1ra-525/18 — Art.186 alin.5 CP

Prima instanță: 03.09.2012 - 30.12.2017;

Instanța de apel: 12.04.2016 - 28.11.2017;

Instanța de recurs: 02.02.2018 - 14.03.2018. CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 30 decembrie 2015, Țuvrilă Ion, Chimp Tudor, Burlacu Ivan, Vetrici Vitalie și Brînză Marcel au fost achitați de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de către aceștia. Acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul părții vătămate Paladi Ion împotriva lui Țuvrilă Ion, Chimp Tudor, Burlacu Ivan, Vetrici Vitalie și Brînză Marcel a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. 2. Potrivit sentinței s-a constatat că prin rechizitoriu, inculpaților Țuvrilă Ion, Chimp Tudor, Burlacu Ivan, Vetrici Vitalie și Brînză Marcel li s-au incriminat următoarele. 1 Țuvrilă Ion, pe parcursul anului 2011, activând la depozitul SC „Lemaliv Lux” SRL din str.Cojocarilor 1, mun.Chișinău în calitate de hamal, împreună cu Chimp Tudor, Burlacu Ivan, Vetrici Vitalie, Brînză Marcel și persoana în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în procedură separată, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin înțelegere prealabilă, în baza unui plan bine chibzuit, cu repartizarea rolurilor, au sustras bunuri materiale aflate la balanța societății, preconizate pentru realizare, în valoare de 804616 lei. Ulterior, o parte din aceste bunuri au fost realizate de către inculpați în locurile de comercializare a acestora, iar o parte le-au folosit în interese personale, cauzându-i persoanei juridice SC „Lemaliv Lux” SRL un prejudiciu material în proporții deosebit de mari. Chimp Tudor, pe parcursul anului 2011, activând la depozitul SC „Lemaliv Lux” SRL în calitate de hamal, împreună cu Țuvrilă Ion, Burlacu Ivan, Vetrici Vitalie, Brînză Marcel și persoana în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în procedură separată, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin înțelegere prealabilă în baza unui plan bine chibzuit, cu repartizarea rolurilor, au sustras bunuri materiale aflate la balanța societății, preconizate pentru realizare, în valoare de 804616 lei. Ulterior, o parte din aceste bunuri au fost realizate de către inculpați în locurile de comercializare a acestora, iar o parte le-au folosit în interese personale, cauzându-i persoanei juridice SC „Lemaliv Lux” SRL un prejudiciu material în proporții deosebit de mari. Burlacu Ivan, pe parcursul anului 2011, activând la depozitul SC „Lemaliv Lux” SRL în calitate de hamal, împreună cu Țuvrilă Ion, Chimp Tudor, Vetrici Vitalie, Brînză Marcel și persoana în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în procedură separată, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin înțelegere prealabilă în baza unui plan bine chibzuit, cu repartizarea rolurilor, au sustras bunuri materiale aflate la balanța societății, preconizate pentru realizare, în valoare de 804616 lei. Ulterior, o parte din aceste bunuri au fost realizate de către inculpați în locurile de comercializare a acestora, iar o parte le-au folosit în interese personale, cauzându-i persoanei juridice SC „Lemaliv Lux” SRL un prejudiciu material în proporții deosebit de mari. Vetrici Vitalie, pe parcursul anului 2011, împreună cu Țuvrilă Ion, Chimp Tudor, Burlacu Ivan, Brînză Marcel și persoana în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în procedură separată, activând la SC „Lemaliv Lux” SRL, în calitate de hamal, în baza unui plan bine chibzuit, prin repartizare de roluri, urmărind în continuare scopul obținerii unor venituri ilegale, prin sustragerea bunurilor altei persoane, creându-și condiții speciale în acest sens, prin folosirea repetată și frauduloasă a unora și acelorași tichete întocmite de către manageri, pentru eliberarea mărfurilor, pe ascuns au sustras bunuri materiale, în special vopsea, toate aflate la balanța societății, păstrate în depozitele din str.Cojocarilor 1, mun.Chișinău, și preconizate pentru realizare. Marfa respectivă era sustrasă, în unele cazuri cu automobilul de model „Seat Iaca”, cu n/î XXXXX, aflat în posesia lui Țuvrilă Ion, iar în alte cazuri cu mijlocul de transport cu care activa persoana în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în procedură separată în calitate de taximetrist. Bunurile erau transportate în locuri speciale pentru realizare, iar banii obținuți prin vânzare îi împărțeau între ei, cauzându-i persoanei juridice SC „Lemaliv Lux” SRL un prejudiciu material în sumă de 804616 lei, fapt confirmat prin Actul de revizie din 07.03.2012, întocmit de către colaboratorii CCCEC, ceea ce constituie proporții deosebit de mari. Brînză Marcel, pe parcursul anului 2011, împreună cu Țuvrilă Ion, Chimp Tudor, Burlacu Ivan, Vetrici Vitalie și persoana în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în procedură separată,, activând la SC „Lemaliv Lux” SRL, în calitate de hamal, în baza unui plan bine chibzuit, prin repartizare de roluri, urmărind în continuare scopul obținerii unor venituri ilegale prin sustragerea bunurilor altei persoane, creându-și condiții speciale 2 în acest sens, prin folosirea repetată și frauduloasă a unora și acelorași tichete întocmite de către manageri, pentru eliberarea mărfurilor, pe ascuns au sustras bunuri materiale, în special vopsea, toate aflate la balanța societății, păstrate în depozitele din str.Cojocarilor 1, mun.Chișinău, și preconizate pentru realizare. Marfa respectivă era sustrasă, în unele cazuri cu automobilul de model „Seat Iaca”, cu n/î XXXXX, aflat în posesia lui Țuvrilă Ion, iar în alte cazuri cu mijlocul de transport cu care activa persoana în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în procedură separată, în calitate de taximetrist. Bunurile erau transportate în locuri speciale pentru realizare, iar banii obținuți prin vânzare îi împărțeau între ei, cauzându-i persoanei juridice SC „Lemaliv Lux” SRL un prejudiciu material în sumă de 804616 lei, fapt confirmat prin Actul de revizie din 07.03.2012, întocmit de către colaboratorii CCCEC, ceea ce constituie proporții deosebit de mari. 3. Împotriva sentinței au declarat apeluri: - procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații I.Țuvrilă, T.Chimp, V.Vetrici și M.Brînză să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.186 alin.(5) Cod penal, la câte 10 ani închisoare, fiecare, iar I.Burlacu în baza aceleiași norme, la 9 ani închisoare, invocând că instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei și eronat a dispus achitarea inculpaților; - instanța și-a bazat sentința de achitare, în special pe declarațiile inculpaților; - instanța nu s-a expus referitor la divergențele din declarațiile reprezentantului părții vătămate, I.Paladi, ale martorului E.Paladi și ale inculpatului I.Țuvrilă; - nu a ținut cont de declarațiile martorului E.Margine, care a declarat că I.Țuvrilă a vândut consătenilor vopsea în sumă de 12-14 mii lei; - instanța nu a ținut cont nici de Actul de revizie tematică a activității economico- financiară a SC „Lemaliv Lux” SRL din 07.03.2012, potrivit căruia, în rezultatul inventarierii din 26.11.2011, la depozitul persoanei juridice SC „Lemaliv Lux” SRL a fost depistată lipsa bunurilor materiale în sumă de 965539 lei, inclusiv TVA în mărime de 160923 lei; - inculpatul I.Burlacu și-a recunoscut vina și i-a restituit părții vătămate suma de 48000 lei, fiind încheiată între aceștia o tranzacție de împăcare, care însă nu a fost acceptată de către instanță, invocând că infracțiunea comisă nu permite adoptarea unei hotărâri în acest sens; - avocatul V.Pîslaru în numele părții vătămate SC „Lemaliv Lux” SRL, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații să fie recunoscuți vinovați în comiterea infracțiunii imputate, cu aplicarea unei pedepse maxime prevăzută de art.186 alin.(5) Cod penal, invocând că instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei și eronat a dispus achitarea inculpaților; - inculpatul I.Burlacu și-a recunoscut vina și i-a restituit părții vătămate suma de 48000 lei, fiind încheiată între aceștia o tranzacție de împăcare, care însă nu a fost acceptată de către instanță, invocând că infracțiunea comisă nu permite adoptarea unei hotărâri în acest sens; - instanța a apreciat critic declarațiile inculpatului I.Burlacu, fără să le combată prin probele administrate de organul de urmărire penală, în special declarațiile martorilor I.Paladi, E.Paladi, V.Manole, M.Dicusar.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017, apelurile declarate de către procuror și avocatul V.Pîslaru în numele părții vătămate SC „Lemaliv Lux” SRL au fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care I.