1ra-512/2018 — art.190 alin.2 lit.c CP

1ra-512/2018 — art.190 alin.2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-512/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Cobzac Elena

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Anușca Georgeta în numele inculpatului Titomir Oleg, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, în cauza

penală în privința lui

Titomir Oleg XXXXX, născut XXXXX, originar

și domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Oleg XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal la 4 (patru) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de

gestionarea bunurilor pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

În baza art. 85 Cod penal, pentru cumul parțial de sentințe, la pedeapsa stabilită s-

a adăugat partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Orhei din

30.09.2015, prin care Titomir Oleg XXXXX a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, stabilindu-i lui Titomir Oleg

Ghenadie pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții ce țin de gestionarea bunurilor pe un termen de 3 (trei) ani.

Acțiunea civilă a părții vătămate Onica Grigore a fost admisă în principiu.

15.09.2016, aflând-se în fața centrului „Mercedes-Benz Center Moldova” din str. Calea

Orheiului, 36, mun. Chișinău, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane și însușirea lor ulterioară, dându-și seama de caracterul ilicit al acțiunilor

1

sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea

acestora, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul închirierii aparatului foto,

a dobândit de la cet. Onica Grigore Mihail aparatul foto de model „Canon 6D” la preț de

27000 lei, obiectivul de model 24-70, f.2.8. generația I la preț de 15000 lei, blocul de

încărcare „Canon 6D” la preț de 1000 lei, trei seturi de baterii pentru reîncărcare

„Sonyo Enelop” la preț de 1000 lei, blocul pentru reîncărcarea bateriilor de model

„Powerex” la preț de 1000 lei, husă pentru tehnica foto la preț de 1000 lei, două sticuri

a câte 32 GB la preț de 1500 lei, un blitz de model „Canon 430 generația II” la preț de

5300 lei, baterii de reîncărcare a aparatului foto de model „EP-6” toate la 1500 lei, după

ce bunurile dobândite ilicit le-a folosit în scopuri personale, astfel, cauzându-i cet. Onica

Grigore XXXXX prejudiciul material în sumă de 54 300 lei.

Acțiunile inculpatului Titomir Oleg au fost încadrate în baza art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

inculpatului, care a solicitat casarea totală a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatul Titomir Oleg să fie achitat, deoarece fapta infracțiunii nu a fost

constatată, iar acțiunea civilă să fie respinsă.

În susținerea cererii de apel a invocat că infracțiunea de escrocherie incriminată

inculpatului Titomir Oleg nu a fost dovedită în fața instanței de judecată prin probe

pertinente și concludente de către partea acuzării. Or, probele cercetate în instanță și

care au fost puse la baza sentinței de condamnare nu înlătură dubiile privind existența

faptei infracțiunii conform principiului prezumției nevinovăției, prevăzut la art. 8

alin. (3) Cod de procedură penală.

Astfel, în conformitate cu art. 96 Cod de procedură penală, circumstanțele care

urmau a fi dovedite în procesul penal sunt: faptele referitoare la existența elementelor

infracțiunii, în acest sens urma a fi dovedită dobândirea ilicită de către O. Titomir a

setului de bunuri de la partea vătămată prin abuz de încredere sau înșelăciune;

caracterul și mărimea daunei cauzate prin infracțiune, ceea ce presupune că dauna

considerabilă cauzată lui Onica Grigore (recunoscut parte vătămată în proces) urma a fi

probată, inclusiv sub aspectul caracterului său considerabil; existența bunurilor

destinate sau utilizate pentru săvârșirea infracțiunii sau dobândite prin infracțiune,

indiferent de faptul cui ele au fost transmise, în acest sens urma a fi dovedit faptul

existenței bunurilor pe care Onica Grigore invocă că le-ar fi transmis lui Oleg Titomir

precum și valoarea acestora.

La fel, apărătorul Anușca Georgeta a invocat faptul că nu a fost probată existența

laturii obiective a infracțiunii, în afara declarațiilor părții vătămate (Grigore Onica), nu

există nici o probă în materialele cauzei penale cu referire la circumstanțele în care a

avut loc „dobândirea ilicită” a bunurilor. Astfel, în cadrul examinării cauzei penale a fost

stabilit faptul că Grigore Onica și Vera Onica administrează mai multe anunțuri pe

internet legate de darea în chirie a aparatajului foto și video pentru evenimente.

