1ra-767/2018 — art. 244 alin. 2 lit. b CP

1ra-767/2018 — art. 244 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-767/2018

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpata Ursu Maria și avocatul Brînză Sergiu în numele inculpatului Rusu Nicolae,

prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 22 iunie

2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2017, în

cauza penală privindu-i pe

Rusu Nicolae Xxxxx, xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx,

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx;

Ursu Maria Xxxxx, xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx,

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Nicolae a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (2)

lit. b) Cod penal și în baza acestei norme, condamnat la o pedeapsă sub formă de amendă

în mărime de 3 000 unități convenționale, ce constituie 60 000 lei, cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita careva activitate în domeniul administrării

întreprinderilor pe un termen de 3 ani.

Ursu Maria a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

244 alin. (2) lit. b) Cod penal și în baza acestei norme, condamnată la o pedeapsă sub formă

de amendă în mărime de 3 000 unități convenționale, ce constituie 60 000 lei, cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita careva activitate în domeniul

1

administrării întreprinderilor pe un termen de 3 ani.

Prin aceiași sentința a fost admisă în principiu, acțiunea civilă înaintată de

Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Buiucani în interesele statului, în temeiul art. 71 alin.

(2) Cod de procedură civilă, privind încasarea în mod solidar de la inculpați, Rusu Nicolae

și Ursu Maria, a sumei în mărime de 379 697 lei (TVA aferentă livrărilor 246 692 lei și

impozitul pe venit în sumă de 133 005 lei), urmând ca asupra cuantumului daunei

despăgubirilor cuvenite să decidă instanța civilă.

Prin aceiași sentință a fost menținut sechestrul aplicat conform încheierii

Judecătoriei mun. Chișinău, sediul Buiucani din 14 iunie 2017 asupra bunurilor

inculpaților Rusu Nicolae și Ursu Maria, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a

hotărârii instanței de judecată privind examinarea cauzei civile înaintată de Procuratura

mun. Chișinău, Oficiul Buiucani în interesele statului, în temeiul art. 71 alin. (2) Cod de

procedură civilă, în mărime de 379 697 lei (TVA aferentă livrărilor 246 692 lei și impozitul

pe venit în sumă de 133 005 lei).

S-a explicat lui Rusu Nicolae și Ursu Maria, că, în corespundere cu prevederile art.

64 alin. (31) Cod penal, sunt în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o vor

plăti în cel mult 72 de ore din omentul în care hotărârea va deveni executorie și, în acest

caz, se va considera că acțiunea amenzii este executată integral, în caz contrar, amenda

stabilită urmează fi achitată în mod benevol, în termen de 30 de zile de la data stabilirii ei,

după care să informeze imediat instanța de judecată despre achitarea amenzii, iar în cazul

în care condamnatul nu va achita amenda, în decursul a 30 de zile de la rămânerea

definitivă a hotărârii, documentul executoriu pentru încasarea silită a amenzii se va

trimite executorului judecătoresc în a cărui competență teritorială, stabilită de camera

teritorială a executorilor judecătorești, se află domiciliul lui Rusu Nicolae și Ursu Maria.

fiind director al SRL „Lădița Fermecată”, împreună și de comun acord cu Ursu Maria care

deținea funcția de contabil șef la firma indicată supra, în conformitate cu prevederile art.

13 din Legea contabilității nr. 113 din 27.04.2007, fiind responsabil de formarea politicii

unice în domeniul contabilității raportării financiare, asigurarea corespunderii

tranzacțiilor efectuate de către SRL „Crasmed” legislației în vigoare, controlului asupra

mișcării bunurilor și executării obligațiunilor, urmărind scopul evaziunii fiscale la

procurarea valorilor materiale și serviciilor, neglijând prevederile art. 94 din Codul fiscal,

care stipulează că subiectul impozabil al taxei pe valoarea adăugată, este obligat în

conformitate cu dispoziția art. 101 alin. (1) din Codul fiscal al RM să o declare, conform

art. 115, și să o achite la buget pentru fiecare perioadă fiscală, stabilită conform art. 114,

2

suma TVA, contrar prevederilor art. 115 din Codul fiscal, care prevede că subiectul

impozabil al taxei pe valoarea adăugată este obligat să verse la buget suma TVA, care

urmează a fi achitată pentru fiecare perioadă fiscală, dar nu mai târziu de data stabilită

pentru prezentarea declarației pe această perioadă, ce constituie o lună calendaristică,

începând cu prima zi a lunii și se încheie în ultima zi a lunii, art. 95 alin. (1) lit. a) din

Codul fiscal care prevede că obiecte impozabile constituie livrarea mărfurilor, serviciilor

de către subiecții impozabili, reprezentând rezultatul activității lor de întreprinzător în

Republica Moldova, art. 102 din Codul fiscal, care prevede că subiectului impozabil,

înregistrat potrivit art. 112 și art. 1121, în cazul achitării TVA la buget, i se permite trecerea

în cont a sumei TVA achitate sau care urmează a fi achitate furnizorilor plătitori ai T.V.A

pe valorile materiale, serviciile procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile în

procesul desfașurării activității de întreprinzător, trecerea în cont a TVA pe valorile

materiale, serviciile procurate, se efectuează în baza facturii fiscale la valorile materiale,

serviciile procurate pe care a fost achitată TVA, art. 93 pct. 16) din Codul fiscal, care

prevede că factura fiscală reprezintă formular tipizat de document primar cu regim

special, prezentat cumpărătorului de către subiectul impozabil, înregistrat în modul

stabilit, la efectuarea livrărilor impozabile. Subiectul impozabil care efectuează o livrare

impozabilă pe teritoriul țării este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe

livrarea în cauză. Facturile fiscale pe valorile materiale, serviciile procurate/livrate se

înregistrează în registrele respective în ordinea primirii/eliberării lor. Concomitent, fiecare

subiect impozabil este obligat să prezinte darea de seamă fiscală, a comis evaziunea fiscală

în următoarele circumstanțe:

Așadar, întru realizarea planului criminal de evaziune fiscală, pe perioada anului

2011-2014, Rusu Nicolae în calitate de director la întocmirea dărilor de seamă pe TVA,

contrar prevederilor art. 101, 114 alin. (1), 115 alin. (2), 187 alin. (5) din Codul fiscal, a

diminuat TVA aferentă livrărilor cu 246 692 lei, la fel, a diminuat impozitul pe venit în

sumă de 133 005 lei, fapte confirmate prin actul de control fiscal nr. xxxxx, efectuat prin

metoda de verificare totală. Ca rezultat al schemei relevate, SRL „Lădița Fermecată”, s-a

eschivat de la achitarea taxei pe valoare adăugată aferentă bugetului în sumă de 246 692

lei, prin obținerea dreptului de trecere în cont a acesteia și a impozitului pe venit din

activitatea de întreprinzător în sumă de 133 005 lei.

