1ra-263/18 — art.276 alin.1 CP

Dosarul nr.1ra-263/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 februarie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecătorii Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2017, declarat de către

avocatul Secui Silvia în numele inculpatului și inculpatul

Tanasă Andrei XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.276 alin.(1) Cod penal, cu

încetarea procesului penal în temeiul art.2 alin.(1) al Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr.210 din 29

iulie 2016.

Corpul delict - automobilul de model „Mazda 323”, cu n/î XXXXX și certificatul

de înmatriculare nr.XXXXX a fost restituit lui Tanasă Andrei.

procedură penală, a constatat că Tanasă Andrei, în toamna 2015, intenționat, cu scopul de

a se folosi de un alt autovehicul, aflându-se la domiciliul său din s.XXXXX, r-nul

XXXXX a tăiat panelul cu numărul de identificare al caroseriei „XXXXX”, de la

caroseria autovehiculului de model „Mazda-323”, cu n/î XXXXX, ce se afla în

proprietatea sa și pe care l-a deteriorat în toamna anului 2015, în rezultatul unui accident

rutier, când a înlăturat fragmentul de panel al caroserie autovehiculului de model „Mazda-

323”, cu n/î bulgare, procurat din piața auto din mun.Chișinău după accidentul sus-

menționat, apoi a montat și fixat prin sudare fragmentul de panel al caroseriei de la primul

automobil la caroseria celui de-al doilea automobil, prin ce a falsificat seria și numărul de

identificare ale caroseriei ultimului autovehicul, fapt stabilit prin raportul de constatare

tehnico-științifică nr.34/12-R-995 din 20.02.2017.

acesteia în partea soluționării chestiunii cu privire la corpurile delicte, rejudecarea cauzei

în această parte, conform procedurii stabilite pentru prima instanță, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să se dispună confiscarea specială a automobilului de model

„Mazda-323”, cu n/î XXXXX, iar corpul delict – certificatul de înmatriculare nr.XXXXX,

să fie păstrat la materialele cauzei penale, invocând că inculpatul, până la depistarea lui, s-

1

a folosit de automobilul de model „Mazda-323”, cu n/î XXXXX, rezultat din infracțiunea

prevăzută de art.276 alin.(1) Cod penal.

apelul declarat de către procuror a fost admis, casată sentința în partea soluționării

chestiunii cu privire la corpurile delicte și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului

stabilit pentru primă instanță, prin care s-a dispus confiscarea specială a automobilului de

model „Mazda 323” cu n/î XXXXX, de la A.Tanasă și păstrarea la materialele cauzei

penale a certificatului de înmatriculare nr.XXXXX. În rest sentința a fost menținută.

În motivarea soluției instanța de apel a reținut că sentința a fost contestată doar în

partea soluționării chestiunii cu privire la corpurile delicte.

În acest sens, instanța a precizat că automobilul de model „Mazda 323”, cu n/î

XXXXX și certificatul de înmatriculare nr.XXXXX, în baza ordonanței organului de

urmărire penală, în conformitate cu prevederile art.158, 159 Cod de procedură penală, au

fost recunoscute în calitate de corpuri delicte, pe motiv că au constituit bunuri rezultate

din infracțiunea prevăzută de art.276 alin.(1) Cod penal, în comiterea căreia A.Tanasă a

fost recunoscut vinovat, dar încetat procesul penal în temeiul art.2 alin.(1) al Legii privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova.

Având în vedere circumstanțele descrise, precum și că bunurile indicate au fost

deținute contrar prevederilor legale, instanța a conchis că, în temeiul art.106 Cod penal,

urmează a fi confiscate. În situația din speță, confiscarea specială, fiind necesară și

proporțională scopului legii procesual penale.

numele inculpatului și inculpatul care, indicând drept temei prevederile art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și menținerea sentinței, pe motiv

că instituția confiscării nu este prevăzută de art.276 Cod penal, infracțiune pentru care a

fost recunoscut vinovat; - instanța neîntemeiat a dispus confiscarea întregului automobil,

deoarece nu a falsificat toate elementele automobilului, ci doar panelul caroseriei a fost

înlocuit, astfel i-a fost încălcat dreptul de proprietate, consfințit în art.46 din Constituție; -

într-o cauză similară a fost pronunțată o hotărâre, prin care a fost confiscat doar motorul

autoturismului.

ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat declararea

inadmisibilității recursului, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente.

În sensul art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel.

Conform prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției.

În speță, Colegiul penal sesizează că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost respectate de către instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel.

Astfel, analizând materialele cauzei, se constată că instanța de apel, a casat sentința

în partea soluționării chestiunii cu privire la corpurile delicte, prin care automobilul de

2

model „Mazda 323”, cu n/î XXXXX și certificatul de înmatriculare nr.XXXXX, au fost

restituite inculpatului și în această parte a pronunțat o nouă hotărâre, prin care, în temeiul

art.106 Cod penal, a dispus confiscarea automobilului, considerând că acesta a rezultat din

infracțiune și că în speță, confiscarea specială este necesară și proporțională scopului legii

procesual penale.

Colegiul penal consideră că concluzia instanței de apel este eronată și

disproporționată.

