1ra-1091/2018 — art. 152 al.1 CP

1ra-1091/2018 — art. 152 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1091/2018

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

04 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Boico Victor,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Balan Valentin în numele inculpatului Bușila Ion, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2018,

în cauza penală privindu-l pe

Bușila Ion Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.152 alin. (1)

Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

27 mai 2012, aproximativ la ora 14:30, aflându-se în strada din sat. Micăuți, r-nul

Strășeni, având intenția cauzării leziunilor corporale lui Malîi Anatolie, fiind

împreună cu tatăl său Bușila Sergiu, care era de mai multă vreme în relații ostile cu

Malîi Anatolie, intenționat, de comun acord, i-au aplicat ultimului diverse lovituri cu

pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului și în regiunea capului, doborându-1

la pământ, unde Bușila Ion aflându-se în partea stângă a corpului lui Malîi Anatolie,

cu o intensitate și cu o putere mai mare îl lovea cu picioarele în regiunea coastelor,

ca urmare ultimul a simțit loviturile cele mai puternice din partea stângă a cutiei

1

toracice, în rezultatul căruia, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.152

din 10.07.2012, i-au fost cauzate vătămări corporale medii cu dereglarea sănătății de

lungă durată, sub formă de fractura coastei 10 pe stânga și comoție cerebrală.

- procurorul, care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care I. Bușila să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.152 alin.(1) Cod

penal la 5 ani închisoare, pedeapsă ce urmează a fi suspendată condiționat pe un

termen de probă de 5 ani, în temeiul art.90 Cod penal.

În argumentarea soluției procurorul a invocat că, instanța nu a dat apreciere

justă probelor pertinente și concludente, legal administrate în cadrul urmăririi

penale, și anume declarațiilor părții vătămate A.Malîi, a martorilor S.Tataru,

Gh.Tataru, A.Constantin, I.Taran, I.Taran, P.Palade, Iu.Popa, V.Dolghii, L.Buzatu,

cât și probelor scrise - proceselor-verbale de confruntare dintre partea vătămată și

martorii, care s-au aflat la fața locului, raportului de expertiză medico-legală nr.152

din 10.07.2012, descifrările convorbirilor telefonice de pe numerele de telefon care

aparțin lui I.Bușila și S.Bușila, din care reiese că partea vătămată a fost bătută de

către inculpați; instanța incorect a reținut că telefoanele se aflau în raza de acțiune

a antenei de la Peresecina, faptul dat nu dovedește nemijlocit locul aflării

abonaților, fiindcă din convorbirile telefonice înregistrate la orele 13:48, 13:55,

14:00 între I.Bușila și S.Bușila, se atestă faptul că dînșii s-au înțeles la telefon

pentru a se întîlni și a-l maltrata pe A.Malîi; instanța urma a aprecia critic

declarațiile inculpatului I.Bușilă, care a declarat că s-ar fi aflat la lacul din

s.Micăuți, precum și a martorilor A.Constantin, I.Taran, I.Taran, Gh.Tataru și

S.Tataru, pe motiv că aceștia sunt în relații bune cu inculpatul I.Bușila, fiind

prietenii acestuia și al tatălui lui;

- partea vătămată, care a solicitat casarea sentinței, cu dispunerea rejudecării

cauzei, din motiv că instanța la adoptarea sentinței incorect a aplicat normele de

drept material și procedural, nu a ținut cont de prevederile art.93 Cod de procedură

penală și nu a dat apreciere probelor administrate în cauză.

2016, apelurile declarate de procuror și partea vătămată, au fost respinse, ca

nefondate.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, prima instanță a

adoptat o hotărâre legală, întemeiată și motivată, just ajungând la concluzia privind

achitarea inculpatului I. Bușila de sub învinuirea înaintată, pe motiv că fapta nu a

fost săvîrșită de către acesta.

Instanța de apel, cercetînd probele administrate la urmărirea penală și

analizând circumstanțele cauzei, și anume declarațiile părții vătămate A.Malîi, a

martorilor, cât și actele scrise, a considerat că prima instanță corect și întemeiat a

adoptat o sentință de achitare în privința lui I.Bușila, deoarece nu s-a dovedit faptul

că acesta împreună cu tatăl său S.Bușila i-au cauzat vătămări corporale medii cu

2

dereglarea sănătății de lungă durată părții vătămate A.Malîi.

