CtEDO 16.02.2023 Auto

KANE c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
16.02.2023
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KANE c. FRANCE (CtEDO, 2023)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 1281/19 Ousmane KANE împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 16 februarie 2023 într-un comitet compus din Stephanie Morou-Vikström, președinta Mattias Guyomar, Kateřina Šimáčková, judecători și de Martina Keller, graffière de secțiune cererea nr. 1281/19 împotriva Republicii Franceze și al cărui resortisant al acestui domn Ousmane Kane (inclusiv reclamantul) născut în 1992 și deținut la Villepinte, reprezentat de domnul W. Julié, avocat la Paris, a sesizat Curtea la 19 decembrie 2018 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( În primul rând, din perspectiva articolului 1 din Convenție, prezenta cauză se referă la motivarea reținerii instanței judecătorești, acționând în apel, care l-a condamnat pe reclamant la o sentință de 15 ani de detenție penală pentru fapte de crimă. La 3 martie 2014, un judecător din oficiu a dispus punerea sub acuzare a reclamantului, a șefului unei crime recurente, precum și a repatrierii acestuia în fața tribunalului din statul membru în cauză, precum și a altor două persoane pentru infracțiunea aferentă de violență voluntară agravată. Prin hotărârea din 3 octombrie 2015, Curtea a Departamentului Seine-Saint-Denis i-a dat în judecată pe toți cei acuzați în fața sa. La 14 ianuarie 2017, Curtea a Departamentului Val-de-Marne, care a acționat în apel, i-a acuzat pe ceilalți, dar l-a declarat pe reclamant vinovat de crimă și l-a condamnat la 15 ani de detenție penală, după ce a precizat că infracțiunea a fost comisă în stare de recidivă, din cauza a două condamnări anterioare ale tribunalului pentru copiii lui Bobigny. În special, hotărârea este motivată în modul următor [reclamantul] este desemnat ca fiind autorul focurilor de armă trase asupra persoanei [victima] de către cei doi martori care au depus mărturie sub acoperire pe suport de hârtie. Acești doi martori leagă aceste fapte de cele care au avut loc în ziua precedentă (...) în care [reclamantul] a venit în scuter cu un alt individ, a fost luat în mod violent parte și a primit o lovitură cap la cap. Constatările materiale (...) și experiența balistică permit să se înțeleagă că patru dintre munițiile (...) au fost trase cu aceeași armă ca cele două gloanțe care au lovit mortal victima (...) prezența [reclamantului] la locul crimei (...) a fost denunțată de [un alt acuzat] la primele audieri în custodie. (...) Declarațiile martorilor care au depus sub identitate ascunsă, în special cele ale martorului X2, sunt în mod special consemnate și sunt susținute de alte elemente ale dosarului. - (...) în ceea ce privește circumstanțele în care victima a fost ucisă (...), depoziția [un martor anonim] confirmă, printre altele, existența a trei focuri de armă trase de un singur autor care s-a întors după a treia împușcătură (...) Absența [a celor doi martori anonimi] în lanțul de judecată, precum și refuzul unuia dintre ei de a avea de-a face cu persoana acuzată în timpul procesului de luare a deciziilor, explică contextul fricii care a înconjurat faptele fiind observat că .. nici unul dintre martorii prezenți în timpul crimei nu îndrăznește să declare că a văzut fața trăgătorului, ceea ce instanța consideră că este puțin credibil în ceea ce privește numărul de persoane prezente. Desfășurarea dezbaterilor a confirmat teama inspirată a diverșilor martori de către [reclamantul] și de către co-inculții săi. Unii martori au menționat în mod clar stresul de a se prezenta, alții nu au răspuns la apel, iar alții au prezentat în cele din urmă ca urmare a mandatelor de a aduce eliberate de Curte și au refuzat practic să se exprime asupra faptelor. Instanța a arătat că, dacă [reclamantul] a fost desemnat de zvon ca fiind autorul focurilor de armă care au lovit [victima], nici un alt nume nu a ieșit din dosar în ceea ce privește trăgătorul. (...) Omucidere este rezultatul armei folosite (o armă de război), al numărului de focuri de armă (trei), al distanței de tragere, precum și al zonelor vizate (toracel și partea inferioară a abdomenului, zone cu organe vitale) (...) martie 2018, la trimiterea Curții de Casație a unei întrebări prioritare de constituționalitate la cererea reclamantului, Consiliul Constituțional a declarat contrar Constituției al doilea paragraf din art. 365-1 din Codul penal, care prevedea numai motivarea vinovăției, în special pe motiv că [Principiul de individualizare a pedepselor, care decurge din art. 8 din [Declarația drepturilor omului și a cetățeanului], implică faptul că o sancțiune penală nu poate fi aplicată decât în cazul în care instanța a pronunțat în mod expres, ținând seama de circumstanțele specifice fiecărei specii (Decizia 2017/2017) Cu toate acestea, la 2 martie 2018, punctul 8 a decis că abrogarea nu va intra în vigoare decât începând cu 1 martie 2019 și că hotărârile judecătorești pronunțate în ultimă instanță înainte de data publicării deciziei sale, fie înainte de 2 martie 2018, nu ar putea fi contestate pe baza acestei neconstituționalități. Prin hotărârea din 20 iunie 2018, Curtea de