Astfel, instanța de fond a constatat că prin acțiunile sale intenționate Rusu Nicolae a

comis infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, individualizată prin

„evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor fie prin includerea în

documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date denaturate privind veniturile sau

3

cheltuielile, a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ori care au la bază operațiuni ce

nu au existat, fie prin tăinuirea unor obiecte impozabile, care a condus la neachitarea impozitului

în proporții deosebit de mari”.

Inculpata Ursu Maria, deținînd funcția de contabil șef la SRL „Lădița Fermecată”,

împreună și de comun acord cu Rusu Nicolae care fiind director la firma indicată supra,

în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea contabilității nr. 113 din 27.04.2007, fiind

responsabilă de formarea politicii unice în domeniul contabilității și raportării financiare,

asigurarea corespunderii tranzacțiilor efectuate de către SRL „Lădița Fermecată”

legislației în vigoare, controlului asupra mișcării bunurilor și executării obligațiunilor,

urmărind scopul evaziunii fiscale la procurarea valorilor materiale și serviciilor, neglijând

prevederile art. 94 din Codul fiscal, care stipulează că subiectul impozabil al taxei pe

valoarea adăugată, este obligat în conformitate cu dispoziția art. 101 alin. (1) din Codul

fiscal să o declare, conform art. 115, și să o achite la buget pentru fiecare perioadă fiscală,

stabilită conform art. 114, suma TVA, contrar prevederilor art. 115 din Codul fiscal, care

prevede că subiectul impozabil al taxei pe valoarea adăugată este obligat să verse la buget

suma TVA, care urmează a fi achitată pentru fiecare perioadă fiscală, dar nu mai târziu

de data stabilită pentru prezentarea declarației pe această perioadă, ce constituie o lună

calendaristică, începând cu prima zi a lunii și se încheie în ultima zi a lunii, art. 95 alin. (1)

lit. a) din Codul fiscal care prevede că obiecte impozabile constituie livrarea mărfurilor,

serviciilor de către subiecții impozabili, reprezentând rezultatul activității lor de

întreprinzător în Republica Moldova, art. 102 din Codul fiscal, care prevede că subiectului

impozabil, înregistrat potrivit art. 112 și 1121 , în cazul achitării TVA la buget, i se permite

trecerea în cont a sumei TVA achitate sau care urmează a fi achitate furnizorilor plătitori

ai T.V.A pe valorile materiale, serviciile procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile

în procesul desfășurării activității de întreprinzător, trecerea în cont a TVA pe valorile

materiale, serviciile procurate, se efectuează în baza facturii fiscale la valorile materiale,

serviciile procurate pe care a fost achitată TVA, art. 93 pct. 16) din Codul fiscal, care

prevede că factura fiscală reprezintă formular tipizat de document primar cu regim

special, prezentat cumpărătorului de către subiectul impozabil, înregistrat în modul

stabilit, la efectuarea livrărilor impozabile. Subiectul impozabil care efectuează o livrare

impozabilă pe teritoriul țării este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe

livrarea în cauză. Facturile fiscale pe valorile materiale, serviciile procurate/livrate se

înregistrează în registrele respective în ordinea primirii/eliberării lor. Concomitent, fiecare

subiect impozabil este obligat să prezinte darea de seamă fiscală, a comis evaziunea fiscală

în următoarele circumstanțe:

4

Așadar, întru realizarea planului criminal de evaziune fiscală, pe perioada anului

2011-2014, Ursu Maria, deținând funcția de contabil șef la SRL „Lădița Fermecată”,

împreună și de comun acord cu Rusu Nicolae care fiind director la firma indicată supra

la întocmirea dărilor de seamă pe TVA, contrar prevederilor art. 101, 114 alin. (1), 115 alin.

(2), 187 alin. (5) din Codul fiscal, a diminuat TVA aferentă livrărilor cu 246 692 lei, la fel,

a diminuat impozitul pe venit în sumă de 133 005 lei, fapte confirmate prin actul de control

fiscal nr. xxxxx, efectuat prin metoda de verificare totală. Ca rezultat al schemei relevate,

SRL „Lădița Fermecată”, s-a eschivat de la achitarea taxei pe valoare adăugată aferentă

bugetului în sumă de 246 692 lei, prin obținerea dreptului de trecere în cont a acesteia și a

impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător în sumă de 133 005 lei.

Astfel, instanța de fond a constatat că prin acțiunile sale intenționate Ursu Maria a

comis infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, individualizată prin

„evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor fie prin includerea în

documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date denaturate privind veniturile sau

cheltuielile, a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ori care au la bază operațiuni ce

nu au existat, fie prin tăinuirea unor obiecte impozabile, care a condus la neachitarea impozitului

în proporții deosebit de mari”.

Totodată, prin încheierea judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din data de 14 iunie

2017, a fost admis demersul procurorului în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Buiucani,

Dan Solovei, și aplicat sechestru și interdicția asupra tuturor acțiunilor de înstrăinare, ca

măsură de asigurare a acțiunii civile formulate de către pocurorul în cadrul procesului

penal privind învinuirea lui Rusu Nicolae și Ursu Maria în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 244 alin. (2) lit. b) Codul penal, în privința următoarelor bunuri imobile:

- bunul imobil cu codul cadastral xxxxx, amplasat pe adresa mun. Xxxxx, sectorul

Xxxxx, str. Xxxxx, nr. xxx, cu suprafața de xxx m.p. Data înregistrării dreptului de

proprietate - 15 ianuarie 2009 care aparține cu drept de proprietate inculpatului, Rusu

Nicolae Constantin.

- automobilul de model „Toyota Corolla” de culoare gri anul fabricării 2005,

numărul pașaportului tehnic pentru automobilul indicat supra xxxxx din 04 oiembrie

2013 care este valabil și la momentul actual și care aparține inculpatei, Ursu Maria Ion.

3.1. Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Buiucani, Dan Solovei, prin

care a solicitat casarea parțială a sentinței atacate în partea ce ține de cuantumul acțiunii

civile admise, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care să se dispună încasarea din contul inculpaților

5

Rusu Nicolae și Ursu Maria, în mod solidar în beneficiul statutului cuantumului acțiunii

civile admise în mărime de 379 697 lei (TVA aferentă livrărilor 246 692 și impozitul pe

venit în sumă de 133 005 lei).

În motivarea apelului declarat, procurorul a invocat că instanța de judecată corect a

încadrat acțiunile inculpaților Rusu Nicolae și Ursu Maria în baza art. 244 alin. (2) lit. b)

Cod penal, aplicându-le în mod legal și corect, pedeapsa în formă de amendă în mărime

de 3000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita careva activitate în domeniul administrării întreprinderilor pe un termen de 3 ani.