Activitatea comercială desfășurată de aceștia nu este înregistrată sub nici o formă

juridică, faptă pentru care este prevăzută răspunderea penală. Presupusa transmitere a

bunurilor către inculpat de către partea vătămată nu a fost probată prin nici un înscris

2

sau recipisă, cu toate acestea, Grigore Onica a intrat în posesia actului de identitate al

inculpatului în mod ilegal săvârșind astfel o contravenție administrativă (art. 341 Cod

Contravențional).

În ceea ce privește declarațiile martorului Vera Onica, urmează a fi reținut faptul

că în cadrul ședinței de judecată a fost stabilit că aceasta este soția lui Grigore Onica, iar

aparatul foto susține că l-a achiziționat pentru propria afacere. Astfel, declarațiile

acesteia urma a fi apreciate critic, întrucât aceasta are un interes personal, material în

soluționarea cauzei penale prin condamnarea inculpatului și satisfacerea acțiunii civile.

De facto, aceasta s-a manifestat ca parte vătămată în proces și nu ca martor.

Totodată, instanța a pus la baza sentinței declarațiile martorului Onica Vera, deși

aceasta a fost audiată în cadrul ședinței de judecată cu încălcarea prevederilor Codului

de procedură penală, fapt invocat în cadrul examinării cauzei penale în instanța de

judecată. Astfel, în cadrul ședinței din 30 martie 2017, s-a purces la cercetarea

judecătorească. În cadrul ședinței, a fost audiat G. Onică, recunoscut ca parte vătămată

în proces. Ședința a fost întreruptă la orele 16:30 după audierea părții vătămate, în

legătură cu faptul că o altă ședință a fost programată în continuare. Apărarea (avocata

Georgeta Anușca) a obiectat împotriva întreruperii ședinței în legătură cu faptul că

martorul V. Onica, nu a fost audiată în cadrul aceleași ședințe de judecată și va putea

astfel să comunice cu partea vătămată până la următoarea ședință. Obiecția a fost

respinsă de instanță. La finalul ședinței, procesul-verbal de audiere a părții vătămate,

G. Onica a fost înmânat acestuia pentru a-i da citire și a fi semnat. În acest context,

acesta l-a avut în posesie, cu posibilitatea de a-l fotografia, precum și de a-l arăta

martorului V. Onica care se afla în coridorul instanței de judecată.

Nu a fost probată existența obiectului material al infracțiunii (bunurile care au o

existență materială și pe care partea vătămată invocă că le-a transmis inculpatului).

Deși Grigore Onica susține că aceste bunuri au fost achiziționate legal, prin procurare

de pe un site internet, acesta nu a putut aduce proba achiziționării acestor bunuri, prin

factură, declarație de import, chitanță, etc. Singura probă cercetată în cauza penală este

poza unei certificat de garanție pe numele lui Teodor Ungureanu din 23 septembrie

înseamnă că nu există nici o probă a faptului că bunurile pe care le pretinde Grigore

Onica de la Oleg Titomir ar fi fost într-adevăr în proprietatea sau în posesia sa, deci în

cadrul cauzei penale fiind administrate probe care nu sunt pertinente acesteia și s-a

făcut cu scopul de a duce în eroare instanța de judecată.

Nu există probe privind latura subiectivă a infracțiunii, or, hotărârea Plenului

Curții Supreme de Justiție din 28 iunie 2004 arată că primirea bunurilor, cu condiția

îndeplinirii unui angajament, poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în care

făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea

scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat.

La fel, a menționat că nu a fost probat prejudiciul cauzat părții vătămate, valoarea

bunurilor, precum și calificarea daunelor „în proporții considerabile”, deoarece în

cadrul urmăririi penale, cuantumul prejudiciului invocat de partea vătămată a fost

mărit, iar declarațiile acestuia s-au modificat după prima plângere adresată organului

de urmărire penală (a se vedea f.d. 7 în raport cu declarațiile suplimentare f.d. 27), ceea

3

ce denotă faptul că declarațiile acestuia nu au expus adevărul, dar au urmărit să indice

un prejudiciu cât mai important.

În corespundere cu declarațiile părții vătămate este clar că natura raporturilor

juridice pe care le afirmă ca fiind stabilite cu inculpatul erau de natură civilă și anume

contract de locațiune a bunurilor, fiind perceput de partea vătămată, însă, cu toate

acestea, partea vătămată, conform propriilor declarații, nu a încheiat contractul de

locațiune în condițiile solicitate de Codul Civil pentru a asigura garantarea contractului.