Consecvent, instanța de apel, a respins argumentul invocat de partea acuzării,

precum că prima instanță incorect și-a motivat soluția de achitare prin faptul că

telefoanele se aflau în raza de acțiune a antenei de la Peresecina, ceia ce nu

dovedește cu certitudine locul nemijlocit al aflării abonaților, fiind combătut prin

declarațiile părții vătămate A.Malîi, care i-a văzut la 27.05.2012, ora 14.30 pe

I.Bușila și S.Bușila în s.Micăuți, la locul comiterii faptei, deoarece, în cadrul

ședinței de judecată în prima instanță s-a stabilit faptul că S.Bușila, la 27.05.2012,

începând cu ora 09.00 până seara tîrziu, nu s-a aflat în s.Micăuți, fapt confirmat și

prin declarațiile martorilor I.Taran și I.Taran, iar descifrările telefonice prezentate de

acuzare în concordanță cu declarațiile părții vătămate A.Malîi, a martorilor și a

inculpatului I.Bușila, date în ședința de judecată, nu demonstrează vinovăția

acestuia.

De asemenea, instanța de apel a menționat că toți martorii acuzării, audiați

atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, nu au

confirmat acuzarea adusă de procuror inculpatului, dimpotrivă au confirmat anume

alibiul inculpatului, or, necătînd la declarațiile părții vătămate, precum că la fața

locului se aflau martorii I.Grișciuc, A.Constantin, P.Paladi și Gh.Tataru, care au

văzut de la început până la urmă conflictul, nici unul dintre aceștia nu au confirmat

afirmațiile părții vătămate, ci dimpotrivă au relatat că în acea zi în general nu l-au

văzut pe inculpat, cît și pe tatăl acestuia S.Bușila.

Astfel, instanța de apel a apreciat critic argumentele părții vătămate, precum

că sunt mulți martori care au văzut cum I.Bușila și S.Bușila l-au bătut, de rând ce

toți martorii în ședința de judecată au declarat că nu cunosc cine l-a bătut pe acesta,

iar martorul V.Dolghii a declarat că l-a văzut în acea zi pe I.Bușila la primărie,

după ce a venit grupa operativă, care a fost chemată în legătură cu vătămarea

corporală cauzată părții vătămate, iar martorul A.Constantin, la care partea

vătămată a făcut trimitere, în ședința de judecată și-a menținut declarațiile date

anterior, declarând că la locul incidentului nu i-a văzut pe I.Bușila și S.Bușila.

Astfel, instanța a concluzionat că atât organul de urmărire penală, cât și

acuzatorul de stat n-au prezentat probe convingătoare, care să confirme faptul că

anume inculpatul I.Bușila a cauzat părții vătămate A.Malîi vătămări corporale

medii cu dereglarea sănătății de lungă durată.

- procurorul care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(l) pct.6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță de apel, invocând că instanța a dat apreciere incorectă probelor

administrate fără a se expune asupra tuturor motivelor invocate în apel, referindu-

se la aceleași motive ce sînt redate la pct.3 al prezentei decizii;

- avocatul Gh. Șalari în numele părții vătămate A. Malîi, care a solicitat

casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, pe

motiv că instanțele în cadrul examinării probelor prezentate de către partea

3

acuzării nu a ținut cont de declarațiile părții vătămate, care direct a indicat la

persoana ce a comis infracțiunea, și anume la I.Bușila, cât și de raportul de

expertiză medico-legală nr.152 din 10.07.2012, care confirmă leziunile corporale

cauzate de către inculpatul I.Bușila; - instanțele nu au luat în considerație

declarațiile martorilor L.Buzatu, I.Popa, P.Palade și V.Dolghii, care în ziua

comiterii faptei l-au văzut pe A.Malîi bătut, cu ochiul vînăt, murdar de sînge,

umflat la cap, hainele rupte, răsuflînd și vorbind greu, spunînd că are dureri în

piept, iar la întrebarea lui V.Dolghii de către cine a fost bătut, acesta a comunicat

că de către I.Bușila și S.Bușila, în rest a invocat aceleași motive deduse din apelul

procurorului, expuse la pct.3 al prezentei decizii.

februarie 2017 au fost admise recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Gavriliță Vitalie și de avocatul Șalari

Gheorghe în numele părții vătămate Malîi Anatolie, casată total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2016 și dispusă rejudecarea

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

apel, deși a redat în hotărâre declarațiile părții vătămate, a martorilor și actele

cauzei, însă ele nu au fost analizate cu argumentarea desfășurată a concluziilor

sale, fiind doar constatată aprecierea critică a declarațiilor părții vătămate, fapt ce

contravine prevederilor art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, care stipulează că

fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, ca apoi să se expună asupra admisibilității sau

inadmisibilității probei respective, expunînd temeiul respectiv în decizia sa.