Țuvrilă, T.Chimp, I.Burlacu, V.Vetrici și M.Brînză au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.186 alin.(2) lit.b) și d) Cod penal la amendă în mărime de câte 600 unități convenționale, fiecare. Acțiunea civilă a fost respinsă. Pentru pronunțarea soluției date instanța de apel a constatat că: 3 Țuvrilă Ion, pe parcursul anului 2011, activând la depozitul SC „Lemaliv Lux” SRL din str.Cojocarilor 1, mun.Chișinău în calitate de hamal, împreună cu Chimp Tudor, Burlacu Ivan, Vetrici Vitaliem, Brînză Marcel și persoana în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în procedură separată, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin înțelegere prealabilă, în baza unui plan bine chibzuit, cu repartizarea rolurilor, au sustras bunuri materiale aflate la balanța societății, preconizate pentru realizare, în valoare de 48000 lei, pe care ulterior, o parte din aceste bunuri au fost realizate de către inculpați în locurile de comercializare a acestora, iar o parte le-au folosit în interese personale, cauzându-i persoanei juridice SC „Lemaliv Lux” SRL un prejudiciu material în proporții considerabile. Chimp Tudor, pe parcursul anului 2011, activând la depozitul SC „Lemaliv Lux” SRL în calitate de hamal, împreună cu Țuvrilă Ion, Burlacu Ivan, Vetrici Vitalie, Brînză Marcel și persoana în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în procedură separată, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin înțelegere prealabilă în baza unui plan bine chibzuit, cu repartizarea rolurilor, au sustras bunuri materiale aflate la balanța societății, preconizate pentru realizare, în valoare de 48000 lei, pe care ulterior, o parte din aceste bunuri au fost realizate de către inculpați în locurile de comercializare a acestora, iar o parte le-au folosit în interese personale, cauzându-i persoanei juridice SC „Lemaliv Lux” SRL un prejudiciu material în proporții considerabile. Burlacu Ivan, pe parcursul anului 2011, activând la depozitul SC „Lemaliv Lux” SRL în calitate de hamal, împreună cu Țuvrilă Ion, Chimp Tudor, Vetrici Vitalie, Brînză Marcel și persoana în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în procedură separată, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin înțelegere prealabilă în baza unui plan bine chibzuit, cu repartizarea rolurilor, au sustras bunuri materiale aflate la balanța societății, preconizate pentru realizare, în valoare de 48000 lei, pe care ulterior, o parte din aceste bunuri au fost realizate de către inculpați în locurile de comercializare a acestora, iar o parte le-au folosit în interese personale, cauzându-i persoanei juridice SC „Lemaliv Lux” SRL un prejudiciu material în proporții considerabile. Vetrici Vitalie, pe parcursul anului 2011, împreună cu Țuvrilă Ion, Chimp Tudor, Burlacu Ivan, Brînză Marcel și persoana în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în procedură separată, activând la SC „Lemaliv Lux” SRL, în calitate de hamal, în baza unui plan bine chibzuit, prin repartizare de roluri, urmărind în continuare scopul obținerii unor venituri ilegale, prin sustragerea bunurilor altei persoane, creându-și condiții speciale în acest sens, prin folosirea repetată și frauduloasă a unora și acelorași tichete întocmite de către manageri, pentru eliberarea mărfurilor, pe ascuns au sustras bunuri materiale, în special vopsea, toate aflate la balanța societății, păstrate în depozitele din str.Cojocarilor 1, mun.Chișinău, și preconizate pentru realizare. Marfa respectivă era sustrasă, în unele cazuri cu automobilul de model „Seat Iaca”, cu n/î XXXXX, aflat în posesia lui Țuvrilă Ion, iar în alte cazuri cu mijlocul de transport cu care activa persoana în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în procedură separată în calitate de taximetrist. Bunurile erau transportate în locuri speciale pentru realizare, iar banii obținuți prin vânzare îi împărțeau între ei, cauzându-i persoanei juridice indicate un prejudiciu material în sumă de 48000 lei, ceea ce constituie proporții considerabile. Brînză Marcel, pe parcursul anului 2011, împreună cu Țuvrilă Ion, Chimp Tudor, Burlacu Ivan, Vetrici Vitalie și persoana