1ra-673/2017 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-673/2017 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-673/2017

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

04 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

TOMA Nadejda

ALERGUȘ Constantin

TIMOFTI Vladimir

judecînd, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de inculpatul Radu

Vladimir și avocatul Istrate Sergiu în numele acestuia, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, în cauza

penală privindu-l pe

RADU Vladimir Vladimir, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.12.2015 – 30.03.2016;

Instanța de apel: 04.05.2016 – 29.11.2016;

Instanța de recurs: 17.02.2017 – 04.04.2017.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit

C O N S T A T Ă:

în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, Radu Vl. a fost recunoscut vinovat și condamnat în temeiul art. 287

alin. (3) Cod penal la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de a purta arme de foc pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal executarea pedepsei stabilite inculpatului a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani, cu obligarea acestuia să nu-și

schimbe domiciliul fără acordul organului competent.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Bodrug D. în privința căruia cauza nu se

judecă în procedura de recurs.

împreună cu Bodrug D., Scorohod N. și Lupu D., la 18 ianuarie 2015, aproximativ la ora

1

20:30, se deplasau cu automobil de model „Land Rover” în direcția s. Talmaza, r-nul

Ștefan Vodă, la volanul căruia se afla Bodrug D. În timp ce se deplasau pe bulevardul

Dacia, mun. Chișinău, în apropiere de intersecția cu str. Băcioii Noi, din cauza unor

neînțelegeri apărute în cadrul traficului rutier, au forțat stoparea mijlocului de transport

de model „Mercedes Benz E220” cu n/î C RG 477, la volanul căruia se afla Bordei V., iar

pe bancheta din față a pasagerului se afla Covrighin I., în timp ce se aflau în salonul

mijlocului de transport, Bodrug D., a transmis pistolul cu glonț de model „CZ 75 P07

DUTY” de cal. 9x19 mm, cu seria B192160, care îi aparține cu drept de proprietate, lui

Radu Vl. Ulterior, după stoparea mijlocului de transport de model „Mercedes Benz

E220” cu n/î C RG 477, în rezultatul disputelor apărute în urma creării unei situații de

accident rutier, între Radu Vl. și Covrighin I. a izbucnit un conflict verbal, care s-a

transformat în bătaie. Astfel, Radu Vl., din intenții huliganice, îndreptate spre încălcarea

grosolană a ordinii publice, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, i-a aplicat lui

Covrighin I. mai multe lovituri cu patul pistolului de model „CZ 75 P07 DUTY” de cal.

9x19 mm, cu seria B192160, care îi aparține lui Bodrug D., în regiunea feței, astfel

cauzîndu-i acestuia, plagă contuză în regiunea mînii drepte și stîngi, amputația traumatică

a falangei distale a degetului al II - a mîinii drepte cu defect de țesuturi moi. Tot atunci,

în cadrul aceleiași altercații, Radu Vl. fiind îmbrîncit de Covrighin I., a căzut jos, iar ca

rezultat, involuntar, a efectuat o tragere din pistolul sus indicat, glontele căruia a nimerit

în regiunea lombară a lui Covrighin I. și i-a provocat ultimului vătămări corporale medii.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal – huliganismul agravat, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanei, săvîrșite cu aplicarea armei.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procuror, care a

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului Radu Vl. să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de 5

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cererii de apel procurorul a invocat faptul că, reeducarea și corectarea

lui Radu Vl. este posibilă doar dacă acesta ar executa o pedeapsă cu închisoarea, fără

suspendarea executării acesteia.

apelul procurorului a fost admis, cu casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Radu Vl. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei închisorii stabilite lui Radu Vl. urmează a fi calculat

din momentul reținerii acestuia, cu includerea în termenul executării pedepsei efective a

perioadei aflării în arest la domiciliu de la 07 octombrie 2015 până la 18 martie 2016.

În rest, dispozițiile sentinței s-au menținut.

2

cu certitudine că, inculpatul Radu Vl., a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3)

Cod penal - huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, săvîrșite cu aplicarea

armei. Acestea au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală

deferită spre examinare, care au fost corect apreciate, respectând prevederile art. 101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

acestora.

Instanța de apel a menționat că, din conținutul cererii de apel înaintate de procuror

rezultă că, legalitatea sentinței este contestată doar sub aspectul individualizării pedepsei

penale, respectiv verificînd sentința în această parte s-a conchis că instanța de fond

incorect i-a stabilit inculpatului Radu Vl. o pedeapsă sub formă de 2 ani închisoare, iar

conform art. 90 Cod penal a suspendat executarea acesteia, pentru un termen de

probațiune de 2 ani, deoarece inculpatul Radu Vl. a săvârșit o infracțiune gravă, iar

pedeapsa aplicată nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a persoanei și nu va fi

restabilită echitatea socială, tulburată prin acțiunile inculpatului.