Totodată a susține că deși, în motivarea sentinței, instanța de judecată a constatat că

prejudiciul cauzat prin infracțiune de către Rusu Nicolae și Ursu Maria a constituit suma

de 379 697 lei (TVA aferentă livrărilor 246 692 lei și impozitul pe venit în sumă de 133 005

lei), instanța a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de procuror pentru recuperarea

prejudiciului cauzat statului, iar asupra cuantumului despăgubirilor urmează să se

expună instanța civilă. În asemenea circumstanțe, instanța de judecată pe de o parte

constată că prin acțiunile inculpaților Rusu Nicolae și Ursu Maria statului i s-a cauzat un

prejudiciu material în sumă de 379 697 lei, iar pe de altă parte indică că cuantumul

despăgubirilor urmează să fie stabilit de instanța civilă.

Astfel, a considerat că sentința instanței de judecată conține elemente contradictorii,

având în vedere că instanța a stabilit cu certitudine care este valoarea prejudiciului cauzat

prin infracțiune, însă nu s-a expus asupra cuantumului despăgubirilor care urmează a fi

încasate de la inculpați pentru recuperarea prejudiciului cauzat statului.

3.2. Avocatul Brînză Sergiu în interesele inculpatului Rusu Nicolae, prin care a

solicitat casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Rusu Nicolae

să fie achitat din motivul ca fapta incriminată nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea apelului declarat a invocat că actul de învinuire înaintat inculpatului

poartă un caracter incert și general, nici una dinte probele acuzării, pe care aceasta le

consideră, că ar dovedi vinovăția lui Rusu Nicolae, nici individual și nici în coroborare nu

au nici o relevanță și nu dovedesc, nicidecum, prezența componenței de infracțiune.

Conform conținutului materialelor cauzei penale este absolut evident faptul că în

faza urmării penale, cauza penală a fost instrumentată tendențios cu distorsionarea

circumstanțelor de fapt și tălmăcirea arbitrară a acestora.

Astfel, s-a constatat cu certitudine că relațiile economice ale SRL ,,Lădița Fermecată”

cu alți agenți economici au fost realizate, exclusiv prin întocmirea facturilor fiscale. Cu

alte cuvinte, aferent obligațiunilor de achitare a datoriilor de către SRL „Lădița

Fermecată” către furnizori, pentru anii indicați, în rechizitoriu, nu a expirat termenul de

6

prescripție de trei ani, din motiv, că termenul de achitare a datoriilor nu a fost convenit

de către părțile contractante, iar creditorul are dreptul de a pretinde oricând executarea

ei, iar debitorul este îndreptățit s-o execute oricând. Prin urmare, SRL „Lădița Fermecată”

nu avea obligația, să treacă sumele rezultate din neachitarea cu furnizorii, calculând, din

aceste sume, impozit venit și restabilind sumele TVA trecute în cont. Însăși, martorul,

Radu Dulap, inspectorul fiscal, care a întocmit actul de control fiscal nr. xxxxx, în ședința

de judecată a instanței de fond a susținut, că agentul economic nu a tăinuit obiectele

impozabile, din motiv, că aceste date erau reflectate în conturile nr. xxx și xxx, ce

constituiau parte integrantă a bilanțului contabil prezentat organului fiscal și celui

statistic. Nereflectarea veniturilor rezultate din neachitarea datoriei către furnizori, în

perioada anilor 2012-2014, nu se consideră, ca includere în cumentele contabile a unor

date denaturate.

Lipsește, cu desăvârșire, în acțiunile inculpatului, și indicele includerii în

documentele contabile, fiscale sau financiare a unor cheltuieli, care nu au la bază

operațiuni reale ori care au la bază operațiuni, care nu au existat, deoarece, operațiunile,

actele cu caracter civil au existat în realitate, acestea fiind acoperite prin livrare de mărfuri

și facturi fiscale, semnate de ambele părți tranzacționare.

Fiind audiat, în ședința de judecată a instanței de fond, martorul Radu Dulap, de

asemenea, a mai invocat, că agentul economic SRL „Lădița Fermecată”, a prezentat dări

de seamă organelor de control competente, iar controlul a fost efectuat în baza actelor

prezentate, la solicitarea organului fiscal, din care motiv elementul tăinuirii nu a existat.

Totodată, datoriile către furnizori erau reflectate în dările de seamă respective,

prezentate anual la contul nr. xxx și xxx, care sunt parte integrantă a bilanțului contabil.

Cele relatate supra, denotă lipsa în acțiunile lui Nicolae Rusu, atât a laturii obiective,

cât și a celei subiective ale infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (2) Codul penal.

Mai mult, sumele pretinse, au fost stinse printr-o hotărâre judecătorească definitivă,

prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 29.03.2017, în baza căreia, debitorul SRL

„Lădița Fermecată” a fost radiat din Registrul întreprinderilor, iar toate obligațiunile,

creanțele debitoriale și creditoriale au fost stinse. Prin hotărârea sa instanța de

insolvabilitate a constatat, că intentarea procedurii de insolvabilitate a constituit o

consecință a neachitării datoriilor de către SRL „Demialitora”, și nu a cărorva acțiuni

ilegale ale membrilor organului de conducere. Astfel, instanța de olvabilitate nu a

constatat careva temeiuri de atragere la răspundere subsidiară a membrilor organului de

conducere a SRL „Lădița Fermecată”.

3.3. Inculpații Rusu Nicolae și Ursu Maria au declarat recurs împotriva încheierii

7

judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din data de 14 iunie 2017, prin care a solicitat

casarea încheierii.

În motivarea recursului declarat, recurenții au indicat că Serviciul Fiscal ca organ al

statului care este abilitat cu atribuții de percepere a sumelor în folosul statului, nu a

înaintat o acțiune civilă în cauză, drept rezultat procurorul nu poate înainta din numele

organului fiscal cerere de chemare în judecată din motiv că acesta nu se referă la persoana

care nu are posibilitate de a-și proteja interesele.

La materialele cauzei a fost anexată hotărârea Curții de pel Chișinău din 29 martie

2017, potrivit căruia debitorul SRL „Lădița Fermecată” a fost radiat din registrul

întreprinderilor, iar toate obligațiunile, creanțele debitoriale și creditoriale au fost stinse.

În cadrul procedurii de insolvabilitate în privința societății SRL „Lădița Fermecată”,

inspectoratul fiscal a fost validat cu aceeași sumă a creanței ca și suma acțiunii civile, iar

prin radiere această sumă a fost casată.

Referitor la acțiunea civilă înaintată de către acuzatorul de stat, a considerat că

aceasta nu corespunde prevederilor art. 221 Cod de procedură penală, iar sumele pretinse

au fost stinse prin hotărâre judecătorească definitivă.