în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în procedură separată, activând la SC „Lemaliv Lux” SRL în calitate de hamal, în baza unui plan bine chibzuit, prin repartizare de roluri, urmărind în continuare scopul obținerii unor venituri ilegale prin sustragerea bunurilor altei persoane, creându-și condiții speciale în acest sens, prin folosirea repetată și frauduloasă a unora și acelorași tichete întocmite de 4 către manageri, pentru eliberarea mărfurilor, pe ascuns au sustras bunuri materiale, în special vopsea, toate aflate la balanța societății, păstrate în depozitele din str.Cojocarilor 1, mun.Chișinău, și preconizate pentru realizare. Marfa respectivă era sustrasă, în unele cazuri cu automobilul de model „Seat Iaca”, cu n/î XXXXX, aflat în posesia lui Țuvrilă Ion, iar în alte cazuri cu mijlocul de transport cu care activa persoana în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în procedură separată în calitate de taximetrist. Bunurile erau transportate în locuri speciale pentru realizare, iar banii obținuți prin vânzare îi împărțeau între ei, cauzându-i persoanei juridice SC „Lemaliv Lux” SRL un prejudiciu material în sumă de 48000 lei, ceea ce constituie proporții considerabile. Pentru cele constatate supra, instanța de apel a pus la bază declarațiile inculpaților I.Țuvrilă, V.Vetrici, M.Brînză, T.Ghimp, care nu și-au recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate, a inculpatului I.Burlacu, care a recunoscut vina indicând că împreună cu ceilalți inculpați a participat la sustragerea bunurilor părții vătămate și i-a restituit acestuia prejudiciul material cauzat în sumă de 48000 lei, însă nu cunoaște ce marfă era sustrasă și cantitatea ei, ale reprezentantului părții vătămate, I.Paladi, care a descris amănunțit procedura de eliberare a mărfii din depozit, considerând că inculpații au sustras bunuri materiale în suma indicată în rechizitoriu, ale martorilor E.Paladi, I.Sîrbu, V.Manole, M.Dicusar, E.Margine. Instanța a reținut că, deși inculpații I.Țuvrilă, V.Vetrici, M.Brînză, T.Ghimp nu și- au recunoscut vinovăția în sustragerea bunurilor părții vătămate, faptul dat nu echivalează cu achitarea lor, de vreme ce există probe care dovedesc cert că dânșii au sustras bunurile părții vătămate în mărimea în care a fost stabilită de instanța de apel, adică în valoare de 48000 lei, fapt ce s-a dovedit prin declarațiile inculpatului I.Burlacu, care deși nu și-a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii imputate, totuși acesta a declarat că i-a restituit părții vătămate prejudiciul material în sumă de 48000 lei. Astfel, instanța de apel, dând o nouă apreciere probelor administrate în faza urmăririi penale, cercetate în prima instanță și suplimentar în instanța de apel, precum și apreciind probele noi prezentate instanței, examinându-le conform art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, a stabilit că vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 Cod penal este pe deplin dovedită, totodată constatând că în cauză nu s-au prezentat probe incontestabile ce ar confirma învinuirea înaintată inculpaților în baza alin.(5) al normei pre-citate, acțiunile inculpaților de fapt, încadrându-se în alin.(2) lit.b) și d) al normei penale, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două sau mai multe persoane, în proporții considerabile. Pe de altă parte, instanța de apel a constatat că nu este stabilită cantitatea exactă a mărfii sustrase, suma de 804616 lei fiind una abstractă, or, nu este indicată categoria mărfii, numărul unităților, denumirea acestora și costul fiecăreia. La aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, în conformitate cu prevederile art.61, 75 Cod penal, ținând cont de scopul pedepsei penale în raport cu personalitatea inculpaților și faptele comise, instanța de apel a conchis că corijarea și reeducarea inculpaților poate avea loc prin stabilirea unei pedepse sub formă de amendă. Totodată, instanța de apel a considerat nefondată solicitarea părții vătămate privind admiterea integrală a acțiunii civile, pe motiv că nu a fost demonstrat prin probe indubitabile cauzarea prejudiciului material invocat în cauză.