1ra-421/2018 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-421/2018 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-421/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 28 martie

2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2017,

declarat de avocatul Sergiu Hîncu, în numele inculpatului

Șcerban Nicolai Xxxxx, născut la

xx xxxxxxxxx xxxx, originar și locuitor al or. Xxxxx, r-nul

Xxxxxx, str. Xxxxxxxxxx xx, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 02.03.2016 – 28.03.2017,

instanța de apel: 02.05.2017 – 21.09.2017,

instanța de recurs: 25.01.2018 – 28.02.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen probă de 1 an.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Curbanov Oxana prejudiciul material

de 13.214 lei, prejudiciul moral de 5000 lei și cheltuielile de judecată în mărime de

4000 lei.

1

Șcerban Nicolai, conducând automobilul „BMW 520”, număr de înmatriculare XXX

xxx, se deplasa pe traseul Cimișlia - Chișinău, în direcția mun. Chișinău. În timpul

deplasării, în apropierea s. Răzeni, r-nul Ialoveni, kilometrul 23 plus 680 metri, fiind

antrenat în depășirea în coloană a automobilelor „Hyundai Tucson”, număr de

înmatriculare XXXX xxx și „Hyundai Accent”, număr de înmatriculare XXX xxx,

care se deplasau regulamentar pe banda din dreapta a carosabilului, fără a manifesta

dexteritate în conducere și a ține cont de situația rutieră, fără a menține în timpul

depășirii un interval lateral suficient în raport cu vehiculul depășit și fără a se asigura

că nu stânjenește vehiculul depășit, s-a neîncolonat pe banda din dreapta a

carosabilului, stânjenind deplasarea regulamentară a automobilului „Hyundai

Accent”, număr de înmatriculare XXX xxx, apoi, neîntemeiat a creat obstacol

vehiculului depășit „Hyundai Accent”, număr de înmatriculare XXX xxx, ce s-a

manifestat prin frânare bruscă în lipsa unor cazuri excepționale, tăindu-i astfel, forțat,

calea și, încălcând în așa mod, prevederile Regulamentului Circulației Rutiere

aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, și anume: pct. 3, pct. 45

alin. (1) lit. b) și d); pct. 39 alin. (1); pct. 51 lit. d); pct. 51 alin. (2) și pct. 50 lit. d) - a

creat situație de accident pentru conducătorul automobilului „Hyundai Accent”,

număr de înmatriculare XXX xxx, care a fost determinat ca în vederea evitării

coliziunii cu automobilul „BMW 520”, număr de înmatriculare XXX xxx, să frâneze

lent și să vireze spre dreapta, însă consecințele acțiunilor ilegale ale conducătorului

automobilului „BMW 520”, număr de înmatriculare XXX xxx, Șcerban Nicolai, nu

au putut fi evitate, iar automobilul „Hyundai Accent”, numărul de înmatriculare XXX

XXX, a derapat și s-a ciocnit într-un pilon de pe marginea drumului, apoi s-a

răsturnat într-un șanț.

În rezultatul impactului, lui Curbanov Oxana, care se afla în automobilul

„Hyundai Accent”, număr de înmatriculare XXX xxx, i-a fost cauzată fractura închisă

diafizară a osului humeral drept în 1/3 distală cu deplasare, edem a țesuturilor moi la

nivelul brațului drept, ce condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza

acestui criteriu, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2495/D din

02.11.2015, ce se califică ca vătămare medie.

Instanța a reținut, că inculpatul nu a recunoscut vina, declarând că se deplasa

cu automobilul închiriat de model „BMW”, număr de înmatriculare XXX xxx, viteza

fiind aproximativ de 95 km/h. În automobil se afla soția sa și copilul. Deplasarea o

efectua pe partea stângă a benzii, iar în față, pe banda din dreapta se deplasa

automobilul „Hyundai Tucson”, el dorind să-l depășească, însă în același moment

automobilul „Hyundai Accent” a ieșit la depășirea mașinii din fața sa. A frânat ca să

nu-1 tamponeze, după care s-a deplasat din urma acestuia și în dreptul automobilului

„Hyndai Tucson” i-a făcut semne șoferului automobilului „Hyundai Accent” de a se

feri, pentru a depăși, însă el a continuat să meargă lent. Apoi el s-a deplasat pe banda

din stânga și, aliniindu-se cu automobilul „Hyundai Accent”, i-a arătat șoferului

gesturi de reproș. A dorit să se oprească dar soția i-a zis să meargă mai departe, el

continuând deplasarea. Nu s-a uitat pe oglinzi și nu a văzut ce s-a întâmplat cu

2

automobilul „Hyundai Accent”. Despre accident a aflat ulterior. Prin manevra sa, nu

a creat nici un obstacol nimănui, și nu cunoaște din ce motiv conducătorul

automobilului respectiv a cotit la dreapta și s-a tamponat de pilon.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită integral prin probele

administrate.

