1ra-673/2017 — art. 287 alin. 3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 287 alin. 3 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 11 CPP
1ra-673/2017 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul 1ra-673/2017
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
04 aprilie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
președinte URSACHE Petru
judecători NICOLAEV Ghenadie
TOMA Nadejda
ALERGUȘ Constantin
TIMOFTI Vladimir
judecînd, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de inculpatul Radu
Vladimir și avocatul Istrate Sergiu în numele acestuia, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, în cauza
penală privindu-l pe
RADU Vladimir Vladimir, născut la XXX,
originar și domiciliat în XXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 18.12.2015 – 30.03.2016;
Instanța de apel: 04.05.2016 – 29.11.2016;
Instanța de recurs: 17.02.2017 – 04.04.2017.
Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
lărgit
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 30 martie 2016, adoptată
în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza
de urmărire penală, Radu Vl. a fost recunoscut vinovat și condamnat în temeiul art. 287
alin. (3) Cod penal la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis, cu privarea de a purta arme de foc pe un termen de 3 ani.
În temeiul art. 90 Cod penal executarea pedepsei stabilite inculpatului a fost
suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani, cu obligarea acestuia să nu-și
schimbe domiciliul fără acordul organului competent.
Prin aceiași sentință a fost condamnat și Bodrug D. în privința căruia cauza nu se
judecă în procedura de recurs.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond, în fapt, a constatat că, Radu Vl.
împreună cu Bodrug D., Scorohod N. și Lupu D., la 18 ianuarie 2015, aproximativ la ora
1
20:30, se deplasau cu automobil de model „Land Rover” în direcția s. Talmaza, r-nul
Ștefan Vodă, la volanul căruia se afla Bodrug D. În timp ce se deplasau pe bulevardul
Dacia, mun. Chișinău, în apropiere de intersecția cu str. Băcioii Noi, din cauza unor
neînțelegeri apărute în cadrul traficului rutier, au forțat stoparea mijlocului de transport
de model „Mercedes Benz E220” cu n/î C RG 477, la volanul căruia se afla Bordei V., iar
pe bancheta din față a pasagerului se afla Covrighin I., în timp ce se aflau în salonul
mijlocului de transport, Bodrug D., a transmis pistolul cu glonț de model „CZ 75 P07
DUTY” de cal. 9x19 mm, cu seria B192160, care îi aparține cu drept de proprietate, lui
Radu Vl. Ulterior, după stoparea mijlocului de transport de model „Mercedes Benz
E220” cu n/î C RG 477, în rezultatul disputelor apărute în urma creării unei situații de
accident rutier, între Radu Vl. și Covrighin I. a izbucnit un conflict verbal, care s-a
transformat în bătaie. Astfel, Radu Vl., din intenții huliganice, îndreptate spre încălcarea
grosolană a ordinii publice, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, i-a aplicat lui
Covrighin I. mai multe lovituri cu patul pistolului de model „CZ 75 P07 DUTY” de cal.
9x19 mm, cu seria B192160, care îi aparține lui Bodrug D., în regiunea feței, astfel
cauzîndu-i acestuia, plagă contuză în regiunea mînii drepte și stîngi, amputația traumatică
a falangei distale a degetului al II - a mîinii drepte cu defect de țesuturi moi. Tot atunci,
în cadrul aceleiași altercații, Radu Vl. fiind îmbrîncit de Covrighin I., a căzut jos, iar ca
rezultat, involuntar, a efectuat o tragere din pistolul sus indicat, glontele căruia a nimerit
în regiunea lombară a lui Covrighin I. și i-a provocat ultimului vătămări corporale medii.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a
reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal – huliganismul agravat, adică acțiunile
intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra
persoanei, săvîrșite cu aplicarea armei.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare în termenul și modul prevăzut
de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procuror, care a
solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care inculpatului Radu Vl. să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de 5
ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea cererii de apel procurorul a invocat faptul că, reeducarea și corectarea
lui Radu Vl. este posibilă doar dacă acesta ar executa o pedeapsă cu închisoarea, fără
suspendarea executării acesteia.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016,
apelul procurorului a fost admis, cu casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei și
pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
Radu Vl. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4
ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Termenul executării pedepsei închisorii stabilite lui Radu Vl. urmează a fi calculat
din momentul reținerii acestuia, cu includerea în termenul executării pedepsei efective a
perioadei aflării în arest la domiciliu de la 07 octombrie 2015 până la 18 martie 2016.