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare: - procurorul care, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași 5 instanță de apel, pe motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită; - instanța nu a dezvăluit în decizia pronunțată motivele reâncadrării acțiunile inculpaților din prevederile alin.(5) în cele ale alin.(2) lit.b), d) art.186 Cod penal; - instanța a apreciat arbitrar probele administrate de organul de urmărire penală în favoarea învinuirii în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) Cod penal, micșorând gradul de pericol social al faptei săvârșite; - cauzarea prejudiciului material în proporții deosebit de mari este pe deplin dovedită prin cumulul de probe administrat la respectiva cauză penală și anume, prin declarațiile reprezentantului părții vătămate I.Paladi, ale martorilor E.Margine, E.Paladi, I.Sîrbu, V.Manole, M.Dicusar și Actul de revizie tematică a activității economico-financiară a SC „Lemaliv Lux” SRL din 07.03.2012, potrivit căruia, în rezultatul inventarierii din 26.11.2011, la depozitul persoanei juridice a fost depistată lipsa bunurilor materiale în sumă de 965539 lei, inclusiv TVA în mărime de 160923 lei, iar instanța nu a motivat de ce a considerat că inculpații au sustras bunuri în valoare doar de 48000 lei; - inculpatul I.Burlacu și-a recunoscut vina și i-a restituit părții vătămate suma de 48000 lei, fiind încheiată între aceștia o tranzacție de împăcare, care însă nu a fost acceptată de către instanță, invocând că infracțiunea comisă nu permite adoptarea unei hotărâri în acest sens; - instanța de apel urma să aprecieze critic declarațiile inculpaților, precum că până la inițierea urmăririi penale au făcut declarații scrise în biroul reprezentantului părții vătămate I.Paladi, unde de frică au recunoscut că au sustras bunuri din depozit, deoarece acestea au fost combătute prin declarațiile reprezentantului părții vătămate; - avocatul V.Pîslaru în numele părții vătămate SC „Lemaliv Lux” SRL care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, pe motiv că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța a apreciat arbitrar probele și eronat a stabilit că prejudiciul cauzat persoanei juridice este de 48000 lei, reieșind din faptul că inculpatul I.Burlacu a declarat că a restituit părții vătămate această sumă; - instanța a neglijat Actul de revizie tematică a activității economico- financiară a SC „Lemaliv Lux” SRL din 07.03.2012, potrivit căruia, în rezultatul inventarierii din 26.11.2011, la depozitul persoanei juridice a fost depistată lipsa bunurilor materiale în sumă de 965539 lei, inclusiv TVA în mărime de 160923 lei; - instanța a respins acțiunea civilă fără a motiva decizia în această parte; - deși a indicat că admite apelurile declarate de către procuror și avocatul V.Pîslaru, de fapt apelurile nu au fost admise, or, apelanții au solicitat recunoașterea și condamnarea inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) Cod penal și nu în cea prevăzută de art.186 alin.(2) lit.b) și d) Cod penal.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestora din următoarele considerente. Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel. Potrivit art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În susținerea recursului, recurenții invocă temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi 6 supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursurile declarate, Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare. După cum rezultă din conținutul recursurilor, autorii acestora invocă aprecierea arbitrară a probelor administrate de către organul de urmărire penală, fapt ce a dus la aprecierea eronata a prejudiciului material cauzat persoanei juridice SC „Lemaliv Lux” SRL și recalificarea acțiunilor inculpaților din prevederile art.186 alin.(5) în cele ale art.186 alin.(2) lit.b) și d) Cod penal. Colegiul constată că instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate în cauză, le-a dat o apreciere justă, din punct de vedere al pertinenței și concludenței, și a conchis asupra vinovăției inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 Cod penal, totodată însă, stabilind că mărimea prejudiciului material cauzat prin infracțiune nu este probată, cu excepția sumei de 48000 lei, care constituie prejudiciu material în mărime considerabilă și nu în proporții deosebit de mari, precum a fost înaintată învinuirea. Astfel, instanța de apel a făcut o analiză completă a tuturor probelor și circumstanțelor cauzei, stabilind corect că inculpații urmează să fie condamnați în baza art.186 alin.