Astfel că, pretențiile părții vătămate sunt de natură civilă, însă aceasta a urmărit prin

plângerea penală să obțină executarea unor pretinse obligații contractuale, cu

concursul instanței penale, încercând să evite o acțiune civilă de drept comun care ar

avea puține șanse de reușită.

fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea hotărârii atacate.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției

inculpatului Titomir Oleg XXXXX de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a indicat, că vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin prin

cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de

instanța de fond și verificate de către instanța de apel, astfel că, argumentele invocate

de apelant au fost respinse, menționând că vin în contradicție cu probele din speță.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, pentru existența

escrocheriei, în modalitatea în care este incriminată inculpatului conform

rechizitoriului, s-a constatat trecerea bunurilor (indicate în rechizitoriu) din

proprietatea părții vătămate Onica Grigore în proprietatea inculpatului Titomir Oleg, în

sumă totală de 54300 lei.

Prin urmare, în cazul dat, s-a reținut și prezența diminuării reale a patrimoniului

părții vătămate ca element obligatoriu al sustragerii ceea ce în cazul escrocheriei

urmează ca partea vătămată să transmită bunurile în mod aparent benevol

făptuitorului, fapt confirmat prin declarațiile părții vătămate Onica Grigore, care

coroborează cu declarațiile martorului Onica Vera, din conținutul cărora rezultă, fără

careva divergențe, contextul real în care partea vătămată a transmis inculpatului

Titomir Oleg aparatul foto și accesoriile la el, fiind convins că de fapt închiriază aceste

bunuri, însă inculpatul Titomir Oleg a acționat prin înșelăciune și abuz de încredere,

acesta urmărea scopul de cupiditate și anume de a dobândi ilicit de la Onica Grigore

aparatajul foto.

La fel, a relevat că partea vătămată a acționat cu bună-credință și miza pe faptul că

inculpatul la fel acționează cu bună-credință, respectiv, ultimul a lăsat buletinul de

identitate, drept garanție, în rezultat însă, partea vătămată a fost deposedată de

bunurile sale în mod fraudulos, urmările prejudiciabile survenind în rezultatul

acțiunilor ilegale ale inculpatului Titomir Oleg.

4

Inculpatul Titomir Oleg a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, dânsul

a prevăzut și a urmărit atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, și

anume relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile, libertatea

manifestării de voință și minimul necesar de încredere, având scop de cupiditate. Astfel,

din materialele cauzei, s-a constatat că după ce inculpatul a „închiriat” echipamentul

fotografic de la Onica Grigore, nu a restituit bunurile în termenul stabilit.

Instanța de apel a subliniat că veridicitatea declarațiilor părții vătămate Onica

Grigore și ale martorului Onica Vera se confirmă și prin probele pertinente, concludente

acumulate la faza urmăririi penale și anume: procesul-verbal de ridicare din 27.09.2016

prin care se atestă că de la Onica Grigore a fost ridicat buletinul de identitate, procesul-

verbal de examinare a obiectului din 08.11.2016 și planșa fotografică prin care a fost

examinat buletinul de identitate, precum și ordonanța de recunoaștere și anexare a

mijloacelor materiale de probă la cauza penală din 08.11.2016, prin care buletinul de

identitate eliberat pe numele cet. Titomir Oleg a fost anexat la cauza penală ca mijloc de

probă.

Cu referire la agravanta prevăzută la lit. c) alin. (2) art. 190 Cod Penal „cu cauzarea

de daune în proporții considerabile”, instanța de apel a notat, că în acest sens se reține

valoarea bunurilor dobândite de către inculpat de la partea vătămată, prin înșelăciune

și abuz de încredere, precum și declarațiile părții vătămate, care în cadrul ședinței de

judecată a indicat că prejudiciul cauzat în mărime de 54300 lei este unul considerabil,

deoarece el este căsătorit, are un copil minor și este unicul întreținător al familiei.