În rest, dispozițiile sentinței s-au menținut.
2
Pentru a decide astfel, instanța de apel în partea descriptivă a deciziei a constatat
cu certitudine că, inculpatul Radu Vl., a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3)
Cod penal - huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan
ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, săvîrșite cu aplicarea
armei. Acestea au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală
deferită spre examinare, care au fost corect apreciate, respectând prevederile art. 101 Cod
de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și
veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării
acestora.
Instanța de apel a menționat că, din conținutul cererii de apel înaintate de procuror
rezultă că, legalitatea sentinței este contestată doar sub aspectul individualizării pedepsei
penale, respectiv verificînd sentința în această parte s-a conchis că instanța de fond
incorect i-a stabilit inculpatului Radu Vl. o pedeapsă sub formă de 2 ani închisoare, iar
conform art. 90 Cod penal a suspendat executarea acesteia, pentru un termen de
probațiune de 2 ani, deoarece inculpatul Radu Vl. a săvârșit o infracțiune gravă, iar
pedeapsa aplicată nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a persoanei și nu va fi
restabilită echitatea socială, tulburată prin acțiunile inculpatului.
Din considerentele menționate, urmează că instanța de fond la stabilirea și numirea
pedepsei inculpatului nu a ținut cont de cerințele legislației în vigoare și a aplicat față de
inculpatul Radu Vl. o pedeapsă blândă, în raport cu circumstanțele obiective sus-indicate,
a pronunțat o sentință neîntemeiată în ce privește numirea pedepsei inculpatului, care este
pasibilă de a fi anulată cu pronunțarea unei noi hotărâri referitor la pedeapsa aplicată
ținând cont de apelul acuzatorului de stat.
Prin urmare, scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală dată
în privința inculpatului Radu Vl. poate fi atins doar prin stabilirea pedepsei sub formă de
închisoare pe un termen de 4 ani.
Astfel, ținând cont de circumstanțele enunțate, instanța de apel a considerat că,
eronat instanța de fond a reținut, posibilă corectarea inculpatului fără izolarea de
societate, or doar condamnarea reală la pedeapsă privativă de libertate, ar atinge scopul
pedepsei penale stabilite în art. 2, 61 Cod penal. În opinia colegiului, instanța de fond la
stabilirea pedepsei inculpatului Radu Vl. nu a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (1)
Cod penal. Astfel, s-a specificat că scopul educativ și preventiv al pedepsei stabilite
inculpatului Radu Vl. în raport cu personalitate sa și faptele comise, circumstanțele
relevante pentru adoptarea unei condamnări obiective și echitabile poate fi atins doar prin
aplicarea pedepsei închisorii cu izolare lui de societate, reabilitare și corijare în locurile
de detenție, ori la caz nu sunt întrunite alte temeiuri pentru aplicarea prevederilor art. 90
din Cod penal, pe de altă parte, nu este rațional nici suspendarea condiționată a executării
pedepsei închisorii în lipsă de motive ce ar permite o astfel de soluție.
Totodată, instanța a respins și solicitarea inculpatului privind aplicarea prevederilor
Legii amnistiei în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova, menționînd că, potrivit art. 1 din Legea nominalizată amnistia se
aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate, care manifestă
3
căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sunt caracterizate
pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de probă
și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste
persoane cad sub incidența prevederilor art.2-9, 11 și 12.
În temeiul alin.(2) al aceleiași norme, căința activă a persoanei se determină în
conformitate cu criteriile stabilite de art. 57 din Codul penal nr.985-XV din 18 aprilie
2002, fără a ține cont de criteriul gravității faptei comise.
Astfel, în sensul art. 57 alin. (1) din Codul penal, persoana care pentru prima oară a
săvîrșit o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere penală
dacă ea, după săvârșirea infracțiunii, s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la
descoperirea acesteia, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau, în alt mod, a
reparat prejudiciul pricinuit de infracțiune. Așadar, instanța de apel a constatat că, în
speță, se atestă interdicțiile prevăzute de art. 10 al Legii nr. 210 ceea ce denotă asupra
imposibilității aplicării dispozițiilor actului sus citat față de inculpat.
Nefiind de acord cu soluția pronunțată de instanța de apel, avocatul Istrate S. și
inculpatul au solicitat casarea acesteia și aplicarea actului amnistiei față de Radu Vl.
În cererile de recurs, recurenții susțin că instanța de apel eronat a respins cererea
inculpatului depusă în ședința din 29.11.2016 privind aplicarea amnistiei și încetarea
procesului penal în baza art. 287 alin. (3) Cod penal. Instanța a formulat argumente
contradictorii în decizia adoptată, întrucît Legea nr. 210 prevede expres că art. 57 Cod
penal și actul amnistiei se aplică fără a ține cont de criteriul gravității faptei comise.
În ședința instanței de apel din 29.11.2016 inculpatul a înaintat o cerere scrisă,
confirmată de avocatul Istrate S. și anexată la materialele cauzei prin care s-a solicitat
încetarea procesului penal în faza de judecare a cauzei, în temeiul art. 2 din Legea nr.
210, Radu Vl. declarînd că se căiește sincer de cele comise.
Respectiv, în speță au fost întrunite toate condițiile prevăzute de lege, pentru
aplicarea actului amnistiei față de inculpat, iar instanța de apel a respins neîntemeiat
cererea inculpatului.
În drept, recurenții își întemeiază cererile pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 11)
Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor înaintate de
partea apărării menționînd că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit
neîntemeiate.
Judecînd recursurile ordinare declarate, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal
lărgit ajunge la conchiderea că acestea urmează a fi admise, cu casarea totală a sentinței și
deciziei instanței de apel și încetarea procesului penal în privința lui Radu Vl., pentru
considerentele de fapt și de drept care urmează.
Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecînd recursul împotriva
deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică
legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor
motivelor invocate în recursuri de titularii acestora.
4
Or, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în particular avîndu-se în vedere
recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la
etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl
declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.
În drept, soluția instanței de recurs adoptate pe marginea cererilor depuse se
fundamentează pe prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală,
potrivit cărora judecînd recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a
hotărîrilor atacate și cu dispunerea încetării procesului penal în cazurile prevăzute de
legea procesual-penală.
Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,
inclusiv și să o caseze total, atunci cînd se constată că, în speță, sunt incidente
circumstanțe care înlătură răspunderea penală a inculpatului.
Totodată, Colegiul menționează că, potrivit art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, instanța adoptă sentință de încetare dacă se constată că există alte
circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la
răspundere penală.
La caz, analizînd cererile de recurs declarate, Colegiul constată că, în esență,
titularii acestora critică neaplicarea de către instanța de apel a Legii nr. 210 privind
amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii
Moldova, în privința lui Radu Vl. Prin urmare, raportînd alegațiile recurenților la actele
cauzei, instanța de recurs consideră că criticele acestora sunt întemeiate și în contextul ce
urmează va puncta raționamentele care au stat la baza acestei soluții.
Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că amnistia este actul de clemență al
puterii legiuitoare, prin care aceasta, din considerente de ordin politic sau social, înlătură
răspunderea penală și consecințele condamnării pentru infracțiunile săvârșite până la
apariția sa. Noțiunea de amnistie se regăsește în art. 107 Cod penal, unde se stipulează că
aceasta reprezintă actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie
reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei.