Astfel, partea vătămată Curbanov O. a relatat, că se deplasa în calitate de

pasager pe bancheta din față în automobilul „Hyundai Accent”, numărul de

înmatriculare XXX xxx, pe traseul Reni - Chișinău. La volan se afla soțul ei,

Curbanov S. Deplasarea avea loc pe banda din dreapta și dorind să depășească un

automobil din față de marca Hyundai, s-au deplasat pe banda din stânga. După

depășire au trecut pe banda din dreapta în fața automobilului depășit. În acel moment,

un automobil de marca BMW, din spatele lor i-a întrecut și a început să-i preseze

către acostament din partea dreaptă, iar trecând în față a frânat brusc, fără niciun

motiv. Astfel, pentru a evita impactul cu acest automobil, soțul a ieșit pe acostament,

tamponându-se de un pilon după care s-a dus în șanț.

Martorul Curbanov S. a declarat, că se deplasa la volanul automobilului

„Hyundai Accent”, număr de înmatriculare XXX xxx, în direcția mun. Chișinău.

Deplasarea avea loc pe partea dreaptă a traseului. În apropiere de s. Răzeni, r-nul

Ialoveni, având în fața sa un automobil de marca „Hyundai Tucson”, a hotărât să-1

depășească pe partea stângă. După depășire a revenit pe partea dreaptă, însă un

automobil de marca BMW, a început efectuarea depășirii automobilului său. Până a

finisa manevra, șoferul acestui automobil a început să se apropie și să-l constrângă

către acostament, el fiind nevoit să se ferească spre dreapta neputând să frâneze,

distanța fiind mică dintre el și automobilul „Hyundai Tucson” din spatele său.

Ajungând pe acostament s-a tamponat de un pilon astfel ajungând în șanț.

Automobilul de marca BMW s-a deplasat mai departe.

În procesul - verbal și schița respectivă, este descris locul accidentului rutier pe

traseul Chișinău - Reni, în apropierea s. Răzeni, r-nul Ialoveni, care s-a manifestat

prin tamponarea automobilului „Hyundai Accent”, condus de Curbanov S., într-un

pilon din beton.

Raportul de expertiză medico - legală nr. 2495/D din 02.11.2015, confirmă că

pasagerul Curbanov O., a suferit leziuni corporale manifestate prin fractura închisă

diafizară a osului humeral drept în 1/3 distală cu deplasare, edem a țesuturilor moi la

nivelul brațului drept, ce condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza

acestui criteriu se califică ca vătămare medie.

Cele expuse, dovedesc în ansamblu vinovăția inculpatului în încălcarea

regulilor de securitate a circulației rutiere, manifestată prin manevre periculoase fiind

la volanul automobilului BMW, prin frânare nejustificat bruscă în fața automobilului

„Hyundai Accent” soldată cu deraparea mașinii din spate și tamponarea unui pilon,

fapt ce a dus la cauzarea leziunilor corporale medii pasagerului Curbanov O.

Poziția apărării, că șoferul mașinii din spate urma să păstreze distanța cu

automobilul din față de model „BMW” nu poate fi reținută, deoarece acest fapt nu și-

a găsit confirmare. Or, anume comportamentul agresiv și intenționat al inculpatului la

3

volanul mașinii sale, a dus la deraparea de pe traseu a mașinii din spate. Manevra

bruscă a mașinii „BMW” este confirmată de însăși inculpat, care a indicat că copilul

său de vârsta fragedă, care se afla în mașină, s-a speriat și a început să plângă.

În baza probelor administrate, instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza

art. 264 alin. (1) Cod penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de

exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității

corporale sau a sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 16, 61, 75-77

Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, că s-au stabilit

circumstanțele atenuante – comiterea pentru prima oară a unei infracțiuni mai puțin

grave și prezența copilului minor la întreținere, circumstanțe agravante nefiind

stabilite, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă prin aplicarea

unei pedepse neprivative de libertate.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a invocat, că toate persoanele audiate au dat declarații divergente.