Astfel că, critica avocatului Georgeta Anușca referitor la faptul că în cadrul

urmăririi penale cuantumul prejudiciului material a fost mărit, respectiv, partea

vătămată a modificat după prima plângere adresată organului de urmărire penală

cuantumul prejudiciului, fapt ce denotă că declarațiile acestuia nu corespund

adevărului, nu a fost reținută de către instanța de apel, deoarece partea vătămată a fost

audiată suplimentar, în cadrul cărei acțiuni a dat declarații suplimentare și a concretizat

cuantumul prejudiciului cauzat. Mai mult ca atât, cu referire la plângerea inițială a părții

vătămate din 27.09.2016, instanța de apel a notat că aceasta nu a fost reținută în

calitate de probă la stabilirea vinovăției inculpatului Titomir Oleg. În conformitate cu

art. 94 alin. (4) Cod procedură penală, plângerile depuse în cursul procesului și

hotărârile procesuale adoptate nu constituie probe ale vreunor circumstanțe care au

importanță în cauza respectivă, ele fiind doar o dovadă a faptului că a fost depusă o

plângere și a fost adoptată o hotărâre.

Instanța de apel a respins argumentele avocatului Anușca Georgeta cu referire la

faptul că activitatea comercială desfășurată de către partea vătămată nu este

înregistrată sub nici o formă juridică, fapt pentru care este prevăzută răspunderea

penală, deoarece acest fapt nu constituie un temei de a achita inculpatul, mai mult ca

atât, obiectul examinării în prezenta cauză penală nu constituie acțiunile sau activitatea

comercială a părții vătămate de închiriere a echipamentului fotografic, din care

considerent, instanța de apel a subliniat că, nu poate legitima acțiunile inculpatului

Titomir Oleg prin faptul că, activitatea comercială a părții vătămate nu avea nici o formă

juridică.

5

Tot în acest context, instanța de apel a apreciat critic și argumentele părții apărării

privind intrarea lui Grigore Onica în posesia actului de identitate al inculpatului în mod

ilegal, săvârșind astfel o contravenție administrativă prevăzută de art. 341 Cod

Contravențional, deoarece și în acest caz instanța de apel ar depăși limitele de

examinare a cauzei ce vizează acțiunile infracționale ale inculpatului Titomir Oleg.

Totuși, din materialele cauzei penale rezultă că partea apărării nu a sesizat organele de

drept pe marginea faptului că buletinul de identitate al inculpatului se afla în posesia lui

Onica Grigore.

Neîntemeiate au fost considerate criticile avocatului Anușca Georgeta referitor la

declarațiile martorului Onica Vera, și anume că acestea urmează a fi apreciate critic ca

urmare a faptului că este soția părții vătămate și are interes material și personal în

soluționarea cauzei penale și satisfacerea acțiunii civile, or, instanța de apel în acord cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod procedură penală a apreciat ca fiind pertinente și

concludente declarațiile martorului Vera Onica, deoarece aceste declarații coroborează

cu declarațiile părții vătămate Onica Grigore, precum și cu celelalte probe administrate

la caz. Mai mult, instanța de apel a reținut că martorul Onica Vera era prezentă în

momentul transmiterii bunurilor de către Onica Grigore inculpatului Titomir Oleg, deci

informațiile relatate de martor sunt reale, or, instanța de apel nu a constatat nici un

temei pertinent de a pune la îndoială veridicitatea acestor declarații.

Referitor la argumentele avocatului Anușca Georgeta precum că audierea

martorului Vera Onica în cadrul instanței de fond, a fost cu încălcarea prevederilor

Codului de procedură penală, nu au fost reținute de instanța de apel, deoarece din

procesul-verbal al ședinței de judecată rezultă că la momentul audierii părții vătămate,

martorul Onica Vera nu era în sala de ședințe, ulterior a fost anunțată întreruperea

ședinței de judecată în legătură cu expirarea termenului de examinare a cauzei, iar la

următoarea ședință de judecată din 10.04.2017 a fost audiată martorul Onica Vera.

Astfel, instanța de apel nu a sesizat careva încălcări a procedurii de audiere a

martorului în cauză. Totodată, instanța de apel a relevat că partea apărării nu a indicat

care a fost norma procesual-penală ce a fost încălcată de către prima instanță la

anunțarea întreruperii ședinței de judecată și cu audierea ulterioară a martorului Onica

Vera, în contextul în care dânsa nu a fost prezentă la momentul audierii părții vătămate.

Însă, instanța de apel a notat că partea apărării a fost prezentă la momentul audierii

atât a părții vătămate Onica Grigore, cât și a martorului Onica Vera și a avut posibilitate

de a adresa întrebări, prin care să demonstrate anumite supoziții ale apărării.