În partea motivatoare a hotărârii de insolvabilitate, s-a constatat că intentarea

procesului de insolvabilitate a constituit o consecință a neachitării datoriilor de către SRL

„Demialitora”, dar nu a acțiunilor ilegale ale membrilor organului de conducere. Astfel,

instanța de insolvabilitate nu a constatat vreun motiv de atragere la răspundere subsidiară

a membrilor organului de conducere a SRL „Lădița Fermecată”.

fost respinse, ca nefondate, apelul declarat de către avocatul Brînză Sergiu în interesele

inculpatului Rusu Nicolae, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

22 iunie 2017 și cererea de recurs declarată de către inculpații Rusu Nicolae și Ursu Maria,

împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 14 iunie 2017.

Admisă cererea de apel declarată de către procurorul în Procuratura mun. Chișinău,

oficiul Buiucani, Dan Solovei, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

din 22 iunie 2017, casată parțial în partea acțiunii civile și pronunțată o nouă hotărâre în

acesta parte, după cum urmează: A fost admisă acțiunea civilă înaintată de Procuratura

mun. Chișinău, oficiul Buiucani, în interesele statului, în temeiul în temeiul art. 71 alin. (2)

Cod de procedură civilă și dispusă încasarea în mod solidar de la inculpații Rusu Nicolae

și Ursu Maria, suma prejudiciului în mărime de 379 697 lei (TVA aferentă livrărilor 246

692 lei și impozitul pe venit în sumă de 133 005 lei).

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

8

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, starea de fapt și de

drept se află în concordanță delină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de către

instanța de fond, neconstatându-se temeiuri de casare a sentinței.

Instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale,

examinând probele administrate din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, sub

toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just acțiunile

inculpaților Rusu Nicolae și Ursu Maria în baza dispozițiilor art. 244 alin. (2) lit. b) Cod

penal, individualizată prin „evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor

fie prin includerea în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date denaturate privind

veniturile sau cheltuielile, a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ori care au la bază

operațiuni ce nu au existat, fie prin tăinuirea unor obiecte impozabile, care a condus la neachitarea

impozitului în proporții deosebit de mari”.

Cu referire la prevederile sus citate, urmează a fi remarcat că din probele

administrate în cursul urmăririi penale rezultă că acestea sunt suficiente pentru a constata

că faptele există și constituie infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal,

au fost săvârșite de către inculpații Rusu Nicolae și Ursu Maria și sunt de natură să

permită stabilirea pedepsei.

Instanța de apel a constatat că din conținutul cererii de apel înaintate de către

avocatul Brînză Sergiu în interesele inculpatului Rusu Nicolae rezultă că aceasta

manifestă dezacordul cu soluția instanței de fond în ceia ce privește încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, pledându-se pentru achitarea acestuia.

Deși, inculpata Ursu Maria vina în fapta comisă și-a recunoscut-o, iar inculpatul

Rusu Nicolae vina nu și-a recunoscut-o, instanța de apel a considerat că vinovăția acestora

în comiterea infraqcțiunii prevăzute de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, se confirm și ărin

următoarele probe pertinente, concludente, utile și veridice ce coroborează între ele, și

anume: declarațiile martorului Dulap Radu; decizia nr. 702/1/14 din 28 aprilie 2015;

răspunsul Inspectoratului Fiscal de Stat; procesul-verbal de examinare din 02 august 2016.

Instanța de apel a conchis că, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe

prin prisma prevederilor art. art. 95 și 101 Cod de procedură penală, prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportate la declarațiile

date de inculpate în cadrul ședinței de judecată și probele administrate, a stabilit correct

situația de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpaților Rusu N. și Ursu M.,

încadrarea juridică corectă și anume în baza art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că, circumstanțele deetalizate în învinuire, deși sunt

recunoscute de către inculpata Ursu Maria, dar sunt negate de către inculpatul Rusu

9

Nicolae, s-a constatat cu certitudine că perioada anului 2011-2014, Rusu Nicolae în calitate

de director la întocmirea dărilor de seamă pe TVA, contrar prevederilor art. art. 101, 114

alin. (1), 115 alin. (2), și 187 alin. (5) Codul fiscal, a diminuat TVA aferentă livrărilor cu 246

692 lei, la fel, a diminuat impozitul pe venit în sumă de 133 005 lei, fapte confirmate prin

actul de control fiscal nr. xxxxx, efectuat prin metoda de verificare totală, iar ca rezultat al

schemei relevate, SRL „Lădița Fermecată”, s-a eschivat de la achitarea taxei pe valoare

adăugată aferentă bugetului în sumă de 6 692 lei, prin obținerea dreptului de trecere în

cont a acesteia și a impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător în sumă de 133

005 lei.

Instanța de apel a respins ca fiind nefondate alegațiile invocate de către avocatul

Sergiu Brînză, precum că actul de învinuire înaintat inculpatului poartă un caracter incert

și general, nici una dintre probele acuzării, pe care aceasta le consideră, că ar dovedi

vinovăția lui Rusu Nicolae, nici individual și nici în coroborare nu au nici o relevanță și

nu dovedesc, nicidecum, prezența componenței de infracțiune, în situația în care

probatoriul administrat la caz, este de natura de a combate această versiune formală și

convențională.

De asemenea, instanța de apel a reținut că alegațiile apărătorului cu referire la faptul

că relațiile economice ale SRL „Lădița Fermecată” cu alți agenți economici au fost

realizate, exclusiv prin întocmirea facturilor fiscale, aferent obligațiunilor de achitare a

datoriilor de către SRL „Lădița Fermecată” către furnizori, pentru anii indicați, în

rechizitoriu, nu a expirat termenul de prescripție de trei ani, din motiv că termenul de

achitare a datoriilor nu a fost convenit de către părțile contractante, creditorul are dreptul

de a pretinde oricând executarea ei, iar debitorul este îndreptățit s-o execute oricând. Prin

urmare, SRL „Lădița Fermecată” nu avea bligația, să treacă sumele rezultate din

neachitarea cu furnizorii, calculând, din aceste sume, impozit pe venit și restabilind

sumele TVA trecute în cont.

În contextul expus, instanța de apel a reținut că, în rezultatul controlului fiscal prin

metoda verificării totale efectuat la SC „Lădița Fermecată” SRL c.f. xxxxxx, s-a constatat

că aceasta a diminuat impozitul pe venit provenit din activitatea de întreprinzător în sumă

de 133 005 lei și a diminuat TVA în sumă de 46 692 lei.

