1ra-620/2018 — art. 191 alin. 5 CP; 290 alin. 1 CP

1ra-620/2018 — art. 191 alin. 5 CP; 290 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-620/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Cernomoreț Sergiu, în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2017 în cauza

penală privindu-l pe

Kononov Valeriu Xxxxx, născut la xxxxx, originar din

Xxxxx, Xxxxx, domiciliat în mun. Xxxxx, str. Xxxxx, ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Valeriu Xxxxx, a fost achitat de învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.

191 alin. (5) Cod penal.

Kononov Valeriu Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

290 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 600 unități convenționale,

echivalentul a 12.000 lei.

penală, că în perioada anilor 2011-2014 ar fi însușit ilegal suma de 15.000 euro,

încredințată de către organul de urmărire penală al CCCEC în administrarea

ultimului pentru transmitere controlată lui Bădărău V. și documentarea ulterioară a

unei pretinse infracțiuni de corupție, invocat a fi manifestată prin estorcarea de la

inculpat de către Bădărău V. a sumei de 50.000 euro, concretizată pe parcurs la

90.000 euro, pentru validarea de către administratorul insolvabilității SRL

”NOURCO” și instanța de insolvabilitate a unei creanțe în mărime de 7,5 milioane

lei.

Potrivit învinuirii, acțiunile lui Kononov V., au fost încadrate în baza art. 191

alin. (5) Cod penal și anume –delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a

1

bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului cu folosirea situației de

serviciu, săvârșite în proporții deosebit de mari.

Tot prin aceiași sentință s-a constatat, că Kononov V., posedând permis de

port armă cu țeavă lisă de model ”CBC” calibrul 12, la data de 22 mai 2015, păstra

la domiciliul din mun. Xxxxx str. Xxxxx o cutie cu 16 cartușe de calibru 9mm,

fabricate de uzină și destinate pentru trageri din pistoale cu calibrul 9mm, valabile

pentru tragere, acestea atribuindu-se la categoria muniții și în privința cărora

inculpatul nu deține permisiune specială.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

fapta inculpatului, Kononov V., a fost calificată de drept în baza art. 290 alin. (1) Cod

penal și anume – păstrarea munițiilor fără autorizația corespunzătoare.

parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Kononov V., să fie recunoscut

vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5)

Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În rest,

sentința să fie menținută.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- sunt nefondate argumentele primei instanțe în ce privește lipsa actelor

normative care să indice că inculpatul chiar dacă a recepționat bancnotele cu

anumite serii și numere de la organul de urmărire penală al CCCEC nu putea să

restituie alte bancnote cu alte serii și numere;

- nu și-au găsit confirmarea nici argumentele, că suma de 15.000 euro a fost

transmisă fratelui la păstrare, or acesta este persoană interesată în acest proces,

făcând declarații în favoarea inculpatului;

- declarațiile martorilor, combat versiunea părții apărării, referitoare la

transmiterea banilor, aceștia nefiind scoși din caseta bancară în perioada respectivă

până în anul 2012;

- prima instanță a dat o apreciere eronată probelor prezentate de către organul

de urmărire penală ce contravine prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

2017, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Kononov Valeriu Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare cu

executare în penitenciar de tip închis.

În baza art. 84 alin. (1) și (3) și art. 87 alin. (2) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul total de pedepse, lui Kononov V. i s-a stabilit pedeapsa

definitivă, 8 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip închis și amendă în

mărime de 600 unități convenționale, echivalentul a 12.000 lei, pedepse ce urmează

a fi executate de sine stator.

nu a dat o apreciere cuvenită probelor prezentate de către organul de urmărire

penală, deoarece concluziile acesteia cu privire la achitarea inculpatului, în

2

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, sunt neîntemeiate și

contradictorii analizei și corespunderii acțiunilor inculpatului. Mai mult ca atât, în

partea descriptivă a sentinței, nu se regăsesc nemijlocit probele administrate si

propuse spre examinare instanței judecătorești, precum sunt declarațiile

reprezentantului legal al părții vătămate, declarațiile martorilor audiați în ședința

de judecată și actele procesuale ale acțiunilor de urmărire penală.

Prin urmare, deși prima instanță a dispus achitarea inculpatului, pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, nu a făcut o analiză

a probatoriului administrat la caz și nu a specificat concret care anume element

constitutiv al infracțiunii de delapidare a averii străine, nu se întrunește în acțiunile

acestuia. Astfel, la adoptarea sentinței în privința inculpatului, Kononov V., urma a

soluționa chestiunile prevăzute la art. 385 alin. (1) Cod de procedură penală, luând

în considerație toate mijloacele de probă administrate în cadrul urmăririi penale și

cercetate pe parcursul procesului judiciar.