Astfel, Colegiul reține că A.Tanasă după accidentul rutier, cu scopul de a se folosi

de mijlocul de transport, a tăiat panelul cu numărul de identificare de la caroseria

automobilul de model „Mazda-323”, care era proprietatea sa și l-a montat prin sudare la

caroseria altui automobil procurat de el de la piață auto, prin ce a falsificat seria și

numărul de identificare ale caroseriei ultimului autovehicul.

Potrivit art.106 alin.(1), (2) lit.b) Cod penal, confiscarea specială constă în trecerea,

forțată și gratuită, în proprietatea statului a bunurilor rezultate din infracțiuni, precum și

orice venituri din valorificarea acestor bunuri.

Conform art.46 din Constituția R.Moldova, averea dobândită licit nu poate fi

confiscată. În acest context, potrivit art.1 al Protocolului 1 al Convenției, orice persoană

fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de

proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și

de principiile generale ale dreptului internațional.

Astfel, pentru a trece forțat bunul proprietarului în proprietatea statului, această

situație urmează a fi verificată prin prisma principiilor generale elaborate de jurisprudența

Curții Europene: - dacă o așa imixtiune în dreptul la proprietate este prevăzută de lege; -

dacă urmărește un scop legitim; dacă este necesară într-o societate democratică; - dacă

este proporțională cu circumstanțele cauzei, cerințele generale ale societății, coroborate cu

cerințele de a proteja drepturile de proprietate.

Reținând jurisprudența Curții Europene, simpla faptă de încălcare a legislației nu

este destulă pentru aplicarea măsurii de confiscare. Este necesar de stabilit dacă măsura de

confiscare corespunde gravității situației create (cauza Ismaylov vs F.Rusă din

06.11.2008).

Confiscarea nu este o metodă de recompensare a prejudiciului statului, dar ca o

măsură de siguranță și de pedepsire a inculpatului pentru comiterea infracțiunii

incriminate (cauza Bendenoun vs Franța din 24.02.1994).

Colegiul penal menționează că, instanța de apel nu a examinat întrebarea supusă

apelului prin prisma principiului proporționalității în sensul Convenției Europene pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și anume, dintre dreptul de

proprietate prevăzut de art.1 al Protocolului 1 al Convenției și necesitatea de privare de

proprietate, pe motiv că bunurile vizate sunt rezultate din infracțiune.

Or, în jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului măsura confiscării

este admisă ca legitimă dacă statul respectă justul echilibru între propriile sale interese și

interesele proprietarului și ia în considerare gradul culpei ori tipul de prudență cerut de

împrejurările date.

Consecvent, pentru ca intervenția statului să fie proporțională ea trebuie să coincidă

cu gravitatea încălcării, adică neadresării inculpatului în organele competente pentru

înregistrarea modificărilor efectuate, dar nu gravității a altor posibile infracțiuni, care nu

au fost în realitate constatate.

În speță, pe de o parte, avem prejudiciul cauzat inculpatului, care este unul

considerabil, având în vedere că automobilul confiscat constituie un bun esențial pentru

3

inculpat și confiscarea lui i-ar aduce atingere gravă proprietății, iar pe de altă parte, avem

prejudiciul pe care inculpatul ar putea să-l cauzeze statului, care este neesențial, constând

din taxele percepute de stat la modificarea nr.caroseriilor în urma reparațiilor.

În cauza penală deferită judecății, prima instanță, ținând cont de circumstanțele

cauzei și jurisprudența națională și internațională, a conchis de a restitui lui A.Tanasă

automobilul de model „Mazda 323”, cu n/î XXXXX. Contrar, instanța de apel a dispus

confiscarea specială a automobilului.

În condițiie expuse, Colegiul penal consideră că confiscarea automobilului care a

fost licit dobândit de inculpat, ca măsură de siguranță și pedeapsă, precum și raportată la

gravitatea faptei comise de către A.Tanasă nu este proporțională astfel, fiind încălcate

prevederile art.1 al Protocolului 1 al Convenției.

Alegațiile instanței de apel, precum că din motiv că automobilul a rezultat din

infracțiunea prevăzută de art.276 Cod penal și în temeiul art.106, urmează a fi confiscat,

Colegiul penal le consideră eronate, constatând că instanța de apel nu a ținut cont de

principiul proporționalității dintre dreptul de proprietate al inculpatului și necesitatea

confiscării bunului și respectiv, eronat a casat sentința în această parte, care este legală și

întemeiată.

Prin urmare, instanța nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.414, și 417 Cod

de procedură penală, ceea ce echivalează cu erori judiciare ce s-au soldat cu o hotărâre

nemotivată.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.a) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța admite recursul, casează, parțial sau total, hotărârea atacată și menține hotărârea

primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că recursul declarat de către

avocatul S.Secui în numele inculpatului și inculpat este întemeiat, motiv pentru care

urmează a fi admis, casată decizia instanței de apel, cu menținerea sentinței ca fiind legală și

întemeiată.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Secui Silvia în numele

inculpatului Tanasă Andrei și inculpat, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 octombrie 2017 și menține sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași

din 06 iulie 2017.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 aprilie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

4