Organul de urmărire penală nu a evitat să efectueze în cazul dat o verificare a

declaraților la locul comiterii accidentului, lucru absolut necesar, din motiv că nici

inculpatul nu a recunoscut vina și nici martorul Curbanov S., care inițial a fost pus

sub urmărire penală și ulterior scos de sub urmărire penală prin ordonanță. Instanța de

fond s-a bazat în exclusivitate pe declarațiile părții vătămate Curbanov O. care este

soția martorului Curbanov S., care de fapt a fost șoferul automobilului „Hyundai

Accent”, și a dat o apreciere greșită declarațiilor condamnatului.

Șoferul automobilului „Hyundai Accent”, deplasându-se pe partea dreaptă a

traseului a început o manevră de depășire bruscă fără a semnaliza corespunzător și

fără a se asigura că pe banda din stânga, regulamentar efectua manevra de depășire

automobilul „BMW”, condus de inculpat, și pentru a evita impactul cu automobilul

„Hyundai Accent”, condus de Curbanov S., inculpatul a frânat brusc, speriindu-se și

întrând în panică.

Instanța de fond nu s-a expus asupra declarațiilor date de martorul apărării

Rădiță L., audiată atât în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării

judecătorești, care a relatat că situația de accident a provocat-o Curbanov S.

conducând automobilul „Hyundai Accent”, cu numărul de înmatriculare XXX xxx.

La baza emiterii sentinței de condamnare stau doar declarațiile părții vătămate

Curbanov O. și a martorului Curbanov S., care conțin neclarități referitor la acțiunile

inculpatului, cum ar fi că a efectuat manevra de depășire și s-a reîncadrat pe banda

din partea dreaptă a traseului și a frânat brusc, și din această cauză s-a creat situația

de accident, sau altă declarație cum ar fi că în momentul depășirii, inculpatul s-a

apropiat cu automobilul „BMW” de automobilul „Hyundai Accent” și a început a-l

stânjeni, motiv pentru care s-a creat situația de accident. Anume aceste declarații

diferite pun la îndoială veridicitatea și corectitudinea lor, și astfel de probe sunt puse

la baza sentinței de condamnare.

4

septembrie 2017, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a indicat, că prima instanță a stabilit corect starea de fapt,

acțiunile inculpatului just fiind încadrate în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, ca

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății.

Vinovăția inculpatului este demonstrată prin cumulul probelor cercetate de către

instanța de fond și verificate de instanța de apel, și anume:

declarațiile părții vătămate Curbanov O. că se deplasa pe bancheta din față în

automobil „Hyundai Accent”, la volan era soțul Curbanov S. Se deplasau pe banda

din dreapta și dorind să depășească un automobil din față de marca Hyundai, s-au

deplasat pe banda din stânga, după depășire au trecut pe banda din dreapta în fața

automobilului depășit. În acel moment un automobil de marca „BMW” din spatele

lor, i-a întrecut și a început să-i preseze către acostament din partea dreaptă, iar

trecând în față, a frânat brusc, fără motiv. Soțul, pentru a evita impactul a ieșit pe

acostament, tamponându-se de un pilon după care s-a dus în șanț. Inculpatul a plecat,

cu toate că a văzut accidentul, accelerând viteza;

declarațiile martorului Curbanov S., că se deplasa la volanul automobilului

„Hyundai Accent”, număr de înmatriculare XXX xxx, împreună cu soția. Se deplasa

pe partea dreapta a traseului și având în fața sa un automobil de marca „Hyundai

Tucson” a hotărât să-l depășească pe partea stângă. După depășire a revenit pe partea

dreaptă, însă un automobil de marca „BMW” a început depășirea automobilului său și

până a finisa manevra, a început să se apropie și să-i constrângă către acostament, el

fiind nevoit să se ferească spre dreapta, neputând să frâneze, distanța fiind mică dintre

ei și automobilul „Hyundai Tucson” din spate. Pe acostament s-a tamponat de un

pilon, după care a ajuns în șanț, iar automobilul de model „BMW” s-a deplasat mai

departe;

procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier cu schița accidentului,

descrie locul accidentului rutier, care s-a manifestat prin tamponarea automobilului

„Hyundai Accent” condus de Curbanov S. într-un pilon din beton;

raportul de expertiză medico-legală nr. 2495/D din 02.11.2015, care confirmă

că pasagerul Curbanov O. a suferit leziuni corporale manifestate prin fractura închisă

diafizară a osului humeral drept în 1/3 distală cu deplasare, edem a țesuturilor moi la

nivelul brațului drept, ce condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza

acestui criteriu se califică ca vătămare medie.