De asemenea este neîntemeiat și argumentul invocat de către apărător precum că

martorul Radu Dulap a invocat că agentul economic SRL „Lădița Fermecată”, a prezentat

dări de seamă organelor de control competente, iar controlul a fost efectuat în baza actelor

prezentate, la solicitarea organului fiscal, din care motiv elementul tăinuirii nu a existat,

or, martorul a menționat clar că controlul respectiv a fost efectuat în baza documentelor

10

prezentate de către contribuabil, de obicei, greșelile contabile sunt comise din

incompetența sau greșeli aritmetice. Pe marginea actului se adoptă decizia, în cazul în care

diminuarea obligațiilor fiscale este mai mare, la moment este de 75 000 lei, atunci era 30

000 lei, dosarul cu materialele aferente se remit la organele de drept.

Instanța de apel a respins ca nefondat și argumentul precum că sumele pretinse, au

fost stinse printr-o hotărâre judecătorească definitivă, prin hotărârea Curții de Apel

Chișinău din 29.03.2017, în baza căreia, debitorul, SRL „Lădița Fermecată”, a fost radiat

din Registrul întreprinderilor, iar toate obligațiunile, creanțele debitoriale și creditoriale

au fost stinse, or, în cazul de față, nemijlocit acțiunile de evaziune fiscală au fost comise

de către persoanele cu funcție de răspundere din cadrul „Lădița Fermecată” SRL, adică

inculpatul Rusu Nicolae și inculpata Ursu Maria, care au acționat în calitate de persoane

cu funcție de răspundere în cadrul unei entități juridice de ordin privat, astfel poartă

răspundere în calitate de persoane fizice, și nicidecum în calitate de persoane juridice.

Faptul că instanța de insolvabilitate, nu a constatat careva temeiuri de atragere la

răspundere subsidiară a membrilor organului de conducere a SRL „Lădița Fermecată”,

or, chiar și circumstanța de față, nu schimbă esențial concluzia de vinovăție, având în

vedere plasarea acțiunilor inculpatului Rusu Nicolae, sub aspect penal, și nicidecum sub

aspect civil așa cum a invocat apărătorul.

De rând cu cele evidențiate, instanța de apel a remarcat că starea de fapt reținută și

de drept apreciată concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză,

relevate și analizate în cuprinsul sentinței, verificate în apel.

Pe această linie de concluzie, nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor,

instanța de apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor

puse la baza sentinței de condamnare.

Considerentele primei instanțe sânt motivate și argumentate din punct de vedere al

temeiniciei și legalității, sub aspectul, că vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii

imputate este dovedită în cadrul procesului penal, astfel faptele acestora, reținute prin

sentință, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

Astfel, examinând aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform cerințelor din art.

409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța apreciază că nu există temei de a interveni

în sentință.

În ceea ce privește pedeapsa penală aplicată inculpatului Rusu Nicolae pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța de apel a

considerat sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din data de 22 iunie 2017, legală

întemeiată și motivată, astfel că instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor

11

art. art. 7, 61 și 75 Cod penal, și la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale

acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Deasemenea, este justă și întemeiată și concluzia instanței de fond privind aplicarea

față de inculpatul Rusu Nicolae a sancțiunii complementare, privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau a exercita careva activitate în domeniul administrării

întreprinderilor pe un termen de 3 ani, având în vedere natura infracțiunii comise,

circumstanțele în care aceasta a fost comisă, urmările prejudiciabile, dar și caracterul

obligatorii a pedepsei complementare aplicată de către instanța de fond.

Tot aici, instanța de apel a reținut și faptul că în privința inculpatei Ursu Maria,

sentința instanței de fond, la capitolul sancțiunii penale aplicate nu a fost contestată, de

altfel, instanța de apel nu a identificat careva temeiuri de fapt și de drept de a interveni în

sentința contestată la caz din oficiu, așa cum dictează norma art. 409 alin. (2) Cod de

procedură penală.

De continuare, instanța de apel a menționat caracterul eronat și pripit al soluției

instanței de fond, în partea admiterii în principiu a cererii de chemare în judecată înaintate

de Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Buiucani, privind încasarea în temeiul art. 71 alin.

(2) Cod de procedură civilă, în mod solidar de la inculpații Rusu Nicolae și Ursu Maria a

sumei în mărime de 379 697 lei (TVA aferentă livrărilor 246 692 lei și impozitul pe venit

în sumă de 133 005 lei), urmând ca asupra cuantumului daunei despăgubirilor cuvenite

să decidă instanța civilă.

Necătînd la faptul că a fost înaintată acțiunea civilă în cadrul procesului penal,

instanța de fond neîntemeiat a dispus admiterea în principiu a acțiunii civile formulate de

către procuror, fără a lua în considerație modificările noi, introduse în legislația procesual

penală.

Instanța de apel a remarcat că acțiunea civilă poate fi înaintată în orice moment de

la pornirea procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești și aceasta poate fi

înaintată în numele persoanei fizice de către reprezentanții părților vătămate recunoscute

ca părți civile în procesul penal, prin ordonanța organului de urmărire penală ori prin

încheierea instanței de judecată, care judecă cauza ca prima instanță.

Așa dar, conform art. 225 alin. (3) Cod de procedură penală, (în vigoare la data

adoptării sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din data de 22 iunie 2017) „odată

cu soluționarea cauzei penale, judecătorul este obligat să soluționeze acțiunea civilă”.

Din economia rigorilor art. 71 alin. (2) Cod de procedură civilă, „procurorul poate

12

depune cererea de chemare în judecată pentru compensarea prejudiciului cauzat autorităților

publice prin infracțiune, precum și pentru anularea actelor care au cauzat prejudiciul, în cazul

încetării urmăririi penale sau neînceperii urmăririi penale în temeiul art. 275 pct. 4), 5) și 9) din

Codul de procedură penală. Cererea de chemare în judecată poate fi depusă indiferent de acordul

autorității publice”.

Rezumând aceste rigori, instanța de apel a notat că în cazul de față, conform actului

de control fiscal prin metoda verificării totale efectuat la SC „Lădița Fermecată” SRL,

IDNP xxxxx, s-a constatat că SC „Lădița Fermecată” SRL, a diminuat impozitul pe venit

provenit din activitatea de întreprinzător în sumă de 133 005 lei și a diminuat TVA în

sumă de 246 692 lei, în total cauzând statului urmare a acțiunilor date, un prejudiciu în

sumă de 379 697 lei.

Respectiv, instanța de apel a considerat întrunite condițiile de fapt și de drept pentru

a dispune răspunderea materială solidară a inculpaților Rusu Nicolae și Ursu Maria,

considerent din care a admis integral în această parte cerința procurorului.

În continuare, instanța de apel a considerat neîntemeiată și cererea de recurs depusă

de către inculpații Rusu Nicolae și Ursu Maria privind anularea încheierii prin încheierea

judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din data de 14 iunie 2017.

