1ra-506/18 — Art. 201-1 alin. 1, 27-145 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei, din 07 iulie 2017, Russu Ghenadii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza: - art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 81 Cod penal la 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis; - art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal la 1 an închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită definitiv pedeapsa de 10 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, s-a adăugat parțial la pedeapsa aplicată pedeapsa stabilită prin decizia Curții de Apel Bălți din 21.06.2017 și definitiv i s-a stabilit pedeapsa de 18 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. Cheltuielile judiciare în mărime de 662,78 lei au fost trecute în contul statului.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, la 19.02.2017, aproximativ la ora 12.00, Russu Ghenadii aflându-se la domiciliul său din sat. xxxx, r-nul xxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, intenționat, înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, din motivul relațiilor ostile existente, acționând cu scopul omorului intenționat al cunoscutului său Babii Alexandru, pe neașteptate i-a aplicat acestuia o lovitură cu un obiect ascuțit asemănător unui topor în regiunea capului, doborându-l la pământ și ulterior, continuându-și acțiunile sale ilegale i-a mai aplicat cu un făraș din fier două lovituri în regiunea feței, lăsând victima la 1 pământ, cauzându-i astfel, conform raportului de expertiză medico-legală leziuni corporale ușoare sub formă de plăgi tăiate în regiunea parietală dreapta și frontală, excoriații liniare rădăcina nasului, însă nu și-a dus intenția până la capăt, din motive independente de voința lui și anume, din cauza că victima și-a revenit și a fugit de la locul infracțiunii. Tot el, la 23.02.2017, aproximativ la ora 18.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, la domiciliul său din sat. xxxx, r-nul xxxx, unde conlocuia cu părinții săi, din motivul că mama Russu Ana, i-a făcut observație să micșoreze volumul muzicii, intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, i-a aplicat o lovitură cu capul în față, de la ce ultima a căzut. Ca rezultat al loviturii aplicate, lui Russu Ana i-a fost provocată fractura oaselor nasului cu deplasare, care potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 85 D din 11.04.2017 au fost calificate ca vătămări ușoare.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, solicitând casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei și în partea respingerii cererii de încasare a cheltuielilor de judecată, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal - 11 ani închisoare; în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal – 3 ani închisoare, iar în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili definitiv pedeapsa de 12 ani închisoare. În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, a adăuga parțial la pedeapsa aplicată pedeapsa stabilită prin decizia Curții de Apel Bălți din 21.06.2017 și definitiv a-i stabili pedeapsa de 22 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. În motivarea cererii procurorul a invocat: - instanța nu a ținut cont de principiul individualizării pedepsei, nu a luat în considerație caracterul, gravitatea infracțiunii săvârșite și astfel, pedeapsa aplicată este prea blândă și neproporțională faptei imputate; - achitarea cheltuielilor judiciare ține de problematica chestiunilor patrimoniale a unui proces penal și poate fi tratată ca consecință a răspunderii penale la momentul survenirii acesteia și care nu aduce vreo ingerință asupra principiului „prezumția nevinovăției”. Mai mult ca atât, această latură ține și de scopul pedepsei penale prevăzut la art. 61 Cod penal, ce ține de restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Achitarea cheltuielilor judiciare este legiferată de alin. (1) art. 229 Cod de procedură penală, ce prevede că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului, iar invocarea prevederilor art. 142-143 Cod de procedură penală nu se impune, din motiv că acestea reglementează temeiurile, procedura și cazurile de efectuare a expertizelor. Suportarea cheltuielilor de judecată de către 2 condamnat este o normă și trecerea lor în contul statului este o excepție ce se cere motivată prin prisma prevederilor art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2017, s-a respins apelul declarate ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. Instanța de apel a menționat că, pedepsele aplicate inculpatului prin sentință pentru infracțiunile comise se încadrează în limitele sancțiunilor, inclusiv cu aplicarea prevederilor art. 81, 84 alin. (1), (4) Cod penal, iar temei pentru agravarea pedepsei prin aplicarea unei pedepse mai aspre nu sunt, pedeapsa stabilită fiind una echitabilă. Instanța de fond aplicând pedeapsa inculpatului a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, inclusiv de urmările comiterii infracțiunilor, precum și de personalitatea inculpatului, care se caracterizează negativ de către administrația locală. Astfel, luând în considerație toate circumstanțele cauzei, instanța de fond întemeiat i-a aplicat inculpatului pedeapsă definitivă sub formă de 18 ani închisoare în penitenciar de tip închis, aplicând prevederile art. 84 alin. (1), (4) Cod penal, pedeapsă care este în corespundere cu legislația se încadrează în limitele sancțiunii și este proporțională faptelor comise. În același timp, Colegiul penal a respins solicitarea acuzatorului de stat din apelul declarat, prin care se solicită încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 662,78 lei de la inculpat. În cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat. Astfel, în cadrul urmăririi penale a fost efectuată testarea alcooscopică a inculpatului prin intermediul aparatului „Drager Alcotest 8510”, pentru care statul a suportat cheltuieli în mărime de 87,78 lei, precum și dispuse un șir de expertize judiciare pentru care s-au cheltuit 572 lei, care au fost ordonate de către organul de urmărire penală, acestea fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs de către procuror, care invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cheltuielile de judecată în sumă de 662,78 lei să fie încasate din contul inculpatului.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din următoarele considerente. 3 În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul reține că procurorul indică ca temei de drept pentru casarea deciziei recurate pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală și anume, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului dacă hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, însă de fapt recurentul invocă dezacordul cu soluția instanței de apel privind respingerea încasării de la inculpat a cheltuielilor de judecată în mărime de 662,78 lei, pentru efectuarea expertizelor medico-legale a victimei și testarea alcoolscopică. Prin urmare, Colegiul penal respinge ca fiind neîntemeiat acest argument, deoarece instanța de apel și-a motivat soluția în această parte, care a fost expusă pe larg la pct. 4.1. din prezenta decizie, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune. Argumentele invocate de către recurent în susținerea solicitării înaintate sunt neîntemeiate, deoarece cheltuielile judiciare au fost suportate pentru efectuarea expertizelor medico-legale a victimei și testarea alcoolscopică, or, art. 143 alin. (1) pct. 2), 3) Cod de procedură penală, prevede expres că, expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatareagradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale, precum și starea psihică și fizică a bănuitului, învinuitului și inculpatului, iar alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală, (în vigoare la momentul efectuării expertizelor) stipula că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat, de aceea, instanța de apel corect a ajuns la concluzia de a nu încasa din contul inculpatului cheltuielile judiciare menționate. Instanța de apel a ținut cont și de prevederile art. 229 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului și instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judicare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor. Concomitent, soluția instanței de apel este susținută și de prevederile art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. În urma celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept invocată de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar solicitările recurentului nu au suport legal, prin urmare soluția adoptată de către 4 instanța de apel este întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Russu Ghenadii, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 04 aprilie 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun 5