Instanța de recurs ordinar a constatat că argumentele recurenților referitor la

faptul că instanțele de judecată nu au dat o apreciere obiectivă probelor

administrate pe caz, și-au găsit confirmare, instanța de apel a dat probelor o

apreciere unilaterală și pripit a ajuns la concluzia că inculpatul I.Bușila nu a comis

fapta imputată.

Instanța de recurs ordinar a menționat că prevederile art.414 Cod de

procedură penală obligă instanța de apel să verifice starea de fapt și de drept, să

cerceteze, să aprecieze ori să dea o altă apreciere a probelor, deci să continue

judecarea pricinii, inclusiv a fondului cauzei. Prin nepronunțarea instanței de apel

asupra tuturor motivelor apelului se consideră că nu s-a realizat o activitate de

judecată.

2018 a fost admis apelul procurorului Camerzan Eduard și apelul părții vătămate

Malîi Anatolie, casată sentința contestată și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

S-a recunoscut vinovat Bușila Ion Sergiu în temeiul art. 152 alin. (1) Cod

penal, cu liberarea de pedeapsă din motivul expirării termenului de prescripție

4

prevăzut la art. 60 Cod penal.

8.1. În motivarea soluției, instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 27,

99-101 Cod de procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele

administrate, verificându-le minuțios, le-a dat o apreciere proprie, prin prisma

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor

confirmă vinovăția inculpatului Ion Bușila în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 152 alin. (1) Cod penal.

În ședința instanței de apel inculpatul Bușila Ion a declarat că, nu recunoaște

vina în comiterea infracțiunii incriminate, susține declarațiile depuse anterior și nu

are ceva suplimentar de declarat. A menționat că, nu l-a văzut mult timp pe

Anatolie Malîi nici până atunci nici după, nu a fost în sat, era la iaz cu prietenii. A

fost la iaz de pe 26 mai 2012 spre 27 mai 2012. Partea vătămată a avut conflict cu

tatăl său, nu l-a văzut, lovituri nu i-a aplicat. Nu știe cine l-a maltratat, el nu a fost

în sat.

Inatanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, pe baza

probelor examinate de instanțele de judecată, conform materialelor din dosar și

probelor scrise cercetate, prezentate instanței de apel, precum și verificarea

probelor examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința instanței de apel,

cercetate suplimentar în ședința de judecată în apel, a considerat, vinovăția

inculpatului Bușila Ion în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod

penal se dovedește conform probatoriului prezentat spre cercetare de partea

acuzării în procesul de judecată.

Colegiul penal a considerat că, vinovăția inculpatului Bușila Ion în comiterea

infracțiunii incriminate a fost demonstrată pe deplin prin ansamblul de probe

pertinente și concludente, utile și veridice prezentate de către acuzarea de stat în

ședința de judecată, cum sunt : declarațiile părții vătămate Malîi Anatolie,

martorilor Tataru Sabina, Tataru Ghenadie, Constantin Anatolie, Taran Ion

Constantin, Taran Ion Ion, Buzatu Liubovi, Dolghi Vasili, Popa Iurie, Paladi

Petru, cît și :

- procesele verbale de confruntare dintre partea vătămată și martorii care se

aflau la fața locului, participanții la confruntare au susținut depozițiile lor inițiale.

în susținerea învinuirii aduse inculpatului Bușila Ion;

- descifrările convorbirilor telefonice pe nr. de telefon xxxxx, de la data de

20.05.2012 pînă la 30.05.2012 prin care s-a stabilit faptul că nr. de telefon xxxxx

care după informația operativă îi aparține învinuitului Bușila Sergiu la data de 27

mai 2012, orele 13:48, 13:55, 14:00 în timpul și data când a avut loc săvârșirea

infracțiunii, a efectuat apeluri telefonice către nr. de telefon xxxxx care îi aparține

învinuitului Bușila Ion, care este fiul lui Bușila Sergiu cu indicarea antenei

Peresecina, care confirmă faptul că, în ambii abonați se aflau în s. Micăuți, r.

Strășeni;

- raportul de expertiză medico-legală nr.152 din 10 iulie 2012, lui Malîi

Anatol i s-a cauzat comoție cerebrală, fractura coastei 10 pe stânga, plaga contuză

5

a feței și corpului, care s-au format sub acțiunea unui corp contodent, posibil în

timpul indicat și se califică ca vătămări corporale medii cu dereglarea sănătății de

lungă durată.

Instanța de apel prin cercetarea probelor pertinente, concludente, utile și

veridice expuse supra a constatat dovedit din colo de orice dubiu rezonabil că,

Bușila Ion, la data de 27 mai 2012 aproximativ pe la orele 14.30, aflându-se în

stradă, în s. Micăuți, raionul Strășeni, având intenția cauzării leziunilor corporale

lui Malîi Anatolie, fiind împreună cu tatăl său Bușila Sergiu, care era de mai multă

vreme în relații ostile cu Anatolie Malîi, intenționat de comun acord cu tatăl său, i-

au aplicat lui Malîi Anatolie diverse lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite

părți ale corpului și în regiunea capului doborându-1 la pământ, prin urmare Ion

Bușila aflându-se în partea stângă a corpului lui Anatolie Malîi cu o intensitate și

cu o putere mai mare lovea cu picioarele în regiunea coastelor ultimului. În

rezultatul acțiunilor enunțate Anatolie Malîi a simțit loviturile cele mai puternice

din partea stângă a cutiei toracice, acestea fiind aplicate de către Ion Bușila, în

rezultatul la ce lui Anatolie Malîi i s-a pricinuit fractura coastei 10 pe stânga și

comoție cerebrală și care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 152

din 10 iulie 2012, se califică ca vătămări corporale medii cu dereglarea sănătății de

lungă durată.

Generalizând cele indicate supra, s-a constatat că, instanța de fond a conchis

injust achitarea inculpatului Bușila Ion.

Instanța de apel a respins argumentele invocate de către instanța de fond la

emiterea sentinței de achitare în privința lui Bușila Ion, precum că, fapta nu a fost

săvârșită de inculpat, or potrivit declarațiilor martorului Dolghi Vasili, ultimul a

menționat că, partea vătămată i-a comunicat că Bușila Ion l-a bătut. Faptul că,

Malîi Anatolie era bătut au menționat și martorii audiați.

Astfel în urma examinării și cercetării probelor administrate în mod legal,

Colegiul penal a reținut dovedită vinovăția inculpatului Bușila Ion în săvârșirea

infracțiunii incriminate.

Nerecunoașterea vinei de către inculpatul Bușila Ion în cadrul examinării

cauzei în instanța de fond, instanța de apel a apreciat-o ca o metodă de apărare și

un drept de a nu se auto-incrimina, garantat de art. 66 Cod de procedură penală și

art. 6 CEDO, or, persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea

procesuală de inculpat nu poate fi urmărită pentru depunerea declarațiilor false sau

refuzul de a face declarații și acțiunile sale nu pot fi calificate ca circumstanță

agravantă la stabilirea pedepsei penale.

Colegiul penal a considerat întemeiat apelul procurorului și al părții vătămate,

deoarece în cadrul ședinței de judecată au fost prezentate suficiente probe

concludente și utile, care coroborează și demonstrează pe deplin vinovăția lui

Bușila Ion în comiterea infracțiunii incriminate.

Astfel, în urma examinării și cercetării probelor administrate în mod legal,

instanța de apel a reținut dovedită vinovăția inculpatului Bușila Ion în săvârșirea

6

infracțiunii incriminate. Totodată, pe parcursul examinării cauzei în instanța de

judecată circumstanțele descrise în învinuirea înaintată și-au găsit confirmare, prin

probele materiale, documentele ridicate și examinate.

Instanța de apel a reținut că, infracțiunea a fost săvârșită în anul 2012 de

inculpatul Bușila Ion, care se încadrează prin prisma art. 16 Cod penal în categoria

celor mai puțin grave.

Potrivit art. 53 lit. g) Cod penal, persoana care a săvârșit o faptă ce conține

semnele componenței de infracțiune poate fi liberată de răspundere penală de către

procuror în cadrul urmăririi penale și de către instanța de judecată la judecarea

cauzei în cazurile prescripției de tragere la răspundere penală.

Instanța de apel a menționat că conform art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal,

persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au

expirat 5 ani de la săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave, în speță, infracțiunea

a fost comisă în anul 2012 și până la 28 februarie 2018 s-au scurs 5 ani.

Reținând temeiurile legale enunțate supra, instanța de apel a constatat că,

procesul penal în privința lui Bușila Ion urmează a fi încetat, în legătură cu

intervenirea prescripției tragerii la răspundere penală prevăzut de art. 60 Cod penal,

dat fiind faptul că de la momentul comiterii infracțiunii au expirat mai mult de 5

ani.

19 aprilie 2018 de către avocatul Balan Valentin în numele inculpatului Bușila Ion,

prin care fără a indica vreun temei prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei atacate, cu adoptarea unei noi hotărîri prin care

să fie menținută integral sentința primei instanțe în privința inculpatului.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- sentința primei instanțe este legală, întemeiată și motivată, instanța de fond

just ajungând la concluzia privind achitarea inculpatului Ion Bușila de sub

învinuirea înaintată, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de către acesta;

- cercetând probele administrate la urmărirea penală și analizând

circumstanțele cauzei, și anume declarațiile părții vătămate Anatolie Malîi, a

martorilor, cât și actele scrise, recurentul consideră că, prima instanță corect și

întemeiat a adoptat o sentință de achitare în privința lui Ion Bușila, deoarece nu s-a

dovedit faptul că, acesta împreună cu tatăl său Serghei Bușila i-au cauzat vătămări

corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată părții vătămate Anatolie

Malîi;

- recurentul consideră, că instanța de apel, nefondat a respins argumentul

invocat de partea apărării și concluziile primei instanțe care corect și-a motivat

soluția de achitare prin faptul că telefoanele ce se aflau în raza de acțiune a antenei

de la Peresecina, nu dovedește cu certitudine locul nemijlocit al aflării abonaților,

acest fapt fiind combătut prin declarațiile învinuitului Ion Bușila și a martorilor

audiați pe cauza dată;

7

- astfel consideră recurentul că declarațiile părții vătămate Anatolie Malîi, care

confirmă că i-a văzut la 27 mai 2012, ora 14.30 pe Ion Bușila și Sergiu Bușila în s.

Micăuți, la locul comiterii faptei, urmează a fi apreciate critic deoarece, în cadrul

ședinței de judecată în prima instanță s-a stabilit faptul că, Sergiu Bușila, la 27 mai

2012, începând cu ora 09:00 și până seara târziu, nu s-a aflat în s. Micăuți, fapt

confirmat prin declarațiile martorilor I.Taran și I.Taran, iar descifrările telefonice

prezentate de acuzare în concordanță cu declarațiile părții vătămate Anatolie Malîi,

a martorilor și inculpatului Ion Bușila, date în ședința de judecată, nu demonstrează

vinovăția acestuia;

- de asemenea, instanța de apel a ignorat faptul că, toți martorii acuzării,

audiați atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, nu au

confirmat acuzarea adusă de procuror inculpatului, dimpotrivă au confirmat anume

alibiul inculpatului, ori, necătând la declarațiile părții vătămate, precum că, la fața

locului se aflau martorii I. Grișciuc, A. Constantin, P. Paladi și Gh. Tataru, care au

văzut de la început și până la urmă conflictul, nici unul dintre aceștia, nu au

confirmat afirmațiile părții vătămate, ci dimpotrivă au relatat că, în acea zi în

general nu i-au văzut pe inculpat și pe tatăl acestuia, Sergiu Bușila;