Din considerentele menționate, urmează că instanța de fond la stabilirea și numirea

pedepsei inculpatului nu a ținut cont de cerințele legislației în vigoare și a aplicat față de

inculpatul Radu Vl. o pedeapsă blândă, în raport cu circumstanțele obiective sus-indicate,

a pronunțat o sentință neîntemeiată în ce privește numirea pedepsei inculpatului, care este

pasibilă de a fi anulată cu pronunțarea unei noi hotărâri referitor la pedeapsa aplicată

ținând cont de apelul acuzatorului de stat.

Prin urmare, scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală dată

în privința inculpatului Radu Vl. poate fi atins doar prin stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani.

Astfel, ținând cont de circumstanțele enunțate, instanța de apel a considerat că,

eronat instanța de fond a reținut, posibilă corectarea inculpatului fără izolarea de

societate, or doar condamnarea reală la pedeapsă privativă de libertate, ar atinge scopul

pedepsei penale stabilite în art. 2, 61 Cod penal. În opinia colegiului, instanța de fond la

stabilirea pedepsei inculpatului Radu Vl. nu a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (1)

Cod penal. Astfel, s-a specificat că scopul educativ și preventiv al pedepsei stabilite

inculpatului Radu Vl. în raport cu personalitate sa și faptele comise, circumstanțele

relevante pentru adoptarea unei condamnări obiective și echitabile poate fi atins doar prin

aplicarea pedepsei închisorii cu izolare lui de societate, reabilitare și corijare în locurile

de detenție, ori la caz nu sunt întrunite alte temeiuri pentru aplicarea prevederilor art. 90

din Cod penal, pe de altă parte, nu este rațional nici suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii în lipsă de motive ce ar permite o astfel de soluție.

Totodată, instanța a respins și solicitarea inculpatului privind aplicarea prevederilor

Legii amnistiei în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, menționînd că, potrivit art. 1 din Legea nominalizată amnistia se

aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate, care manifestă

3

căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sunt caracterizate

pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de probă

și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste

persoane cad sub incidența prevederilor art.2-9, 11 și 12.

În temeiul alin.(2) al aceleiași norme, căința activă a persoanei se determină în

conformitate cu criteriile stabilite de art. 57 din Codul penal nr.985-XV din 18 aprilie

2002, fără a ține cont de criteriul gravității faptei comise.

Astfel, în sensul art. 57 alin. (1) din Codul penal, persoana care pentru prima oară a

săvîrșit o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere penală

dacă ea, după săvârșirea infracțiunii, s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la

descoperirea acesteia, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau, în alt mod, a

reparat prejudiciul pricinuit de infracțiune. Așadar, instanța de apel a constatat că, în

speță, se atestă interdicțiile prevăzute de art. 10 al Legii nr. 210 ceea ce denotă asupra

imposibilității aplicării dispozițiilor actului sus citat față de inculpat.

inculpatul au solicitat casarea acesteia și aplicarea actului amnistiei față de Radu Vl.

În cererile de recurs, recurenții susțin că instanța de apel eronat a respins cererea

inculpatului depusă în ședința din 29.11.2016 privind aplicarea amnistiei și încetarea

procesului penal în baza art. 287 alin. (3) Cod penal. Instanța a formulat argumente

contradictorii în decizia adoptată, întrucît Legea nr. 210 prevede expres că art. 57 Cod

penal și actul amnistiei se aplică fără a ține cont de criteriul gravității faptei comise.

În ședința instanței de apel din 29.11.2016 inculpatul a înaintat o cerere scrisă,

confirmată de avocatul Istrate S. și anexată la materialele cauzei prin care s-a solicitat

încetarea procesului penal în faza de judecare a cauzei, în temeiul art. 2 din Legea nr.

210, Radu Vl. declarînd că se căiește sincer de cele comise.

Respectiv, în speță au fost întrunite toate condițiile prevăzute de lege, pentru

aplicarea actului amnistiei față de inculpat, iar instanța de apel a respins neîntemeiat

cererea inculpatului.

În drept, recurenții își întemeiază cererile pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 11)

Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor înaintate de

partea apărării menționînd că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit

neîntemeiate.

lărgit ajunge la conchiderea că acestea urmează a fi admise, cu casarea totală a sentinței și

deciziei instanței de apel și încetarea procesului penal în privința lui Radu Vl., pentru

considerentele de fapt și de drept care urmează.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecînd recursul împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în recursuri de titularii acestora.

4

Or, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în particular avîndu-se în vedere

recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la

etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl

declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

În drept, soluția instanței de recurs adoptate pe marginea cererilor depuse se

fundamentează pe prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală,

potrivit cărora judecînd recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a

hotărîrilor atacate și cu dispunerea încetării procesului penal în cazurile prevăzute de

legea procesual-penală.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze total, atunci cînd se constată că, în speță, sunt incidente

circumstanțe care înlătură răspunderea penală a inculpatului.

Totodată, Colegiul menționează că, potrivit art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, instanța adoptă sentință de încetare dacă se constată că există alte

circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la

răspundere penală.

La caz, analizînd cererile de recurs declarate, Colegiul constată că, în esență,

titularii acestora critică neaplicarea de către instanța de apel a Legii nr. 210 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, în privința lui Radu Vl. Prin urmare, raportînd alegațiile recurenților la actele

cauzei, instanța de recurs consideră că criticele acestora sunt întemeiate și în contextul ce

urmează va puncta raționamentele care au stat la baza acestei soluții.

Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că amnistia este actul de clemență al

puterii legiuitoare, prin care aceasta, din considerente de ordin politic sau social, înlătură

răspunderea penală și consecințele condamnării pentru infracțiunile săvârșite până la

apariția sa. Noțiunea de amnistie se regăsește în art. 107 Cod penal, unde se stipulează că

aceasta reprezintă actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie

reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei.

La 29 iulie 2016 a fost adoptată Legea nr. 210 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Potrivit art. 2

din legea dată, în cazul în care persoana, în privința căreia se judecă cauza penală,

întrunește condițiile stabilite de art. 1 și nu cade sub incidența art. 10, este pasibilă de a i

se aplica actul amnistiei, dacă infracțiunea a fost comisă până la data de 29 iulie 2016,

pentru care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal aprobat prin

Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în calitate de pedeapsă

principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea, pe un termen

de 7 ani.

Este important aici de a remarca că, consecințele produse de actul amnistiei conduc

la înlăturarea răspunderii penale, a executării pedepsei sau, după caz, alte consecințe ale

condamnării, pentru faptele săvârșite anterior apariției actului de clemență.

Din actele cauzei deferite judecății, se constată că Radu Vl. a comis infracțiunea

prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal la data de 18 ianuarie 2015, iar săvîrșirea acestei

5

infracțiuni se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani. Respectiv, la prima facie

circumstanțele de fapt ale cauzei, se încadrează în prescripțiile generale ale Legii nr. 210

privind amnistia, care are ca efect înlăturarea răspunderii penale pentru fapta

infracțională comisă.

Procedura de aplicare a actului amnistiei față de inculpat este reglementată de art. 2

din Legea nr. 210, unde se stipulează expres că procesul penal încetează la faza de

judecare a cauzei, care include toate instanțele ordinare de judecată, adică atât prima

instanță, cât și instanța de apel și cea de recurs ordinar, dacă sunt întrunite condițiile

exhaustiv indicate în această lege.

Așadar, înainte de a aplica amnistierea, instanța urmează să determine, dacă

inculpatul a manifestat căința activă față de fapta infracțională comisă. Alin. (2) al art. 1

din Legea nr. 210 prevede că căința activă a persoanei se determină în conformitate cu

criteriile stabilite de art. 57 din Codul penal.

În acest punct de analiză, este relevant de a menționa că, Legea nr. 210 urmează a fi

interpretată, prin prisma principiului legalității și reglementărilor din art. 3 alin. (2) Cod

penal, care stipulează că interpretarea extensivă defavorabilă a legii penale este interzisă.

Respectiv, din conținutul art. 57 Cod penal, trebuie de înțeles că liberarea de

răspundere penală, în legătură cu căința activă, este posibilă numai în cazul în care sunt

întrunite următoarele criterii: persoana s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ

la descoperirea infracțiunii, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau a

reparat în alt mod prejudiciul pricinuit de infracțiune. Or, reieșind din textul legii

precitat, se consemnează că, pentru aplicarea amnistiei față de inculpat, este suficient ca

acesta să întrunească cel puțin unul dintre criteriile enumerate supra. Tot aici, este

importantă remarca că, căință activă manifestată prin contribuire activă la descoperirea

infracțiunii include: judecarea cauzei penale în procedura simplificată prevăzută de art.

364,1 sau în baza art. 509 Cod de procedură penală, sau recunoașterea integrală a

vinovăției.

