CtEDO 16.02.2023 Auto

CUSSAC c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
16.02.2023
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CUSSAC c. FRANCE (CtEDO, 2023)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr 37642/19 Jean-Claude CUSSAC împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 16 februarie 2023 într-un comitet compus din Stephanie Morou-Vikström , președinta Mattias Guyomar, Kateřina Šimáčková, judecători și Martina Keller, adjunctă a secțiunii n 37642/19 împotriva Republicii Franceze și al cărui resortisant al acestui stat, dl Jean-Claude Cussac (inclusiv reclamantul) născut în 1953 și deținut la Mainguais, reprezentat de domnul G. Thuan Dit Dédonne, avocat la Strasbourg, a sesizat Curtea la 9 iulie 2019 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( După ce a intenționat acest lucru, face ca următoarea decizie să se refere în primul rând, sub aspectul articolului 1 din Convenție, la problema motivării rejudecării instanței de judecată, acționând în apel, care l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de zece ani de reținere penală pentru fapte de crimă în cadrul unui litigiu de vecinătate. La 29 noiembrie 2011, un judecător judecător de judecată din partea tribunalului de mari instanțe din Nantes a dispus punerea sub acuzare a reclamantului șefului crimei. Prin hotărârea din 26 februarie 2014, tribunalul din Loire-Atlantic l-a declarat pe reclamant vinovat de fapte și l-a condamnat la 10 ani de condamnare penală, precum și la o interdicție de a purta o armă. La 29 iunie 2017, tribunalul din Morbihan, hotărând în apel, l-a declarat pe reclamant vinovat de fapte și l-a condamnat la 10 ani de detenție penală, însoțită de o monitorizare socio-judiciară și de o interdicție de a purta o armă. - declarații ale [doi] martorilor direcți ai faptelor, care au văzut că ridică tunul puștii sale și apoi trage, după ce le-a spus că nu știa că are dreptul, ci că avea să o facă. - din pregătirea armei în orele dinaintea faptelor. - utilizarea unei arme de foc cu cartușe de plumb la distanță foarte mică, într-o zonă vitală a corpului pe care îl constituie abdomenul. - Mărturiile persoanelor cărora [reclamantul] li se încredințează înainte de a afirma că ar sfârși prin a ucide [victima] (...). Despre legitimă apărare (...) [reclamantul] indică faptul că nu a avut de ales decât să tragă pe [victima] în măsura în care acesta tocmai a spart ușa cu un topor și a amenințat să-l omoare, această declarație fiind, de asemenea, puțin compatibil cu presupusul accident de fotografiere. În același timp, într-o altă cauză, Curtea de Casație a decis să retrimite Consiliului Constituțional o chestiune prioritară de constituționalitate referitoare la lipsa motivării pedepsei de către instanțele judecătorești. Printr-o decizie din 2 martie 2018, acesta din urmă a declarat contrar Constituției al doilea paragraf din art. 365-1 din Codul penal, care nu prevedea decât motivarea vinovăției, în special pe motiv că 8 din [Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului], implică faptul că o sancțiune penală nu poate fi aplicată decât în cazul în care instanța a pronunțat în mod expres, ținând seama de circumstanțele specifice fiecărei specii (Decizia 2017 694 QPC din 2 martie 2018, alineatul 8). martie 2019 și că hotărârile judecătorești pronunțate în ultimă instanță înainte de data publicării deciziei sale, fie înainte de 2 martie 2018, nu ar putea fi contestate pe baza acestei neconstituționalități. Prin hotărârea din 9 ianuarie 2019, Curtea de Casație a respins recursul formulat de reclamant. 365-1 din Codul penal și neconvenționalitatea acestuia în temeiul articolului 6 din convenție, Curtea de Casație se pronunță după cum urmează, pe de o parte, prin decizia din 2 martie 2018, Consiliul Constituțional a declarat că contravine Constituției articolului 365-1, al doilea paragraf din Codul de procedură penală; (...) această decizie a amânat până la 1 martie 2019 data abrogării și afirmă că hotărârile pronunțate în instanță în ultimă instanță înainte de publicarea acestei decizii și cele pronunțate la data la care a avut loc un proces deschis înainte de aceeași dată nu pot fi contestate pe baza acestei neconstituționalități; (...) [reclamantului] a fost condamnat, prin hotărârea atacată, înainte de publicarea deciziei Consiliului Constituțional, la data de 3 Martie 2018 (...), pe de altă parte, nu rezultă din nicio dispoziție a Convenției europene a drepturilor omului că, după ce s-a pronunțat cu privire la vinovăție, este obligată să motiveze pedeapsa pe care o motivează în mod expres, în special în temeiul articolului 6 din Convenție, întemeiat pe absența unui proces echitabil din cauza refuzului de a revoca cazul, în timp ce expertiza medicală nu ar fi permis instanței să se asigure de capacitatea pârâtului de a urmări dezbaterile, Curtea de Casație a răspuns în felul următor: [...] rezultă din înscrisurile supuse controlului Curții de Casație că interogarea prealabilă [reclamantului] de către președintele