- instanța de apel urma să aprecieze critic argumentele părții vătămate, precum

că, sunt mulți martori care au văzut cum Ion Bușila și Sergiu Bușila l-au bătut, pe

cînd toți martorii în ședința de judecată au declarat că, nu cunosc cine 1-a bătut pe

acesta, iar martorul V. Dolghii a declarat că, 1-a văzut în acea zi pe Ion Bușila la

primărie, după ce a venit grupa operativă, care a fost chemată în legătură cu

vătămarea corporală cauzată părții vătămate, iar martorul A. Constantin, la care

partea vătămată a făcut trimitere, în ședința de judecată și-a menținut declarațiile

date anterior, declarând că, la locul incidentului nu i-a văzut pe Ion Bușila și Sergiu

Bușila;

- instanța de fond a concluzionat corect că, atât organul de urmărire penală,

cât și acuzatorul de stat n-au prezentat probe convingătoare, care să confirme faptul

că, anume inculpatul Ion Bușila a cauzat părții vătămate Anatolie Malîi vătămări

corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată;

- în instanța de apel, acuzarea nu a adus careva probe noi care ar fi răsturnat

probatoriu care a stat la baza achitării lui Ion Bușila prin sentința Judecătoriei

Strășeni, sediul Central din 26 iulie 2016 și menținută în vigoare prin Decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2016, care a respins

apelurile declarate de procuror și partea vătămată ca nefondate;

- astfel achitarea inițială a lui Ion Bușila de către instanța de fond și de apel a

avut loc după audierea nemijlocită a martorilor pe dosar și anume: Taran Ion

Constantin, Taran Ion Ion, Tataru Ghenadie, Constantin Anatolie, Buzatu Liubovi,

Dolghi Vasile, Popa Iurie, Paladi Petru. Aceste instanțe au considerat că mărturiile

și înscrisurile aflate la dosar nu sunt suficiente pentru a stabili vinovăția lui Ion

Bușila;

8

- recurentul consideră că decizia instanței de apel din 28 februarie 2018

pronunțată fără audierea martorilor este una ilegală deoarece, ea contravine

cerințelor unui proces echitabil. Prin urmare, în speță, a fost încălcat art. 6 §1 din

Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale

(Practica Curții Europene a Drepturilor Omului Hotărârea din 29 octombrie 2013

în Cauza Hogea împotriva României (Cererea nr. 31.912/04);

- mai mult ca atît, deși este de competența instanței de apel să aprecieze

diversele informații obținute, precum și pertinența celor pe care inculpatul dorește

să le prezinte, este la fel de adevărat că inculpatul a fost găsit vinovat doar pe baza

acelorași mărturii care au determinat primele instanțe să îl achite. În aceste

condiții, omisiunea audierii martorilor de către Curtea de Apel înainte de a-1

declara vinovat pe Ion Bușila a limitat semnificativ dreptul lu apărare (Destrehem

împotriva Franței, nr. 56.651/00, pct. 45, 18 mai 2004).

pentru inadmisibilitatea acestuia ca nefiind îndeplinite cerințele după formă și

conținut.

lărgit consideră că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele

motive.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil.

În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recurs ordinar în termen.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Colegiul penal lărgit menționează că recurentul, nu invocă nici un temei

prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă din textul recursului

reiese că recurentul critică și nu este de acord cu modalitatea de apreciere a

probelor și prevederile art. 6 CEDO, potrivit căruia s-a încălcat dreptul la un proces

echitabil - temeiuri care nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului ordinar

declarat.

Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel a stabilit cu certitudine toate

circumstanțele de fapt și aspectele de drept, a tras concluzia corectă și întemeiat a

casat sentința primei instanțe și a pronunțat o nouă hotărîre prin care Bușila Ion a

fost recunoscut vinovat în temeiul art.152 alin. (1) Cod penal, cu liberarea de

pedeapsă din motivul expirării termenului de prescripție.

Instanța de recurs ordinar reține că instanța de apel, just a reținut că vinovăția

inculpatului Bușila Ion de comiterea infracțiunii imputate, a fost dovedită prin

9

cumulul de probe cercetate în instanța de apel, analizate și apreciate prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit menționează că potrivit recursului înaintat de către

avocatul Balan Valentin în numele inculpatului, acesta solicită menținerea sentinței

de achitare în privința lui Bușila Ion, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de către

acesta.

