1ra-695/18 — Art. 186 CP

Prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 09 noiembrie 2017, cauza a fost examinată conform art. 3641 Cod de procedură penală, Ciumac Dan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal la muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 130 (una sută treizeci) ore. depusă de Procuratura Ștefan Vodă privind încasarea de la Ciumac Dan a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Acțiunea civilă depusă de procuror prin care a solicitat încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului cheltuielile de judecată, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, la 10.05.2017, ora exactă nu a fost stabilită în cadrul urmăririi penale, Ciumac Dan aflându-se pe teritoriul bisericii din s. xxxx, r-nul xxxx, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a pătruns prin forțarea geamului în casa bisericii de unde pe ascuns a sustras dintr-un dulap suma de 4000 lei, cauzându-i părții vătămate Băbălău Rustislav un prejudiciu material considerabil.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, solicitând casarea parțială a acesteia în partea respingerii cererii de încasare a cheltuielilor de judecată, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte potrivit modului stabilit pentru prima 1 instanță, prin care să fie dispusă încasarea de la inculpat în beneficiul statului 4 319,34 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2017, a fost respins apelul declarat ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. Colegiul a considerat că, instanța de fond corect a concluzionat de a respinge solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizei, or, aceste cheltuieli sunt suportate din contul statului, care reieșind din obligațiile pozitive ce țin de desfășurarea unui proces penal urmează să realizeze în mod prompt și eficient acțiunile în vederea descoperirii infracțiunilor și contracarării activității infracționale. Prin urmare, nu pot fi puse în sarcina inculpatului cheltuielile necesare pentru realizarea acțiunilor ce vin să confirme vinovăția acestuia. Totodată, Colegiul penal a reținut că normele procedural penale nu prevăd expres achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare, care se constituie din cheltuieli pentru efectuarea expertizei judiciare – 4200 lei, sau cheltuieli precum: benzina folosită pentru deplasarea grupei operative la fața locului - 88,80 lei și rechizitele utilizate de către organul de urmărire penată și procuror -30,54 lei. Acuzatorul de stat nu a ținut cont că, cheltuielile pentru efectuarea expertizei nr.34/12/4-R-104 din 30.05.2017 pe prezenta cauză, precum și celelalte cheltuieli enunțate de către acesta, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar și că acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama inculpatului, or, aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are un rol activ în procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc săvârșirea infracțiunii și identificarea făptuitorului, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit. Or, într-o situație contrară, acest principiu nu-și mai are valoarea.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs de către procuror, care invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admis demersul privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 4 319,34 lei din contul inculpatului, deoarece soluția instanței de apel privind refuzul în încasarea cheltuielilor contravine normelor procesual penale în vigoare.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva 2 hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Procurorul indică ca temei de drept pentru casarea deciziei recurate pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă de fapt recurentul invocă dezacordul cu soluția instanței de apel privind respingerea încasării de la inculpată a cheltuielilor de judecată în mărime de 4 319,34 lei, pentru efectuarea expertizei judiciare, benzina folosită pentru deplasarea grupei operative la fața locului și rechizitele utilizate de către organul de urmărire penată și procuror. La judecarea cauzei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 229 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului și instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judicare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor. Concomitent, soluția instanței de apel este susținută și de prevederile art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Colegiul menționează că, argumentele invocate de către recurent în susținerea solicitării înaintate sunt neîntemeiate, deoarece cheltuielile judiciare au fost suportate pentru efectuarea raportului de expertiză nr.34/12/4-R-104, din 30.05.2017, or, art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prevede expres că, expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză, iar alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală (în vigoare la momentul efectuării expertizei) stipula că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat și totodată, legislația nu prevede expres achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare, care se constituie din cheltuieli pentru benzina folosită pentru deplasarea grupei operative la fața locului sau rechizitele utilizate de către organul de urmărire penată și procuror și de aceea, instanța de apel corect a ajuns la concluzia de a nu încasa din contul inculpatului cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat. În urma celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept invocată de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar solicitările recurentului nu au suport legal, prin urmare soluția adoptată de către instanța de apel este întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, 3 DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Constantin Moraru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Ciumac Dan, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 25 aprilie 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun 4