tribunalului de judecată a fost stabilită la 22 mai 2017; (...) aceasta trebuia să aibă loc prin intermediul videoconferinței, avocatul pârâtului fiind prezent alături de el la casa de arestare ( ...) ; (...) [reclamantul], invitat de către personalul penitenciar să meargă în sala de videoconferință, a refuzat, invocând o indispoziție; (...) administrația în cauză a întocmit, la cererea președintelui, un raport care arată că [reclamantul] considera că nu poate fi prezent din cauza stării sale de sănătate, dar nu dorea să-și expună motivele în scris. ; (...) președintele tribunalului a întocmit un proces verbal cu privire la faptul că a fost găsit în dreptul de a proceda la interogare prealabilă a pârâtului, și a anexat raportul administrației (...) pentru a respinge prima cauză a apărării, instanța reține, prin hotărâre incidentă, că, ținând cont de circumstanțe, absența persoanei acuzate la adresa în prealabil s (...) pronunțând astfel instanța și-a justificat decizia, din moment ce nici acuzatul, nici avocatul său, nu au prezentat în administrație o documentație medicală care să ateste că [reclamantul] trebuie să se alăture sălii de videoconferință și nu au solicitat venirea imediată a unui medic pentru a constata o astfel de imposibilitate de declarare a Curții Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul consideră că motivarea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță nu îndeplinește cerințele articolului respectiv. El se plânge de lipsa motivării specifice a pedepselor pronunțate împotriva sa. 10. Curtea face trimitere la principiile bine stabilite rezumate în hotărârea Lhermitte c. Belgia din 29 noiembrie 2016 ([GC], n 34238/09) și, în ceea ce privește Franța, prezentate în Hotărârile Agnelet c. France 6198/08), Oulahcene c. France 44446/10, Voica c. France 60995/09, Legillon c. France 53406/10 și Fraumens c. France 30010/10) din 10 ianuarie 2013. În special, Comisia amintește că a confirmat această jurisprudență de la adoptarea în Franța a Legii nr. 2011-939 din 10 august 2011, prin care se introduce un nou articol 365-1 în Codul de procedură penală, care prevede de acum înainte o motivare a hotărârilor pronunțate de o instanță de judecată într-o foaie de motivare anexată foii de întrebări (Matis France (dec.), nr 43699/13, 6 octombrie 2015). În cazul de față, Curtea constată că reclamantul a beneficiat de o serie de informații și garanții în cursul procedurii penale (Agnelet Oulacene Fraumens Legillon Voica, citată anterior, §§ 63, 47, 41, 59 și 47; a se vedea, de asemenea, Haddad c. Franța, n 10485/13, § 16 și Peduzzi c. Franța, n 23487/12, § 18, 21 mai 2015). Pe de altă parte, Comisia constată că numărul și precizia elementelor faptice expuse pe o pagină și jumătate în foaia de motivare anexată la hotărârea curții judecătorești dah sunt de natură să permită reclamantului să înțeleagă atât motivele condamnării sale, cât și quantumul 13) Curtea arată, de asemenea, că aceste elemente factuale au determinat judecătorii să pronunțe o sentință de 10 ani de detenție penală, cu respectarea limitei legale stabilite la art. 221-1 din Codul penal, vizat în mod expres. 14. Curtea, care nu identifică niciun fel de arbitraritate în cadrul procedurii și al pronunțării pedepsei reținute ( Moreira Ferreira c. Portugalia (n [GC], n 19867/12, § 85, 11 iulie 2017), consideră că reclamantul, asistat de un avocat, a dispus de garanții suficiente care să îi permită să înțeleagă verdictul care a fost pronunțat împotriva sa. 15. În cele din urmă, în conformitate cu art. 6 alineatele (1) și (3), reclamantul susține că o încălcare ar fi fost adusă dreptului său la apărare, în măsura în care starea sa de sănătate nu i-ar fi permis să se apere și să se înfățișeze în fața instanței judecătorești din statul membru în cauză 17. Curtea constată, astfel cum au fost ridicate judecătorii interni, că reclamantul, deși fusese invitat de către personalul restant să se deplaseze în sala de videoconferină, a refuzat să se predea acolo, invocând o indispoziie legată de starea sa de sănătate, dar fără a justifica acest lucru în cadrul procedurilor de videoconferină către instană. De asemenea, Comisia constată că Curtea de Casație a subliniat faptul că nici pârâtul, nici avocatul său nu au prezentat un document medical care să ateste că reclamantul ar trebui să se alăture sălii de videoconferință. Ei nu au solicitat mai mult venirea imediată a unui medic, pentru a constata o astfel de imposibilitate. În cele din urmă, Comisia observă că instanța de judecată se baza, de asemenea, pe concluziile ultimelor două experți medicali și nu evidențiază nici o imposibilitate de prezentare din motive de sănătate, ale cărei conținut și recomandări au fost discutate în contradictoriu (punctul 8 de mai sus18). Prin urmare, rezultă că această cauză este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și comunicat în scris la 9 martie 2023. Martina Keller Stephanie Morou-Vikström Grefier Adjunct Președinta

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă