1ra-681/2018 — art. 264 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-681/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 20 decembrie 2017, declarat de avocatul Nicolai Prepelița, în numele

inculpatului

Puha Ovidiu Xxxxxxxx, născut la

xx xxxxxxxx xxxx, originar și locuitor al s. Xxxxxxxxx, r-nul

Xxxxxxx, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 28.09.2017 – 26.10.2017,

instanța de apel: 17.11.2017 – 20.12.2017,

instanța de recurs: 26.02.2018 – 04.04.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Puha Ovidiu

a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 375

unități convenționale, ce constituie 18.750 lei, fără privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport.

Cerința procurorului de încasare a cheltuielilor de judecată, în mărime de

290,32 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

conducere, la 02 iunie 2017, aproximativ ora 02.40, aflându-se la volanul

1

automobilului „Alfa Romeo”, cu număr de înmatriculare al Republicii Bulgaria

„Xxxxxxxxx”, deplasându-se pe timp de noapte pe traseul auto M-14 în direcția mun.

Bălți, la km. 129+800m., în apropierea s. Corlăteni, r-nul Rîșcani, neținând

permanent seama de situația rutieră, în timpul efectuării manevrei de depășire a lovit

din spate motocicleta „Honda CBR 954RR”, condusă de către Lungu I.

În urma coliziunii, motociclistului Lungu I. i-au fost cauzate conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 254 din 07.06.2017, vătămări corporale sub

formă de: excoriații, plăgi contuze a plantei drepte ce corespund categoriei vătămări

corporale ușoare, iar pasagerului motocicletei Sergheevici S. i-au fost cauzate

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 80 „D” din 27.06.2017, vătămări

corporale sub formă de: traumă cranio-cerebrală cu comoție cerebrală, fractură

închisă a claviculei pe dreapta cu deplasarea neînsemnată, excoriațiile corpului, ce

corespund categoriei vătămări corporale medii, care au provocat dereglarea sănătății

pe un timp îndelungat.

Astfel, Puha Ovidiu a încălcat prevederile pct. 45 alin. (1) lit. a), b) și d) din

Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 357 din 15.05.2009, care stabilesc că: conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; dexteritatea

în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; situația rutieră -

încălcări, care sunt în legătură directă cu comiterea accidentului rutier și consecințele

survenite.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate vina și faptele indicate

în rechizitoriu, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

Deoarece aceste probe i-au confirmat integral vinovăția, instanța a încadrat

acțiunile inculpatului în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, ca încălcarea regulilor de

securitate a circulației rutiere, încălcare care a cauzat din imprudență o vătămare

medie a integrității corporale sau a sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75-77 Cod

penal, 3641 Cod de procedură penală, că s-au stabilit circumstanțele atenuante –

recunoașterea vinovăției și căința sinceră, circumstanțe agravante nefiind stabilite, că

inculpatul a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată și beneficiază de o

reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzută de lege în cazul pedepsei cu

închisoarea, concluzionând că scopul pedepsei penale de corectare, reeducare și

resocializare a inculpatului, va fi atins prin aplicarea unei pedepse sub formă de

amendă, în limitele prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de amendă, în mărime de 500

unități convenționale, ce constituie 25.000 lei.

Apelantul a invocat, că instanța de fond, incorect a dispus aplicarea pedepsei

sub formă de amendă în mărime de 375 unități convenționale, ceea ce constituie

18.750 lei.

2

Or, potrivit art. 64 alin. (1), (3) Cod penal, mărimea amenzii pentru persoanele

fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3000 unități convenționale.

Deci, instanța de fond neîntemeiat a aplicat față de inculpatul Puha V., pedepasa

amenzii în mărime de 375 unități convenționale, urmând să-i aplice acestuia o

amendă minimă în mărime de 500 unități convenționale.

2017, apelul a fost admis, casată sentința parțial și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Puha Ovidiu, condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, i-a fost

aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, ce

constituie 25.000 lei, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că potrivit art. 64 alin. (3) Cod penal, mărimea

amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3000 unități

convenționale, luându-se ca bază mărimea unității convenționale la momentul

săvârșirii infracțiunii.

Sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de amendă

în mărime de până la 650 unități convenționale sau muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore, sau închisoare de până la 3 ani cu (sau fără)

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 2 ani.

Având în vedere că sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal, nu prevede limita

minimă pentru amendă, pedeapsa sub formă de amendă, în cazul respectiv nu poate fi

mai mică decât 500 unități convenționale.

Concluzia instanței de fond privind aplicarea față de inculpat a pedepsei

amenzii în mărime de 375 unități convenționale, contravine art. 64 alin. (3) Cod penal

și depășește limita minimă a pedepsei prevăzută de Partea generală a Codului penal.

Prin urmare, instanța de fond eronat a aplicat față de inculpat pedeapsa amenzii

în mărime de 375 unități convenționale, care depășește limita minimă a pedepsei

prevăzută de lege, fapt ce contravine prevederilor art. 75 și 64 Cod penal.

Conform art. 64 alin. (3) Cod penal, instanța urma să-i aplice inculpatului o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, fapt ce

urmează a fi înfăptuit prin prezenta decizie.

acestei decizii, cu menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat, că art. 264 alin. (1), prevede pedepasa cu amendă în

mărime de până la 650 unități convenționale, sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 ore, sau cu închisoare de până la 3 ani cu (sau fără)

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Potrivit art. 64 alin. (3) Cod penal, mărimea amenzii se stabilește în limitele de

la 500 la 3000 unități convenționale.

Limitele pedepsei cu amendă, posibil de aplicat conform art. 264 alin. (1) Cod

penal, coroborat cu art. 64 alin. (3) Cod penal, este de la 500 la 650 unități

convenționale, astfel, limitele pedepsei cu amendă conform art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, urmează a fi stabilite de la 375 la 487,5 unități convenționale de

amendă.

3

Însă, instanța de apel i-a stabilit inculpatului, pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 500 unități convenționale, depășind limita maximă de amendă posibil de

aplicat prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont

de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat

și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu amendă.

Or, prescripțiile din art. 64 alin. (3) Cod penal - mărimea amenzii pentru

persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3000 unități convenționale,

coroborate cu cele din art. 75 alin. (1) Cod penal - persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

4

prezentului cod, care stabilesc clar și fără echivoc că în toate cazurile, inclusiv în

situațiile prescrise în art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, amenda penală

minimă nu poate fi mai mică de 500 unități convenționale, iar în speță, deci, mai mică

de 25.000 lei.

Prin urmare, argumentele apărării că: „limitele pedepsei cu amendă, posibil de

aplicat conform art. 264 alin. (1) Cod penal, coroborat cu art. 64 alin. (3) Cod penal,

este de la 500 la 650 unități convenționale, astfel, limitele pedepsei cu amendă

conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, urmează a fi stabilite de la 375

la 487,5 unități convenționale de amendă”, nu au niciun suport legal, deci sunt

absolut neîntemeiate (pct. 5. din decizie).

Prin urmare, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

În același timp, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

de fond și de apel au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl

propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.

fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că s-a aplicat inculpatului o pedeapsă

individualizată conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

5

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Nicolai Prepelița,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 decembrie 2017, în

privința inculpatului Puha Ovidiu Xxxxxxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 aprilie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6