1ra-582/2018 — art. 217 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-582/2018 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-582/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
21 martie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție
Cahul, Mihail Tomița, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 23 noiembrie
2017, în privința inculpatului
Cremniov Anton Xxxx, născut la
xx xxxxxxxxx xxxx, originar și locuitor al or. Xxxxx, str. xx
xxxxxx xx, cetățean al R. Moldova, fără antecedente
penale.
Termenul de examinare,
instanța de fond: 06.02.2017 – 17.07.2017,
instanța de apel: 07.08.2017 – 22.11.2017,
instanța de recurs: 12.02.2018 – 21.03.2018.
Asupra recursului menționat, Colegiul penal,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Cahul din 17 iulie 2017, cauza fiind judecată
conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Cremniov Anton a fost
condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 90 ore de muncă neremunerată în
folosul comunității și în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 90 ore de muncă
neremunerată în folosul comunității.
Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 100 ore de
muncă neremunerată în folosul comunității.
1
Instanța de fond a constatat că, inculpatul Cremniov Anton, este învinuit că,
în perioada lunilor august - octombrie 2016, urmărind scopul circulației ilicite a
drogurilor, fără scop de înstrăinare, a dobândit pentru prelucrare și consum propriu o
cantitate substanțială de droguri, pe care le păstra ilegal la sine până la data de 12
octombrie 2016, când fiind suspectat de păstrarea și întrebuințarea drogurilor a fost
escortat la Inspectoratul de Poliție Cahul, unde în timpul percheziției corporale a
predat benevol un portmoneu de culoare roșie, în care se aflau patru pachețele cu
masă vegetală, de culoare verde, uscată și mărunțită, cu un miros specific, care în
baza concluziei raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-443 din 19.10.2016 reprezintă -
marijuana, care se atribuie la categoria drogurilor, cu cantitatea de 5,92 gr. (în masă
uscată), ce corespunde proporțiilor mari.
Tot el, urmărind scopul circulației ilicite a drogurilor fără scop de înstrăinare,
în circumstanțe necunoscute, a dobândit pentru consumul propriu o cantitate
substanțială de droguri pe care le-a păstrat ilegal la domiciliul temporar închiriat din
str. Xxxxxxxxxx xx, or. Xxxxx, până la data de 21 ianuarie 2017, când în perioada
de timp 10.30-11.25, în procesul cercetării locuinței, într-o odaie, de pe masă,
colaboratorii de poliție din cadrul IP Cahul au depistat și ridicat: cinci pachețele din
polietilenă de tip „zip lock”, care conținea, fiecare în parte, o masă vegetală uscată și
grosier mărunțită, de culoare verde-cafenie, care conform concluziei raportului de
expertiză nr. 34/12/3-R 30 din 30.01.2017, reprezintă marihuană, în cantitate totală de
5,81 gr., ce constituie proporții mari.
Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și a solicitat ca judecata să se
facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Deoarece aceste probe dovedesc vinovăția inculpatului, instanța i-a încadrat
acțiunile în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, ca păstrarea drogurilor, săvârșite în
proporții mari și fără scop de înstrăinare.
La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 76 – 77
Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că inculpatul a solicitat
examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, se căiește
sincer de cele săvârșite, se caracterizează negativ, la evidența medicului narcolog și
psihiatru nu se află, anterior a fost judecat, concluzionând că corectarea și reeducarea
lui este posibilă fără izolare de societate, cu aplicarea pedepsei sub formă de muncă
neremunerată în folosul comunității.
Instanța a respins solicitarea procurorului privind încasarea de la inculpat a
cheltuielilor de judecată în sumă de 360 lei și 510 lei în contul statului, pentru
efectuarea expertizelor chimice a substanțelor narcotice, or, acestea sunt cheltuieli în
cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru
demonstrarea vinovăției lui în comiterea infracțiunilor incriminate, cheltuieli ce sunt
trecute în contul statului. Normele procedural penale nu prevăd expres achitarea din
contul inculpaților a cheltuielilor judiciare.
Efectuarea expertizelor chimice a substanțelor narcotice, la 19.10.2016 și
30.01.2017, au fost ordonate de către organul de urmărire penală, fiind acțiuni
procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt
puse în sarcina acuzării.
2
Astfel, cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării
vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, prin efectuarea
expertizei, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului.
Procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Sergiu Mîțăblîndă, a
declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,
prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 217 alin. (2), 217 alin. (2), 84 Cod
penal, la 140 ore de muncă neremunerată în folosul comunității și încasarea de la
acesta a sumei de 870 lei, în beneficiul statului, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Apelantul a invocat că instanța de fond nu a ținut cont de circumstanța
agravantă, conform rechizitoriului – săvârșirea infracțiunii de către o persoană care
anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară. De aici rezultând că inculpatul
este predispus să comită infracțiuni și după ispășirea pedepsei va continua să comită
infracțiuni similare, sau alte infracțiuni mult mai grave pe fonul consumului de
droguri.
Argumentul instanței că, statul are obligația de a demonstra vinovăția
persoanei, nu este plauzibil, în situația în care statul și-a onorat această obligație, a
demonstrat prin acțiuni de procedură legală vinovăția persoanei și pentru asigurarea
bunei desfășurări a procesului penal a suportat cheltuieli, iar art. 229 Cod de
procedură penală indică direct că, condamnatul poate fi obligat la recuperarea
cheltuielilor judiciare.
La fel, potrivit art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța poate elibera
de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial condamnatul sau persoana care trebuie
să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata
cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a
persoanelor care se află la întreținerea lor.
Însă, instanța de judecată, refuzând încasarea cheltuielilor judiciare din contul
inculpatului, nu a stabilit că încasarea acestora poate influența substanțial asupra
situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea inculpatului.
Potrivit deciziei Curții de Apel Cahul din 23 noiembrie 2017, apelul a fost
admis, casată sentința integral și pronunțată o nouă hotărâre.
Cremniov Anton a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 100
ore de muncă neremunerată în folosul comunității și în baza art. 217 alin. (2) Cod
penal la 100 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.
Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 140 ore de
muncă neremunerată în folosul comunității.
Сererea acuzării privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare în
mărime de 870 lei, a fost respinsă.
Instanța de apel a statuat că instanța de fond a indicat învinuirea formulată
inculpatului, în baza cărei cauza a fost trimisă în judecată, însă nu a descris fapta
prejudiciabilă considerată ca fiind dovedită.
Instanța de apel a constatat, că în perioada lunilor august - octombrie anul
2016, inculpatul Cremniov Anton, urmărind scopul circulației ilicite a drogurilor fără
scop de înstrăinare, a dobândit pentru prelucrare și consum propriu o cantitate
substanțială de droguri, pe care le-a păstrat ilegal la sine până la 12.10.2016, când
3
fiind suspectat de păstrarea și întrebuințarea drogurilor, a fost escortat la Inspectoratul
de Poliție Cahul, unde în timpul percheziției corporale a predat benevol un portmoneu
de culoare roșie, în care se aflau patru pachețele cu masă vegetală, de culoare verde,
uscată și mărunțită, cu un miros specific, care în baza raportului de expertiză nr.
34/12/1-R-443 din 19.10.2016 reprezintă - marijuana, care se atribuie la categoria
drogurilor, cu cantitatea de 5,92 gr., ce corespunde proporțiilor mari.
Tot el, urmărind scopul circulației ilicite a drogurilor, fără scop de înstrăinare,
în circumstanțe necunoscute a dobândit pentru consumul propriu o cantitate
substanțială de droguri, pe care le păstra ilegal la domiciliul temporar închiriat din str.
Xxxxxxxxxx xx, or. Xxxxx, până la 21.01.2017, în perioada de timp 10.30 -11.25,
când în procesul cercetării locuinței, într-o odaie, de pe masă, colaboratorii de poliție
din cadrul IP Cahul au depistat și ridicat: cinci pachețele din polietilenă de tip „zip
lock”, care conținea, fiecare în parte, o masă vegetală uscată și grosier mărunțit, de
culoare verde - cafenie, care conform concluziei raportului de expertiză nr. 34/12/3-
R-30 din 30.01.2017, reprezintă marijuana, în cantitate de 5,81 gr., ce constituie
proporții mari.
În baza probelor administrate, instanța a considerat ca fiind dovedită vinovăția
inculpatului și i-a încadrat acțiunile în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, ca păstrarea
drogurilor săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare.
La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 16, 61,
75 – 77 Cod penal, că inculpatul a săvârșit 2 infracțiuni ușoare, anterior fiind
condamnat, dar antecedentul penal este stins, că are un copil minor la întreține și nu
este angajat în câmpul muncii, că nu au fost reținute circumstanțe atenuante, cea
agravantă fiind – săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost
condamnată pentru infracțiune similară, că se caracterizează negativ, concluzionând
că corectarea și reeducarea lui este posibilă fără izolare de societate, cu aplicarea
pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.