Astfel, în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel au fost prezentate

suficiente probe concludente, pertinente și utile, care demonstrează pe deplin

vinovăția lui Bușila Ion în comiterea infracțiunii incriminate și anume: declarațiile

părții vătămate Malîi Anatolie date în apel, care a susținut declarațiile date anterior

la urmărirea penală, în procesul confruntării cu învinuitul, în instanța de fond și a

confirmat că ”la data respectivă anume Bușila Ion l-a lovit cu pumnii și cu

picioarele, apoi s-a alăturat și tatăl acestuia Bușila Serghei, în rezultat și-a

pierdut cunoștința. Nu a putut identifica care mai tare lovea în el”, (f. d. 66-67,

vol. II; f. d. 80, vol. III; f.d.172, vol. III; f. d. 187, vol. III), confirmate și de către

martorul Dolghii Vasile, care în instanța de apel, susținînd declarațiile date

anterior, a menționat că „… la acordarea ajutorului părții vătămate, ultimul a

menționat că, Bușila și fiul acestuia l-a bătut. A fost adus la el acasă bătut tare. A

anunțat poliția. I-a acordat ajutor, l-a spălat și i-a pus gheață pe față. Capul era

umflat. Partea vătămată a menționat că a fost bătut de Bușila Ion și Serghei…,

…la poartă a venit Malîi Anatol, care se afla în stare gravă, fiind bătut. Din

discuție am înțeles că a fost bătut de Bușila Serghei și fiul acestuia Bușila Ion în

sectorul ,,grădinița” ...Scandalul din spusele lui a început între Malîi Anatol și

Bușila Serghei, care l-a chemat în ajutor pe Bușila Ion, ce se afla la terasa din

sat... Ambii l-au bătut pe Malîi Anatol pînă și-a pierdut cunoștința…” (f.d.83-84,

vol. II; f. d. 78, vol. III).

Colegiul penal lărgit respinge ca nefondat argumentul recurentului privind

încălcarea de către instanța de apel a art.6 CEDO, motivînd, că n-au fost audiați

toți martorii și anume: Taran Ion C., Taran Ion I., Tataru Ghenadie, Constantin

Anatolie, Buzatu Liubovi, Popa Iurie, Paladi Petru, instanța de apel, punînd la baza

hotărîrii de condamnare aceleași probe ce au fost puse la baza sentinei de achitare,

or, la caz nu se constată careva încălcări a dreptului inculpatului la un proces

echitabil, reținînd, că cazurile Hogea împotriva României și Destrehem împotriva

Franței, invocate de apărare, nu sunt aplicabile speței date, decizia instanței de apel

fiind corect motivată în acest sens, motivare care Colegiul penal lărgit și-o

însușește, ce este conform practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din

16.02.2010.

Colegiul reține, că instanța de apel a cercetat și a dat apreciere declarațiilor

martorilor menționați în cumul cu alte probe pertinente. Totodată, nici unul din

acești martori nu sunt martori oculari a celor întîmplate: a) Tataru Ghenadie,

Constantin Anatolie, Buzatu Liubovi, Popa Iurie, au declarat, că l-au văzut pe

partea vătămată deja bătut, declarații, care și-au găsit reflectare și au fost apreciate

10

în decizia instanței de apel (f. d. 194, vol. III); b) martorul Paladi Petru din auzite

cunoaște că Malîi a fost bătut (f. d. 192, vol. III), declarațiile acestora au fost

apreciate în cumul cu alte probe puse la baza deciziei de condamnare a inculpatului

Bușila Ion.

Instanța de apel a dat aprecierea cuvenită probelor prezente la dosar, punînd

întemeiat la baza deciziei de condamnare declarațiile părții vătămate Malîi

Anatolie date în instanța de apel sub jurămînt, fiind preîntîmpinat de răspundere

penală, conform art.311 și 312 Cod penal, care sunt concludente, pertinente și

neschimbate pe tot parcursul procesului penal și care se confirmă prin declarațiile

martorului Dolghii Vasile, raportul de expertiză medico-legală nr.152 din 10 iulie

2012, conform căruia lui „Malîi Anatol i s-a cauzat comoție cerebrală, fractură

coastei 10 pe stânga, plaga contuză a feței și corpului, care s-au format sub

acțiunea unui corp contodent, posibil în timpul indicat și se califică ca vătămări

corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată” (f.d.133, vol.I),

descifrările convorbirilor telefonice pe nr.de telefon xxxxx, de la data de

20.05.2012 pînă la 30.05.2012, prin care s-a stabilit faptul că nr. de telefon xxxxx

care după informația operativă îi aparține învinuitului Bușila Sergiu la data de 27

mai 2012, orele 13:48, 13:55, 14:00 în timpul și data când a avut loc săvârșirea

infracțiunii, a efectuat apeluri telefonice către nr. de telefon xxxxx care îi aparține

învinuitului Bușila Ion, care este fiul lui Bușila Sergiu cu indicarea antenei

Peresecina, care confirmă faptul că, în ambii abonați se aflau în s. Micăuți, r.

