1ra-1802/2018 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-1802/2018 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1802/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 octombrie 2017, declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, și de avocatul Valentin Guțu, în numele

inculpatului

Crupin Serghei XXXXXX, născut la

XX XXXXX XXXX în XXXXXX, XXXXXX, XXXXXXX, ,

locuitor al XXXXXX, XXXXXXXX, XXX,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 07.06.2016 – 12.07.2017,

instanța de apel: 18.08.2017 – 17.10.2017,

instanța de recurs: 08.08.2018 – 07.11.2018.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cu executare în

penitenciar de tip deschis, începând din 12.07.2017.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Burduja I. prejudiciul moral în

mărime de 50.000 lei.

inculpatul Crupin S., conducând automobilul „Rover”, n.î. XXXXXX, pe traseul R-2

Bender-Chișinău în direcția mun. Chișinău, prin s. Todirești, r-nul Anenii Noi, având

inclusă lumina farurilor la faza scurtă, iluminarea căreia nu corespundea cerințelor

tehnice, fiind dereglate, manifestând sine-încredere sporită, fără a ține permanent

seama de dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase,

condițiile rutiere - circulând pe traseul umed, pe timp de noapte, unde vizibilitatea

este redusă, locul conducerii - în localitate, în raza acțiunii indicatorului de avertizare

1

1.20 „Trecerea pentru pietoni” din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13.05.2009, în timpul

conducerii nu a redus viteza până la limita care i-ar garanta siguranța traficului la

momentul respectiv, fiind orbit de mijlocul de transport, care se deplasa din sens

opus, nu a acționat conform prevederilor art. 34 din Regulamentul circulației rutiere,

ca urmare a tamponat pietonul Burduja I., care în acel moment traversa traseul de la

stânga spre dreapta, relativ deplasării automobilului dat.

În rezultatul tamponării, lui Burduja I. i-au fost cauzate leziuni corporale, care

în ansamblu prezintă pericol pentru viață și, conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 002/D din 11.01.2016, se califică ca vătămare gravă.

Consecințele accidentului rutier și urmările survenite au legătură cauzală cu

nerespectarea de către Crupin S. a prevederilor Regulamentului circulației rutiere și

anume, pct. 10 subpct. 1) lit. b), pct. 34, pct. 45, pct.122 subpct. 3) lit. b).

Instanța a reținut că vinovăția inculpatului a fost dovedită prin probele

administrate și i-a încadrat acțiunile în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, ca

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Totodată, fiind stabilit că inculpatul a comis o infracțiune din imprudență, însă

nu a reparat prejudiciul cauzat părții vătămate, indicând că nu se consideră vinovat de

comiterea accidentului, deși a achitat careva sume părții vătămate și a declarat că

intenționează să achite în totalitate prejudiciul cauzat, precum și ținând cont de

consecințele accidentului rutier comis, instanța a concluzionat că corectarea

inculpatului este posibilă doar prin izolare de societate, cu aplicarea unei pedepse în

limita dispozițiilor articolului incriminat.

Instanța a indicat că acțiunea părții vătămate privind încasarea prejudiciului

material în mărime de 19.000 lei urmează a fi respinsă or, au fost prezentate probe

care confirmă doar cuantumul prejudiciului material în sumă de 4161,36 lei pentru

tratament, iar inculpatul i-a achitat suma de 7000 lei.

În același timp, prin acțiunile ilicite ale inculpatului, părții vătămate i-au fost

cauzate vătămări grave, dureri și suferințe atât fizice, cât și psihice, care continuă

până în prezent, deoarece partea vătămată nu dispune de mijloace financiare pentru a

fi operat, urmând a fi admisă integral cererea privind încasarea prejudiciului moral

cauzat prin accidentul rutier, suma de 50.000 lei fiind una echitabilă în raport cu

suferințele cauzate părții vătămate.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cu încasarea cheltuielilor

judiciare în mărime de 2416,12 lei.

Apelantul a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă și

neproporțională în raport cu pericolul social al acțiunilor comise și impactul negativ

asupra părții vătămate.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ignorat prevederile art. 61, 75

Cod penal, fiind pronunțată o sentință prea blândă. Or, suspendarea condiționată a

2

executării pedepsei de către instanța de judecată, nu este argumentată suficient în

circumstanțele în care, în cadrul unui proces penal echitabil, vinovăția inculpatului în

săvârșirea unei infracțiuni prin care persoanei i-au fost cauzate leziuni corporale

grave, periculoase pentru viață, a fost demonstrată prin probe pertinente și

concludente.

