1ra-251/2018 — art. 201/1 alin. 1 CP

1ra-251/2018 — art. 201/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-251/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Țurcan Anatolie, Cobzac

Elena

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01

noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Belibov Serghei Xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în r-nul xxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Serghei a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art.

2011 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

ordonanței de punere sub învinuire și rechizitoriului, Belibov Serghei a fost

învinuit că, acționând intenționat și având scopul provocării de suferințe fizice și

psihice, precum și de leziuni corporale tatălui său Belibov Teodor, împreună cu

care domiciliază în s. xxxxxx, în procesul unui conflict iscat în familie, la 02

martie 2016, aproximativ ora 18:00, aflându-se la domiciliul în s. xxxx, r. xxxxx, și

fiind în stare de ebrietate produsă de alcool, l-a agresat fizic pe tatăl său,

amenințându-1 cu cauzarea leziunilor corporale cu aplicarea unui cuțit, prin ce i-a

cauzat tatălui său Belibov Teodor, dureri fizice și suferințe psihice.

Prima instanță a indicat că de către organul de urmărire penală acțiunile lui

Belibov Serghei au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, - acțiunea

intenționată manifestată fizic, comisă de către un membru al familiei împotriva

1

altui membru al familiei, acțiuni care au provocat suferință fizică soldată cu

suferință psihică.

Procuratura r- lui Rezina, Bernaz Ion, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Belibov Serghei să fie recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, cu stabilirea unei

pedepse de 180 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

În argumentarea apelului, procurorul a invocat că:

- prima instanță a ignorat faptul că vinovăția inculpatului Belibov Serghei de

comiterea infracțiunii a fost demonstrată integral prin declarațiile părții vătămate

Belibov Teodor, declarațiile martorului Belibov Ludmila, plângerea lui Belibov

Teodor, anunțul telefonic din data de 02 martie 2016, procesul-verbal de cercetare

la fața locului din data de 05 martie 2016, procesul-verbal de examinare a

obiectului din data de 18 martie 2016, dar și corpul delict anexat la materialele

cauzei penale;

- vinovăția inculpatului Belibov Serghei a fost demonstrată integral prin

probele administrate, și astfel, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 196 din 28

iulie 2016, pentru modificarea și completarea unor acte legislative, a fost

modificată infracțiunea de violență în familie, art. 2011 alin. (1) Cod penal, și

potrivit normelor Legii nr. 45-XVI din 01 martie 2007, cu privire la prevenirea și

combaterea violenței în familie, art. 326 alin. (1) Cod de procedură penală, și art.

10 alin. (2) Cod penal, inculpatul Belibov Serghei urma să fie recunoscut culpabil

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, violența în

familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința

altui membru al familiei, manifestată prin intimidare în scop de impunere a voinței

sau a controlului personal asupra victimei, infracțiune în vigoare la momentul

adoptării sentinței, cu aplicarea prevederilor art. 10 alin. (2) Cod penal, cu

stabilirea a unei pedepse în baza legii vechi, art. 2011 alin. (1) Cod penal, prin ce

nu se agravează situația inculpatului.

2017, a fost respins apelul declarat, cu menținerea sentinței primei instanțe fără

modificări.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că starea de fapt și de

drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată

de către prima instanță, lipsind temeiuri de casare a sentinței.

Mai mult, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere

corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate

2

prin prisma utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și obiectiv,

călăuzindu-se de Lege, just a conchis în privința achitării inculpatului Belibov

Serghei de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1)

Cod penal, din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a menționat că probele acumulate la urmărirea penală și

cercetate în ședința primei instanței și a instanței de apel nu confirmă faptul

existenței în acțiunile lui Belibov Serghei a elementelor infracțiunii prevăzute de

art. 2011 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a reținut că întreaga învinuire este bazată exclusiv

pe declarațiile părții vătămate Belibov Teodor, care nu au fost confirmate prin alte

probe, iar declarațiile părții vătămate din ședința primei instanțe se contrazic cu

declarațiile acestuia din ședința instanței de apel.

Mai mult, instanța de apel a atestat că procurorul la etapa judecării cauzei în

instanța de apel a făcut referire și a pledat pentru cercetarea doar a acelorași

declarații și probe scrise, care au servit obiectul examinării și analizei de către

prima instanță, care a ajuns la concluzia de achitare, fără a fi prezentate la etapa

verificării probatoriului de către instanța de apel a altor probe noi, care ar

demonstra cu vehemență existența în acțiunile lui Belibov Serghei a elementelor

constitutive ale infracțiunii de violență în familie, astfel, instanța de apel a conchis

că organul de urmărire penală în acest caz a acționat unilateral și neobiectiv,

neadministrând suficiente probe, neefectuând întreg ansamblul de acțiuni

procesuale, care să demonstreze existența elementelor constitutive ale infracțiunii

în acțiunile lui Belibov Serghei.

Subsidiar, instanța de apel a determinat că organul de urmărire penală a

înaintat învinuirea lui Belibov Serghei, axându-se în cea mai mare parte pe

declarațiile părții vătămate, care însă nu coroborează cu celelalte probe

administrate în cursul urmăririi penale, cu atât mai mult acestea sunt contrazise de

alte probe, nemijlocit declarații ale martorilor, cât și alte acte ale acțiunilor

procesuale efectuate la caz.

De altfel, s-a notat că organul de urmărire penală având obligația de drept de

a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru stabilirea adevărului, a mers pe o cale

greșită, orientând în acest sens întreg probatoriul, neînlăturând divergențele în

declarațiile părții vătămate, cât și ale martorilor, fără a administra suficiente probe

în confirmarea circumstanțelor invocate de partea vătămată Belibov Teodor.

Astfel, instanța de apel a relatat că efectuarea unei anchete ineficiente

afectează grav dreptul părților asupra unui proces echitabil, consacrat de art. 6

CEDO, iar nemijlocit la caz atrage pronunțarea unui act judecătoresc de achitare,

3

act pronunțat absolut legal și just de către prima instanță, soluție care în viziunea

instanței de apel este corectă și corespunzătoare stării de fapt constatate la caz.

În continuare, instanța de apel a stabilit că în speță nu s-a reținut prezența

obiectului juridic a infracțiunii, deoarece partea vătămată Belibov Teodor, deși a

relatat în cursul cercetării judecătorești în prima instanță și cea de apel, că fiul său,

Belibov Serghei, venind acasă și fiind în stare de ebrietate, a cerut de mâncare, la

ce partea vătămată a fost persoana care i-a răspuns să plece să mănânce acolo unde

a fost toată ziua, fapt care în opinia instanței de apel a reflectat din start intenția

părții vătămate de inițiere a conflictului, fapt ce a fost confirmat și de către

inculpat.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate,

Belibov Teodor, precum că s-ar fi speriat și ar fi fugit din ogradă în drum, de

vreme ce aceste declarații nu sunt susținute de careva probe, de altfel martorul,

Belibov Parascovia, care este și mama inculpatului și soția părții vătămate a refuzat

să depună mărturii împotriva fiului său, însă instanța de apel a reținut că martorul

Belibov Ludmila, a indicat în ședința de judecată că atunci când venea acasă de la

serviciu, la răscruce era poliția, ulterior de la poliție și de la pătimitul Belibov

Teodor, a aflat că Belibov Serghei ar fi sărit cu cuțitul la partea vătămată, însă

martorul nu a comunicat și nu a menționat că l-ar fi văzut pe Belibov Teodor să

alerge.

În acest context, intanța de apel a atestat că nu pot fi reținute drept veridice

declarațiile părții vătămate Belibov Teodor, în situația în care nu sunt susținute de

alte probe și nu demonstrează ca acestuia i s-ar fi cauzat careva suferințe psihice

așa cum afirmă ultimul, mai mult ca atât că Belibov Serghei a comunicat că cu

tatăl său este în relații ostile, și ultimul ar putea să spună minciuni.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că nu s-a confirmat nici obiectul

material al infracțiunii, deoarece nici la urmărirea penală și nici în prima instanță

nu a fost dispusă efectuarea unei expertize medico-legale, pentru a stabili prezența

sau lipsa leziunilor corporale la partea vătămată Belibov Teodor, care a refuzat să

fie supus examinării medico-legale, deși la 05 martie 2016 șeful de Post al

Inspectoratului de Poliție Rezina, a eliberat îndreptarea sub nr. 130, pe numele lui

Belibov Teodor, către medicul legist al r. Rezina, însă un raport de expertiză

medico-legală așa și nu a fost efectuat.