Strășeni, fiind irelevante la caz declarațiile martorilor Taran Ion Ion și Taran Ion

Constantin, și întemeiat apreciate critic declarațiile inculpatului, precum că el nu l-

a lovit pe partea vătămată, deoarece nu se afla la fața locului în momentul indicat,

și în acest sens, Colegiul penal lărgit respinge argumentul recurentului precum că

inculpatul nu a fost la fața locului, nu i-a aplicat careva lovituri părții vătămate

Malîi Anatolie, pe motiv că nu se afla în ziua respectivă în sat.Micăuți.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit raportînd temeiurile invocate de recurent în

recurs cu textul deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de către

instanța de apel n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de

recurent, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei în partea criticată de inculpatul Bușila Ion, deoarece argumentele

expuse în recursul depus au constituit obiect de discuție în instanța de apel și

asupra tuturor argumentelor și motivelor relevante invocate inclusiv în prezentul

recurs instanța de apel s-a pronunțat clar în decizia atacată. În fapt, decizia instanței

de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată, fără a fi identificate neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu

ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art. 6 CEDO.

Raportând motivele invocate în recurs la materialele cauzei penale, Colegiul

penal lărgit reține că argumentele invocate de recurent nu își găsesc confirmare în

speța dată, motiv pentru care le va respinge ca neîntemeiate.

11

În privința criticilor recurentului, prin care acesta manifestă dezacordul

cu aprecierea probelor de către instanța de apel, Colegiul penal lărgit atestă că

nu sunt întemeiate, or, aprecierea probelor este unul din cele mai importante

momente ale procesului penal, dat fiind că întregul volum de muncă depus

de către organul de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile din

proces, se concretizează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze

pe prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor

probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că

probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența, veridicitatea și

utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punct de

vedere al coroborării reciproce dintre ele.

Însă, cu referire la faptul dacă aprecierea probelor poate fi invocată la această

etapă a procedurilor, instanța de recurs explică recurentului că la etapa

judecării recursului ordinar nu se analizează de instanță conținutul mijloacelor de

probă, nu se dă o nouă apreciere materialului probator și nu se stabilește o altă

situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea

fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond. Deci, Colegiul penal lărgit nu va

examina criticile referitoare la presupusa greșită apreciere, pe baza probelor

administrate în cauză, a anumitor elemente faptice invocate de recurent, ci va

verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțe, corectitudinea

condamnării inculpatului Bușila Ion de învinuirea imputată acesteia.

Totodată, pe aceiași linie de considerente se specifică că, pentru a constitui

caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi

influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea

pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța

de recurs.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal lărgit,

verificând suplimentar materialele dosarului, specifică că judecând apelul

instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

adoptând o soluție corectă de casare a sentinței de achitare, care este

argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit

verificate în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că

inculpatul Bușila Ion a săvârșit infracțiunea nominalizată în circumstanțele descrise

în actul de sesizare a instanței.

12

În desfășurarea acestei idei, instanța de recurs ordinar specifică că, așa cum

rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la

pronunțarea unei noi hotărîri prin care Bușila Ion a fost recunoscut vinovat în baza

art.152 alin.(1) Cod penal, cu încetarea procesului penal din motivul intervenirii

termenului de prescripție de atragere la răspundere penală, prevăzut de art.60 Cod

penal.

Astfel, hotărîrea atacată nu este afectată de erori de drept și lipsesc careva

motive ce ar servi drept temei pentru rejudecarea cauzei în ordine de recurs, cu

referire la confirmarea vinovăției inculpatului.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, astfel de erori

de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare recursul depus de către

avocatul Balan Valentin în numele inculpatului Bușila Ion urmează a fi respins ca

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Balan

Valentin în numele inculpatului Bușila Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Bușila Ion Xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

13