1ra-770/2017 — art. 369 alin. 2 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Militare din 15 noiembrie 2016, adoptată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Svinorez M. a fost condamnat în baza art. 369 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 2 ani și 4 luni închisoare, iar conform prevederilor art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, la 04.09.2016, în intervalul orelor 1400 - 1430, militarul serviciului în termen al Brigăzii 2 Infanterie Motorizată, caporalul Svinorez M., în timp ce se afla pe teritoriul unității militare, amplasată în mun. Chișinău, str. Vasile Lupu, 37, acționând contrar prevederilor art. 26 a Legii nr. 162-XVI din 22.07.2005, cu privire la statutul militarilor, art. 14, 15, 19, 94 al Regulamentului Serviciului Interior al Forțelor Armate ale RM și art. 5 al Regulamentului Disciplinei Militare, aprobate prin Decretul Președintelui RM nr. 2327-IV din 03.09.2009, s-a apropiat de muncitorul pe cantină, soldatul Cristea I. și sub pretextul că acesta l-a contrazis, i-a aplicat intenționat de la spate o lovitură puternică cu palma la urechea dreaptă. Ulterior, în jurul orei 1430 a aceleiași zile, caporalul Svinorez M., în timp ce se afla în sala de deșeuri a cantinei ostășești de pe teritoriul Brigăzii, s-a apropiat de soldatul Cristea I. și din același motiv, l-a împins cu mâinile în umărul drept, după care i-a aplicat intenționat o lovitură puternică cu palma în urechea stângă. 1 În rezultatul acțiunilor violente părții vătămate i-a fost cauzată vătămare ușoară a integrității corporale.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Chiriac C. în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Svinorez M. să fie liberat de răspunderea penală cu tragerea la răspundere contravențională și stabilirea unei amenzi în mărime de 500 unități convenționale, ori condamnarea acestuia la 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 1 an. În motivarea apelului declarat apelantul a invocat că, inculpatul pentru prima oară a comis o infracțiune ușoară, s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la descoperirea acesteia și a reparat prejudiciul pricinuit prin infracțiune. În prima ședință, partea vătămată a depus o cerere prin care a confirmat că, nu are pretenții față de inculpat și nu dorește să fie pedepsit aspru, solicitând încetarea urmăririi penale cu tragerea la răspundere contravențională. La individualizarea pedepsei, de către prima instanță, nu au fost luate în considerație lipsa circumstanțelor agravante.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2017, apelul declarat a fost respins ca depus peste termen, cu menținerea sentinței fără modificări.

Instanța de apel audiind participanții la proces, examinând materialele cauzei, în raport cu motivele și temeiurile prezentate prin prisma normelor de procedură, a considerat că apelul a fost declarat peste termen. Potrivit actelor cauzei instanța de apel a atestat faptul că, sentința contestată a fost pronunțată integral la 15.11.2016, în ședință de judecată deschisă, în prezența procurorului, avocatului inculpatului și părții vătămate, fiindu-le înmânate imediat copia cesteia, fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele cauzei (f.d. 150), cu contrasemnarea tuturor participanților. Astfel, actele cauzei atestă faptul că, avocatul a depus apel în numele inculpatului la 02.12.2016, adică peste 17 zile, fără a prezenta temeiurile întârzierii. Prin urmare, instanța de apel a menționat că, potrivit art. 403 Cod de procedură penală, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că, întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale. În același context, instanța de apel a menționat că, participanții la proces care au lipsit atât de la judecarea, cât și de la pronunțarea sentinței și nu au fost informați despre adoptarea sentinței, pot declara apel peste termen, dar nu mai 2 târziu de 15 zile de la data începerii executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale, potrivit alin. (1) art. 404 Cod de procedură penală.

Împotriva hotărârilor nominalizate declară recurs ordinar avocatul Chiriac C. în numele inculpatului, care, fără a invoca vreun temei de drept din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acestora și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Svinorez M. să fie liberat de răspundere penală, cu tragerea acestuia la răspundere contravențională, cu amendă în mărime de până la 500 unități convenționale, sau condamnarea lui la închisoare pe un termen de 3 luni, iar conform prevederilor art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii să fie suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an. În motivarea recursului ordinar, autorul invocă argumente similare cu cele indicate în cererea de apel și descrise în pct. 3. al prezentei decizii.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Colegiul penal constată că recurentul în recursul declarat nu invocă nici un temei de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, precum nici nu argumentează motivul omiterii termenului de utilizare a căii de atac - apelul, însă, critică pedeapsa aplicată inculpatului, solicitând liberarea acestuia de răspunderea penală și tragerea la răspunderea contravențională sau condamnarea acestuia la închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Cererea de recurs trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate și solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală invocate în recurs și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată, așa cum prevede art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală. Din textul recursului declarat de avocat în numele inculpatului reiese că prevederile legii procesual penale nu au fost respectate de către recurent, care n-a invocat nici unul din temeiurile obligatorii recursului ordinar prevăzute în art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală. Cerințele nominalizate, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate de către autorul recursului. 3 Partea apărării nu este de acord cu pedeapsa aplicată inculpatului de către instanțele judecătorești inferioare, solicitând liberarea inculpatului de răspunderea penală și în acest caz acesta era obligat prin lege să invoce vreunul din temeiurile pentru recurs stipulate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă nu s-a conformat legii. La etapa recursului ordinar instanța de recurs nu efectuează un control asupra fondului cauzei, ci verifică aplicarea corectă a normelor de drept material și de procedură față de faptele constatate de instanța de fond ori, după caz, de instanța de apel. Această verificare se efectuează numai în limita temeiurilor formulate în recurs. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, dispune inadmisibilitatea lui în cazul în care recursul nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 430 Cod de procedură penală. Deoarece temeiurile pentru recurs ordinar sunt expres și limitativ stipulate în lege, rezultă că motivarea recursului trebuie să se refere numai la acestea, cu indicarea expresă a temeiurilor pe care se întemeiază, astfel recurentul nu a respectat aceste cerințe obligatorii. În speță, avocatul Chiriac C. la întocmirea recursului nu a îndeplinit toate dispozițiile prevăzute la art. 430 Cod de procedură penală și în situația dată se impune, inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, pe motiv, că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Chiriac Cristin în numele inculpatului Svinorez Miroslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2017, în cauza penală în privința lui Svinorez Miroslav Mihail, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 iulie 2017. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 4