Raportînd la caz cele consemnate supra, Colegiul reiterează că, cauza penală în

privința lui Radu Vl. a fost judecată în procedura simplificată, reglementată de art. 3641

Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Totodată, se specifică că, procedura simplificată a judecării cauzelor penale pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală reprezintă de fapt o procedură abreviată

ce are la bază o pledoarie de vinovăție și poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite cumulativ

următoarele condiții: 1) cererea inculpatului să intervină pînă la începerea cercetării

judecătorești în prima instanță; 2) cererea inculpatului trebuie să conțină mențiune

privind recunoașterea totală și necondiționată a faptei/faptelor incriminate în legătură cu

care a fost diferit justiției și renunțarea la dreptul de a solicita examinarea altor probe; 3)

probele administrate în faza de urmărire penală să fie suficiente și de natură să permită

stabilirea unei pedepse. Înscrisul autentic al inculpatului prin care se solicită judecarea

cauzei în privința sa în procedura reglementată de art. 3641 Cod de procedură penală,

cuprinde recunoașterea faptei descrise în rechizitoriu și căința inculpatului pentru cele

comise.

6

Prin alte cuvinte, inculpatul Radu Vl., încă în prima instanță, a manifestat căință față

de fapta infracțională comisă, acceptînd judecarea cauzei în privința sa în baza art. 3641

Cod de procedură penală și recunoscînd integral vinovăția.

La etapa judecării cauzei de către instanța de apel, inculpatul a solicitat, prin cerere,

să fie aplicată amnistia în privința sa, cu încetarea procesului penal, reiterînd că

recunoaște vina și se căiește sincer de cele săvîrșite. (f.d. 20, vol. II)

Cu toate acestea, instanța de apel a respins solicitarea inculpatului și a consemnat

că, actul amnistiei se aplică doar față de persoana care a manifestat căința activă față de

fapta infracțională comisă, adică în sensul art. 57 Cod penal, doar față de persoana care

pentru prima dată a săvîrșit o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, dacă ea s-a

autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a compensat

valoarea daunei materiale cauzate sau a reparat în alt mod prejudiciul pricinuit de

infracțiune. Prin urmare, instanța de apel a conchis că, în speță, se atestă interdicțiile

prevăzute de art. 10 al Legii nr. 210.

Colegiul penal lărgit nu poate ralia la statuările instanței de apel și consideră că în

privința inculpatului urmează a fi aplicat totuși actul amnistiei, cu dispunerea încetării

procesului penal, dat fiind că inculpatul a îndeplinit condiția principală prevăzută de

legislator în Legea nr. 210, a recunoscut vina, cauza a fost examinată în procedura

simplificată prescrisă de art. 3641 Cod de procedură penală, acțiune civilă nu a fost

înaintată, astfel nefiind incidente careva restricții prevăzute de art. 10 al Legii nr. 210.

Totodată, Colegiul ține să evidențieze că victima Covrighin I., care a fost interogată

în calitate de martor, la etapa urmăririi penale, a menționat că careva pretenții față de

Radu Vl. nu are, deoarece consideră că acesta nu a acționat intenționat, dar admite că a

fost ceva involuntar și accidental. (f.d. 63-64, vol. I)

Din atare considerente, Colegiul penal lărgit conchide că, la caz, în privința

inculpatului Radu Vl. poate fi aplicat actul amnistiei, cu încetarea procesului penal în

baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Respectiv, toate raționamentele consemnate supra au conturat opinia Colegiul penal

lărgit că, recursurile ordinare declarate de inculpatul Radu Vl. și avocatul acestuia, Istrate

S. urmează a fi admise, cu casarea totală a sentinței și deciziei instanței de apel și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care procesul penal privind învinuirea înaintată lui

Radu Vl. în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, urmează a fi încetat, în temeiul art. 2 al

Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

lit. b) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de inculpatul Radu Vladimir și avocatul

Istrate Sergiu în numele acestuia, casează total sentința Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 30 martie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29

7

noiembrie 2016, în privința lui Radu Vladimir Vladimir, cu pronunțarea unei noi hotărîri,

după cum urmează:

Se dispune încetarea procesului penal privind învinuirea înaintată lui Radu Vladimir

Vladimir în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, conform prevederilor art. 2 al Legii nr. 210

din 29 iulie 2016 privind amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

Radu Vladimir Vladimir urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința lui nu

este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau acesta nu execută pedeapsa penală

în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 mai 2017.

Președinte URSACHE Petru

Judecători NICOLAEV Ghenadie

TOMA Nadejda

ALERGUȘ Constantin

TIMOFTI Vladimir

8