La 29 iulie 2016 a fost adoptată Legea nr. 210 privind amnistia în legătură cu
aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Potrivit art. 2
din legea dată, în cazul în care persoana, în privința căreia se judecă cauza penală,
întrunește condițiile stabilite de art. 1 și nu cade sub incidența art. 10, este pasibilă de a i
se aplica actul amnistiei, dacă infracțiunea a fost comisă până la data de 29 iulie 2016,
pentru care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal aprobat prin
Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în calitate de pedeapsă
principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea, pe un termen
de 7 ani.
Este important aici de a remarca că, consecințele produse de actul amnistiei conduc
la înlăturarea răspunderii penale, a executării pedepsei sau, după caz, alte consecințe ale
condamnării, pentru faptele săvârșite anterior apariției actului de clemență.
Din actele cauzei deferite judecății, se constată că Radu Vl. a comis infracțiunea
prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal la data de 18 ianuarie 2015, iar săvîrșirea acestei
5
infracțiuni se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani. Respectiv, la prima facie
circumstanțele de fapt ale cauzei, se încadrează în prescripțiile generale ale Legii nr. 210
privind amnistia, care are ca efect înlăturarea răspunderii penale pentru fapta
infracțională comisă.
Procedura de aplicare a actului amnistiei față de inculpat este reglementată de art. 2
din Legea nr. 210, unde se stipulează expres că procesul penal încetează la faza de
judecare a cauzei, care include toate instanțele ordinare de judecată, adică atât prima
instanță, cât și instanța de apel și cea de recurs ordinar, dacă sunt întrunite condițiile
exhaustiv indicate în această lege.
Așadar, înainte de a aplica amnistierea, instanța urmează să determine, dacă
inculpatul a manifestat căința activă față de fapta infracțională comisă. Alin. (2) al art. 1
din Legea nr. 210 prevede că căința activă a persoanei se determină în conformitate cu
criteriile stabilite de art. 57 din Codul penal.
În acest punct de analiză, este relevant de a menționa că, Legea nr. 210 urmează a fi
interpretată, prin prisma principiului legalității și reglementărilor din art. 3 alin. (2) Cod
penal, care stipulează că interpretarea extensivă defavorabilă a legii penale este interzisă.
Respectiv, din conținutul art. 57 Cod penal, trebuie de înțeles că liberarea de
răspundere penală, în legătură cu căința activă, este posibilă numai în cazul în care sunt
întrunite următoarele criterii: persoana s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit activ
la descoperirea infracțiunii, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau a
reparat în alt mod prejudiciul pricinuit de infracțiune. Or, reieșind din textul legii
precitat, se consemnează că, pentru aplicarea amnistiei față de inculpat, este suficient ca
acesta să întrunească cel puțin unul dintre criteriile enumerate supra. Tot aici, este
importantă remarca că, căință activă manifestată prin contribuire activă la descoperirea
infracțiunii include: judecarea cauzei penale în procedura simplificată prevăzută de art.
364,1 sau în baza art. 509 Cod de procedură penală, sau recunoașterea integrală a
vinovăției.
Raportînd la caz cele consemnate supra, Colegiul reiterează că, cauza penală în
privința lui Radu Vl. a fost judecată în procedura simplificată, reglementată de art. 3641
Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Totodată, se specifică că, procedura simplificată a judecării cauzelor penale pe baza
probelor administrate în faza de urmărire penală reprezintă de fapt o procedură abreviată
ce are la bază o pledoarie de vinovăție și poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiții: 1) cererea inculpatului să intervină pînă la începerea cercetării
judecătorești în prima instanță; 2) cererea inculpatului trebuie să conțină mențiune
privind recunoașterea totală și necondiționată a faptei/faptelor incriminate în legătură cu
care a fost diferit justiției și renunțarea la dreptul de a solicita examinarea altor probe; 3)
probele administrate în faza de urmărire penală să fie suficiente și de natură să permită
stabilirea unei pedepse. Înscrisul autentic al inculpatului prin care se solicită judecarea
cauzei în privința sa în procedura reglementată de art. 3641 Cod de procedură penală,
cuprinde recunoașterea faptei descrise în rechizitoriu și căința inculpatului pentru cele
comise.