Astfel, acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în dispoziția art. 264 alin.

(l) Cod penal, probele la care face trimitere instanța de fond și puse la baza sentinței,

fiind certe pentru a concluziona incontestabil vinovăția inculpatului în încălcarea

regulilor de securitate a circulației rutiere, manifestată prin manevre periculoase la

volanul automobilului „BMW”, prin frânare nejustificat - bruscă în fața

automobilului „Hyundai Accent”, soldată cu deraparea mașinii din spate și

5

tamponarea unui pilon, fapt ce a dus la cauzarea leziunilor corporale medii

pasagerului Curbanov O.

Argumentele inculpatului, prin care pledează nevinovat, nu și-au găsit

confirmare. Fapta săvârșită de inculpat a fost dovedită prin declarațiile părții

vătămate Curbanov O. și a martorului Curbanov S., că se deplasau cu automobilul

„Hyundai Accent” pe partea dreaptă a traseului, având în față un automobil

„Hyundai Tucson”, hotărând să-1 depășească pe partea stângă, după depășire a

revenit pe partea dreaptă, însă un automobil de marca BMW a început să-i

depășească, până a finisa manevra, a început să se apropie și să-i constrângă către

acostament, fiind nevoit să se ferească spre dreapta neputând să frâneze, distanța fiind

mică dintre ei și automobilul „Hyundai Tucson” din spate. Pe acostament s-au

tamponat de un pilon, astfel ajungând în chiuvetă.

Poziția inculpatului este combătută prin cumulul de probe administrate, ce

coroborează între ele și careva divergențe între declarațiile părții vătămate și a

martorului enunțat, cât și în materialele cauzei, care ar crea dubii, nu sunt reținute.

Declarațiile inculpatului, că pentru a evita impactul cu automobilul „Hyundai

Accent” condus de Curbanov S. a frânat brusc și copilul s-a speriat și a intrat în

panică, urmează a fi apreciate critic, deoarece aceste argumente se combat prin

probele prezentate și cercetate în ședința de judecată, iar poziția inculpatului

urmărește scopul evitării răspunderii penale pentru fapta comisă.

Prima instanță a efectuat o motivare amplă și temeinică a sentinței pronunțate

cu respectarea procesului de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți, în

raport cu faptele reținute în sarcina inculpatului, fiind în corespundere cu exigențele

art. 6 din CEDO.

Criticile cu privire la aprecierea probelor efectuate de instanța de judecată

exprimă opinia subiectivă a apelantului, care nu are suport probant.

La stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță a ținut cont de toate

circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, acordând deplină

eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, aplicând în privința acestuia

o pedeapsă corectă, echitabilă și legală.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

achitat.

Recurentul a indicat, că instanțele nu au luat în considerare motivele invocate

de apărare. Mai mult ca atât, le-au respins ca nefondate, apreciindu-le critic.

Instanța de fond, nu s-a expus asupra declarațiilor date de martorul apărării

Rădiță L., audiată atât în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării

judecătorești, care a relatat că situația de accident a provocat-o Curbanov S.,

conducând automobilul „Hyundai Accent”, cu numărul de înmatriculare XXX XXX,

astfel îngrădindu-i-se dreptul la apărare.

La baza emiterii sentinței de condamnare stau numai declarațiile părții

vătămate Curbanov O. și ale martorului Curbanov S, care conțin neclarități referitor

la acțiunile condamnatului, precum că a efectuat manevra de depășire și s-a reîncadrat

6

pe banda din dreapta a traseului, a frânat brusc și din această cauză s-a creat situație

de accident sau altă declarație, cum ar fi, că în momentul depășirii inculpatul s-a

apropiat cu automobilul „BMW” de automobilul „Hyundai Accent” și a început a-l

stânjeni, motiv pentru care s-a creat situația de accident. Anume aceste declarații

diferite pun la îndoială veridicitatea și corectitudinea lor, și astfel de probe sunt pune

la baza sentinței de condamnare.