Casație a respins recursul formulat de reclamant. Răspunzând la un motiv întemeiat pe încălcarea principiului prezumției de nevinovăție, a dreptului la apărare și a dreptului la proces echitabil, Curtea de Casație se pronunță după cum urmează: (...) rezultă din foaia de motivare că, în cazul în care instanța de judecată a reținut, în temeiul principalelor elemente aflate în întreținere care rezultă din dezbaterile și care au convins vinovăția acuzatului, declarațiile a doi martori care au auzit anonim în timpul informației, după ce au ridicat posibilitatea de a-i găsi și de a-i confrunta din cauza contextului fricii de fapte, aceasta evidențiază faptul că instanța de judecată nu s-a întemeiat exclusiv pe ele, ci și pe alte elemente colectate în cursul dezbaterilor. ; (...) procesul-verbal menționează, de asemenea, că acești doi martori, menționați în această calitate în instanță, nu au fost prezenți în pofida cercetărilor specifice întreprinse în legătură cu ei, astfel încât președintele a decis să treacă peste audierile lor și, fără observații din partea părților, a dat citire declarațiilor lor (...) În ceea ce privește un motiv întemeiat pe insuficiența motivării pedepsei, în special pe temeiul articolului 6 din convenție, Curtea de Casație a răspuns în modul următor (...) dacă Consiliul Constituțional, în decizia sa n 2017-694 QPC din 2 martie 2018, a declarat contrar Constituției articolului 365-1 alineatul (2) din Codul de procedură penală, în sensul că nu impune instanței judecătorești să motiveze alegerea pedepsei pe care o pronunță, a amânat la 1 martie 2019 efectele acestei abrogări și a decis că hotărârile judecătorești pronunțate în ultimă instanță înainte de publicarea deciziei sale nu ar putea fi contestate pe baza acestei neconstituționalități (...) nu rezultă din nicio dispoziție a Convenției europene a drepturilor omului ca instanța de judecată să fie obligată să motiveze pedeapsa pe care o pronunță (...) EVALUAREA CURȚII 10. Invocând art. 6 alin. El se plânge atât de motivarea vinovăției, cât și de lipsa motivării specifice a pedepsei pronunțate împotriva sa. El consideră că motivele prezentate în cauza sa nu îi permit să înțeleagă de ce a fost pronunțată o pedeapsă de 15 ani de condamnare penală împotriva sa. 11. Curtea face trimitere la principiile bine stabilite rezumate în hotărâre Lhermitte c. Belgia din 29 noiembrie 2016 ([GC], n 34238/09) și, în ceea ce privește Franța, prezentate în Hotărârea Agnelet c. France 61998/08), Oulahcene c. France 44446/10, Voica c. France 60995/09, Legillon c. France 53406/10 și Fraumens c. France 30010/10) din 10 ianuarie 2013. În special, Comisia reamintește că a confirmat această jurisprudență începând cu adoptarea în Franța a Legii nr. 2011-939 din 10 august 2011, prin care se introduce un nou articol 365-1 în Codul de procedură penală, care prevede de acum înainte o motivare a hotărârilor pronunțate de o instanță de judecată într-o foaie de motivare anexată foii de întrebări (Matis France (dec.), nr 43699/13, 6 octombrie 2015). În cazul de față, Curtea constată că reclamantul a beneficiat de o serie de informații și de garanții în cursul procedurii penale (Agnelet Oulacene Fraumens Legillon Voica, citată anterior, § 63, 47, 41, 59 și 47; a se vedea, de asemenea, Haddad France, n 10485/13, § 16, și Peduzzi c. Franța, n 23487/12, § 18, 21 mai 2015). În plus, Comisia constată că numărul și precizia elementelor faptice expuse pe două pagini în foaia de motivare sunt de natură să permită reclamantului să înțeleagă atât motivele condamnării sale, cât și cuantumul pedepsei sale (punctul 5 de mai sus). Curtea arată, de asemenea, că instanța de recurs precizează, în hotărârea sa, că reclamantul se afla în stare de recidivă legală pentru că a fost condamnat anterior și definitiv de două ori de instanța pentru copii (punctul 4 de mai sus). Aceasta constată astfel că această situație de recidivă, precum și elementele faptice reținute, au determinat judecătorii să pronunțe o pedeapsă de 15 ani de condamnare penală, în conformitate cu limita legală stabilită la art. 221 1 din Codul penal, vizată în mod expres. 16. Curtea, care nu conține nicio arbitraritate în procedura și la pronunțarea pedepsei reținute ( Moreira Ferreira c. Portugalia (nr. 2) [GC], nr. 19867/12, § 85, 11 iulie 2017), consideră că reclamantul, care a fost asistat de un avocat, a dispus de garanții suficiente care să îi permită să înțeleagă verdictul care a fost pronunțat împotriva sa. 17. În consecință, acest litigiu este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. 18. În cele din urmă, reclamantul ridică, de asemenea, un motiv întemeiat pe art. 6 alineatul (3) din Convenție (drepturile la apărare). 19. Cu toate acestea, în lumina tuturor elementelor aflate în posesia sa, Curtea apreciază că faptele denunțate nu dezvăluie nicio încălcare a drepturilor și libertăților enumerate în Convenție sau în protocoalele sale 20. Prin urmare, aceste afirmații sunt în mod evident greșit întemeiate și trebuie, de asemenea, respinse în conformitate cu art. 35 alineatul (a) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 9 martie 2023. Martina Keller Stephanie Morou-Vikström Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă