1re-46/2018 — Art. 42 alin. 2, 243 alin. 3 lit. b, 352/1 alin. 1, 2 CP

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 14 februarie 2018, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea înaintată de avocații Stratan Corina, Ulianovschi Gheorghe și inculpatul Lucinschi Chiril de revocare a măsurii preventive arestul la domiciliu aplicată inculpatului Lucinschi Chiril și a fost admis demersul procurorului cu privire la prelungirea duratei arestului la domiciliu în privința lui Lucinschi Chiril, fiind dispusă prelungirea acestei măsuri preventive pe un termen de 30 de zile. 1.1. Încheierea nominalizată a fost atacată cu recurs de avocatul Stratan Corina în numele lui Lucinschi Chiril, prin care a solicitat casarea acestei încheieri, cu dispunerea respingerii demersului procurorului și cu revocarea măsurii preventive de arest la domicliu, și punerea în libertate a lui Lucisnchi Chiril. 1.

În cadrul ședinței de judecată, de examinare a recursului declarat de avocatul Stratan Corina în numele lui Lucinschi Chiril împotriva încheiereii Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 14.02.2018, a fost înaintată cererea comună declarată de avocații Ulianovschi Gheorghe, Stratan Corina și inculpatul Lucinschi Chiril privind sesizarea Curții Constituționale cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 39 din 07 aprilie 1994 despre statutul deputatului în Parlament și art. 94 alin. (2) din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797 din 02.04.1996. 2. Prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2018, a fost respinsă cererea comună declarată de avocații Ulianovschi Gheorghe, Stratan Corina și inculpatul Lucinschi Chiril privind sesizarea Curții Constituționale cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 39 din 07 aprilie 1994 despre statutul deputatului în Parlament și art. 94 alin. (2) din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797 din 02.04.1996. 1 2.1. Pentru a pronunța încheierea, instanța a conchis că în cadrul ședinței de judecată, a fost înaintată cererea comună declarată de avocații Ulianovschi Gheorghe, Stratan Corina și inculpatul Lucinschi Chiril de sesizare a Curții Constituționale cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 39 din 7 aprilie 1994 despre statutul deputatului în Parlament și art. 94 alin. (2) din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797 din 02.04.1996. Instanța a menționat, că în motivarea cererii s-a invocat că în condițiile prezentei cauze pentru exercitarea controlului constituționalității art. 10 alin. (1) din Legea nr. 39 din 07.04.1994 este necesară interpretarea art. 70 alin. (3) combinat cu art. 15, art. 16 din Constituție, iar controlul constituțional absoarbe interpretarea normelor constituționale (vezi în acest sens paragraful 24-25 din hotărârea nr. 27 din 17.11.2015 pentru controlul constituționalității hotărârii Parlamentului nr. 172 din 15.10.2015 privind încuviințarea ridicării imunității parlamentare a deputatului Vladimir Filat). La fel, instanța a indicat că în cerere se menționează că pentru a evita o posibilă încălcare a prevederilor art. 70 alin. 3) din Constituție la judecarea recursului declarat de către avocatul Stratan Corina, apărător al inculpatului Lucinschi Chiril împotriva încheierii judecătoriei Chișinău, Sediul Buiucani din 14 februarie 2018 privind prelungirea arestării la domiciliu a inculpatului Lucinschi Chiril pe termen de 30 de zile, este necesară ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 39 din 07.04.1994 și sesizarea Curții Constituționale pentru a verifica constituționalitatea lor. La fel, s-a reținut că în cerere s-a notat că prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 39 din 07.04.1994 în sensul atribuit acestora în practica de interpretare și de aplicarea a lor de către Procurorul-șef al Procuraturii Anticorupție și de către instanța de judecată în prezenta cauză precum că deputatul în Parlament pentru infracțiunile săvârșite de dânsul în perioada deținerii mandatului de deputat în Parlament, după demisia sa sau după expirarea mandatului el poate fi reținut, arestat, percheziționat sau trimis în judecată fară încuviințarea Parlamentului contravin art. 70 alin. (3) combinat cu articolele 15 și 16 din Constituție. În continuare, instanța a specificat că analizând textul cererii înaintate de apărători și inculpat a reținut că se solicită ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 39 din 7 aprilie 1994 despre statutul deputatului în Parlament și art. 94 alin. (2) din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797 din 02.04.1996, fiind constatat faptul că instanța de recurs examinează doar legalitatea și temeinicia prelungirii măsurii preventive, la soluționarea căreia nu urmează a fi aplicate prevederile legale asupra cărora se solicită ridicarea excepției de neconstituționalitate, în sensul dat a 2 constatat că nu este întrunită cerința pct. 82 (3) al Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 09.02.2016 și anume „prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei”. În această ordine de idei, instanța a reținut că, în circumstanțele speței, prevederile contestate nu urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei, or, din materialele cauzei, potrivit învinuirii care i se impută inculpatului, la momentul reținerii, recunoașterii în calitate de bănuit, învinuit, trimiterii cauzei în instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele invocate de apărare pentru ridicarea excepției de neconstituționalitate, inculpatul Lucinschi Chiril nu deținea mandat de deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