6
Prin alte cuvinte, inculpatul Radu Vl., încă în prima instanță, a manifestat căință față
de fapta infracțională comisă, acceptînd judecarea cauzei în privința sa în baza art. 3641
Cod de procedură penală și recunoscînd integral vinovăția.
La etapa judecării cauzei de către instanța de apel, inculpatul a solicitat, prin cerere,
să fie aplicată amnistia în privința sa, cu încetarea procesului penal, reiterînd că
recunoaște vina și se căiește sincer de cele săvîrșite. (f.d. 20, vol. II)
Cu toate acestea, instanța de apel a respins solicitarea inculpatului și a consemnat
că, actul amnistiei se aplică doar față de persoana care a manifestat căința activă față de
fapta infracțională comisă, adică în sensul art. 57 Cod penal, doar față de persoana care
pentru prima dată a săvîrșit o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, dacă ea s-a
autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, a compensat
valoarea daunei materiale cauzate sau a reparat în alt mod prejudiciul pricinuit de
infracțiune. Prin urmare, instanța de apel a conchis că, în speță, se atestă interdicțiile
prevăzute de art. 10 al Legii nr. 210.
Colegiul penal lărgit nu poate ralia la statuările instanței de apel și consideră că în
privința inculpatului urmează a fi aplicat totuși actul amnistiei, cu dispunerea încetării
procesului penal, dat fiind că inculpatul a îndeplinit condiția principală prevăzută de
legislator în Legea nr. 210, a recunoscut vina, cauza a fost examinată în procedura
simplificată prescrisă de art. 3641 Cod de procedură penală, acțiune civilă nu a fost
înaintată, astfel nefiind incidente careva restricții prevăzute de art. 10 al Legii nr. 210.
Totodată, Colegiul ține să evidențieze că victima Covrighin I., care a fost interogată
în calitate de martor, la etapa urmăririi penale, a menționat că careva pretenții față de
Radu Vl. nu are, deoarece consideră că acesta nu a acționat intenționat, dar admite că a
fost ceva involuntar și accidental. (f.d. 63-64, vol. I)
Din atare considerente, Colegiul penal lărgit conchide că, la caz, în privința
inculpatului Radu Vl. poate fi aplicat actul amnistiei, cu încetarea procesului penal în
baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.
Respectiv, toate raționamentele consemnate supra au conturat opinia Colegiul penal
lărgit că, recursurile ordinare declarate de inculpatul Radu Vl. și avocatul acestuia, Istrate
S. urmează a fi admise, cu casarea totală a sentinței și deciziei instanței de apel și
pronunțarea unei noi hotărîri, prin care procesul penal privind învinuirea înaintată lui
Radu Vl. în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, urmează a fi încetat, în temeiul art. 2 al
Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la
proclamarea independenței Republicii Moldova.
În conformitate cu prevederile art. 391 alin. (1) pct.6), 434, 435 alin. (1) pct. 2)
lit. b) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Admite recursurile ordinare declarate de inculpatul Radu Vladimir și avocatul
Istrate Sergiu în numele acestuia, casează total sentința Judecătoriei Botanica, mun.
Chișinău din 30 martie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29
7
noiembrie 2016, în privința lui Radu Vladimir Vladimir, cu pronunțarea unei noi hotărîri,
după cum urmează:
Se dispune încetarea procesului penal privind învinuirea înaintată lui Radu Vladimir
Vladimir în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, conform prevederilor art. 2 al Legii nr. 210
din 29 iulie 2016 privind amnistia, în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova.
Radu Vladimir Vladimir urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința lui nu
este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau acesta nu execută pedeapsa penală
în baza altor hotărâri judecătorești.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 mai 2017.
Președinte URSACHE Petru
Judecători NICOLAEV Ghenadie
TOMA Nadejda
ALERGUȘ Constantin
TIMOFTI Vladimir
8