Totodată, instanța de apel a conchis că nu a fost demonstrată nici prezența

laturii obiective, deoarece în cadrul procesului judiciar nu și-a găsit confirmare

faptul că Belibov Serghei ar fi admis și ar fi manifestat o careva violență de formă

fizică sau verbală, mai mult, însuși partea vătămată Belibov Teodor a indicat că

conflictul s-a iscat în rezultatul faptului că i-a spus feciorului său Belibov Serghei,

4

să plece să mănânce acolo unde a fost și a lucrat, însă acesta nu a indicat că ar fi

fost agresat verbal de către Belibov Serghei.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a reținut că nu s-au adeverit nici

pretinsele urmări prejudiciabile, sub formă de suferințe psihice, sau prejudiciu

moral, în situația în care nu și-a găsit confirmare faptul agresării de către Belibov

Serghei a părții vătămate Belibov Teodor, de altfel s-a indicat la acest capitol că

învinuirea înaintată este bazată exclusiv pe declarațiile părții vătămate și alte probe

în acest sens nu au fost administrate.

În continuare, instanța de apel a precizat că nu a fost confirmat nici faptul că

Belibov Serghei ar fi folosit cuțitul pentru amenințarea lui Belibov Teodor, din

moment ce partea vătămată a menționat că inculpatul Belibov Serghei a luat cuțitul

în mână și i-a spus „stai că-ți arăt eu”, însă inculpatul Belibov Serghei a infirmat

faptul dat, menționând că a văzut cuțitul pe masă, dar nu l-a luat.

Instanța de apel a indicat că conform procesului-verbal de cercetare la fața

locului din 05 martie 2016, la domiciliul lui Belibov Teodor, s-a ridicat un cuțit de

bucătărie cu mâner din masă plastică de culoare neagră cu alb, care a fost

împachetat într-o pungă de polietilenă de culoare galbenă, cusut și sigilat cu sigiliul

„pentru pachete”, al Inspectoratului de Poliție Rezina, însă faptul depistării

cuțitului dat, nu poate constitui temei de a considera ca fiind dovedit că acesta a

fost utilizat de către Belibov Serghei pentru amenințarea cu aplicarea lui în privința

părții vătămate Belibov Teodor, or, în acest sens, organul de urmărire penală deși

urma în mod obligatoriu să dispună efectuarea unei expertize dactiloscopice,

pentru a verifica prezența pe el a urmelor digitale ale lui Belibov Serghei nu a făcut

acest lucru, nefiind constatat nici dacă anume acest cuțit, se pretinde că ar fi fost

folosit de către Belibov Serghei la comiterea infracțiunii.

Subsidiar, s-a menționat că deși martorul audiat în cadrul ședinței primei

instanțe, cât și din instanța de apel, Belibov Ludmila a susținut că în data de 02

martie 2016, la ora 17.00, când se întorcea acasă, a văzut poliția, iar din spusele

colaboratorilor de poliție, între Belibov Serghei și Belibov Teodor a avut loc o

ceartă și că Belibov Serghei l-ar fi amenințat pe partea vătămată cu un cuțit, însă

martorul a susținut acest fapt doar din cele auzite personal de la Belibov Teodor,

cât și de la colaboratorii de poliție.

În același sens, instanța de apel a relatat că martorul Belibov Ludmila a

susținut că colaboratorii de poliție căutau martori pentru a-i audia și au chemat-o

pe ea, din care considerent instanța de apel a conchis că organul de urmărire

penală, neavând careva probe incontestabile și directe, a recurs la audierea unui

martor, declarațiile căruia au fost puse la îndoială, fiind bazate în cea mai mare

5

parte pe cele auzite de la partea vătămată Belibov Teodor, și colaboratorii de

poliție.

În viziunea instanței de apel nu a fost dovedită nici legătura de cauzalitate

dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile, din moment ce acțiunea

prejudiciabilă nu și-a găsit confirmare pe parcursul cercetării judecătorești,

probatoriul administrat la caz fiind foarte vag și formal, bazat doar pe declarațiile

părții vătămate, și fără a se adeveri nici prezența de careva urmări prejudiciabile,

așa cum invocă acuzarea.

La acest capitol, instanța de apel a relatat că fiind audiat în ședința instanței

de apel partea vătămată Belibov Teodor, s-a contrazis în declarațiile făcute în

cadrul ședinței primei instanță, menționând că nu a existat pericolul real ca dânsul

să fie lovit de către Belibov Serghei cu cuțitul, fapt care exclude existența faptei

prejudiciabile.

Astfel, instanța de apel a menționat că nu au survenit urmări prejudiciabile în

acest caz, nefiind constatate leziuni corporale la partea vătămată Belibov Teodor,

nefiind identificate nici prejudicii de ordin moral și psihologic, iar faptul invocat

de acesta, că s-ar fi speriat, a fost inventat de către partea vătămată.

Mai mult, instanța de apel a atestat că nu s-a constatat nici existența intenției

directe în acțiunile lui Belibov Serghei, deoarece însuși partea vătămată Belibov

Teodor a menționat că întreg conflictul s-a iscat din cauza că Belibov Serghei a

cerut mâncare, la ce i-a răspuns să meargă să mănânce unde a lucrat, la ce Belibov

Serghei a plecat.

Instanța de apel a reținut ca fiind formal argumentul procurorului, precum că

vina inculpatului Belibov Serghei a fost demonstrată integral prin probele

administrate, și astfel, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 196 din 28 iulie 2016,

pentru modificarea și completarea unor acte legislative, a fost modificată

infracțiunea de violență în familie, art. 2011 alin. (1) Codul penal, și potrivit

normelor Legii nr. 45-XVI din 01 martie 2007, cu privire la prevenirea și

combaterea violenței în familie, art. 326 alin. (1) Cod de procedură penală, și art.

10 alin. (2) Cod penal, inculpatul Belibov Serghei urma să fie recunoscut culpabil

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, violența în

familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința

altui membru al familiei, manifestată prin intimidare în scop de impunere a voinței

sau a controlului personal asupra victimei, infracțiune în vigoare la momentul

adoptării sentinței, cu aplicarea prevederilor art. 10 alin. (2) Cod penal, stabilindu-i

o pedeapsă în baza legii vechi, art. 2011 alin. (1) Cod penal, prin ce în nici un mod

nu se agravează situația inculpatului, deoarece la momentul comiterii faptei

infracționale incriminate lui Belibov Serghei, dispozițiile art. 2011 alin. (1) Cod

6

penal, prevedeau sancționarea persoanei pentru „violența în familie, adică acțiunea

intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra

unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică și psihică, precum și

prejudiciu material și moral”.

În acest sens, instanța de apel a motivat că la moment norma de sancționare

a art. 2011 alin. (1) Cod penal, conține alte elemente constitutive, care însă nu pot fi

incriminate lui Belibov Serghei, atât timp cât acțiunile incriminate acestuia se

pretinde că s-au manifestat într-un alt mod, iar în rezultatul modificărilor nu au fost

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, astfel că aceasta nu

corespunde normei penale în vigoare la momentul actual.

Prin urmare, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate alegațiile

apelantului, precum că sentința primei instanțe nu este una motivată, legală și

întemeiată, menționând că considerentele primei instanțe sunt motivate și

argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității, sub aspectul că fapta

inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a mai indicat că din conținutul hotărârii contestate se

constată că exigențele art. 6 CEDO au fost respectate din motiv că prima instanță a

dat o apreciere corectă probelor în cauză soluționând toate problemele ce urmează

a fi rezolvate la adoptarea sentinței de achitare, adoptând o hotărâre conformă

cerințelor legii.

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, care indică temeiurile

de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală și

solicită casarea totală a deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei

de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, procurorul invocă că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- prima instanță la deliberarea sentinței de achitare cât și cea de apel,

menținând o hotărâre neîntemeiată, nu au analizat în cumul toate probele

prezentate de către acuzare, dându-le o apreciere contrară probelor acumulate și

cercetate în instanța de judecată și care nu corespund stării de fapt stabilite de către

organul de urmărire penală;

- instanța de apel în motivarea soluției, a luat partea inculpatului, care atât în

cadrul urmăririi penale, atât și cercetării judecătorești în prima instanță a dat

declarații contradictorii, având scopul evitării răspunderii penale;

7

- probele administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în instanțele de

judecată, demonstrează incontestabil vinovăția lui Belibov Serghei în comiterea

infracțiunii incriminate;

- declarațiile inculpatului Belibov Serghei conțin divergențe, care nu au fost

înlăturate și apreciate în modul corespunzător de către ambele instanțe, adică

urmau a fi apreciate critic, date cu scop de a evita răspunderea penală, respectiv în

cazul dat partea vătămată care este tatăl inculpatului și-a modificat depozițiile întru

apărarea fiului, declarații care de către instanțe nu s-au apreciat corect;

- în cadrul cercetării judecătorești au fost prezentate suficiente probe care

dovedesc vinovăția inculpatului, deoarece au fost acumulate de către organul de

urmărire penală în strictă conformitate cu prevederile legislației procesual penale.

Or, cumulul de probe prezentate în cadrul cercetării judecătorești de către partea

acuzării dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

imputate și nu contravin prevederilor art. 93, 94 Cod de procedură penală, iar

nulitatea lor nu a fost invocată conform art. 251 Cod de procedură penală;

- instanța de apel n-a îndeplinit nici cerințele stipulate în prevederile art. 101,

394, 414 Cod de procedură penală, n-a soluționat și nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel de procuror, dar neîntemeiat a menținut o sentință

ilegală.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să

dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

8

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat

și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și

în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite

instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu

legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de

casare.

Colegiul penal constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, nu au

fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

La caz, Colegiul penal lărgit atestă că recurentul contestă decizia instanței de

apel, indicând temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod

de procedură penală, și anume cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii și că fapeti săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificând materialele cauzei prin prisma aspectelor și temeiurilor de recurs

invocate, Colegiul penal lărgit constată că în speță se confirmă temeiurile de recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În acest context, Colegiul penal face referire la modificările efectuate în art.

2011 Cod penal prin legea nr. 196 din 28.07.2016, în vigoare din 16.09.2016, prin

care dispoziția art. 2011 alin. (1) Cod penal, a fost modificată, și în prezent este

considerată infracțiune de violență în familie acțiunea sau inacțiunea intenționată

comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată

prin:

a) maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare ușoară a integrității

corporale sau a sănătății;

b) izolare, intimidare în scop de impunere a voinței sau a controlului

personal asupra victimei;

9

c) privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existență

primară, neglijare, dacă au provocat victimei vătămare ușoară a integrității

corporale sau a sănătății.

Adică, latura obiectivă a infracțiunii de violență în familie se exprimă prin

cele trei modalități normative alternative, evidențiate supra, fiind excluse urmările

prejudiciabile cauzate părților vătămate, „suferințe fizice și suferințe psihice”,

prevăzute anterior de dispoziția art. 2011 Cod penal, din redacția legii nr. 167 din

09.07.2010.

Astfel, se reține că potrivit rechizitoriului (f.d. 56), Belibov Serghei a fost

învinuit în aceea că, acționând intenționat și având scopul provocării de suferințe

fizice și psihice, precum și de leziuni corporale tatălui său Belibov Teodor,

împreună cu care domiciliază în s. xxxx, r. xxxxx, în procesul unui conflict iscat în

familie, la 02 martie 2016, aproximativ ora 18:00, aflându-se la domiciliul în s.

xxxx, r. xxxxx, și fiind în stare de ebrietate produsă de alcool, l-a agresat fizic pe

tatăl său, amenințându-1 cu cauzarea leziunilor corporale cu aplicarea unui cuțit,

prin ce i-a cauzat tatălui său Belibov Teodor, dureri fizice și suferințe psihice.