Așa dar, prin încheierea judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din data de 14 iunie

2017 a fost admis demersul procurorului în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Buiucani,

Dan Solovei, și aplicat sechestrul și interdicția asupra tuturor acțiunilor de înstrăinare, ca

măsură de asigurare a acțiunii civile formulate de către procurorul în cadrul procesului

penal privind învinuirea lui Rusu Nicolae și Ursu Maria în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, în privința următoarelor bunuri imobile:

- bunul imobil cu codul cadastral xxxxx, amplasat pe adresa mun. Xxxxx, sectorul

Xxxxx, str. Xxxxx, nr. xxx, cu suprafața de xxx m.p. Data înregistrării dreptului de

proprietate - 15 ianuarie 2009 care aparține cu drept de proprietate inculpatului Rusu

Nicolae.

- automobilul de model „Toyota Corolla” de culoare gri anul fabricării 2005,

numărul pașaportului tehnic pentru automobilul indicat supra xxxxx din 04 noiembrie

2013 care este valabil și la momentul actual și care aparține inculpatei Rusu Maria.

Din economia rigorilor art. 203 alin. (1) Cod de procedură penală, „punerea sub

sechestru a bunurilor este o măsură procesuală de constrângere, care constă în

inventarierea bunurilor și interzicerea proprietarului sau posesorului de a dispune de ele,

iar în caz de necesitate, de a se folosi de aceste bunuri. După punerea sub sechestru a

conturilor și a depozitelor bancare sânt încetate orice operațiuni în privința acestora”.

13

Iar în conformitate cu cerințele art. 204 alin. (1) Cod de procedură penală, „pentru

repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune pot fi puse sub sechestru bunurile

bănuitului, învinuitului, inculpatului sau ale părții civilmente responsabile în suma

valorii probabile a pagubei”.

În contextul expus, instanța de apel a remarcat că măsura de asigurare a acțiunii

civile în cadrul procesului penal a fost probată pe deplin, în situația în care s-a constatat

că Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Buiucani, a înaintat o cerere de chemare în judecată

privind încasarea în temeiul art. 71 alin. (2) Cod de procedură civilă în mod solidar de la

inculpații Rusu Nicolae și Ursu Maria a sumei în mărime de 379 697 lei (TVA aferentă

livrărilor 246 692 lei și impozitul pe venit în sumă de 133 005 lei).

Respectiv, instanța de apel a considerat pe deplin justificată această soluție a

instanței de fond, având în vedere faptul că necesitatea acestei măsuri asigurătorii reiese

din necesitatea de a asigura recuperarea prejudiciului cauzat urmare a infracțiunii comise

de către inculpați, dar și în vederea neadmiterii imposibilității punerii în executare a unei

eventuale hotărâri judecătorești, cu privire la compensarea prejudiciului cauzat prin

infracțiune.

Astfel, instanța de apel a respins ca fiind nefondat argumentul invocat de către

inculpații Rusu Nicolae și Ursu Maria, precum că Serviciul Fiscal ca organ al statului care

este abilitat cu atribuții de percepere a sumelor în folosul statului, nu a înaintat o acțiune

civilă în cauză, drept rezultat procurorul nu poate înainta din numele organului fiscal

cerere de chemare în judecată din motiv că acesta nu se referă la persoana care nu are

posibilitate de a-și proteja interesele, or, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) Cod

de procedură civilă, „procurorul poate depune cererea de chemare în judecată pentru

compensarea prejudiciului cauzat autorităților publice prin infracțiune, precum și pentru

anularea actelor care au cauzat prejudiciul, în cazul încetării urmăririi penale sau

neînceperii urmăririi penale în temeiul art. 275 pct. 4), 5) și 9) din Codul de procedură

penală. Cererea de chemare în judecată poate fi depusă indiferent de acordul autorității

publice”.

Așa dar, norma precitată supra prevede expres dreptul procurorului de a formula și

înainta o acțiune civilă în interesele autorităților publice, indiferent de faptul dacă

autoritatea publică respectivă dorește sau nu acest fapt.

Este neîntemeiat și argumentul inculpaților de referință la hotărârea Curții de Apel

Chișinău din 29 martie 2017, potrivit căruia debitorul, SRL „Lădița Fermecată”, a fost

radiat din registrul întreprinderilor, iar toate obligațiunile, creanțele debitoriale și

creditoriale au fost stinse, or, inculpații fac o interpretare eronată a stării de fapt și de

14

drept, având în vedere că în cazul de față prin hotărârea sus vizată, au fost stinse datoriile

debitoriale ale întreprinderii SC „Lădița Fermecată” SRL, adică față de persoana juridică,

deși în cadrul cauzei penale sunt vizate acțiunile inculpaților Rusu Nicolae și Ursu Maria,

în calitate de persoane fizice, astfel urmând a se distinge răspunderea materială pentru

comiterea infracțiunii, față de răspunderea financiară a agentului economic aflat în proces

de insolvabilitate și ca urmare radiat din Registrul de Stat al Persoanelor Juridice.

Nu poate fi admis nici motivul invocat de către inculpații Rusu Nicolae și Ursu

Maria, precum că în partea motivatoare a hotărârii de insolvabilitate, s-a constatat că

intentarea procesului de insolvabilitate a constituit o consecință a neachitării datoriilor de

către SRL „Demialitora”, dar nu a acțiunilor ilegale ale membrilor organului de

conducere, or, necătând la existența unei datorii a companiei „Demialitora” SRL, față de

SC „Lădița Fermecată” SRL, care ar fi generat procedura de insolvabilitate a SC „Lădița

Fermecată” SRL, acest fapt nu se răsfrînge nemijlocit asupra acțiunilor de evaziune fiscală

comise de către inculpații Rusu Nicolae și Ursu Maria, în cadrul acestei companii.

Invederând aceste considerente ale instanței europene, instanța de apel a evidențiat

că, prima instanță în mod incorect a omis a se expune asupra acțiunii civile înaintate de

către procuror, eroare care a fost corectată prin pronunțarea unei noi hotărâri, conform

ordinii prevăzute pentru prima instanță, admițând apelul declarat de către procurorul în

Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Buiucani, Dan Solovei, și casând sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din data de 22 iunie 2017, în partea soluționării acțiunii civile.