(2) lit.b) și d) Cod penal. Colegiul atestă că, potrivit art.51, 52 și 113 alin.(1) Cod penal, temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvârșită, iar componența infracțiunii, stipulată în legea penală, reprezintă temeiul juridic al răspunderii penale. Răspunderii penale este supusă numai persoana vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală. Se consideră componență a infracțiunii totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept infracțiune concretă. Componența infracțiunii reprezintă baza juridică pentru calificarea infracțiunii potrivit unui articol concret din prezentul cod. Se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Reieșind din prevederile art.186 alin.(5) Cod penal, pentru ca fapta săvârșită să poată fi încadrată în aceste prevederi, dauna cauzată de inculpați prin infracțiune urma să fie în proporții deosebit de mari care, potrivit art.126 alin.(11) Cod penal, în speță, depășește 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, în vigoare la momentul săvârșirii faptei, stabilite prin hotărârea Guvernului nr.968 din 18.10.2010, adică de 3300 lei, ceea ce constituie suma de 130000 lei. Potrivit rechizitoriului, inculpații sunt acuzați de organul de urmărire penală în faptul că au sustras bunuri materiale care aparțineau părții vătămate - SC „Lemaliv Lux” SRL în valoare de 804616 lei. Însă, nici în cadrul urmăririi penale, nici în cadrul cercetării judecătorești, nu au fost prezentate probe obiective, care ar confirma că inculpații au sustras bunuri materiale în suma menționată, învinuirea adusă inculpaților în acest sens nefiind dovedită prin careva probe incontestabile. Astfel, argumentele părții acuzării, precum că inculpații au sustras marfă din depozit în sumă de 804616 lei, nu pot fi reținute, deoarece în confirmarea faptului dat nu au fost prezentate careva dovezi certe. Prin urmare, instanța de recurs consideră că instanța de apel întemeiat nu a reținut în sarcina inculpaților sustragerea bunurilor materiale în suma indicată în rechizitoriu de 804616 lei, deoarece însăși învinuirea înaintată inculpaților nu este clară și precisă, din 7 care s-ar deduce ce bunuri au fost sustrase de aceștia, pentru a putea constata care bunuri au fost sustrase, denumirea și cantitatea acestor bunuri, cât și prețul lor. Colegiul penal atestă că, potrivit art.281 alin.(2), 296 alin.(2) Cod de procedură penală, actul de învinuire trebuie să cuprindă formularea învinuirii cu indicarea datei și locului, mijloacelor și modului de săvârșire a infracțiunii și consecințele ei, motivelor și semnelor calificative pentru încadrarea juridică a faptei. Conform ordonanțelor de punere sub învinuire, inculpații sunt acuzați că au sustras ,,bunuri materiale aflate la balanța societății, preconizate pentru realizare, în valoare de 804616 lei, …cauzându-i persoanei juridice SC „Lemaliv Lux” SRL un prejudiciu material în proporții deosebit de mari”. În pofida prevederilor enunțate supra, organul de urmărire penală nu a indicat și nici constatat în ordonanțele menționate și nici în rechizitoriu, ce bunuri materiale au sustras inculpații, denumirea, cantitatea și costul acestora. Prin urmare, rezultă că învinuirea înaintată inculpaților în această parte este una incorectă, incompletă și neclară. Colegiul penal atestă că, conform art.8 alin.(l) Cod de procedură penală, persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă, mai mult ca atât nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa. Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului. Instanța de recurs precizează că, potrivit art.24 alin.