Totodată, contrar prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură

penală, la pronunțarea sentinței, instanța de fond nu s-a expus asupra cheltuielilor

judiciare în sumă de 2416,12 lei, și anume pentru examinarea medicală primară

pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei în valoare de 51,06 lei, examinarea

medico-legală a documentelor medicale pentru aprecierea gradului vătămărilor

corporale - 57 lei, expertiza auto-tehnică - 1100 lei.

3.1. A declarat apel și avocatul Andrei Chiriac, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat, pe motiv că în

acțiunile lui lipsesc elementele infracțiunii, iar acțiunea civilă să fie respinsă.

Apelantul a indicat că instanța de fond nu a dat o apreciere corespunzătoare

probelor administrate, ce a dus la emiterea unei sentințe ilegale și neîntemeiate.

3.2. Inculpatul, la fel, a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care în privința sa să fie aplicate prevederile Legii nr. 210 din

29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, iar acțiunea civilă să fie respinsă.

Apelantul a invocat că la emiterea sentinței, instanța a indicat că lipsesc

circumstanțe atenuante, fiind omis că el nu are antecedente penale, a fost participant

al conflictului armat din 1992, fiind decorat cu ordinul „Ștefan cel Mare”, este

pensionar al MAI și se caracterizează pozitiv, pedeapsa cu închisoare nefiind

proporțională acțiunilor incriminate.

Mai mult, instanța de fond a invocat că nu a fost reparat prejudiciul material

cauzat prin infracțiune, fiind ignorat faptul că acțiunea civilă a fost înaintată după

finisarea cercetării judecătorești, iar partea vătămată nu a argumentat cuantumul

sumei solicitate.

octombrie 2017, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, iar apelurile

avocatului și inculpatului au fost admise, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și

încasării prejudiciului moral și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Crupin Serghei i-a fost aplicată pedeapsa, în baza art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal, de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea i-a fost

suspendată condiționat, pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Burduja I. prejudiciul moral în

mărime de 30.000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond corect a stabilit starea de fapt și de

drept, aceasta fiind în corespundere cu probele administrate, încadrând just acțiunile

inculpatului în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

3

Astfel, inculpatul a pledat nevinovat în instanța de fond, însă și-a recunoscut

vina în instanța de apel, vinovăția fiind confirmată integral prin probele administrate,

cercetate în instanța de fond și verificate în instanța de apel.

Totodată, pedeapsa închisorii cu executare, aplicată de instanța de fond, este

inechitabilă și neproporțională faptelor săvârșite.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei, urmează să se țină cont de prevederile art. 6,

7, 16, 61, 75-79, 90 Cod penal, de principiului legalității, egalității, umanismului,

proporționalității, principiul individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, de

faptul că inculpatul a comis o infracțiune gravă dar din imprudență, anterior nu a fost

condamnat, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, se caracterizează

pozitiv, este în etate, veteran al Ministerului Afacerilor Interne, fiind decorat cu

ordinul „Ștefan cel Mare”, a reparat parțial prejudiciul cauzat părții vătămate, că nu

au fost stabilite circumstanțe agravante, cele atenuante fiind recunoașterea vinei,

căința sinceră, repararea parțială a prejudiciului cauzat.

Afirmațiile acuzării că inculpatului urmează să-i fie aplicată o pedeapsă mai

aspră pe motiv că nu a recunoscut vinovăția sunt irelevante, nerecunoașterea vinei

fiind apreciată ca o metodă de apărare și un drept de a nu se autoincrimina, garantat

de art. 66 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO or, persoana care pe parcursul

procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit pentru

depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și nu pot fi calificate ca

circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei.

Nu au fost stabilite careva circumstanțe agravante, dimpotrivă, inculpatul a

recunoscut vina în instanța de apel, s-a căit sincer de cele comise, este la prima sa

abatere de la legea penală, infracțiunea a fost comisă din imprudență, a reparat parțial

prejudiciul cauzat părții vătămate, se caracterizează pozitiv, este decorat cu ordinul

„Ștefan cel Mare”, este veteran al Ministerului Afacerilor Interne, este în etate,

circumstanțe care condiționează aplicarea prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal în

privința acestuia.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea de cel

mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, ținând seama de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, instanța de judecată poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la origine

persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de examinare a

cauzei, față de cele comise, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă

de la momentul descoperirii ei, cum ar fi: conduita bună a infractorului, străduința

depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii, comportarea sinceră pe parcursul

procesului.

Circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului, atestă că scopul legii

penale poate fi atins și fără izolarea lui de societate.

Or, instanța de judecată are atribuția de a aprecia dacă scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia, iar la formarea acestei convingeri,

instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de

4

lege. Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma

convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se corecta fără executarea

efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea de suspendare

condiționată a executării pedepsei, indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat

concluzia ei.

Prin urmare, cererea acuzării de aplicare a unei pedepse mai aspre inculpatului

este neîntemeiată, din circumstanțele constatate rezultând că acestuia urmează să-i fie

aplicată o pedeapsă mai blândă, nonprivativă de libertate.

Și alegația apărării privind excluderea pedepsei complementare sub formă de

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport este nefondată.

Potrivit art. 65 alin. (1) Cod penal, privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate constă în interzicerea de a ocupa o

funcție sau de a exercita o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul

la săvârșirea infracțiunii.

Dispoziția art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal prevede pedeapsa cu închisoare de

la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de până la 4 ani, aplicarea pedepsei complementare fiind obligatorie prin prisma

normei citate.

Totodată, instanța de judecată este în drept să nu aplice pedeapsa

complementară obligatorie în cazul în care sancțiunea normei Părții Speciale a

Codului penal pentru infracțiunea respectivă prevede o asemenea pedeapsă, însă au

fost constatate circumstanțe excepționale ale cauzei.

Prin urmare, nefiind stabilite careva circumstanțe excepționale care ar justifica

neaplicarea pedepsei complementare sub formă de privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport față de inculpat, prevederile art. 79 Cod penal sunt inaplicabile.

Astfel, o pedeapsă nonprivativă de libertate este echitabilă și va atinge scopul

legii penale de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de

prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane,

fiindu-i acordată șansa de a-și corija conduita.

În același timp, prejudiciul moral în mărime de 50.000 lei, încasat de instanța de

fond, este neproporțional suferințelor cauzate părții vătămate și exagerat în raport cu

circumstanțele stabilite, suma de 30.000 lei fiind una echitabilă pentru repararea

prejudiciul moral cauzat părții vătămate.

Potrivit art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate

de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Sub aspectul dat, cererea acuzării privind încasarea cheltuielilor judiciare în

mărime de 2416,12 lei din contul inculpatului este neîntemeiată, lipsind temeiuri de

încasare a acestor cheltuieli din contul inculpatului, sarcina demonstrării vinovăției

revenindu-i organului de urmărire penală.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că potrivit art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

5

Or, suportarea cheltuielilor judiciare în cadrul unei cauze penale este provocată

de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și judecării cauzei,

iar cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea

infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi realizat.

Totodată, la stabilirea pedepsei, instanțele de fond și de apel nu au motivat

oportunitatea aplicării față de condamnat a suspendării condiționate a executării

pedepsei închisorii, inclusiv în raport cu prescripțiile art. 90 alin. (1) Cod penal,

nefiind stabilite circumstanțele cauzei și persoanei celui vinovat, care ar justifica

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, instanța de apel, la stabilirea pedepsei a omis că infracțiunea s-a soldat

cu provocarea vătămării grave a sănătății unei persoane, aceasta atentează la relațiile

sociale ce vizează respectarea de către conducătorul mijloacelor de transport a

regulilor circulației rutiere, obligație impusă fiecărui conducător de transport, care

este un mijloc de pericol social sporit pentru sănătatea și viața, nu numai a însuși

șoferului, dar și a altor participanți la trafic. Mai mult, instanțele nu au ținut cont de

faptul că pietonul a fost tamponat în timp ce traversa carosabilul în raza indicatorului

„trecerea pentru pietoni”, ceea ce sporește pericolul faptei comise, mai ales în

contextul majorării numărului de infracțiuni de acest gen.