Instanța de apel a constatat, că în anul 2007, inculpatul, Kononov Valeriu

Xxxxx, a investit în SRL ”NOURCO ”, suma de 7.500.000 lei pentru construcția unui

bloc locativ pe strada Sarmisegetusa, 53, mun. Chișinău, transmițând acești bani,

conform contractelor încheiate, personal directorului societății indicate, adică lui

Butuc T., primind de la acesta chitanțele la dispozițiile de încasare a mijloacelor

bănești.

Ulterior societatea menționată a intrat în proces de insolvabilitate, iar în

privința directorului, Butuc T., de către organul de urmărire penală al

Comisariatului de Poliție Botanica mun. Chișinău, a fost pornită o cauză penală.

Apoi, Bădărău V., pe parcursul lunii iulie 2011, aflându-se în mun. Chișinău,

susținând că are influență asupra administratorului insolvabilității împreună cu

care prin intermediul instanței de judecată care examinează cauza de insolvabilitate

a SRL ”NOURCO ”, a pretins de la Kononov V. mijloace bănești în sumă de 50.000

euro, în scopul de a determina pe judecătorul nominalizat să adopte o soluție

favorabilă lui Kononov V., promițându-i soluționarea întrebării acestuia privind

includerea lui în lista creditorilor SRL ”NOURCO ” cu suma de 7.500.000 lei, bani

investiți anterior de ultimul în construcția unui imobil.

Astfel, în urma discuțiilor întreținute între Kononov V. și Bădărău V., la data

de 11 iulie 2011, ultimul i-a cerut transmiterea unei părți din suma extorcată și

anume 15.000 euro, echivalentul conform cursului oficial al BNM cu suma de

244.200 lei, în calitate de avans pentru validare în calitate de creditor, pe care el

afirma că urmează să o transmită judecătorului Curții de Apel Economice și

administratorului insolvabilității SRL ”NOURCO ”, asupra cărora acesta pretindea

că are influență.

Prin urmare, în cadrul întâlnirilor și discuțiilor întreținute cu Kononov V.,

Bădărău V. a solicitat primului ca suma de bani să fie plasată într-o casetă metalică

bancară în una din băncile comerciale din Chișinău, cu transmiterea lui personal a

uneia din cheile de la camera de păstrare a banilor extorcați lăsați la păstrare.

Nedispunând de suma pretinsă de către Bădărău V. , la data de 13 iulie 2011,

conform deciziei directorului CCCEC privind controlul transmiterii banilor

3

extorcați, aprobată de către Procurorul Anticorupție, prin procesul verbal de

examinare și transmitere a banilor, inculpatul, Kononov V., contra semnătură, a

primit sub responsabilitate proprie în gestiune suma de 15.000 euro în bancnotele

cu seriile și numerele: X06681924578, X04977605297, X05757679875, X01203997574,

X06632834969, X06035767562, X06242335094, X04483889165, XI0450256798,

X04699243865, X03408808223, X06758575922, X05654665361, X07245422858,

XOO174796391, X0586549893, X02076666698, X09081676757, X05041253315,

S00203601868, X06119766551, X07803111395, X07651577189, X07123351088,

X08895656081, X05845565648, X06323349053, N24004868205, U09014010305,

X07389213491, bani extrași din fondul special al CCCEC care este finanțat din

bugetul de stat.

Ulterior, inculpatul a primit instructaj verbal de către angajații CCCEC, ca

banii respectivi să îi păstreze și să îi transmită către Bădărău V., doar în condițiile și

în coordonare prealabilă cu angajații CCCEC, pentru a avea posibilitatea de a

documenta și fixa acțiunile prejudiciabile comise de către Bădărău V.

În continuare, la data de 14 iulie 2011, Bădărău V. sub controlul CCCEC,

împreună cu Kononov V., a plasat prima tranșă a banilor pretinși în sumă de 15.000

euro în caseta metalică bancară nr. 940 a filialei nr. 9, ”Centru”, a Băncii Comerciale

„Mobiasbancă - Grupe Societe Generale", de pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 81

”a” din mun. Chișinău , încheind cu administrația acestei bănci un contract cu nr.

4678 din 14 iulie 2011, pentru depunerea de valori la bancă, urmând ca ulterior să

primească și restul banilor, în dependență de rezultatele acțiunilor lui Bădărău V.

