor care au avut consecințe grave, să întreprindă

măsuri pentru păstrare; să întreprindă măsuri pentru menținerea rezervelor stabilite,

pentru păstrarea, întreținerea în stare de funcționare și folosirea corectă a

armamentului, tehnicii militare și a altor mijloace materiale, să controleze periodic

existentul, starea și capacitatea lor de luptă; să efectueze, cel puțin de două ori pe

an revista armamentului și a tehnicii militare, anunțând bilanțurile revistei într-un

ordin pe unitatea militară, fiind responsabil de integritatea și starea armamentului,

tehnicii militare și altor mijloace materiale ale unității militare, precum și de starea

de pregătire în vederea luptei și de mobilizare a brigăzii...”, însă încălcând aceste

prevederi ale legii, a comis abuzul de serviciu în următoarele împrejurări:

Astfel, în una din zilele lunii octombrie 2015, ofițerul serviciului tehnică

2

auto și blindate al Brigăzii 1 Infanterie Motorizată, căpitan Cojuhari Andrei, de

comun acord cu persoanele în privința cărora cauza penală a fost disjungsă într-o

procedură separată, fiind persoană cu funcție de răspundere și responsabil de

integritatea patrimoniului militar, acționând din interes personal, în scopul

eschivării de la răspunderea penală pentru tăinuirea faptului sustragerii pieselor

componente ale 49 de unități de mașini de luptă de model „TAB-71M”, abuzând

de situația sa de serviciu, a impus comandanții companiilor nr.111, 112 și 113

infanterie motorizată de a înscrie date vădit false în fișele de incomplet ale

mașinilor de luptă de model „TAB-71-M”, privind lipsa elicelor de propulsare prin

jet de apă din anul 2003, cu amenințarea acestora cu crearea problemelor în

serviciu în caz de refuz de a se conforma indicațiilor ilegale.

Prin acțiunile sale, Cojuhari Andrei, a urmărit scopul mușamalizării și

tăinuirii faptului sustragerii pieselor componente ale 49 de unități de mașini de

luptă de model „TAB-71M”, după cum urmează: 49 elice de propulsare prin jet de

apă în valoare de 6.000 lei fiecare, 96 bucăți de schimbătoare de căldură în valoare

minimală de 2000 lei fiecare, 48 bucăți de compresoare ale instalațiilor de filtro-

ventilare în valoare minimală de 800 lei, fiecare, prin ce Brigăzii 1 Infanterie

Motorizată i-a fost cauzat un prejudiciu material în proporții considerabile de peste

466.800 lei, survenind urmări grave exprimate prin zădărnicirea măsurilor privind

asigurarea capacității de luptă a unității militare, zădărnicirea sarcinii de luptă,

deteriorarea tehnicii militare și pricinuirea unor daune materiale în proporții

deosebit de mari, care au diminuat grav capacitatea de luptă a unității militare prin

imposibilitatea forțării barierelor acvatice de către tehnica militară în cauză.

inculpaților E.Putină, V.Rusu, Gh.Zara care a solicitat casarea încheierii

Judecătoriei militare Chișinău din 24.11.2016, prin care a fost disjunsă cauza

penală în privința inculpatului Cojuhari Andrei și a sentinței Judecătoriei militare

Chișinău din 05.12.2016, prin care acesta a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.370 alin. (2) Cod penal, cu remiterea cauzei penale

Judecătoriei Bălți pentru conexare cu cauza penală nr.09-1-5281-31032017 și

judecarea în fond în privința tuturor inculpaților E.Putină, V.Rusu, Gh.Zara,

A.Cojuhari învinuiți în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.370 alin.(2) Cod

penal, pe motiv că incorect instanța a admis cererea inculpatului A.Cojuhari de a fi

examinată cauza în privința sa în procedură simplificată și s-a dispus în aceeași

ședință de judecată, prin încheiere, disjungerea cauzei penale în privința

inculpatului, numărul cauzei penale, rămânând același, ceea ce denotă că cauza

penală disjunsă nu a fost inclusă în Programul integrat de gestionare a dosarelor

pentru repartizare altui judecător și ilegal a fost reținută pentru examinare de către

același judecător, prin ce consideră că au fost încălcate prevederile legale

prevăzute la art.25 alin.(3) Cod de procedură penală, art.61 alin.(1) din Legea

privind organizarea judecătorească nr.514 din 06.07.95; - instanța ilegal a refuzat

eliberarea copiilor hotărârilor în privința lui A.Cojuhari, întru a le putea contesta; -

instanța incorect a aplicat prevederile legislației penale privind disjungerea cauzei

penale în situația de fapt enunțată în cauzele cu mai mulți inculpați; - încheierea

din 24.11.2016 privind disjungerea cauzei penale în privința lui A.Cojuhari, a fost

contrară normelor procesual-penale, astfel, fiind prejudiciate interesele legitime ale

3

inculpaților E.Putină, G.Zara și V.Rusu, și anume, principiul prezumției

nevinovăției, principiul contradictorialității și dreptul la apărare; - instanța s-a

pronunțat voalat asupra vinovăției inculpaților E.Putină, V.Rusu, G.Zara,

constatând în fapt, anticipat, vinovația lor în săvârșirea infracțiunii incriminate în

coparticipare cu inculpatul A.Cojuhari; - deși instanța în sentință a operat cu

noțiunile „cu alte persoane” sau „complicii inculpatului Cojuhari”, aceasta a reținut

personalitatea complicilor inculpatului A.Cojuhari din probatoriul cauzei penale și

a actului de acuzare.