În drept, faptele inculpatului au fost încadrate juridic de către organul de

urmărire penală în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, - acțiunea intenționată

manifestată fizic, comisă de către un membru al familiei împotriva altui membru al

familiei, acțiuni care au provocat suferință fizică soldată cu suferință psihică.

În acest sens, din învinuirea înaintată și reieșind din statuările instanțelor de

fond se evidențiază că, drept urmări prejudiciabile cauzate părților vătămate prin

acțiunile inculpatului, au fost reținute la momentul comiterii faptei, durerile fizice

și suferințe psihice.

Astfel, urmările prejudiciabile survenite în urma acțiunilor incriminate

inculpatului Belibov Serghei, raportate la prevederile legale, în vigoare în prezent,

nu au atins gradul de vătămare prevăzut de norma de incriminare (vătămare

ușoară), după noile modificări ale art. 2011 alin. (1) Cod penal, însă erau prevăzute

anterior de dispoziția art. 2011 alin. (1) Cod penal, din redacția legii nr. 167 din

09.07.2010.

În consecință, se notează că acțiunile inculpatului Belibov Serghei

manifestate prin provocarea durerilor fizice și suferințelor psihice părții vătămate

nu se întrevăd în dispoziția art. 2011 Cod penal, în redacția Legii nr. 196 din

28.07.2016.

Prin urmare, în aceste condiții prima instanță nu trebuia să pronunțe o

sentință de achitare, soluție menținută greșit de instanța de apel, or, fapta

inculpatului Belibov Serghei a fost săvârșită în momentul în care erau în vigoare

prevederile art. 2011 alin. (1) Cod penal, din redacția Legii nr. 167 din 09.07.2010,

10

iar potrivit art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru

aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii.

Totodată, Colegiul penal lărgit mai invocă prevederile art. 10 alin. (1) Cod

penal, potrivit cărora legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei,

care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis

infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au

săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra

persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au

antecedente penale.

În baza celor expuse supra, rezultă în virtutea principiului retroactivității

legii penale noi, că fapta inculpatului Belibov Serghei comisă la 02 martie 2016,

încadrată de organul de urmărire penală în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, a

încetat să mai constituie o infracțiune la data de 16 septembrie 2016, deja după

punerea acestuia sub învinuire la 12 aprilie 2016 (f.d. 45), fapt ce a generat astfel o

circumstanță care exclude tragerea lui la răspunderea penală, de care urmau să țină

cont instanțele de judecată.

Astfel, în corespundere cu art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

conform deciziei Plenului Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție nr. 4-1ril-

2/2017 din 30.11.2017, instanțele de judecată urmau să țină cont de faptul că dacă

există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală, se adoptă o

sentință de încetare a procesului penal și nu o sentință de achitare.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că prima instanță, judecând

cauza, neîntemeiat a statuat asupra soluției de achitare în privința lui Belibov

Serghei de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1)

Cod penal, fără a ține cont de circumstanțele de fapt și de drept enumerate supra,

iar eroarea admisă de prima instanță nu a fost corectată de către instanța de apel,

care a menținut soluția greșită a acesteia, eroare de drept ce nu poate fi corectată de

instanța de recurs, motiv din care urmează a fi admis apelul declarat de procuror,

cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de

judecată.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor relevante indicate în cererea

de apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat,

nominalizate în prezenta decizie, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în

instanță, în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea aprecierea cuvenită cu

11

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să țină

cont de toate circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze

clar concluziile sale în decizia adoptată, și în dependență de circumstanțele

constatate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în

acest domeniu stabilită prin decizia Plenului Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție nr. 4-1ril-2/2017 din 30.11.2017, să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Belibov Serghei Xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 05 aprilie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

12