După aceasta, pe parcursul anilor 2011 -2012, Bădărău V., urmărind realizarea

intențiilor sale infracționale până la capăt, din nou l-a contactat pe Kononov V.

numindu-i noi întâlniri pe teritoriul mun. Chișinău, în cadrul cărora a cerut

majorarea sumei extorcate la 90.000 euro și plasarea în cel mai restrâns termen în

safeul bancar indicat a sumei minime de încă 35.000 euro.

Acceptând noile condiții, la data de 12 octombrie 2012, inculpatul, Kononov

V., a plasat împreună cu Bădărău V. suma de 30.000 euro echivalentul sumei de

473.376 lei conform cursului oficial al BNM, bani care de fapt aparțineau unei rude

de ale lui Kononov V., pe care împreună i-a plasat în aceiași casetă metalică

bancară, stabilind condițiile că vor putea retrage banii doar împreună, după care

Bădărău V. va exercita traficul de influență promis.

Kononov V., urmărind de fapt realizarea scopului său cupidant privind

însușirea banilor statului reprezentat de către CCCEC, necoordonând acțiunile sale

cu ofițerii CCCEC, la data de 01 august 2011, 31 octombrie 2012, 05 decembrie 2012,

și la data de 28 decembrie 2012, împreună cu Bădărău V. a ridicat banii plasați în

caseta metalică menționată supra, bani care de fapt i-au fost încredințați lui

Kononov V. pentru a-i transmite și astfel a documenta acțiunile infracționale ale lui

Bădărău V., și a utilizat banii respectivi în scopuri personale.

Mai mult, întru tăinuirea rezultatelor survenite în urma realizării acțiunilor

sale prejudiciabile, în cadrul audierilor suplimentare ale sale în calitate de martor,

din 06 iunie 2014, 17 iulie 2014 și 19 decembrie 2014, inculpatul, Kononov V.,

cunoscând cu certitudine faptul ridicării și cheltuirii mijloacelor financiare ale

4

CCCEC din caseta metalică specificată mai sus, nu a comunicat despre acest fapt

angajaților CNA, sub controlul cărora și-a asumat obligațiunea să acționeze.

Drept urmare a acțiunilor sale infracționale, inculpatul, Kononov V., a însușit

ilegal mijloace bănești în sumă de 15.000 euro, ce aparțineau CCCEC, ca organ

reprezentativ al statului, ce constituia conform cursului oficial al BNM pentru data

de 13 iulie 2011 suma totală de 241.078,5 lei, cauzând astfel bugetului de stat, în

temeiul prevederilor art. 126 alin. (1) Cod penal, (în redacția legii penale în vigoare

la data comiterii infracțiunii) daune în proporții deosebit de mari.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Kononov Valeriu Xxxxx a comis

infracțiunea prevăzută de art. 191 alin. (5) Cod penal, adică, delapidarea averii străine,

și anume însușirea ilegală a bunurilor altei persoane încredințate în administrarea

vinovatului, acțiuni săvârșite în proporții deosebit de mari.

Cu toate că, inculpatul a recunoscut inițial vina ulterior a pledat nevinovat,

instanța de apel a stabilit că vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 191 alin. (5) Cod penal, a fost dovedită prin următoarele probe administrate,

cercetate în prima instanță, ulterior verificate în instanța de apel, și anume:

declarațiile reprezentantului părții vătămate al CCCEC, Iordanov L.; declarațiile

martorilor Bădărău V., Zavtur I., Kononov A., Moraru I. precum și prin materialele

cauzei: procesul-verbal de consemnare a infracțiunii depistate din 21 mai 2015 (f.d.

4 v. 1); procesul-verbal de ridicare a mijloacelor financiare în sumă de 15.000 euro

din 01 iunie 2015 (f.d. 35-44 v. 1); raportul de expertiză nr. 195 din 10 iunie 2015

(f.d. 49-64 v. 1); procesul-verbal de ridicare a documentelor bancare din 25 iunie

2015 (f.d. 75-105 v. 1); procesul-verbal de percheziție din 22 mai 2015 și procesul-

verbal de examinare a documentelor ridicate în cadrul percheziției (f.d. 147-148, 153

v. 1); procesele-verbale de ridicare a documentelor din materialele cauzei penale nr.

