1ra-494/2020 — art. 325 alin.1 CP

Dosarul nr.1ra-494/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpatul

Cojușneanu Nicolae, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 25 septembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Cojușneanu Nicolae xxxx, născut la xx xx xxxx,

originar din xxxx, domiciliat în xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.10.2018 – 17.05.2019;

Instanța de apel: 17.06.2019 – 25.09.2019;

Instanța de recurs: 28.11.2019 – 25.03.2020.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Cojușneanu

Nicolae a fost condamnat în baza art.325 alin.(1) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 1 700 unități convenționale,

echivalentul a 34 000 lei.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite lui Cojușneanu Nicolae a fost

suspendată pe un termen de probațiune de 2 ani.

în calitate de însoțitor de bord pe autocarul pe care îl gestionează Romeo Gorincioi, marca

„Setra” S416HDH, n/î xxxx, a comis coruperea persoanelor publice din cadrul Postului vamal

Sculeni al Biroului vamal Ungheni pentru neîntocmirea la depistarea încălcărilor la traversarea

frontierei de stat a actelor corespunzătoare, și pentru favorizarea și autorizarea trecerea

1

persoanelor, mijlocului de transport și mărfurilor peste frontiera de stat a Republicii Moldova,

fără efectuarea controlului la trecerea frontierei și controlului vamal obligatorii, precum și

neîncasarea taxelor obligatorii la vămuirea bunurilor introduse pe teritoriul țârii, cât și

facilitarea trecerii peste frontieră a bunurilor cu eludarea controlului vamal în următoarele

circumstanțe: la 13.09.2016 Cojușneanu Nicolae, în calitatea sa de însoțitor de bord a

autocarului marca „Setra” S416HDH, n/î xxxx, aflându-se în Postul vamal Sculeni - Sculeni

(auto), Biroul vamal Ungheni, circulând pe serviciul B retur, cursa or. Chișinău (R. Moldova)

- or. Paris (Franța), conștientizând caracterul prejudiciabil al faptelor sale infracționale, a

corupt inspectorul vamal Vacarciuc Ion, aflat în exercițiul funcției în cadrul Postului vamal

Sculeni al Biroului vamal Ungheni, ce avea ca sarcini asigurarea controlului vamal al

mărfurilor și mijloacelor de transport trecute peste frontiera vamală de către persoanele fizice

și juridice, vămuirea, încasarea corectă a drepturilor de import/export, precum și coordonarea

monitorizarea procesului de aplicare a controlului unităților de transport destinate transportului

auto de mărfuri și pasageri, prin oferirea ultimului a mijloacelor bănești în suma de 200 Euro,

ceea ce constituie conform cursului oficial 4 440,28 lei, pentru autorizarea trecerii mijlocului

de transport peste frontiera de stat a Republicii Moldova, și evitarea întocmirii actelor de

constatare a încălcărilor admise, de nedeclarare la efectuarea controlului vamal a sumei de 29

000 euro, transportați în salonul autocarului de marca „Setra” S416HDH, n/î xxxx. Potrivit

datelor centralizate ale Departamentului poliției de frontieră, în prezent IGPF, s-a constatat că

la 13.09.2016, ora 04:10:02, autocarul de model „Setra” S416HDH, n/î xxxx, a traversat

frontiera R. Moldova, direcția intrare, la volanul acestuia, în calitate de șofer fiind Serbeniuc

Ghenadie, iar în calitate de pasageri fiind Cojușneanu Nicolae și Gudumac Igor. Totodată,

conform sistemului informațional „Frontiera” cu privire la traversările unităților de transport

peste frontiera vamală a Republicii Moldova, se confirmă faptul autorizării de către inspectorul

vamal Vacarciuc Ion a trecerii frontierei de stat a autocarului respectiv la data de 13.09.2016,

ora 05:33, șofer fiind Serbeniuc Ghenadie.

prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care lui Cojușneanu Nicolae să-i fie aplicată o pedeapsă mai

blândă, cu aplicarea art.79 Cod penal.

