1ra-695/18 — art. 186 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-695/18 — art. 186 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-695/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
28 martie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Constantin Moraru, prin care se
solicită casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21
decembrie 2017, în cauza penală în privința lui
Ciumac Dan xxxx,
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 09.06.2017 - 09.11.2017;
Instanța de apel: 01.12.2017 - 21.12.2017;
Instanța de recurs: 27.02.2018 - 28.03.2018.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 09 noiembrie
2017, cauza a fost examinată conform art. 3641 Cod de procedură penală, Ciumac
Dan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod
penal la muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 130 (una sută
treizeci) ore. depusă de Procuratura Ștefan Vodă privind încasarea de la Ciumac Dan a
cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Acțiunea civilă depusă de procuror prin care a solicitat încasarea din contul
inculpatului în beneficiul statului cheltuielile de judecată, a fost respinsă ca fiind
neîntemeiată.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, la 10.05.2017, ora
exactă nu a fost stabilită în cadrul urmăririi penale, Ciumac Dan aflându-se pe
teritoriul bisericii din s. xxxx, r-nul xxxx, având scopul sustragerii pe ascuns a
bunurilor altei persoane, a pătruns prin forțarea geamului în casa bisericii de unde pe
ascuns a sustras dintr-un dulap suma de 4000 lei, cauzându-i părții vătămate Băbălău
Rustislav un prejudiciu material considerabil.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, solicitând casarea parțială a
acesteia în partea respingerii cererii de încasare a cheltuielilor de judecată, cu
pronunțarea unei noi hotărâri în această parte potrivit modului stabilit pentru prima
1
instanță, prin care să fie dispusă încasarea de la inculpat în beneficiul statului 4 319,34
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie
2017, a fost respins apelul declarat ca nefondat, cu menținerea sentinței fără
modificări.
4.1. Colegiul a considerat că, instanța de fond corect a concluzionat de a
respinge solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor pentru
efectuarea expertizei, or, aceste cheltuieli sunt suportate din contul statului, care
reieșind din obligațiile pozitive ce țin de desfășurarea unui proces penal urmează să
realizeze în mod prompt și eficient acțiunile în vederea descoperirii infracțiunilor și
contracarării activității infracționale. Prin urmare, nu pot fi puse în sarcina inculpatului
cheltuielile necesare pentru realizarea acțiunilor ce vin să confirme vinovăția acestuia.
Totodată, Colegiul penal a reținut că normele procedural penale nu prevăd
expres achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare, care se constituie
din cheltuieli pentru efectuarea expertizei judiciare – 4200 lei, sau cheltuieli precum:
benzina folosită pentru deplasarea grupei operative la fața locului - 88,80 lei și
rechizitele utilizate de către organul de urmărire penată și procuror -30,54 lei.
Acuzatorul de stat nu a ținut cont că, cheltuielile pentru efectuarea expertizei
nr.34/12/4-R-104 din 30.05.2017 pe prezenta cauză, precum și celelalte cheltuieli
enunțate de către acesta, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru
acumularea probatoriului necesar și că acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și
nu urmează a fi puse pe seama inculpatului, or, aceste acțiuni țin de activitatea
organului de urmărire penală, care are un rol activ în procesul de depistare a diferitor
circumstanțe care dovedesc săvârșirea infracțiunii și identificarea făptuitorului, pentru
aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul
statului își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca
nici un infractor să nu rămână nepedepsit. Or, într-o situație contrară, acest principiu
nu-și mai are valoarea.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs de către procuror, care
invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admis
demersul privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 4 319,34 lei din contul
inculpatului, deoarece soluția instanței de apel privind refuzul în încasarea
cheltuielilor contravine normelor procesual penale în vigoare.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat
din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
2
hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în
cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Procurorul indică ca temei de drept pentru casarea deciziei recurate pct. 6) alin.
(1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă de fapt recurentul invocă dezacordul cu
soluția instanței de apel privind respingerea încasării de la inculpată a cheltuielilor de
judecată în mărime de 4 319,34 lei, pentru efectuarea expertizei judiciare, benzina
folosită pentru deplasarea grupei operative la fața locului și rechizitele utilizate de
către organul de urmărire penată și procuror.
La judecarea cauzei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 229 alin. (1)
și (3) Cod de procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate
de condamnat sau sunt trecute în contul statului și instanța poate elibera de aceste
cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte
cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor
judicare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se
află la întreținerea lor.
Concomitent, soluția instanței de apel este susținută și de prevederile art. 227
alin. (3) Cod de procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele
alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.
Colegiul menționează că, argumentele invocate de către recurent în susținerea
solicitării înaintate sunt neîntemeiate, deoarece cheltuielile judiciare au fost suportate
pentru efectuarea raportului de expertiză nr.34/12/4-R-104, din 30.05.2017, or, art. 143
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prevede expres că, expertiza se dispune și se
efectuează în mod obligatoriu altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit
adevărul în cauză, iar alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală (în vigoare la
momentul efectuării expertizei) stipula că, plata expertizelor judiciare efectuate în
cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat și totodată, legislația
nu prevede expres achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare, care se
constituie din cheltuieli pentru benzina folosită pentru deplasarea grupei operative la
fața locului sau rechizitele utilizate de către organul de urmărire penată și procuror și
de aceea, instanța de apel corect a ajuns la concluzia de a nu încasa din contul
inculpatului cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat.
În urma celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept
invocată de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar
solicitările recurentului nu au suport legal, prin urmare soluția adoptată de către
instanța de apel este întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
3
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura
de circumscripție Chișinău, Constantin Moraru, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Ciumac
Dan, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 25 aprilie 2018.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
4