2011036468 din 20 iulie 2015 (f.d. 183-193 v. 1); procesul-verbal de examinare a

documentelor din 20 iulie 2015 (f.d. 194-195 v. 1); procesul-verbal de ridicare din 20

martie 2013 (f.d. 207-238 v. 1); procesul-verbal de ridicare a copiei recipisei

prezentate de către Bădărău V. din 21 august 2015 (f.d. 18-20 v. 2).

În contextul expunerilor celor menționate supra, instanța de apel a reiterat, că

în cazul de față și-a găsit confirmare deplină obiectul material al infracțiunii de

delapidare a averii străine, în situația în care din probele administrate la caz, se

atestă clar și exigent că inculpatul a primit suma de 15.000 euro, pe care din intenție

directă a însușit-o, folosind-o în scopuri personale și doar după pornirea în privința

sa a unei cauze penale, acesta a restituit suma de bani vizată, instituției CCCEC.

Instanța de apel a reținut, că de fapt prejudiciul material a fost restituit, însă

totuși, acest prejudiciu material a fost cauzat la momentul pornirii urmăririi penale,

astfel că prin acțiunile sale, inculpatul, Kononov V., pe lângă prejudiciul material

cauzat, a acționat contrar atribuțiilor care de fapt i-au fost atribuite în calitate de

denunțător, adică a însușit suma de bani și i-a folosit nu în scopul destinat, având

intenția și de fapt însușind acești bani, respectiv condiția principală a investigării

infracțiunilor de corupție, o constituie nemijlocit prinderea persoanei în flagrant

delict și depistarea asupra acestuia a mijloacelor bănești, cu seria și numărul

corespunzătoare bancnotelor care au fost transmise denunțătorului. În concluzie,

5

instanța de apel a constatat, că infracțiunea prevăzută la art. 191 Cod penal este o

infracțiune materială, ea se consideră consumată din momentul în care făptuitorul

obține posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune ilegal de bunurile altuia la

propria sa dorință.

În consecință instanța de apel a stabilit, că acțiunile inculpatului întrunesc

elementele infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a notat asupra corectitudinii soluției primei

instanțe, în partea încadrării acțiunilor inculpatului, pentru comiterea infracțiunii

de păstrare fără autorizația corespunzătoare a munițiilor, infracțiune prevăzută de

art. 290 alin. (1) Cod penal.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel conducându-se de prevederile art. 6, 7,

61, 75-78 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunilor comise, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, faptul că are studii superioare, este căsătorit,

are la întreținere o persoană în etate, este angajat în calitate de director interimar în

cadrul ”Svil-Agro” SRL, nu dispune de careva titluri speciale, grade de calificare și

distincții de stat, nu are grad de invaliditate, anterior a fost condamnat, însă

antecedentul penal este stins, prin urmare instanța a reținut, că față de inculpat

urmează a fi aplicată sancțiunea penală sub formă de închisoare.

Cernomoreț S., în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, cu

menținerea sentinței.

În motivarea recursului, autorul invocă:

- instanța de apel nu a supus examinării și aprecierii proprii probele

prezentate, preluând argumentele și concluziile organului de urmărire penală;

- suma de bani care a fost transmisă lui Kononov V., nu au fost transmiși

pentru a fi păstrați în celula bancară, dar pentru a fi realizată acțiunile de urmărire

penală și investigațiile operative, - transmiterea sub control a banilor lui Bădărău V.;

- din declarațiile martorului, Kononov A., se atestă faptul, că inculpatul nu a

avut intenția de a însuși ilegal banii în sumă de 15.000 euro, aceștia fiind transmiși

primului pentru a fi păstrați, iar la solicitare returnați;

- Kononov V. nu avea calitate de administrator, având o singură sarcină de a

transmite lui Bădărău V. banii în sumă de 15.000 euro, în cadrul cauzei penale nr.

2011036468, asemenea atribuții nu au fost documentate, iar martorii acuzării și

procurorii se referă la o careva ”înțelegere verbală”;

- fapta lui Kononov V. nu conține elementele componenței de infracțiune

prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând de a-l respinge, deoarece recurentul își motivează recursul prin

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, astfel motivele de reapreciere a

probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală. Mai mult, criticile formulate de acesta nu sunt motivate sub aspectul casării

6

hotărârii recurate, ca fiind ilegală sau reaprecierea probelor în modul propus de

către autor nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod

de procedură penală.