În motivarea cererii, apelantul a invocat că inculpatul a recunoscut vinovăția în săvârșirea

faptei incriminate, în ședința de judecată a înaintat cerere privind recunoașterea probelor din

rechizitoriu, în conformitate cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală. Astfel, pedeapsa

stabilită lui Cojușneanu Nicolae este prea aspră.

A mai indicat că, la stabilirea pedepsei, instanța urma să țină cont că inculpatul a

recunoscut vina pe deplin, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, s-a căit sincer în cele

comise, este caracterizat pozitiv, este tânăr, iar infracțiunea comisă are o gravitate redusă,

circumstanțe care ar putea fi recunoscute ca fiind excepționale și permit aplicarea prevederilor

art.79 Cod penal.

declarat a fost respins ca neîntemeiat, cu menținerea sentinței atacate.

de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în corespundere

2

cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate corect prin prisma

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității

și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului

Cojușneanu Nicolae de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.325 alin.(1) Cod penal.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, analizând materialele cauzei, în

raport cu normele relevante la caz, instanța de apel a constatat că, instanța de fond a îndeplinit

strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe

privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, n-a fost viciată, în cadrul urmăririi penale

n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, astfel, instanța de apel

a ajuns la concluzia că, nu poate fi reținută o altă situație de fapt decât cea reținută de către

prima instanță.

Cu referire la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că, instanța de fond la

stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu

prevederile art.art.7, 61, 75, 90 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, scopul pedepsei în sensul corectării și reeducării vinovatului.

Instanța de apel a apreciat că, modalitatea de executare aleasă de prima instanță este în

acord cu principiul proporționalității, având în vedere fapta comisă, urmările produse,

personalitatea inculpatului și situația familiară a acestuia.

Subsidiar, instanța de apel a indicat că, în speță, nu pot fi aplicate prevederile art.79 Cod

penal, deoarece, la caz, nu au fost identificate careva circumstanțe excepționale, legate de

scopul și motivele faptei, de rolul inculpatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în

timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea

faptei și a consecințelor ei, fapt care rezumă concluzia certă că, instanța de apel nu poate aplica

o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă sau

altă pedeapsă mai blândă.

Referitor la solicitarea avocatului privind neaplicarea în privința lui Cojușneanu Nicolae a

pedepsei complementare sub formă de amendă, instanța de apel a notat că, amenda prevăzută

la norma art.325 alin.(1) Cod penal, este pedeapsa principală și nu complementară, fapt ce

denotă că aceasta este obligatorie în aplicare.

Instanța de apel a considerat că, anume această pedeapsă este echitabilă și suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpat, iar pedeapsa stabilită inculpatului este

aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social a

faptelor comise de inculpat, cât și personalității inculpatului.

ordinar, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală și

solicitând casarea acesteia, precum și a hotărârii primei instanței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă cu aplicarea art.79 Cod penal și

anume fără aplicarea pedepsei obligatorii – închisorii, dat fiind faptul că pedeapsa aplicată de

instanțele de fond este prea aspră și disproporțională în raport cu faptele săvârșite și urmările

prejudiciabile.

3

Consideră că, instanța de apel contrar cerințelor art.414 alin.(5) Cod de procedură penală,

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții apărării, expunându-se

evaziv și neclar, fără a examina chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În continuare, a invocat că, în lipsa circumstanțelor agravante, pedeapsa stabilită este prea

aspră și nemotivată, or, potrivit prevederilor legale o pedeapsă mai aspră se stabilește numai

în cazul în care o pedeapsă mai blândă nu v-a asigura atingerea scopului pedepsei. Însă, acest

fapt nu s-a constatat în ședința de judecată dar dimpotrivă.

solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale,

deoarece, din materialele cauzei penale, nu rezultă existența unor circumstanțe excepționale,

care ar determina instanța să aplice în privința lui Cojușneanu Nicolae prevederile art.79 Cod

penal.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că, recurentul indică drept temeiuri pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, în sensul

că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că

temeiurile invocate de către recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei,

invocând în acest context următoarele.