Cu referire la solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de
judecată din contul inculpatului în sumă de 870 lei, instanța de apel a reținut că
potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) și (3) și art. 229 alin. (1) Cod de procedură
penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea
bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat, dacă
legea nu prevede altă modalitate.
Astfel, argumentul acuzării că statul și-a executat obligația de a demonstra
vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor incriminate, prin efectuarea acțiunilor de
procedură, suportând cheltuieli în acest sens, care urmează a fi încasate de la inculpat,
este neîntemeiat.
Procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Mihail Tomița, a declarat
recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a hotărârilor adoptate, rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă încasarea de la
inculpat, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 870 lei pentru efectuarea
expertizelor.
Recurentul a invocat că decizia instanței de apel, este neîntemeiată în partea
cheltuielilor de judecată.
4
Conform prevederilor art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, plata
expertizelor judiciare efectuate, obligatoriu se face din contul bugetului de stat la
momentul dispunerii și efectuării lor. Ulterior, la finisarea procesului penal, se
solicită restituirea acestor cheltuieli statului, cheltuieli care au fost suportate din
cauza comiterii de către inculpați a infracțiunilor.
Orice prejudiciu cauzat fie persoanei fizice/juridice sau Statului, trebuie să fie
reparat.
Potrivit art. 227 alin. (1) și (2) pct. 5) Cod de procedură penală, cheltuieli
judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a
procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în legătură cu
efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.
Conform art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt
suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.
Cheltuieli legate cu efectuarea expertizelor judiciare sunt cheltuite în legătură
cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală – expertiza judiciară.
La fel, chestiunea cine suportă cheltuielile respective, trebuie soluționată
reieșind din prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, care pe prim plan
pune pe condamnat, responsabil de aceste cheltuieli. Și doar dacă condamnatul nu
este în stare, din diferite motive, invaliditate, incapacitate juridică etc., cheltuielile
sunt trecute în contul statului.
Instanța de fond, în dispozitivul sentinței, nu s-a expus asupra cheltuielilor
judiciare conform prevederilor art. 385 alin. (1) p. 14) și art. 397 p. 5) Cod de
procedură penală, astfel, ambele instanțe nu au soluționat corect chestiunea legată de
cheltuielile judiciare.
În drept, recursul este bazat pe temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe
baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal
concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel, dacă hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția.
Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al
procurorului, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii
contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod
concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept
privind chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu prevederile
normelor de procedură penală, corect ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct.
14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prescriu
5
expres că la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în ce
proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru
asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de
stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în
mod obligatoriu, în cazurile când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză,
instanța de apel just, argumentat și în limitele competenței legale statuând că, în
speță, cheltuielile pentru efectuarea expertizelor judiciare urmează a fi făcute din
contul mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel pronunțându-se argumentat
asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzării.
Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse
în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele
au apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare.
Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a
Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să
recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,
total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu
propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.
Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în
baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și
în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere
probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau
reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens decât
cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestei
instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.
427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile
ordinare la fel este lipsită de orice temei legal.
Este de reținut și că, potrivit art. 435 alin. (1) Cod de procedură penală,
judecând recursul, instanța admite recursul, casează hotărârea atacată, rejudecă cauza
și pronunță o nouă hotărâre, doar dacă nu se agravează situația inculpatului.
Astfel, soluția solicitată de recurent – „casarea parțială în partea încasării
cheltuielilor judiciare a deciziei Curții de Apel Cahul din 23.11.2017 și a sentinței
Judecătoriei Cahul din 17.07.2017, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri prin care să fie dispusă încasarea de la Cremniov A. cu titlu de cheltuieli
judiciare suma de 870 lei pentru efectuarea expertizelor”, nu cade sub incidența
normei vizate, deoarece ar agrava situația inculpatului, adică nu are niciun suport
juridic (pct. 5. din decizie).
Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în
instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 3. – 5. din decizie),
iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza
sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea
cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).
Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a
comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile
contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul
ordinar este vădit neîntemeiat.
6
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este
vădit neîntemeiat.
Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi
declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod
de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Cahul, Mihail Tomița, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 23
noiembrie 2017, în privința inculpatului Cremniov Anton Xxxx, pe motiv că este
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 aprilie 2018.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Iurie Diaconu
Elena Covalenco
7