2017, a fost respins, ca inadmisibil apelul declarat de către avocatul V.Marianciuc în

numele inculpaților Gh.Putină, V.Rusu și Gh.Zara împotriva încheierii din 24

noiembrie 2016 și a sentinței Judeăctoriei Militare in 05 decembrie 2016.

În motivarea soluției instanța de apel a reținut că, la 24 noiembrie 2016

inculpatul A.Cojuhari a depus cerere prin care a solicitat examinarea cauzei penale

în ordinea prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, indicând că recunoaște

integral vina în comiterea infracțiunii incriminate, cunoaște probele administrate la

urmărirea penală și nu are careva obiecții asupra acestora. Prin încheierea

Judecătoriei militare din 24 noiembrie 2016, s-a dispus disjungerea cauzei penale

în privința inculpatului învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art.370

alin.(2) Cod penal, într-o procedură separată. Prin sentința Judecătoriei militare din

05 decembrie 2017, inculpatul A.Cojuhari a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.370 alin.(2) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

răspundere în domeniul logistic în cadrul Forțelor Armate ale R.Moldova pe un

termen de 2 ani. În temeiul art.90 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea

pedepsei cu închisoarea pe un termen de probă de 1 an.

Cauza penală de învinuire a inculpatului A.Cojuhari în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.370 alin.(2) Cod penal a fost examinată în baza art.3641 Cod de

procedură penală, iar cauza penală de învinuire a inculpaților V.Rusu, Gh.Zara,

E.Putină a fost disjunsă în altă cauză penală, în procedură generală, respectiv,

instanța de apel a conchis că nu poate examina pretențiile invocate de către

apărare, acestea urmează a fi examinate de către instanța de judecată care judecă în

procedură generală cauza penală de învinuire a inculpaților V.Rusu, Gh.Zara,

E.Putină.

Ca urmare a faptului că apelul declarat de avocatul V.Marianciuc împotriva

încheierii din 24.11.2016 și sentinței Judecătoriei Militare din 05 decembrie 2016

se consideră inadmisibil, instanța de apel a lăsat fără apreciere argumentele

invocate de către avocat în cererea de apel, fără a se expune asupra fondului

apelului și fără a se implica în verificarea încheierii și hotărârii atacate, întrucât

instanța de apel nu poate proceda la o verificare de fapt și de drept a acesteia decât

în cadrul unui apel exercitat în mod legal.

2016 și a sentinței Judeăctoriei Militare din 05 decembrie 2016, și inculpatul

E.Putină, solicitând casarea acestora, cu remitere cauzei penale Judecătoriei Bălți

pentru conexare cu cauza penală nr.09-1-5281-31032017 și judecarea în fond în

privința tuturor inculpaților E.Putină, V.Rusu, Gh.Zara, A.Cojuhari învinuiți în

4

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.370 alin.(2) Cod penal, repetat invocând

aceleași motive anterior enumerate de către avocatul V.Marianciuc în apelul

declarat în numele său, descrise la pct.3 al prezentei decizii.

2017, a fost respins, ca inadmisibil apelul declarat de inculpatul Gh.Putină împotriva

încheierii din 24 noiembrie 2016 și a sentinței Judeăctoriei Militare din 05

decembrie 2016, cu menținerea acestora.

ordinar avocatul V.Marianciuc în numele inculpaților V.Rusu, Gh.Zara și E.Putină

în care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură

penală, solicită casarea încheierii Judecătoriei militare Chișinău din 24.11.2016,

prin care a fost disjunsă cauza penală în privința inculpatului A.Cojuhari, învinuit

de comiterea infracțiunii prevăzute de art.370 alin.(2) Cod penal și a sentinței

Judecătoriei militare Chișinău din 05.12.2016, cu dispunerea reconexării cauzei

penale de învinuire a inculpaților, pentru judecare în continuare, conform

competenței, de către Judecătoria Bălți, deoarece prin hotărârea de disjungare a

cauzei penale și pronunțarea unei sentințe de condamnare în privința lui

A.Cojuhari, sunt prejudiciate interesele legitime ale inculpaților G.Zara, E.Putină și

V.Rusu, și anume principiul prezumției de nevinovăție a acestora, iar prin

pronunțarea sentinței din 05.12.2016 s-a recunoscut faptul comiterii infracțiunii de

către restul inculpaților drept lucru judecat; - instanța contrar prevederilor art.68

alin.(1) pct.13), 14) Cod de procedură penală, a refuzat în eliberarea copiilor

încheierii de disjungare și a sentinței, ceea ce constituie o încălcare a dreptului la

apărare a inculpaților nominalizați.

raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont și de opinia

procurorului care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, Colegiul penal

decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de

fond ori de apel, doar reieșind din temeiurile de recurs formale sau de procedură

(art. 427 pct. 1-7 CPP); - substanțiale sau de judecată ( art. 427 pct. 8-16 CPP)

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a încheierii din 24.11.2016

și a sentinței din 05.12.2016 prevederile art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură

penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când nu au

fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei

legi mai blânde.

Analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal constată că acesta este unul declarativ, deoarece în cazul suspus

examinării recurentul contestă legalitatea încheierii din 24.11.2016 și a sentinței

din 05.12.2016 în cauza penală în privința lui A.Cojuhari, disjunsă și examinată în

ordinea procedurii simplificate.

5

Sub aspectul vizat Colegiul penal reține că, procedura simplificată a

judecării cauzelor penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

reprezintă de fapt o procedură abreviată ce are la bază o pledorie de vinovăție și

poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: 1) cererea

inculpatului să intervină până la începerea cercetării judecătorești în prima

instanță; 2) cererea inculpatului trebuie să conțină mențiune privind recunoașterea

totală și necondiționată a faptei/faptelor incriminate în legătură cu care a fost

diferit justiției și renunțarea la dreptul de a solicita examinarea altor probe; 3)

probele administrate în faza de urmărire penală să fie suficiente și de natură să

permită stabilirea unei pedepse.

Examinarea cauzei penale în procedură simplificată este un instrument care

oferă importantul avantaj al soluționării cu celeritate a cauzelor penale, atunci când

inculpatul recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, iar

instanța dispune de suficiente probe care ar permite stabilirea vinovăției.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a statuat că atunci când o acuzație

penală împotriva inculpatului este stabilită printr-o formă prescurtată de examinare

judiciară, aceasta duce, în esență, la renunțarea la o serie de drepturi procedurale.

Acest lucru nu poate fi o problemă în sine, deoarece nici litera, nici spiritul

articolului 6 din Convenție nu împiedică o persoană să renunțe la aceste garanții

din propria sa voință.

Prin urmare, este lipsit de temei afirmația recurentului că prin încheierea de

disjungare a cauzei penale și judecarea acesteia în procedura art.3641 Cod de

procedură penală și pronunțarea unei hotărâri de condamnare în privința lui

A.Cojuhari, au fost prejudiciate interesele legitime ale inculpaților G.Zara,

E.Putină și V.Rusu, și anume principiul prezumției de nevinovăție, deoarece

potrivit art.16 din Constituție, se reține că principiul egalității în drepturi presupune

instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu

sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite

pentru situații diferite.

Astfel, prin stabilirea unor reguli speciale de procedură și prin aplicarea

acestora în cazul recunoașterii săvârșirii faptelor indicate în rechizitoriu de către

inculpatul care solicită ca judecata să se desfășoare în procedura simplificată, nu se

aduce atingere esenței principiului prezumției de nevinovăției, deoarece orice

persoană învinuită (acuzată) a fi săvârșit o infracțiune este prezumată nevinovată

atâta timp cât vinovăția sa nu a fost stabilită (dovedită) într-un proces public cu

asigurarea garanțiilor necesare apărării. Mai mult, sentința de condamnare se

adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată incontestabil prin ansamblul

de probe cercetate de instanța de judecată (alin.(1) art.389 Cod de procedură

penală).

De asemenea, lipsită de temei este și afirmația apărării că instanța de fond

incorect a aplicat prevederile legislației penale privind disjungerea cauzei penale în

situația de fapt enunțată în cauzele cu mai mulți inculpați, deoarece în cazurile în

care, în cauză sunt mai mulți inculpați și numai unul/unii dintre aceștia recunosc

toate faptele reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, instanța va proceda potrivit

regulilor procedurii simplificate pentru aceștia, dispunând, după admiterea cererii,

6

prin încheiere, disjungerea cauzei pentru ceilalți inculpați, în cazul în care

disjungerea este posibilă. Prin urmare, se deduce că just judecătorul ce a dispus

prin încheiere de a disjunge cauza penală și a-și lăsa spre exeminare cauza penală

în privința lui A.Cojuhari, iar în privința a celorlalți inculpați a o preda pentru a fi

repartizată aleatoriu altui judecător.

Neîntemeiată este și afirmația recurentului, precum că prin disjungerea

cauzei penale în privința inculpatului A.Cojuhari și pronunțarea în privința acestuia

a sentinței de condamnare, instanța de fond s-a pronunțat voalat asupra vinovăției

inculpaților E.Putină, V.Rusu, G.Zara, în săvârșirea infracțiunii incriminate în

coparticipare cu inculpatul A.Cojuhari, deoarece după cum rezultă din hotărârea

instanței aceasta indică despre săvârșirea infracțiunii de către inculpat împreună cu

alte persoane, fără precizarea numelui și prenumelui lor.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către

apărare nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor contestate și,

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Marianciuc Vadim în

numele inculpatului Cojuhari Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 12 aprilie 2017, în cauza penală în privința lui Cojuhari

Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 mai 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

7