În drept, recursul este fondat pe temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală – instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în

cererea de apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Valentin Guțu, în care solicită casarea

parțială a deciziei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să nu-i fie

aplicată pedeapsă complementară, iar suma prejudiciului moral să fie micșorată.

Recurentul a indicat că inculpatul i-a acordat ajutor financiar părții vătămate în

sumă de 7000 lei, în perioada internării acestuia în spital.

În același timp, la stabilirea pedepsei, instanța nu s-a expus asupra faptului că

victima, fiind în stare de ebrietate, a încălcat prevederile pct. 114 alin. (1) al

Regulamentului circulației rutiere, care prevede că pietonii trebuie să traverseze

drumul numai pe trecerile semnalizate.

Mai mult, instanța de apel nu a ținut cont de circumstanțele atenuante, și anume:

repararea benevolă a prejudiciului material, recunoașterea vinovăției, ilegalitatea

acțiunilor victimei care au provocat infracțiunea.

Mărimea prejudiciului moral încasat, în sumă de 30.000 lei, este exagerată, la

stabilirea căreia a fost omisă vinovăția părții vătămate.

În drept, recursul este fondat pe temeiul din art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală – instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în

cererea de apel, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

6

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv și în temeiul când instanța de apel nu s-a expus asupra

tuturor motivelor invocate în cererea de apel, când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu respectivele circumstanțe invocate în recursul

ordinar al procurorului (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în

partea descriptivă a deciziei contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind soluționarea chestiunii legate de

cheltuielile judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală, corect ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3),

143 alin. (1) pct. 2), 6) Cod de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să

plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru

constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale, în

cazurile când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză, instanța de apel

just, argumentat și în limitele competenței legale statuând că, în speță, cheltuielile

pentru efectuarea expertizei medico-legale a părții vătămate, expertizei auto-tehnice

și pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, urmează a fi făcute din contul

mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul acuzării în aspectul vizat.

Pe lângă aceasta, instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului,

în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Totodată, potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată, poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare aplicate

7

inculpatului dacă, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să o execute, indicând numaidecât

în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei,

iar instanța de apel a reținut asemenea împrejurări – inculpatul a recunoscut

vinovăția, s-a căit sincer de cele comise, este la prima sa abatere de la legea penală,

infracțiunea a fost comisă din imprudență, a reparat parțial prejudiciul cauzat părții

vătămate, se caracterizează pozitiv, este decorat cu ordinul „Ștefan cel Mare”, este

veteran al Ministerului Afacerilor Interne, este în etate, just concluzionând că

corectarea și reeducarea lui este posibilă fără izolare de societate, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, pentru o perioadă de probațiune

(pct. 4. din decizie).

Conform art. 264 alin (3) lit. a) Cod penal, persoana care a comis încălcarea

regulilor de securitate a circulației, ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a

integrității corporale sau a sănătății, este pasibilă de pedeapsă penală sub formă de

închisoare de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de până la 4 ani, aplicarea pedepsei complementare față de inculpat

fiind obligatorie de fapt și de drept, având în vedere necesitatea atingerii scopului

pedepsei penale privind corectarea și reeducarea acestuia, dar și neadmiterea de

încălcări pe viitor.

Prin urmare, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, instanța de apel corect a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind mărimea prejudiciului moral cauzat părții vătămate.

Or, conform art. 219 alin. (4), 220 alin. (3), 387 alin. (1) Cod de procedură

penală, art. 1423 Cod civil, la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale

prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale

victimei, etc. Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele

dreptului civil. Odată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă

sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea

civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. Mărimea compensației pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de

măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de

judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

precum și statutul social al persoanei vătămate.

În același timp, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. și 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei,

cât și în latura civilă.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2),

instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare,

instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial condamnatul,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

8

urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor

cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare și a pedepsei penale, în latura civilă, în alt

sens decât cel pe care îl propune acuzarea și apărarea, este o competență și

prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursurile ordinare, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în aceste recursuri au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4.

– 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că decizia contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că inculpatului i s-au aplicat

pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursurile ordinare sunt

vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a fi

declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, și de avocatul Valentin Guțu, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, în

privința inculpatului Crupin Serghei XXXXXX, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 noiembrie 2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

9