Din cuprinsul recursului declarat de către avocat se reține, că aceasta invocă ca

temeiuri de drept pct. 6), 8) și 12) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și

anume, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru repararea erorilor de

drept comise de instanțele de fond și apel în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția; nu au fost întrunite elementele infracțiunii; faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

În esență, recurentul critică hotărârea adoptată de instanțele de apel din motiv

că aceasta nu au dat o apreciere corespunzătoare probelor cercetate, astfel în opinia

autorului acestea nu demonstrează vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, totodată partea apărării nu a contestat

hotărârile instanțelor de fond ce ține de condamnarea inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal.

În continuare, instanța de recurs ținând cont de cele menționate supra și de

motivele recursului înaintat se va expune doar în limitele pretențiilor invocate de

către partea apărării.

Prin urmare, verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal conchide, că acestea sunt vădit neîntemeiate, iar instanța de apel

întemeiat a casat parțial sentința atacată, a respectând prevederile legale, a adoptat o

soluție corectă. Totodată, instanța de recurs apreciază, că decizia instanței de apel

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care

această instanță le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare

conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.

În același context, Colegiul penal menționează, că deși art. 6 § 1 al Convenției

obligă instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile, însă Curtea a specificat că

acest lucru nu impune un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de parte (Van

de Hurk v. the Netherlands). Modul în care se aplică obligația de a motiva hotărârile

judecătorești poate varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat în lumina

circumstanțelor cauzei (Hiro Balani v. Spain).

Așadar, Colegiul penal, analizând textul deciziei recurate constată că, instanța

de apel în hotărârea sa, a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art. 101

7

Cod de procedură penală, întemeiat stabilind situația de fapt, împrejurările și

încadrarea juridică a infracțiunii comise de către inculpat, nefiind încălcate

prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar hotărârea

adoptată cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția. Deși, instanța de apel

nu s-a pronunțat minuțios asupra fiecărui motiv invocat în apel, temeiul de casare

prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu este incident în

prezenta cauză, iar cu privire la alegațiile recurentului invocate, precum că instanța

de apel nu și-a motivat corespunzător soluția de condamnare adoptată în privința lui

Kononov V. preluând concluziile din rechizitoriu, instanța de recurs remarcă

considerentele rezultate din jurisprudența constantă a Curții Europene, potrivit

cărora motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului, ce nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de

amănunt, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de

vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale. Deci, investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești examinând suplimentar probele prezentate,

audiind martorii a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal.

Cât privește motivele invocate în apel referitoare la faptul, că inculpatul nu a

fost investit cu careva calități procesuale (administrator) de către CCCEC, prin urmare

lipsa vinovăției acestuia, precum și argumentele invocate în acest sens, Colegiul

penal se va expune asupra acestora la sinteza incidenței temeiului pentru recurs

prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs reține că, recurentul invocă în prezenta speță

concomitent temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală. Însă, din conținutul recursului declarat Colegiul atestă, că în

opinia părții apărării, inculpatul nu este subiectul infracțiunii imputate, deoarece

acesta nu a fost investit cu careva calități procesuale (administrator) de către CCCEC,

considerând astfel că în prezenta speță vina lui Kononov V. nu a fost dovedită. Deci,

în atare împrejurări, instanța de recurs consideră, că de fapt autorul recursului

declarat, invocă temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, prin prisma neîntrunirii elementelor infracțiunii prevăzute de art.

191 alin. (5) Cod penal în acțiunile inculpatului, solicitând în cele din urmă achitarea

ultimului. Respectiv, este alogică invocarea concomitentă și a temeiului pentru

recurs stipulat la pct. 12) al aceleiași norme, precum că faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, fiindcă în asemenea abordare se subînțelege că totuși

inculpatul a săvârșit o careva infracțiune, însă aceasta nu a fost încadrată juridic

corect. Totodată, din conținutul recursului nici nu se atestă o argumentare

desfășurată a acestui temei pentru recurs.

Pe această linie de considerente, Colegiul penal va examina recursul prin

prisma incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a

fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

8

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

Potrivit lucrărilor dosarului se constată, că inculpatul a fost învinuit, recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 191 alin. (5) Cod penal și anume –delapidarea averii

străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea

vinovatului cu folosirea situației de serviciu, săvârșite în proporții deosebit de mari.

În cauza supusă judecării Colegiul consideră, că instanța de apel corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului, Kononov V., în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191

alin. (5) Cod penal.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Din textul recursului, se reține că unul din argumentele de bază este că

inculpatul nu a fost investit cu careva calități procesuale (administrator) de către

CCCEC prin urmare lipsesc semnele subiectului infracțiunii precum și latura

obiectivă.