Cu referire la temeiul invocat de către recurent precum că instanța de apel nu sa pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul penal menționează că este unul declarativ,

deoarece din materialele cauzei și textul deciziei atacate rezultă că, pentru pronunțarea deciziei,

instanța de apel și-a motivat corect soluția bazându-se pe cumulul de probe administrat la cauza

penală, examinate și cercetate în prima instanță, cercetate suplimentar și verificate în instanța

de apel, apreciate prin prisma art.101 Cod de procedură. Temeiuri de a pune la îndoială

legalitatea și veridicitatea acestor probe și argumente, nu s-au stabilit în instanța de recurs.

Instanța de recurs consideră, că temeiul de casare invocat, nu este incident în cauza dată,

iar instanța de apel și-a motivat decizia, în conformitate cu prevederile art.417 alin.(1) pct.8)

Cod de procedură penală, care cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la respingerea

apelului declarat.

4

Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură

să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis

acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni,

ținând cont de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori

a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă

să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale,

potrivit art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal

și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

De asemenea, Colegiul penal reține că, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate

în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art.3641 Cod de

procedură penală, prin urmare, prima instanță a admis această solicitare și a examinat cauza în

procedura simplificată în corespundere cu prevederile legale.

În continuare, la aplicarea pedepsei inculpatului în privința căruia a fost admisă procedura

simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța

urmează să ia în considerare atât prevederile din alin.(8) art.3641 Cod de procedură penală, cât

și prevederile art.75 Cod penal care reglementează modalitatea individualizării pedepselor

persoanelor condamnate.

Potrivit alin.(8) art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea

faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în

faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către instanță prin încheiere, beneficiază

de reducere cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei cu

amendă.

În prezenta cauză supusă judecării, instanța de recurs reține că, sancțiunea art.325 alin.(1)

Cod penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul, prevede pedeapsa cu închisoare de până

la 6 ani cu amendă în mărime de la 2 000 la 4 000 unități convenționale.

Prin urmare, în speță, în conformitate cu alin.(8) art.3641 Cod de procedură penală, prin

reducerea limitelor minime și maxime de pedeapsa amenzii cu o pătrime, se stabilește noua

limită minimă și maximă de pedeapsă sub formă de amendă, care este de la 1 500 la 3 000

unități convenționale.

Conform art.78 alin.(1) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată constată

circumstanțe atenuante la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa principală se reduce sau se schimbă

după cum urmează: b) dacă se aplică amenda, aceasta se poate coborî până la limita de jos,

deci este la discreția instanței să aplice sau nu limita de jos a sancțiunii, or, după cum rezultă

din conținutul deciziei instanței de apel, aceasta a motivat neaplicarea limitei de jos a sancțiunii

față de inculpatul Cojușneanu Nicolae.

Prin urmare, pedeapsa stabilită inculpatului răspunde atât principiului proporționalității,

cât și scopului prevăzut de art.61 alin.(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât

și a altor persoane.

Totodată, Colegiul penal apreciază drept neîntemeiate argumentele recurentului precum

că, în privința acestuia urmează a fi stabilită o pedeapsă mai blândă cu aplicarea art.79 Cod

penal, fără aplicarea pedepsei obligatorii – închisorii, or, din materialele cauzei penale, nu

5

rezultă existența unor circumstanțe excepționale, care ar determina instanța să aplice în privința

lui Cojușneanu Nicolae prevederile art.79 Cod penal.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în speță a careva

erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

contestate.

Din considerentele nominalizate, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de

recurent nu și-au găsit confirmare, impunându-se dispunerea inadmisibilității recursului

ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Cojușneanu Nicolae,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2019, în cauza

penală privindu-l pe Cojușneanu Nicolae xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 07 mai 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

6