Încheierea instanței din 02 martie 2018, este atacată cu recurs în anulare de avocatul Ulianovschi Gheorghe în numele inculpatului Lucinschi Chiril, prin care solicită casarea acestei încheieri, admiterea cererii de ridicare a excepției de neconstituționalitate și suspendarea cauzei în temeiul art. 7 alin. (3) Cod de procedură penale până la expunerea Curții Constituționale asupra sesizării. În argumentarea recursului în anulare se invocă că: - refuzul arbitrar al instanței de judecată de a sesiza Curtea Constituțională constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 din CEDO; - încheierea atacată prin prezentul recurs este contrară cerințelor prevăzute de art. 135 alin (1) lit. a) și g) din Constituție în interpretarea dată lor de Curtea Constituțională în hotărârea nr. 2 din 9 februarie 2016. Astfel, cererea inculpatului Lucinschi Chiril și apărătorilor săi privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a art. 10 alin (1) din Legea nr. 39 din 07 aprilie 1994 și art. 94 alin. (2) din Regulamentul Parlamentului depusă Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău întrunește toate cele 4 condiții de formă pentru sesizarea Curții Constituționale prevăzute în §82 a hotărârii Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016 și acest fapt expres s-a demonstrat în cerere (vezi pag. 18-19 a cererii), iar din alte motive instanța de judecată nu este în drept să refuze părților sesizarea Curții Constituționale, (vezi §83 a hotărârii CC nr. 2 din 09.02.2016); - prin respingerea cererii inculpatului Lucinschi Chiril și apărătorilor săi de a ridica excepția de neconstituționalite și de a sesiza Curtea Constituțională din alte motive decât cele menționate în §82 a hotărârii Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, s-a încălcat dreptul inculpatului Lucinschi Chiril de a sesiza Curtea Constituțională, garantat de art. 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție și dreptul lui la judecarea cauzei sale în mod echitabil garantat de art. 6 §1 din CEDO; - în încheierea atacată s-a indicat că încheierea nu poate fi supusă nici uneia din căile de atac, ce este evident contrar art. 135 alin. (l) lit. a) și g) din Constituție și §§ 88 și 109.2 a hotărârii Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016 pentru 3 interpretarea art. 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, conform cărora în vederea asigurării celerității procesului, părțile trebuie să aibă posibilitate procesuală de a contesta separat cu recurs încheierea judecătorului ordinar de a respinge cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu dispozițiile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, Colegiul penal remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2018, adoptată în ordinea reglementată de art. 7 alin. (3), 342 Cod de procedură penală, prin care a fost respinsă cererea comună a avocaților Ulianovschi Gheorghe, Stratan Corina și inculpatului Lucinschi Chiril de sesizare a Curții Constituționale cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 39 din 07 aprilie 1994, despre statutul deputatului în Parlament și art. 94 alin. (2) din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797 din 02.04.1996, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva încheierii 4 menționate, este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare. În consecință, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, Colegiul penal decide în privința inadmisibilității recursului înaintat, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1), art. 456 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Ulianovschi Gheorghe în numele inculpatului Lucinschi Chiril, împotriva încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe Lucinschi Chiril, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 25 aprilie 2018. Președinte Toma Nadejda Judecători Timofti Vladimir Alerguș Constantin 5