Din studiul hotărârilor judecătorești, în prezenta speță, se constată că instanța

apel a audiat pe viu și a indicat amănunțit declarațiile reprezentantului părții

vătămate CNA, Iordanov L., a martorilor Bădărău V., Zavtur I., Kononov A., Moraru

I., pe care le-a indicat ca un probatoriu al vinovăției inculpatului. Totodată, just au

fost respinse argumentele apărării, precum că inculpatul nu a fost investit cu careva

calități procesuale (administrator) de către CCCEC, or potrivit declarațiilor martorilor,

acesta la denunțul său a primit în calitate de martor-denunțător (în administrare)

suma de 15.000 euro, confirmat prin procesul verbal din data de 13 iulie 2011 (f.d.

87-93 v. 1), unde este menționat expres, că lui Kononov V., i se transmit 30 bancnote

cu nominalul de 500 euro, ne marcate cu careva inscripții, iar seria bancnotelor au

fost transcrise si introduse în procesul-verbal. Prin urmare, inculpatul a primit

indicații verbale de la organul de urmărire penală (fapt firesc) referitor la

transmiterea controlată a banilor către Bădărău V., astfel inculpatul cunoștea foarte

bine, că anume aceste bancnote (indicate în procesul-verbal) urmează să le transmită,

pentru ca ulterior acestea să fie depistați la persoanele implicate în actul de corupție.

În continuare, în urma înțelegerii între Kononov V. și Bădărău V. suma de bani

a fost plasată în caseta metalică bancară nr. 940 a filialei nr. 9, ”Centru”, a Băncii

Comerciale „Mobiasbancă - Grupe Societe Generale", de pe bd. Ștefan cel Mare și

Sfânt, nr. 81 ”a” din mun. Chișinău , încheind cu administrația acestei bănci un

contract cu nr. 4678 din 14 iulie 2011, acțiuni ce au fost coordonate cu angajații

CCCEC. Mai mult, Kononov V. în perioada de timp 2011-2015, comunica periodic cu

organul de urmărire penală, primea careva indicații de la CCCEC, ulterior reformată

în CNA, și comunica acestora etapa la care se afla operațiunea.

9

Astfel, intenția de a intra în posesia banilor se manifestă, prin ceea că la data de

14 februarie 2014, Kononov V., a reziliat cu banca sus menționată contractul cu nr.

4678 din 14 iulie 2011 și fără a comunica organului de urmărire penală a intrat în

posesia banilor, folosindu-i după bunul plac, respectiv argumentele că i-a transmis la

păstrare fratelui sunt declarative, deoarece acesta știa că banii erau destinați unei

operațiuni ce presupunea deconspirarea unui act de corupție și cunoștea foarte bine,

că pentru a solda cu succes această operațiune era nevoie anume de bancnotele

transmise lui, sau inculpatul dacă transmitea într-adevăr suma spre păstrare fratelui

acesta urma să îi comunice că aceste bancnote urmează a fi păstrate intacte, deoarece

au calitate procesuală, ca fiind probe în cazul actului de corupție.

Din studiul hotărârilor judecătorești, în prezenta speță, se constată că,

concluziile instanței de apel privind vinovăția inculpatului în cele incriminate, au

fost bazate pe cumulul de probe enunțat în pct. 5 al prezentei decizii. Așa cum reiese

în mod evident din lucrările dosarului, instanța de apel a dat deplină eficiență

probelor cercetate, evaluându-le în mod unitar și evidențiind aspectele concordante

care confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii, ce i-a fost imputată

prin rechizitoriu.

După cum rezultă din textul deciziei, instanța de apel a descris conținutul

acestor probe în modul în care martorii și reprezentantul părții vătămate au relatat

informațiile cunoscute de ei și care întemeiat au permis de a conchide vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal și

art. 191 alin. (5) Cod penal, făcând o apreciere obiectivă și corectă a tuturor probelor.

Generalizând cele expuse mai sus, Colegiul penal, apreciază ca juste concluziile

instanței de apel, privind constatarea vinovăției inculpatului Kononov V. în

săvârșirea infracțiunilor imputate, fiind prezente toate elementele acestor infracțiuni,

deduse din cumulul probelor administrate la caz.

Din considerentele expuse, Colegiul penal concluzionează că recursul declarat

este neîntemeiat și urmează a fi respins ca vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul, Cernomoreț

Sergiu, în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 22 noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Kononov Valeriu

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 18 aprilie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

10