(1)-(2) Cod de procedură penală, urmărirea penală, apărarea și judecarea cauzei sunt separate și se efectuează de diferite organe și persoane. Instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Consecvent, potrivit art.389 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri. Astfel, reieșind din materialul probator administrat și pus la baza învinuirii inculpaților, acuzarea nu a prezentat dovezi care ar confirma cu certitudine cantitatea exactă a bunurilor sustrase, categoria mărfii, denumirea și valoarea acestora. Or, având în vedere rolul acuzatorului în procesul penal, acesta trebuia să întreprindă toate măsurile și să prezinte toate probele plauzibile întru justificarea învinuirii și prejudiciului material invocat a fi cauzat părții vătămate prin infracțiune. Or, după cum s-a menționat mai sus, potrivit art.24 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, instanța de judecată nu-și poate asuma rolul părții acuzării și în virtutea art.389 alin.(1) și (2), poate pronunța o sentință de condamnare doar în baza unor probe, care să dovedească cu certitudine și fără echivoc învinuirea adusă. Colegiul penal reține că instanța de apel corect a conchis că prejudiciul material cauzat nu poate fi constatat într-o mărime mai mare decât cea de 48000 lei, sumă recunoscută de către inculpatul I.Burlacu, prin restituirea acesteia părții vătămate. Respectiv, reieșind din prevederile art.126 alin.(2) Cod penal, instanța de apel corect a stabilit că dauna adusă persoanei juridice SC „Lemaliv Lux” SRL fiind dovedită doar în mărime de 48000 lei, este considerabilă și astfel, corect a recalificat acțiunile 8 inculpaților în prevederile art.186 alin.(2) lit.b) și d) Cod penal - sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Într-o altă ordine de idei, Colegiul penal sesizează că criticile aduse deciziei instanței de apel sunt bazate pe aprecierea probelor. În acest context, Colegiul penal menționează că acest temei nu se încadrează în cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală. Aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, iar dezacordul unei părți în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. Cu referire la argumentul avocatului V.Pîslaru în numele părții vătămate SC „Lemaliv Lux” SRL, precum că deși instanța de apel a indicat că admite apelurile declarate de către procuror și avocat în numele părții vătămate, de fapt apelurile nu au fost admise, Colegiul îl apreciază ca unul declarativ. Or, potrivit sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 30 decembrie 2015, inculpații au fost achitați de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de către aceștia, iar ca rezultat al examinării apelurilor procurorului și avocatului în numele părții vătămate, instanța de apel a admis argumentele apelanților, casând sentința și condamnându-i pe inculpați pentru săvârșirea infracțiuni de furt, iar faptul că instanța a recalificat acțiunile inculpaților în art.186 alin.(2) lit.b) și d) Cod penal, nu poate fi considerat ca un fapt al neadmiterii apelurilor. Or, reiterând cele expuse mai sus, acuzatorul de stat nu a putut proba valoarea bunurilor sustrase pentru ca fapta inculpaților să poată fi calificată în prevederile art.186 alin.(5) Cod penal. Nu poate fi reținut nici argumentul avocatului, precum că instanța a respins acțiunea civilă fără a motiva decizia în această parte, deoarece instanța de apel a indicat clar că a respins acțiunea civilă din cauză că suma prejudiciului material solicitat nu a fost demonstrată prin probe incontestabile (f.d.209 v.5). Cu referire la argumentul recurenților, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul remarcă că contrar celor afirmate, instanța de apel a examinat argumentele apelurilor în ansamblu și le-a dat o apreciere corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, a indicat temeiurile de fapt și de drept care au dus la emiterea respectivei soluții, precum și motivele adoptării ei. Prin urmare, argumentele recurenților sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură penală. Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către procuror și avocatul V.Pîslaru în numele părții vătămate nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de implicare a instanței de recurs în 9 sensul casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursurilor ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și avocatul Pîslaru Vitalie în numele părții vătămate SC „Lemaliv Lux” SRL, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Țuvrilă Ion, Chimp Tudor, Burlacu Ivan, Vetrici Vitalie și Brînză Marcel, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 aprilie 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 10