5.1. Inculpata Ursu Maria, prin care, indicând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu

remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

În argumentarea recursului invocă următoarele:

- în pofida faptului, că instanța de fond a invocat în sentința emisă un șir de referințe

la prevederile art. 10 alin. (1), 26 alin. (3), 101 alin. (1) și (2), 389 alin. (1) și (2) Cod de

procedură penală, în final nu și-a motivat soluția, nu a dat apreciere probelor acumulate

la faza urmăririi penale și celor examinate în cadrul cercetării judecătorești, nu a eliminat

controversele existente și nu a făcut o încadrare (calificare) certă a pretinselor acțiuni

criminale a Mariei Ursu;

- instanța de apel a admis abateri de la principiul efectului devolutiv și neagravării

situației apelantului, prin faptul, că a tratat extins acțiunile lui Maria Ursu prin

încriminarea arbitrară a infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (2) Cod penal, fără a stabili

cert existența intenției de a comite infracțiunea;

15

- cu referire la motivele apelurilor declarate de partea apărării, consideră că, deși

Colegiul penal le redă succint în decizia recurată, totuși nu se expune integral asupra lor.

Unica referință, prin care instanța de apel respinge alegațiile părții apărării și

inculpatului sunt probele acuzării, care nu au fost verificate și elucidate sub toate

aspectele cum o cere legislația procesual penală. Or, în speță, instanța de apel urmă să

combată toate argumentele invocate de apărător, inclusiv să elimine lacunele și să dea o

apreciere corectă la circumstanțe de fapt indicate în apel;

- în acest context este relevant faptul, că nici organul de urmărire penală și nici

instanța nu a individualizat rolul fiecărui inculpat, fapt confirmat chiar și prin

rechizitoriu.

5.2. Avocatul Brînză Sergiu în numele inculpatului Rusu Nicolae, prin care, indicând

temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 16) Cod de procedură penală, solicită

casarea hotărârilor judecătorești, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de

apel, într-un alt complet de judecată.

În argumentarea recursului invocă următoarele:

- actul de învinuire înaintat inculpatului poartă un caracter incert, nedeslușit și

general, în special, la descrierea laturii obiective a infracțiunii, pretins, comise de N. Rusu,

pe care organul de urmărire penală urma s-o descifreze și s-o definească optim, așa după

cum prevede legislația în vigoare;

- nici una dintre probele acuzării, pe care aceasta le consideră, că ar dovedi culpa lui

N. Rusu, nici individual și nici în coroborare nu au nici o relevanță și nu dovedesc,

nicidecum, prezența componenței de infracțiune. Altfel nici nu puteau să stea lucrurile;

- conform conținutului materialelor cauzei penale, este absolut, evident faptul că în

faza urmăririi penale cauza penală a fost instrumentată tendențios cu distorsionarea crasă

a circumstanțelor de fapt și tălmăcirea arbitrară a acestora.

Astfel, la finele cercetării judecătorești, reieșind din situația de fapt și drept în cauza

penală de acuzare, a lui Nicolae Rusu, în baza art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, unica

soluție absolut legală, care se impunea era pronunțarea, în privința acestuia a unei sentințe

de achitare, după cum prevede art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală;

- fapta lui Nicolae Rusu nu conține elementele constitutive ale infracțiunii, iar cauza

penală este rodul unei interpretări greșite, de către procuror a legislației fiscale în vigoare;

- s-a constatat, cu certitudine că, relațiile economice ale SRL ,,Lădița Fermecată”, cu

alți agenți economici, au fost realizate, exclusiv, prin întocmirea facturilor fiscale;

- aferent obligațiunilor de achitare a datoriilor de către SRL „Lădița Fermecată” către

furnizori, pentru anii indicați, în rechizitoriu, nu a expirat termenul de prescripție de trei

16

ani, din motiv, că termenul de achitare a datoriilor nu a fost convenit de către părțile

contractante, iar creditorul are dreptul de a pretinde oricând executarea ei, iar debitorul

este îndreptățit s-o execute oricând.

Prin urmare, SRL ,,Lădița Fermecată” nu avea obligația, să treacă sumele rezultate

din neachitarea cu furnizorii, calculând, din aceste sume, impozit pe venit și restabilind

sumele TVA trecute în cont;

- conform opiniei, absolut greșite a, procurorului, agentul economic urma să treacă

sumele rezultate din neachitarea cu furnizorii, la venituri, iar din aceste sume să deducă

impozit pe venit și să restabilească sumele TVA trecute în cont, după o perioadă de trei

ani de la data eliberării facturii fiscale.

Latura obiectivă a infracțiunii imputate poate constitui: includerea în documentele

contabile, fiscale sau financiare a unor date denaturate, privind veniturile sau cheltuielile,

a unor cheltuieli, care nu au la bază operațiuni reale ori care au la bază operațiuni, ce nu

au existat, tăinuirea unor obiecte impozabile.

Acuzarea prescrie inculpatului Rusu N. comiterea faptei de evaziune fiscală, fără a

specifica acțiunea concretă de comitere a acesteia;

- însăși martorul Radu Dulap, inspectorul fiscal, care a întocmit actul de control fiscal

nr. xxxxx, în ședința de judecată a instanței de fond a susținut, că agentul economic nu a

tăinuit obiectele impozabile, din motiv, că aceste date erau reflectate în conturile nr. xxx

și xxx, care constituiau parte integrantă a bilanțului contabil prezentat organului fiscal și

celui statistic;

- tot R. Dulap, a relatat, că nereflectarea veniturilor rezultate din neachitarea datoriei

către furnizori, în perioada anilor 2012-2014, nu se consideră, ca includere în documentele

contabile a unor date denaturate;

- conținutul divergent al concluziilor martorului R. Dulap incluse în actul de control

fiscal nr. xxxxx și declarațiilor acestuia depuse în instanța de fond, circumstanță, ce

dictează, oportunitatea audierii repetate a ultimului de către instanța de apel;

- lipsește, cu desăvârșire, în acțiunile inculpatului și indicele includerii în

documentele contabile, fiscale sau financiare a unor cheltuieli, care nu au la bază

operațiuni reale ori care au la bază operațiuni, care nu au existat, deoarece, operațiunile,

actele cu caracter civil au existat în realitate, acestea fiind acoperite prin livrare de mărfuri

și facturi fiscale, semnate de ambele părți tranzacționare.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 244 Cod penal, o constituie intenția

directă.

Fiind audiat, în ședința de judecata a instanței de fond, martorul R. Dulap, de

17

asemenea, a mai invocat, că agentul economic SRL „Lădița Fermecată” a prezentat dări

de seamă organelor de control competente, iar controlul a fost efectuat în baza actelor

prezentate, la solicitarea organului fiscal, din care motiv elementul tăinuirii nu a existat;

- inculpatul N. Rusu, pe tot parcursul instrumentării cauzei penale și cercetării

judecătorești, a pledat nevinovat. Acesta a comunicat instanței de judecată, că a prezentat

toate declarațiile și dările de seamă, organelor fiscale și statistice, în termen;

- datoriile către furnizori erau reflectate în dările de seamă respective, prezentate

anual la contul nr. xxx și xxx, care sunt parte integrantă a bilanțului contabil;

- inculpatul a explicat instanței de fond, că faptul neachitării cu furnizorii se

datorează lipsei mijloacelor bănești, și nestingerea datoriilor de către alți agenți economici

față de SRL ,,Lădița Fermecată”, în speță SRL ,,Demialitora”. Acesta a relatat instanței, că

termenul de prescripție la achitarea datoriilor față de furnizori nu a expirat, deoarece

termenul limită de achitare nu a fost stipulat în factura fiscală, iar creditorul are dreptul

de a pretinde oricând executarea obligației, iar debitorul este îndreptățit s-o execute

oricând. De asemenea a comunicat, că din partea creditorilor nu au parvenit careva

somații, de aceea n-a intervenit data, evenimentul, de la care urma să înceapă calcularea

prescripției, care ar genera apariția obligației prevăzute de art. 18 lit. j) Cod fiscal.

Cele relatate supra, denotă lipsa, în acțiunile lui Nicolae Rusu atât a laturii obiective

cât și a celei subiective ale infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (2) Cod penal;

- acțiunea civilă înaintată de către procuror, în cadrul procesului penal, asupra căreia

se insistă și prin conținutul apelului depus de către acuzatorul de stat, este absolut

neîntemeiată;

- sumele pretinse, au fost stinse printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Aici,

avem în vedere hotărârea din 29.03.2017 a Curții de Apel Chișinău, în baza căreia,

debitorul SRL „Lădița Fermecată” a fost radiat din Registrul întreprinderilor, iar toate

obligațiunile, creanțele debitoriale și creditoriale au fost stinse;

- prin hotărârea sa instanța de insolvabilitate, a constatat, că intentarea procedurii

de insolvabilitate a constituit o consecință a neachitării datoriilor de către SRL

„Demialitora” și nu a cărorva acțiuni ilegale ale membrilor organului de conducere. Astfel

instanța de insolvabilitate, nu a constatat careva temeiuri de atragere la răspundere

subsidiară a membrilor organului de conducere a SRL ,,Lădița Fermecată”.

În atare situație, lipsa culpei inculpatului, îl privează pe acesta de răspunderea civilă,

prevăzută de art 1398 Codul civil;

- instanța de apel a admis, absolut neîntemeiat, apelul procurorului, casând

hotărârea instanței de fond în partea laturii civile cu dispunerea încasării în mod solidar

18

de la N. Rusu și M. Ursu a sumei de 379697 lei;

- decizia instanței de apel, este una neîntemeiată și pasibilă casării integrale, pe

motivul incompatibilității cu situația de fapt și drept constatate în cadrul cercetării

judecătorești a cauzei penale de către instanța de fond și cea de apel și a cadrului legal

aplicabil speței;

- solicită a fi reținut faptul depunerii prezentului recurs în conformitate cu termenul

legal stipulat de legislația în vigoare, pentru următoarele motive.

Conform procesului - verbal al ședinței de judecată și înregitrării audio a acesteia,

pronunțarea deciziei motivate a instanței de apel a fost preconizată pentru data de

18.01.2018.

De facto instanța de apel a pronunțat decizia motivata la 12.01.2018, orele 14.00,

respectiv în absența inculpatului și a apărătorului acestuia.

Sergiu în numele inculpatului Rusu Nicolae, în conformitate cu prevederile art. 431 alin.

(1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a manifestat

dezacordul cu recursurile declarate, indicând că instanța de apel just a constatat

circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei, corect încadrând acțiunile inculpaților, mai

mult indicând că recursurile urmează a fi respinse ca depuse peste termen.

materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora ca fiind declarate

peste termen din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs

este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Din actele dosarului, rezultă că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău a fost pronunțat la 08 decembrie 2017 în prezența procurorului, inculpatei

Ursu Mari și a avocatului acesteia, incupatului Rusu Nicolae și a avocatului acestuia, fapt

confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d. 57-60 vol. II), din care rezultă

că aceștia au fost înștiințați despre ziua pronunțării deciziei motivate pentru data de 09

ianuarie 2018.

Din procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel rezultă că, la 09

ianuarie 2018, în prezența procurorului, pronunțarea deciziei motivate a fost amânată

pentru data de 12 ianuarie 2018. Astfel, decizia instanței de apel a fost pronunțată la 12

ianuarie 2018 în lipsa părților (f.d. 60-61 vol. II).

În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței

de apel pronunțate la 12 ianuarie 2018 a expirat la 12 februarie 2018.

19

Totodată, instanța de recurs menționează, că deși conform înregistrării audio a

ședinței de judecată din 09 ianuarie 2018, pronunțarea integrală a deciziei motivate a fost

amânată pentru data de 18 ianuarie 2018, ora 14.00, oricum termenul de 30 zile de

contestare cu recurs ordinar a deciziei instanței de apel, stabilit de art. 422 Cod de

procedură penală nu a fost respectat, deoarece termenul de declarare a recursului în speța

dată ar fi început să decurgă începând cu 19 ianuarie 2018, ziua imediat următoare datei

pronunțării deciziei motivate și ar fi expirat la 19 februarie 2018, aceasta fiind și ultima zi

de depunere a recursului, pe când inculpata Ursu Maria și avocatul Brînză Sergiu în

numele inculpatului Rusu Nicolae au depus recursurile la 21 și 22 februarie 2018 (f.d. 107-

120 vol. II), respectiv cu depășirea termenului de declarare a acestuia.

Colegiul penal menționează că termenul de recurs este absolut și are caracter

imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de

atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece

legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu

prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Astfel, în urma celor menționate supra, termenul de declarare a recursului împotriva

deciziei instanței de apel a expirat la 19.02.2018, iar atât inculpata Ursu Maria, cât și

inculpatul Rusu Nicolae sau avocatul său au avut reala posibilitate de a face cunoștință

cu materialele cauzei penale și de a declara recurs în termenul stabilit de lege.

Totodată, Colegiul remarcă acel fapt, că legea procesual-penală nu stabilește alte

condiții de calculare a termenului pentru recurs, decât cel prevăzut la art. 422 Cod de

procedură penală, și anume de la data pronunțării deciziei.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal conchide, că termenul de 30 zile

pentru depunerea recursurilor ordinare de către inculpata Ursu Maria și avocatul Brînză

Sergiu în numele inculpatului Rusu Nicolae, a fost depășit, impunându-se în consecință

inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind declarate peste termen.

al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpata Ursu Maria și

avocatul Brînză Sergiu în numele inculpatului Rusu Nicolae, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2017, în cauza penală

20

privindu-i pe Rusu Nicolae Xxxxx și Ursu Maria Xxxxx, pe motiv că sunt depuse peste

termen.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 18 aprilie 2018.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

21