Avocatul Anușca Georgeta a mai indicat că la finalul ședinței, procesul-verbal de

audiere a părții vătămate G. Onica a fost înmânat acestuia pentru a-i da citire și a fi

semnat, în acest context, acesta l-a avut în posesie, cu posibilitatea de a-l fotografia,

precum și de a-l arăta martorului V. Onica, care se afla în coridorul instanței de

judecată, însă la aceste critici, instanța de apel a subliniat, că în conformitate cu

art. 337 alin. (1) Cod de procedură penală, dacă persoana care a depus declarația

confirmă conținutul ei, o semnează pe fiecare pagină și la sfârșit, deci, procedura a fost

respectată, iar presupunerile avocatului că partea vătămată a avut în posesie procesul-

verbal, cu posibilitatea de a-l fotografia, precum și de a-l arăta martorului V. Onica care

6

se afla în coridorul instanței de judecată, nu sunt decât supoziții ale apărării, care nu au

nici un suport pertinent și concludent.

Instanța de apel a considerat nefondate argumentele avocatului apelant, precum

că pretențiile părții vătămate sunt de natură civilă, iar partea vătămată urmărind prin

plângerea penală să obțină executarea unor pretinse obligații contractuale, cu

concursul instanței penale, încercând să evite o acțiune civilă de drept comun care ar

avea puține șanse de reușită, deoarece această poziție vine în contradicție cu

materialele probatorii administrate la cauza penală.

În acest context, instanța de apel a notat că confuziunea dintre întinderea

raporturilor civile și caracterul penal al unei fapte, constă în determinarea intenției

inculpatului la comiterea infracțiunii de escrocherie și dacă acesta a acționat cu

rea-credință fată de obligațiile care și le-a asumat, astfel că, la cazul supus judecării s-a

constatat intenția directă a inculpatului Titomir Oleg de a dobândi ilicit, prin

înșelăciune și abuz de încredere bunurile părții vătămate - echipamentul fotografic, s-a

eschivat cu rea-credință de a returna aceste bunuri, inculpatul invocând diverse motive

și care au fost relatate de partea vătămată Onica Grigore, or, inculpatul nici astăzi nu a

returnat aceste bunuri, ceea ce demonstrează rea-credința inculpatului, respectiv,

aceste fapte infracționale ale inculpatului exced limitele încălcării normelor dreptului

civil și justificarea intervenției legii penale.

Prin aceste fapte infracționale ale inculpatului Titomir Oleg, i-a fost cauzat părții

vătămate Onica Grigore o daună materială în proporții considerabile.

Instanța de apel subsidiar a menționat că, față de lucrul judecat de primă instanță,

s-a constatat motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul

de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată

prin rechizitoriu inculpatului, astfel, fiind în corespundere cu exigențele art. 6 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

la 14 decembrie 2017 cu recurs ordinar de avocatul Anușca Georgeta în numele

inculpatului, care, invocând temeiurile prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 6) - hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și pct. 8) Cod de procedură

penală - nu au fost întrunite elementele infracțiunii, solicită casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat de sub

învinuirea imputată, invocând aceleași motive expuse în cererea de apel.

declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal consideră că, alegațiile părții apărării sunt nefondate, deoarece,

analizând decizia atacată, conchide că temeiurile invocate de recurent prevăzute în

7

pct. 6) și 8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului declarat, și în acest sens, se menționează că, potrivit normelor

art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Referitor la argumentele invocate de către recurent, precum că în acțiunile

inculpatului Titomir Oleg nu sunt întrunite elementele infracțiunii imputate, temeiul

prescris la pct. 8) alin. (1) din art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal

menționează că, potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

Instanța de recurs reține că, acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă

prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost

stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Titomir Oleg a fost pus sub

învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de instanța de fond în baza art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal, după indicii calificativi: escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile, soluție menținută de către instanța de apel, care a constatat că,

prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra

vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și

întemeiat a menținut concluzia primei instanțe privind vinovăția inculpatului Titomir

Oleg în săvârșirea infracțiunii constatate, deoarece la judecarea apelului declarat de

avocatul Anușca Georgeta în numele inculpatului, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie soluție pe care instanța

de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul că, argumentele invocate de

recurent au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în

instanța de apel, iar asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în

8

hotărârile pronunțate, instanța de apel, expunându-se asupra tuturor motivelor

indicate în apel.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărîrea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de avocatul

Anușca Georgeta în numele inculpatului Titomir Oleg se declară inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Anușca Georgeta în

numele inculpatului Titomir Oleg împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Titomir Oleg XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 20 aprilie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Cobzac Elena

9