Inculpatul este nevinovat, aflându-se doar la locul nepotrivit, într-un timp

nepotrivit, iar fapta pentru care a fost condamnat nu întrunește elementele

infracțiunii.

În drept recursul a fost întemeiat pe art. 427 alin. (1) p. 12) Cod de procedură

penală – faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat în drept pe temeiurile din art.

427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat, în

raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii contestate, care ar fi

încadrarea juridică corectă în asemenea caz, fiind omisă în totalitate și argumentarea

ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile de

conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

7

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor

infracționale ale acestuia în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate Curbanov O. și ale martorului Curbanov

S., din care rezultă clar că inculpatul, în procesul depășirii lor, a început să se apropie

de ei și să-i constrângă către acostament, să frâneze brusc fiind în fața lor, Curbanov

S. fiind nevoit să se ferească spre dreapta, pe acostament, unde s-a tamponat de un

pilon; procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier cu schița respectivă;

raportul de expertiză medico-legală nr. 2495/D din 02.11.2015, că pasagerul

Curbanov O. a suferit leziuni corporale manifestate prin fractura închisă diafizară a

osului humeral drept în 1/3 distală cu deplasare, edem a țesuturilor moi la nivelul

brațului drept, ce condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui

criteriu se califică ca vătămare medie, toate probele fiind apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele indicând

argumentat și detailat motivele pentru care au respins dovezile și versiunile apărării,

instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

probele administrate pe caz demonstrând concludent prezența în acțiunile inculpatului

a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (1) Cod penal, ultimul încălcând

vădit prevederile pct. 3, 45 alin. (1) lit. b), d), 39 alin. (1), 51 lit. d) din Regulamentul

Circulației Rutiere (pct. 2., 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că

obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi

înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea

CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

8

Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

de fond și de apel au apreciat circumstanțele cauzei și probele administrate.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul menționat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2.-5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007,

pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Este de remarcat și că, potrivit art. 336 alin. (6) și (7) Cod de procedură penală,

în termen de 3 zile lucrătoare de la data anunțării semnării procesului-verbal,

participanții la proces au dreptul să formuleze obiecții asupra lui, indicând

inexactitățile și motivele pentru care îl consideră incomplet. Obiecțiile la procesul-

verbal se examinează de către președintele ședinței de judecată. Obiecțiile și

încheierea asupra lor se anexează la procesul-verbal.

În conformitate cu prescripțiile art. 90 alin. (2), 414 alin. (1) - (3), 413 alin. (4)

Cod de procedură penală, nici o persoană nu poate fi silită să facă declarații contrar

intereselor rudelor sale apropiate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, verifică declarațiile și probele materiale examinate de

prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul –

verbal. Dacă declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă

de către părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în

instanța de apel. În cazul în care invocă necesitatea administrării de noi probe, părțile

trebuie să indice aceste probe, precum și motivele care au împiedicat prezentarea lor

în primă instanță.

Potrivit procesului-verbal al ședințelor de judecată, în instanța de fond

martorul Radița L. a declarat că este soția inculpatului și a refuzat să dea declarații,

iar în instanța de apel apărarea nu a solicitat în genere audierea acestui martor sau

9

examinarea altor probe, cu o eventuală trimitere la prescripțiile din art. 414 alin. (3),

413 alin. (4) Cod de procedură penală (vol. I, f.d. 196, vol. II, f.d. 20-25).

Asupra respectivelor procese-verbale nu au fost aduse obiecții, în conformitate

cu prevederile din art. 336 alin. (6), (7) Cod de procedură penală și, astfel,

informațiile înserate în acest act procedural sunt prezumate a fi veridice.

Prin urmare, argumentele recurentului că: „instanța de fond, nu s-a expus

asupra declarațiilor date de martorul apărării Rădiță L., audiată atât în cadrul

urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești, care a declarat că situația

de accident a provocat-o Curbanov S., conducând automobilul „Hyundai Accent”,

astfel îngrădindu-se dreptul la apărare”, sunt absolut neîntemeiate (pct. 5. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile atacate cuprind motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în

acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate, și că

recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Sergiu Hîncu,

împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 28 martie 2017 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2017, în privința inculpatului

Șcerban Nicolai Xxxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 martie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

10