1ra-348/2018 — art. 172 alin. 3 lit. a CP

1ra-348/2018 — art. 172 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-348/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 08

noiembrie 2017, declarate de avocata Mariana Arabadji și de avocatul Pavel Zamfir,

în privința inculpatului

Cînev Ion Xxx, născut la

xx xxxxxxx xxxx, originar și locuitor al s. Xxxxxxxx, r-nul

Xxxxx, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 07.09.2009 – 21.03.2011,

instanța de apel: 20.05.2011 – 06.12.2012,

instanța de recurs: 22.02.2013 – 23.04.2013.

instanța de apel: 02.07.2013 – 05.06.2014,

instanța de recurs: 09.10.2014 – 15.10.2014,

instanța de fond: 29.07.2014 – 20.05.2016,

instanța de apel: 18.07.2016 – 08.11.2017,

instanța de recurs: 16.01.2018 – 21.02.2018.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod

1

penal, în baza art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de Xxxxxxx X., a fost respinsă ca neîntemeiată.

ordonanța privind modificarea învinuirii în ședința de judecată din 24.11.2010, că în

una din zilele din intervalul de timp de la 31.01.2009 și până la 21.02.2009, în jurul

orelor 13.00, aflându-se în s. Xxxxxxxx, r-nul Xxxxx, urmărind scopul de a-și

satisface pofta sexuală în formă perversă, a aplicat forța fizică față de minorul

Xxxxxx X., născut la xx.xx.xxxx, și contrar voinței lui, l-a dus într-o fâșie forestieră

situată la marginea satului, unde continuându-și acțiunile ilicite, a aplicat

constrângerea psihică și fizică, manifestată prin amenințarea minorului cu omorul și

imobilizarea acțiunilor de apărare a victimei, despre care știa cu certitudine că nu a

atins vârsta de 14 ani, și profitând astfel de imposibilitatea ultimului de a se apăra,

datorită vârstei sale fragede, și-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă cu acesta,

contrar voinței lui.

Tot el, este învinuit că în una din zile lunii martie anul 2009, aflându-se în

domiciliul său din s. Xxxxxxxx, r-nul Xxxxx, urmărind scopul de a-și satisface pofta

sexuală în formă perversă, a aplicat forța fizică față de minorul Xxxxxx X. și contrar

voinței lui, l-a dus într-un sarai din gospodăria sa, unde continuându-și acțiunile

ilicite, a aplicat constrângerea psihică și fizică, manifestată prin amenințarea

minorului cu omorul și imobilizarea acțiunilor de apărare a victimei, despre care știa

cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani, și profitând astfel de imposibilitatea

ultimului de a se apăra, datorită vârstei sale fragede, și-a satisfăcut pofta sexuală în

formă perversă cu acesta, contrar voinței lui.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate de către organul de urmărire penală în

baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, ca satisfacerea poftei sexuale în formă

perversă, săvârșită prin constrângerea fizică și psihică a persoanei, profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra, săvârșite asupra unei persoane despre care se

știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani.

Instanța a reținut, că ansamblul probelor administrate nu confirmă învinuirea

adusă inculpatului.

repunerea în termen, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal la 5 ani

închisoare, cu executare în penitenciar pentru minori.

Apelantul a indicat că prima instanță incorect a apreciat probele prezentate în

ședința de judecată, privind vinovăția inculpatului.

3.1. A declarat apel și Xxxxxxx X., reprezentantul legal al părții vătămate

minore, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu admiterea

integrală a acțiunii civile.

Apelanta a invocat că probele administrate confirmă vinovăția inculpatului.

fost respinse, ca nefondate.

2

Instanța de apel a indicat, că prima instanță a emis o sentință corectă, echitabilă

și legală.

Calendari, a declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat, că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor probelor

cercetate în cadrul ședinței, importante pentru soluționarea justă a cauzei penale,

precum și întemeindu-și concluzia pe probele cercetate în instanța de fond fără a le

verifica în ședința instanței de apel.

În drept, recursul a fost întemeiat pe art. 427 alin. (1) p. 6) Cod de procedură

penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

5.1. La 06 februarie 2013, a declarat recurs ordinar și avocatul Tudor Chircu, în

numele părții vătămate, solicitând casarea deciziei menționate și dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel pentru ca inculpatul să fie condamnat în

baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu admiterea acțiunii civile privind încasarea

prejudiciului moral de 30.000 lei și a cheltuielilor pentru asistență juridică de 3280

lei.

Recurentul a indicat, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate.

aprilie 2013, recursul avocatului Tudor Chircu a fost respins, ca fiind depus peste

termen, recursul procurorului a fost admis, casată total decizia atacată și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a constatat că instanța de apel, și-a întemeiat soluția în

exclusivitate pe declarațiile inculpatului, martorului Xxxxxx X. – mama inculpatului,

și martorului Xxxx X., modificate în ședința instanței de apel, fără a lua în

considerație și trecând cu vedere multitudinea de probe prezentate de acuzare în

ședințele de judecată.

Sunt relevante motivele invocate de acuzare, precum că declarațiile părții

vătămate au fost consecvente și consecutive pe tot parcursul anchetei penale, cât și în

ședințele de judecată.

Declarațiile victimei minore au fost confirmate prin declarațiile consecvente și

consecutive ale martorului minor Xxxxxx X., reprezentantul legal al victimei

Xxxxxxx X., martorilor Xxxxxx X., Xxxxxx X. și Xxxxxxx X. date în cadrul

întregului proces, martorului ocular Xxxx X. date la urmărirea penală și de două ori

în cadrul ședinței de judecată a instanței de fond.

Procurorul a indicat la concret că declarațiile persoanelor menționate supra, și-

au găsit confirmare, fiind în coroborare cu concluziile experților din raportul de

expertiză psihiatrico-psihologică nr. 377 din 07.07.2009.

Instanța de apel a trecut cu vederea un alt argument esențial al acuzării, invocat

împotriva versiunii inculpatului că nu s-ar fi aflat la locul săvârșirii faptei. Astfel,

instanța de apel cu referire la descifrările telefonice numai a unui număr de telefon a

lui Cînev I., xxxxxxxx, a conchis greșit precum că acesta nu a fost contactat de Xxxx

X. în perioada când a fost comisă infracțiunea, or, în cadrul ședinței instanței de apel

3

inculpatul a declarat că avea 2 numere de telefon pe care le deținea, dar a indicat doar

un număr și respectiv, descifrările au fost ridicate numai de pe un număr de telefon,

argumente asupra cărora instanța de apel nu s-a expus.

Instanța de apel nu s-a expus nici asupra argumentului apelantului privind

declarațiile martorului Xxxxxx X., precum că în ziua în care a fost comisă

infracțiunea, inculpatul era acasă, cu mama sa, la care au venit mai multe persoane –

Xxxxx X., Xxxx X. la ce martorul Xxxxxx X. a declarat că s-au întâlnit doar o

singură dată de anul nou și nu în luna februarie sau martie a anului 2009.

Astfel, rezultând că versiunea apărării privind aflarea acasă a inculpatului în

zilele din luna februarie sau martie 2009, în prezența lui Xxxxxx X., Xxxx X., Xxxxx

X. și Xxxxxx X., nu și-au găsit confirmare. Or, declarațiile martorilor Xxxxx X. și

Xxxxxx X., ultima fiind mama inculpatului, urmează a fi apreciate critic.

Având în vedere schimbarea declarațiilor de către martorul ocular Xxxx X.,

precum că nu a avut loc fapta incriminată inculpatului, procurorul a prezentat în

ședința instanței de apel probe care, în viziunea sa, confirmă că Xxxx X. a schimbat

declarațiile date în cadrul ședinței de judecată în scopul dezvinovățirii inculpatului,

prin depunerea declarațiilor false, fapt confirmat de martorul Xxxx X. – mătușa lui

Xxxx X., însă instanța de apel nu a dat apreciere acestei probe, nu a indicat-o în

decizie și astfel nu este clar dacă a fost admisă sau respinsă proba respectivă.

La fel, procurorul a prezentat în instanța de apel probe, care în viziunea lui

confirmă faptul că asupra martorul ocular Xxxx X. nu au fost comise acțiuni de

influențare, amenințare sau de altă natură pentru a depune declarații neveridice

împotriva inculpatului, însă instanța de apel doar a indicat că declarațiile martorilor

Xxxxxx X., Xxxxxxx X., Xxxxxx X. Xxxxxxx X., nu confirmă faptul comiterii de

către inculpat a infracțiunii incriminate.

Or, aceste probe au fost prezentate în scopul confirmării argumentului acuzării,

precum că la urmărirea penală și de două ori în cadrul ședinței de judecată în instanța

de fond, martorul Xxxx X. a depus declarații benevol, nesilit de nimeni, cu amănunte

asupra tuturor circumstanțelor de fapt a cauzei, fără amenințare și influențare de altă

natură, dar ulterior audiat în ședința instanței de apel, așa cum indică procurorul, le-a

schimbat cu scopul de a-l elibera de răspundere penală pe Cînev I. Deci, în atare

circumstanțe, declarațiile decisive făcute de martorul Xxxx X. la urmărirea penală și

de 2 ori în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, nu puteau fi respinse, în

cazul în care instanța nu a constatat nici o încălcare a prevederilor art. 94 Cod de

procedură penală.

Astfel, instanța de apel s-a limitat doar la transcrierea declarațiilor făcute de

martorul Xxxx X. în ședința instanței de apel, fără a indica probe concrete, care cu

adevărat ar confirma motivele schimbării (presupusele amenințări) de către martor a

declarațiilor sale date la etapa urmăririi penale și în ședințele de judecată în prima

instanță.

admise, casată total sentința și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

fond, în alt complet de judecată.

4

Instanța de apel a reținut, că au fost încălcate prevederile art. 30 alin. (3) Cod de

procedură penală, conform căror cauza urma să fie judecată de un complet format din

3 judecători.

Astfel, având în vedere că nu a fost judecată cauza de către o instanță instituită

prin lege, a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 par. 1 CEDO.

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a menționat că temeiul invocat de instanța de apel, că ar fi fost

încălcate prevederile art. 30 alin. (3) Cod de procedură civilă, nu este prevăzut în art.

415 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală.

2014, recursul a fost declarat inadmisibil.

Instanța de recurs a constatat că, potrivit pct. 36 al Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală nr. 9 din

30.10.2009, deciziile instanței de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzei nu sunt

supuse căilor de atac.

condamnat în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis, începând din 20 mai 2016.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Xxxxxxx X. prejudiciul moral de

10.000 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 1780 lei.

Instanța de fond a constatat că potrivit învinuirii, în una din zilele din

intervalul de timp de la 31.01.2009 până la 21.02.2009, în jurul orelor 13.00,

inculpatul Cînev Ion, aflându-se în s. Xxxxxxxx, r-nul Xxxxx, urmărind scopul de a-

și satisface pofta sexuală în formă perversă, a aplicat forța fizică față de minorul

Xxxxxx X., născut la xx.xx.xxxx, și contrar voinței lui l-a dus într-o fâșie forestieră

din marginea satului, unde continuându-și acțiunile ilicite, a aplicat constrângerea

psihică și fizică manifestată prin amenințarea minorului cu omorul și imobilizarea

acțiunilor de apărare a victimei, despre care știa cu certitudine că nu a atins vârsta de

14 ani, și profitând astfel de imposibilitatea ultimului de a se apăra, datorită vârstei

sale fragede, și-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă cu acesta, contrar voinței

lui.

Tot el, în una din zilele lunii martie anului 2009, aflându-se în domiciliul său

din s. Xxxxxxxx, r-nul Xxxxx, urmărind scopul de a-și satisface pofta sexuală în

formă perversă, a aplicat forța fizică față de minorul Xxxxxx X. și contrar voinței lui

l-a dus în șopronul din gospodăria sa, unde continuându-și acțiunile ilegale, a aplicat

constrângerea psihică și fizică, manifestată prin amenințarea minorului cu omorul și

imobilizarea acțiunilor de apărare a victimei, despre care știa cu certitudine că nu a

atins vârsta de 14 ani, și profitând astfel de imposibilitatea ultimului de a se apăra,

datorită vârstei sale fragede, și-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă cu acesta,

contrar voinței lui.

În baza probelor administrate, instanța a conchis că vinovăția inculpatului a

fost dovedită integral și i-a încadrat acțiunile în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod

penal, ca satisfacerea poftei sexuale în formă perversă, săvârșită prin constrângere

5

fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra,

acțiunile fiind săvârșite asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a

atins vârsta de 14 ani.

Instanța a reținut că sunt veridice declarațiile părții vătămate minore Xxxxxx

X., ca fiind consecvente și consecutive pe tot parcursul urmăririi penale și în ședințele

de judecată, acesta susținând în fapt acuzațiile aduse inculpatului, că contrar voinței

lui, l-a dus într-o fâșie forestieră din marginea satului, unde a aplicat constrângerea

psihică și fizică față de el, manifestată prin amenințarea cu omorul și imobilizarea

acțiunilor de apărare ale sale, despre care știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14

ani, profitând astfel de imposibilitatea lui de a se apăra, datorită vârstei sale fragede,

apoi și-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă.

Aceste declarații au fost confirmate prin declarațiile consecvente și consecutive

ale martorului minor Xxxxxx X., a reprezentantului legal al părții vătămate Xxxxxxx

X. date în cadrul întregului proces penal, și declarațiile martorului ocular Xxxx X.

date în cadrul urmării penale.

Veridicitatea declarațiilor părții vătămate, este confirmată și prin raportul de

expertiză psihiatrico-psihologică nr. 377a din 07.07.2009, potrivit cărei minorul

Xxxxxx X., este capabil să perceapă corect evenimentele care au avut loc conform

declarațiilor depuse, adică acțiunile de abuz sexual și în consecință redarea lor în mod

concret, situațional, corespunzător vârstei, subiectului, deoarece victima poate reda

evenimentele din lumea înconjurătoare prin prisma propriilor retrăiri și a

experiențelor.

Cu referire la schimbarea declarațiilor martorului ocular Xxxx X., precum că

nu a avut loc fapta incriminată inculpatului, au fost prezentate probe care confirmă că

Xxxx X. a schimbat declarațiile în cadrul ședinței de judecată în scopul dezvinovățirii

inculpatului, astfel fiind depuse declarații false, fapt confirmat prin declarațiile date

de Xxxxxxx X. și procesul verbal de audiere a martorului Xxxx X. în cadrul urmăririi

penale.

Or, în situația în care persoana își schimbă declarațiile, completul de judecată

are obligația prevăzută de art. 314 alin. (1), 368 alin. (1), pct. 1) Cod de procedură

penală și pct. 34 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție, privind sentința

judecătorească, nr. 5 din 19.06.2006, să cerceteze toate depozițiile lui, să clarifice

motivele schimbării lor și, în urma cercetării în cumul cu alte probe administrate în

cauză, să le aprecieze în mod corespunzător.

În fața instanței, martorul Xxxx X. a declarat că cel mai bine este să spună

adevărul, astfel referindu-se la unele declarații date ulterior celor date în cadrul

procuraturii, însă realizând ulterior că inculpatul nu a scris nici o plângere pe el, așa

cum a fost dus în eroare de ofițerul Xxxxxx X., acesta și-a schimbat declarațiile în

sensul dezvinovățirii inculpatului, circumstanțe care sunt apreciate critic, neținându-

se cont de alte declarații, decât de cele date prima dată, în cadrul procuraturii.

Este apreciată critic și recipisa întocmită de partea vătămată Xxxxxx X. cu

următorul conținut „Eu vreau să spun tot ce-i drept. Așa ceva nu a fost cum merge

treaba. Bunica m-a pus la cale să spun minciuni, că Vanea și Serioja și-au bătut joc

de mine și a spus că trei ori a fost treaba asta dar nu a fost niciodată treaba asta”

prezentată în cadrul ședinței de judecată de apărătorul inculpatului, or, respectiva

6

recipisă a fost întocmită în condiții suspecte, iar intenția victimei nu a fost una

coerentă, ba chiar contradictorie poziției pe parcursul procesului.

Mai mult, instanța a conchis că partea vătămată a scris această recipisă fiind

disperat în urma certei cu bunica sa, Xxxxxxx X. și fiind obosit, din declarațiile date

suplimentar, de atâtea ședințe de judecată, și fiindu-i rușine să mai povestească

despre cele întâmplate în fața tuturor participanților la proces.

La fel, sunt apreciate critic și declarațiile martorului Xxx X., care fiind în

relații bune cu familia inculpatului, a declarat că în iarna anului 2015, înainte sau

după anul nou, când partea vătămată locuia cu el, acesta a luat recipisa de sub perna

părții vătămate și a transmis-o inculpatului, or, Xxxx X. a declarat că a primit recipisa

de la Xxx X. la 06.05.2015.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 16, 61, 75-77, 79

Cod penal, că circumstanțe agravante nu s-au stabilit, cea atenuantă fiind săvârșirea

infracțiunii de către un minor, că infracțiunea comisă este una deosebit de gravă și din

punct de vedere al moralității și a consecințelor asupra persoanelor agresate,

infracțiunile săvârșite au un impact profund negativ asupra dezvoltării normale

sexuale a copilului minor, motiv pentru care, în privința inculpatului nu poate fi

reținută circumstanța excepțională – minoratul, or, situația excepțională respectivă se

referă la împrejurările în care minorul, în circumstanțe ce nu depind de voința sa,

precum educație și întreținere necorespunzătoare, a săvârșit o faptă infracțională.

Reieșind din caracteristicile eliberate inculpatului de instituțiile de învățământ și

primărie, acesta se caracterizează pozitiv, cu succese, este educat într-o familie

respectată în societate, ceea ce exclude împrejurările grele a minorului la săvârșirea

infracțiunii.

Astfel, scopul pedepsei penale va putea fi atins doar prin aplicarea inculpatului

a unei pedepse privative de libertate pe un termen de 10 ani, cu executare în

penitenciar de tip închis.

solicitând, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal la 5 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis.

Apelanta a indicat că prima instanță a conchis imposibilitatea aplicării în

privința inculpatului a prevederilor art. 79 Cod penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă

de închisoare pe un termen de 10 ani, dar potrivit art. 79 Cod penal, minoratul

persoanei care a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță excepțională.

La fel, prima instanță nu a ținut cont că procesul penal s-a desfășurat pe

parcursul a 7 ani, ceea ce tot are importanță pentru stabilirea pedepsei.

11.1. A declarat apel și avocatul Victor Baran, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe motiv că nu s-a

constatat fapta infracțiunii, iar acțiunea civilă să fie respinsă ca neîntemeiată.

Apelantul a invocat că inculpatul nu a comis faptele de care este învinuit.

Nu a fost prezentată nici o probă care să confirme vinovăția inculpatului, or,

declarațiile martorului Xxxx X., date la urmărirea penală, sunt dubioase și urmau a fi

verificate prin acțiunile de confruntare, sau în coroborare cu alte probe, precum și cu

descifrările telefonice și declarațiile altor persoane.

7

Potrivit declarațiilor martorului Xxxx X., date în cadrul ședinței de judecată, la

faza de urmărire penală nu a spus adevărul, cele declarate fiind sub amenințarea că

poate fi închis. Nu a văzut că inculpatul ar fi întreținut relații sexuale cu partea

vătămată.

La fel, partea vătămată a declarat că nu ține minte când au avut loc acțiunile

violente, nu relatează cu amănunte, declarând doar în linii generale ce s-a întâmplat.

Potrivit raportului de examinare medico-legală nr. 222 din 21.04.2009, leziuni

corporale pe corpul părții vătămate nu au fost depistate, iar declarațiile

reprezentantului legal al acestuia – Xxxxxxx X. și a fratelui minor– Xxxxxx X. nu

pot fi puse la baza constatărilor, deoarece reies din declarațiile părții vătămate.

Partea vătămată, a făcut un înscris care sporește dubiile privind veridicitatea

declarațiilor acestuia.

Martorul Xxx X. a confirmat poziția de regret a părții vătămate, referitor la

situația creată și la acuzațiile false aduse inculpatului.

Nici descifrările telefonice nu confirmă poziția acuzării, deși Xxxx X. nu a avut

convorbiri telefonice cu inculpatul, când acesta a fost liber de la serviciul militar și se

afla în s. Xxxxxxxx, r-nul Xxxxx.

11.2. Avocata Mariana Arabadji, la fel a declarat apel, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe

motivul lipsei în acțiunile lui a faptei infracționale.

Apelanta a invocat, că prima instanță a depășit limitele judecării cauzei,

atribuindu-și rolul și funcțiile organului de urmărire penală, constatând că episodul

din luna martie a avut loc de fapt la 17.04.2009, condamnându-l pe inculpat și pe

acest episod, în lipsa unei învinuiri în acest sens, fără ca inculpatului să-i fie

incriminată săvârșirea unei infracțiuni la 17.04.2009.

Acuzarea nu a prezentat nici o probă, care i-ar fi permis instanței de judecată

să pronunțe o sentință de condamnare, iar instanța de fond urma să aprecieze cât de

veridice pot fi declarațiile martorului Xxxxxxx X., care nu a văzut nimic și cunoaște

despre cele întâmplate doar din auzite.

Mai mult, despre faptul că martorul Xxxxxxx X. are o influență negativă

asupra inculpatului o spune chiar nepotul acesteia.

La fel, este neclară și poziția instanței de fond față de declarațiile martorului

Xxxx X., or, acțiunile lui Xxxxxx X. ridică mai multe întrebări, asupra căror urma să

se expună instanța de fond.

Vinovăția inculpatului nu și-a găsit confirmarea pe parcursul cercetării

judecătorești, de către instanța de judecată nefiind apreciate probele din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

fost admise, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Cînev Ion a fost condamnat în baza art. 172 alin. (3) lit. a), 79 Cod penal, la 5

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începând din 08 noiembrie

2017, deducându-se durata arestului din 20 mai 2016 până la 08 noiembrie 2017.

8

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Xxxxxxx X. prejudiciul moral de

10.000 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 1780 lei.

Instanța de apel a reținut, că instanța de fond eronat a menționat în partea

descriptivă a sentinței că „Potrivit învinuirii Cînev Ion, în una din zilele” or, prima

instanță a considerat că fapta încriminată a fost dovedită și a emis o sentință de

condamnare și nu una de achitare sau de încetare a procesului penal, motiv pentru

care, se impune necesitatea casării sentinței.

Astfel, instanța de apel a constatat că, în una din zile din intervalul de timp 31

ianuarie 2009 - 21 februarie 2009, inculpatul Cînev Ion, aflându-se în s. Xxxxxxxx, r-

nul Xxxxx, urmărind scopul de a-și satisface pofta sexuală în formă perversă, a

aplicat forța fizică față de minorul Xxxxxx X., născut la xx.xx.xxxx, și contrar voinței

lui, l-a dus într-o fâșie forestieră din marginea satului, unde continuându-și acțiunile

ilicite, a aplicat constrângerea psihică și fizică manifestată prin amenințarea

minorului cu omorul și imobilizarea acțiunilor de apărare ale victimei, despre care

știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani, și profitând de imposibilitatea

ultimului de a se apăra, datorită vârstei sale fragede, și-a satisfăcut pofta sexuală în

formă perversă cu acesta.

Tot el, în una din zilele anului 2009, aflându-se în domiciliul său din s.

Xxxxxxxx, r-nul Xxxxx, urmărind scopul de a-și satisface pofta sexuală în formă

perversă, a aplicat forța fizică față de minorul Xxxxxx X. și contrar voinței lui l-a dus

în șopronul din gospodăria sa, unde continuându-și acțiunile ilegale, a aplicat

constrângerea psihică și fizică manifestată prin amenințarea minorului cu omorul și

imobilizarea acțiunilor de apărare ale victimei, despre care știa cu certitudine că nu a

atins vârsta de 14 ani, și profitând de imposibilitatea ultimului de a se apăra, datorită

vârstei sale fragede, și-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă cu el.

Instanța a statuat că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că faptele

imputate nu au avut loc, deoarece este educat în familie bună. Timp de 25 de ani cât

locuiește în vecinătate cu Xxxxxxx X. permanent erau conflicte. Recipisa scrisă de

Xxxxxx X. a fost adusă de un consătean numit Xxxxxxxxxx X. Nu cunoaște din care

motive partea vătămată a dat asemenea declarații. Xxxxxx Xxxxx și Xxx au fost

influențați de bunica lor Xxxxxxx X. Cu Xxxx X. a ținut legătura și a fost la el la

unitate înainte de ședința de judecată.

Totodată, vinovăția inculpatului este integral demonstrată prin cumulul de

probe administrate.

Astfel, partea vătămată minoră Xxxxxx X., ale cărui declarații pe întreg

parcursul procesului penal, în faza de judecată, sunt constante, a declarat că este

vecin cu inculpatul, nefiind prieteni și temându-se de el, deoarece era mai mare. Fiind

singur acasă, a fost chemat de inculpat în subsolul casei, unde a săvârșit acțiuni cu

caracter sexual perverse în privința lui. Cu ei în subsol era și Xxxx X. Acțiuni de

acest gen au mai avut loc pe când se afla în grădina casei sale și Cînev I. a sărit

gardul, l-a apucat de mână și cu forța l-a dus în pădure unde de asemenea a săvârșit

acțiuni cu caracter sexual perverse în privința lui. În pădure, astfel de acțiuni au avut

loc de 2 ori, iar în subsol o singură dată. Toate cele întâmplate au avut loc în anul

2009, afară era cald, fiind îmbrăcat subțire. Diferența în timp a acțiunilor inculpatului

asupra lui erau de o săptămână. Inculpatul cunoștea despre vârsta lui și în ce clasă

9

învață. Despre cele întâmplate a povestit doar fratelui său, care era mai mic cu 2 ani,

iar ultimul i-a povestit bunicii Xxxxxxx X. Recipisa în care a scris că faptele nu au

avut loc și că bunica sa l-ar fi învățat cum să declare neadevăr, el a scris-o când era

singur în cameră, caietul l-a pus sub pernă și a adormit. Recipisa a fost luată de

Xxxxxx, nepotul unei rude de-a lui, la care a dormit o perioadă de timp. A scris

recipisa deoarece s-a certat cu bunica sa. Motivul care a stat la baza certei erau banii,

după care el a scris recipisa pentru a se răzbuna. A dorit să se împace cu inculpatul,

chiar și l-a iertat. Recipisa a fost scrisă în caiet. Xxxxxx a intrat în cameră atunci când

a închis caietul. Este obosit de atâtea procese, îi este rușine să povestească despre cele

întâmplate, a dorit ca prin această recipisă să se termine tot. Nu neagă declarațiile

anterior depuse, prin care a relatat despre cele întâmplate, ci explică dorința de a nu

mai participa la judecarea cauzei, deoarece este umilit prin multiplele interogări. A

mai semnat o recipisă, în care indică că inculpatul nu este vinovat, însă ambele

recipise au fost întocmite și la insistența rudelor și prietenilor familiei Cînev, fiind

nevoit să le semneze pentru a evita insistența exercitată asupra lui și pentru a înceta

terorizarea sa.

Prin recipisele menționate, apărarea construiește tactica apărării inculpatului

indicând că, doar prin respectivele documente se dovedește sinceritatea părții

vătămate, fără dubii că recipisele au fost întocmite și semnate de către partea

vătămată. Însă, în fiecare caz au fost prezentate instanței de judecată de către avocații

inculpatului și nu de către însuși Xxxxxx X., care a explicat circumstanțele întocmirii

recipiselor și faptul că respectivele nu exprimă voința lui, fiind întocmite sub

insistența rudelor și prietenilor familiei inculpatului.

Sunt neîntemeiate alegațiile apărării, precum că partea vătămată se află sub

influența bunicii sale Xxxxxxx X. și neagă informația din recipise când ultima este

alături de el, deoarece în instanța de apel Xxxxxxx X. în calitatea sa de reprezentant

legal a fost înlocuită cu un alt reprezentant legal, în prezența căruia Xxxxxx X. nu a

susținut cele relatate în recipise.

Deci, nu pot fi puse la baza achitării inculpatului recipisele întocmite de partea

vătămată și prezentate de către avocații apărării în fața instanțelor din judecată. Deși

recipisele se dețin în materialele dosarului penal, conținutul expus în ele nu

coroborează cu restul probelor care sunt examinate și analizate de către instanța de

apel.

Martorul Xxxxx X., a declarat că atunci când ei se aflau în grădina casei, a

văzut cum inculpatul a sărit gardul, l-a apucat pe fratele său Xxx de cap și l-a lovit în

nas, apoi l-a târât în pădure, iar fratele țipa. Acolo se afla și Xxx X. Inculpatul cu

Xxxxx X. și Xxxx X. au plecat mai la deal, dar el a fugit acasă. Peste o oră a venit

fratele, din nas îi curgea sânge, tremura și nu-l putea liniști, iar când l-a întrebat a

răspuns că l-au lovit peste nas. L-a întrebat dacă trebuie să-i spună bunicii despre cele

întâmplate la ce a zis că nu trebuie, deoarece inculpatul l-a amenințat că dacă va zice

cuiva despre cele întâmplate îl va omorî și i-a povestit despre acțiunile perverse la

care a fost supus de inculpat, și anume că Xxxx X. îl ținea, iar inculpatul săvârșea

acțiunile perverse. Într-o zi, când și bunica era în grădină, inculpatul cu prietenii

strigau în adresa lui Xxxxx X. cu vorbe jignitoare, după care dânsul i-a povestit

bunicii despre cele întâmplate și ce i-a povestit Xxxxx X. Inculpatul când îl vedea pe

10

fratele său, permanent îl înjura și speria cu cuvinte necenzurate ca să nu spună

nimănui despre cele întâmplate;

Martorul Xxxx X., a relatat că este vecin cu inculpatul, iar în luna februarie

2009 a fost înrolat în armată. De către inculpat a fost vizitat o singură dată în armată.

Nu a fost influențat de nimeni să-și schimbe declarațiile, nu i s-au achitat bani pentru

aceasta. Prima dată fiind audiat în cadrul Procuraturii la 30.06.2009 nu a fost

amenințat pentru a face declarații.

Potrivit declarațiilor martorului Xxxx X. din 30.06.2009, depuse la urmărirea

penală, acesta făcea serviciul militar în termen. La 21.02.2009 i-a fost acordată

învoire. Aflându-se acasă, în s. Xxxxxxxx, r-nul Xxxxx, l-a sunat pe prietenul său

Cînev I. care a spus că se află în pădurea de lângă grădină și s-a deplasat la el.

Inculpatul l-a văzut pe Xxxxxx X. în grădina sa și a mers spre el, l-a tras peste plasă

cu forța, aducându-l în păduricea unde se aflau și unde inculpatul a întreținut raport

sexual în formă perversă cu Xxxxxx X.

Conform declarațiilor martorului Xxxx X. din 31.01.2011, date în instanța de

fond, cât și a celor suplimentare, el a repetat cele relatate în cadrul urmăririi penale,

susținând că inculpatul a întreținut raport sexual în formă perversă cu Xxxxxx X.,

contrar voinței ultimului.

Potrivit declarațiilor martorului Xxxx X. din 02.05.2012, date în instanța de

apel, el nu ar fi spus adevărul în instanța de fond și nici la procuratură.

Totodată, urmează a fi apreciate ca fiind veridice declarațiile date în cadrul

urmăriri penale și în instanța de fond la 31.01.2011, din considerentele că ele au fost

făcute în scurt timp după ce a avut loc infracțiunea și respectivele declarații

coroborează cu cele făcute de partea vătămată Xxxxxx X. și martorul Xxxxxx X.

Martorul Xxxxxxx X., a declarat în ședința instanței de fond, că este bunica

părții vătămate Xxxxxx X. A aflat despre cele întâmplate în aprilie 2009. Când se afla

la serviciu a sunat-o nepotul Xxxxx și i-a spus că s-a întâmplat ceva acasă, ea

indicându-i să vină la serviciu. Ambii nepoți au venit plângând, de unde au mers la

polițistul de sector și a depus plângere în privința lui Cînev I. Nepotul cel mai

micXxxxx, i-a comunicat că inculpatul l-a luat pe Xxxxxx X. odată în subsolul casei

sale și de două ori în pădure, unde a săvârșit acțiuni sexuale perverse cu Xxxxxx X.

La cele întâmplate a fost prezent și Xxxx X. S-a deplasat la unitatea militară

împreună cu polițistul de sector Xxxxxx X. unde Xxxx X. își făcea serviciul militar și

acesta i-a povestit că la 21.02.2009 a avut liber de la unitatea militară în care a fost

înrolat, iar inculpatul l-a chemat în pădure, pe Xxxxxx X. luându-l cu forța din

grădină și ducându-l la o distanță de 100 m., unde l-a violat. Ea și Xxxxxx X. au fost

amenințați de inculpat și de fratele mai mare a acestuia cu moartea, iar după cele

întâmplate partea vătămată a avut un stres mare, s-a schimbat total și nu o mai

asculta. Xxxxxx X. i-a comunicat că Xxxxx X. l-a influențat pe Xxx X., care este

prieten cu familia Cînev, ca să-l sperie pe Xxxxxx X. și acesta să scrie recipisa așa

cum locuise la Xxx X. timp de o lună și jumătate. Xxx X. l-a impus pe Xxxxxx X. să

scrie această recipisă, iar pe ea a amenințat-o cu răfuiala fizică.

11

Vinovăția inculpatului este demonstrată și prin probele scrise: plângerea lui

Xxxxxxx X. din 21.04.2009 privind tragerea la răspundere penală a minorului Cînev

I. care și-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă cu nepotul minor Xxxxxx X.;

proces verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate la locul infracțiunii din

03.06.2009 și tabelul fotografic, în cadrul căror Xxxxxx X. a arătat unde a fost tras

forțat de către Cînev I. și dus în fâșia forestieră, unde a fost supus acțiunilor cu

caracter sexual de către Cînev I., contrar voinței lui; extras din registrul de învoiți al

Centrului de instruire Brigada 3 infanterie motorizată Cahul, conform cărui Xxxx X.

a fost învoit în concediu de scurtă durată de la 31.01.2009 până la 01.02.2009;

proces-verbal de audiere a martorului Xxxxxxx X. în cadrul instanței de fond,

conform cărui ea a declarat că, Xxxxxxxxxx X. i-a spus că în privința lui Xxxxxx X.

a avut loc un viol în formă perversă, întrebându-l pe Cînev I. despre cele întâmplate,

ultimul a început să plângă și a recunoscut, a promis că nu se vor mai întâmpla așa

fapte; proces-verbal de audiere a psihologului Moraru L., care în cadrul instanței de

fond a concluzionat că partea vătămată Xxxxxx X. este o persoană emotivă și timidă,

conștientizează acțiunile sale, răspunde concret la întrebările adresate, cele relatate de

către Xxxxxx X. sunt adevărate; proces-verbal de audiere a pedagogului Xxxxx X.,

care a declarat că au fost unele probleme la audierea părții vătămate minore deoarece

este stresat; raport de expertiză psihiatrică nr. 377 a-2009 din 07.06.2009 în privința

lui Xxxxxx X. potrivit cărui „...partea vătămată, minorul Xxxxxx X., este capabil să

perceapă corect evenimentele care au avut loc conform declarațiilor depuse, adică

acțiunile de abuz sexual și în consecință redarea lor în mod concret, situațional,

corespunzător vârstei subiectului, deoarece victima poate reda evenimentele din

lumea înconjurătoare prin prisma propriilor retrăiri și a experiențelor. Evenimentele

importante pe dosar i-au produs minorului o anxietate, tensionare îndeosebi în

relațiile cu persoanele mai în vârstă decât el, retras, rezervat, dar nu în măsura de a

influența la o adaptare socială. Luând în considerație circumstanțele cauzei, este

greu de influențat minorul pentru a da astfel de declarații, deoarece declarațiile

acestuia sunt expuse consecvent și cu retrăiri afective”.

Argumentele apărării, că inculpatul nu ar fi participat la comiterea infracțiunii

incriminate, sunt nefondate, or, nu coroborează cu probele analizate supra și anume

cu declarațiile părții vătămate Xxxxxx X., martorilor Xxxxxx X., Xxxxxxx X.,

declarațiile inițiale ale lui Xxxx X. - toți indicând că inculpatul a comis faptele

incriminate, situație în care nu se poate dispune achitarea inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii deduse judecății, atâta timp cât probele dosarului confirmă fără

dubii vinovăția acestuia, sub forma intenției directe. Respectivele rezumate își găsesc

suportul și în viziunea experților psihologi, care cu grad mare de certitudine au

concluzionat că partea vătămată este credibilă în declarații.

Este neîntemeiată și alegația avocatului că, acuzarea nu a prezentat nici o

probă, care i-ar fi permis instanței de judecată să pronunțe o sentință de condamnare

în privința lui Cînev I., vinovăția acestuia negăsindu-și confirmarea în cadrul

cercetării judecătorești, or, acuzatorul de stat a prezentat ca probe declarațiile părții

vătămate minorul Xxxxxx X. care a indicat direct asupra lui Cînev I. că anume el a și

comis acțiunile perverse, fapte confirmate și prin declarațiile inițiale ale martorului

Xxxx X.

12

Relatările părții vătămate au fost confirmate și prin declarațiile martorului

minor Xxxxxx X., care a expus o versiune compatibilă și care se completează cu

declarațiile părții vătămate și care nu au fost schimbate pe tot parcursul judecării

cauzei; prin declarațiile martorului Xxxxxxx X. care pe tot parcursul cercetărilor

penale a depus declarații coerente; prin declarațiile martorului Xxxx X. depuse pe

parcursul urmării penale și inițial în instanța de judecată; prin procesul-verbal de

verificare a declarațiilor părții vătămate minore la locul infracțiunii; prin raportul de

expertiză psihiatrico-psihologică în complex a minorului Xxxxxx X. nr.377 din

07.07.2009; prin extrasul din registrul de învoiri a Centrului de instruiri Brigada 3

Infanterie Motorizată Cahul, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpat

reprezintă o tactică de apărare și de eschivare de la răspunderea penală.

Sunt neîntemeiate și argumentele apărării, că acuzațiile părții vătămate au

legătură cu relațiile ostile dintre bunica ultimului, Xxxxxxx X. și bunica inculpatului,

Xxxxxx X., or, pe parcursul examinării cauzei nu s-a stabilit nici un motiv de a crede

că partea vătămată îl învinovățește neîntemeiat pe inculpat, deoarece Xxxxxx X.

imediat după săvârșirea infracțiunii, l-a informat pe fratele său Xxxxxx X. că anume

inculpatul a săvârșit faptele infracționale.

Argumentul apărării că Xxxxxxx X. este bunica lui Xxxxxx X. și prin urmare

este o persoană cointeresată, care de altfel l-a amenințat pe martorul Xxxx X. să facă

declarații împotriva lui Cînev I., nu sunt susținute prin probe veridice.

Cu referire la alegațiile apărării, că nu este de acord cu concluzia instanței că

declarațiile părții vătămate au fost întotdeauna consecutive, se atestă că declarațiile

părții vătămate minore cu adevărat au fost consecvente și consecutive pe tot parcursul

anchetei penale și ședințelor de judecată, care coroborează cu raportul de expertiză

psihiatrico-psihologică nr. 377a din 07.07.2009, că „...partea vătămată, minorul

Xxxxxx X., este capabil să perceapă corect evenimentele, care au avut loc conform

declarațiilor depuse. Minorul este greu de influențat pentru a da astfel de declarații,

deoarece declarațiile acestuia sunt expuse consecvent și cu retrăiri afective”.

O atenție sporită urmează a fi acordată și probelor referitor la starea psiho-

emoțională a părții vătămate după săvârșirea asupra lui a acțiunilor infracționale de

către inculpat, și anume raportul de evaluare psihologică, că „despre cele întâmplate

minorul vorbește fără plăcere, devine mai timid și tăcut, evită privirea

interlocutorului. Foarte greu povestește despre această întâmplare, mai mult

răspunde la întrebări, uneori pur și simplu dă din cap”.

Astfel, este cert că partea vătămată nu și-a schimbat declarațiile în ședința de

judecată, ci dimpotrivă a susținut cele declarate în cadrul urmăririi penale.

Este nefondat și argumentul avocatului că, instanța de judecată face niște

constatări absolut neîntemeiate, precum că recipisa a fost întocmită în condiții

suspecte, or, partea vătămată Xxxxxx X. a declarat că „a scris-o deoarece s-a certat cu

bunica, ...este obosit de atâtea procese..., a dorit ca recipisa să termine tot”, iar în

instanța de apel partea vătămată a negat cele scrise în recipisă, indicând că nu a scris-

o el, și a fost impus să o semneze.

13

Apărarea a făcut trimitere la declarațiile martorului Xxx X., că Xxxxxx X. îi

este nepot și a locuit cu acesta în perioada de iarnă. Xxxxxx X. i-ar fi comunicat că

Xxxxxxx X. l-a alungat și i-a povestit despre planurile sale. A cerut de la el o foaie de

hârtie și a scris ceva pe ea. Când a plecat, foaia era pe masă, iar când a revenit era

sub pernă. A transmis foaia mamei inculpatului Xxxxx X. Este în relații bune cu

Xxxxxx X., și i-a zis că a luat foaia scrisă de el și a transmis-o mamei inculpatului

care în ședința instanței de fond a declarat că îl cunoaște pe Xxx X., sunt consăteni și

sunt în relații bune. A confirmat că a primit recipisa de la Xxx X. la 06.05.2015, apoi

a fost telefonată de bunica sa, care a zis că Xxxxxx X. dorește să vorbească cu ea, dar

Xxxxx X. nu a dorit să comunice cu Xxxxxx X. Când a primit recipisa de la Xxx X.

nu a știut ce să facă cu ea și a transmis-o avocatului său. Scopul recipisei scrise de

Xxxxxx X. era că acesta dorește să spună adevărul.

Însă, declarațiile menționate nu indică asupra faptului că infracțiunea nu a avut

loc, ci asupra comportamentul părții vătămate, care potrivit declarațiilor anterior

făcute într-adevăr a întocmit recipise, însă ulterior a explicat că le-a întocmit deoarece

a obosit și dorește să pună capăt umilinței sale.

Sunt neîntemeiate și alegațiile apărării, că instanța de judecată are o atitudine

părtinitoare și tendențioasă, neexplicând de ce declarațiile date de către martori, care

vorbesc despre nevinovăția inculpatului sunt apreciate critic, iar declarațiile

persoanelor cointeresate în denaturarea adevărului nu sunt apreciate la fel, or,

judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma

examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de

lege.

Urmează a fi respins și argumentul apărării că martorul Xxxx X a făcut

declarații care îl încriminează pe Cînev I., deoarece de către lucrătorul de poliție

Xxxxxx X. la ziua când acesta a venit la el în armată i-a spus că inculpatul a scris

plângere pe el și el s-a speriat că va fi închis, or, asupra martorului Xxxx X. nu au

fost comise acțiuni de influențare, amenințare sau de altă natură pentru a depune

declarații neveridice împotriva lui Cînev I. Martorul a fost audiat de către procuror,

ulterior a făcut declarații în fața instanței și nu au fost prezentate probe concrete, care

ar confirma presupusa amenințare din partea lucrătorului de poliție, motiv care a dus

la schimbarea de către martor a declarațiilor sale date la etapa urmăririi penale și în

ședințele de judecată în prima instanță. Analizând declarațiile martorului Xxxx X

depuse pe parcursul urmării penale și în instanța de judecată care demască acțiunile

inculpatului, și ulterior în instanțe prin care martorul neagă declarațiile anterior

făcute, se observă că declarațiile inițiale completează declarațiile părții vătămate cu

privire la infracțiunea comisă și coroborează cu alte probe analizate supra. Pe când,

declarațiile prin care neagă că ar cunoaște ceva despre infracțiune au fost făcute peste

o perioadă îndelungată de timp, după ce martorul a fost în contact direct cu inculpatul

și acestea nu coroborează cu alte probe, astfel sunt nesincere.

Nu sunt fondate și argumentele apărării că descifrările convorbirilor telefonice,

demonstrează că inculpatul nu l-a telefonat pe Xxxx X. când acesta a fost învoit în

concediu de scurtă durată la 31.01.2009 până la 01.02.2009 ora 17.00 și 21.02.2009

până la 22.02.2009, or, inculpatul în ședința de judecată a declarat că avea două

14

numere de telefoane xxxxxxxxx și xxxxxxxxx, însă descifrările telefonice au fost

ridicate numai de pe un număr de telefon mobil și anume xxxxxxxxx.

Astfel, cu toate că de acumularea probei respective este responsabil procurorul,

care nu a efectuat și nu a dispus ridicarea informației de pe toate numerele de telefon,

care se aflau în folosința inculpatului, vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor

imputate este confirmată și racordată în ansamblu cu alte probe menționate, chiar și

în cazul în care informația descifrărilor de pe numărul de telefon nu a confirmat

contactul respectivelor persoane pe unicul număr de telefon verificat.

Infracțiunea săvârșită în privința lui Xxxxxx X. în anul 2009 în s. Xxxxxxxx,

prezintă prin sine o periculozitate socială extremă, reprezintă niște fapte oribile, însă

rolul organelor judiciare, inclusiv al instanței de judecată este de aflare a adevărului

potrivit art. 1 Cod procedură penală, iar aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub

toate aspectele se poate face doar pe bază de probe (art. 99 Cod procedură penală) și

cu respectarea tuturor principiilor ce guvernează desfășurarea procesului penal,

principii reglementate atât de legislația internă cât și de cea europeană.

Astfel, în baza probelor administrate din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, este confirmată pe deplin vinovăția inculpatului Cînev I. în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, ca satisfacerea

poftei sexuale în formă perversă, săvârșită prin constrângere fizică și psihică a

persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, acțiunile fiind săvârșite

asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 16, 61,

75-77, 79 Cod penal, că circumstanțe agravante nu s-au stabilit, cea atenuantă fiind

săvârșirea infracțiunii de către un minor, că infracțiunea comisă este una deosebit de

gravă, că se reține circumstanța excepțională – minoratul persoanei care a comis

infracțiunea, concluzionând că scopul pedepsei penale va putea fi atins prin aplicarea

în privința inculpatului a unei pedepse privative de libertate sub limita minimă

prevăzută de sancțiunea normei penale incriminate.

acestei decizii, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Recurenta a invocat, că instanța de apel a dat o apreciere eronată probelor din

dosar, nepronunțându-se asupra motivelor invocate în apelul declarat de către apărare

și în special asupra faptului că instanța de fond a depășit limitele judecării cauzei și

absolut ilegal și-a atribuit rolul și funcțiile organului de urmărire penală, constatând

că episodul din luna martie a avut loc de fapt la 17.04.2009.

Instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor respingerii demersurilor

apărării de a audia martorul Xxxxxxx X., Xxxxxxx X. și Xxxxx X., care urmau să

relateze circumstanțele în care a fost întocmită de către partea vătămată cererea din

31.07.2016, deja după pronunțarea sentinței de către instanța de fond.

Instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în instanța de

apel, și anume: declarațiile martorilor Xxxxxx X. și Xxxx X.

La fel, instanța de apel a reținut doar declarațiile martorului Xxxx X., date în

cadrul urmăririi penale și în instanța de fond la 31.01.2011, fără a invoca de ce nu

ține cont de declarațiile acestuia din urmă, date în instanța de apel la 02.05.2012.

15

Instanța de apel a făcut trimitere la declarațiile părții vătămate Xxxxxx X., pe

care aceasta le-ar fi făcut în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel, precum că

cererile au fost întocmite la insistența rudelor și prietenilor familiei Cînev și că ar fi

fost nevoit să semneze pentru a evita insistența exercitată asupra lui și pentru a înceta

terorizarea, însă acesta nu a făcut careva declarații în instanța de apel și reieșind din

materialele cauzei penale, suferă de retard mintal.

În drept recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea instanței de apel nu conține motivele pe care se întemeiază

soluția.

13.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Pavel Zamfir, în care solicită casarea

hotărârilor adoptate, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

achitat, sau să fie dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Recurentul a indicat, că sentința instanței de fond nu corespunde exigențelor

prestabilite de art. 385, 389 și 391 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală.

Instanța de apel nu a reparat eroarea admisă de instanța de fond, repetând

aceleași circumstanțe de fapt, iar motivul de casare a sentinței, invocat la fila 8 a

hotărârii contestate nu conciliază cu dispozitivul acesteia și nici cu sensul soluției

date – atenuarea, în exclusivitate a pedepsei condamnatului.

Partea descriptivă a deciziei nu corespunde cu dispozitivul, or în situația în care

instanța de apel a admis apelul procurorului, sentința urma să fie casată numai în

partea stabilirii pedepsei. Iar, în cazul admiterii apelurilor apărării, instanța urma să

caseze integral sentința și să emită o nouă hotărâre de achitare a inculpatului.

Instanța de apel nu a dat apreciere interpretării privind perioada de timp a

comiterii epizoadelor infracționale imputate.

Soluția de condamnare dată de instanța de fond, în sentința din 20.05.2016 a

fost bazată pe aceleași probe, care anterior au servit temei pentru achitarea

inculpatului, având loc o reapreciere a probelor.

Mai mult, declarațiile părții vătămate nu pot fi recunoscute ca probă, având în

vedere caracterul contradictoriu al acestora și opoziția lor cu declarațiile inculpatului,

care sunt consecutive, veridice și care coroborează cu alte probe.

Instanța de apel nu a combătut declarațiile inculpatului, dar a făcut doar

referință la alte declarații ale bunicii și fratelui părții vătămate, care poartă un caracter

subiectiv.

Probele prezente la materialele dosarului, nu indică în mod direct, la implicarea

inculpatului în comiterea faptei imputate.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea instanței de apel nu conține motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

16

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile ordinare

(pct. 13., 13.1. din decizie), se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 12. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor

infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate minore Xxxxxx X., martorilor

oculari Xxxxxx X. și Xxxx X., martorilor Xxxxxxx X. Xxxxxxx X., psihologului

Xxxxxx X. și pedagogului Xxxxx X., plângerea lui Xxxxxxx X.din 21.04.2009,

proces verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate la locul infracțiunii din

03.06.2009 și tabelul fotografic, extrasul din registrul de învoiți a Centrului instruire

Brigada 3 infanterie motorizată Cahul, conform căruia Xxxx X. a fost învoit în

concediu de scurtă durată de la 31.01.2009 până la 01.02.2009, raportul de expertiză

psihiatrică nr. 377 a-2009 din 07.06.2009 potrivit cărui „...partea vătămată, minorul

Xxxxxx X, este capabil să perceapă corect evenimentele, care au avut loc conform

declarațiilor depuse, adică acțiunile de abuz sexual și în consecință redarea lor în

mod concret, situațional, corespunzător vârstei, subiectului, deoarece victima poate

reda evenimentele din lumea înconjurătoare prin prisma propriilor retrăiri și a

experiențelor. Evenimentele petrecute pe dosar i-au produs minorului o anxietate și

tensionare îndeosebi în relațiile cu persoanele mai în vârstă decât el, retras, rezervat,

dar nu în măsura de a influența la o adaptare socială. Luând în considerație

circumstanțele cauzei, este greu de influențat minorul pentru a da astfel de declarații,

deoarece declarațiile acestuia sunt expuse consecvent și cu retrăiri afective”, toate

probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității,

veridicității și coroborării lor, instanța de apel indicând detaliat motivele pentru care a

respins dovezile și versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând

elocvent prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art.

172 alin. (3) lit. a) Cod penal, instanța de apel pronunțându-se asupra tuturor

motivelor invocate în apelurile apărării, soluția adoptată fiind conformă și

relevanțelor statuate în decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din

23.04.2013, indicațiile cărei, potrivit art. 436 Cod de procedură penală, sunt

obligatorii pentru instanța de rejudecare (pct. 6. din decizie).

17

Conform jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că

obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi

înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea

CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Totodată, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 13., 13.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care

instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Dar, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111, 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea, este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanța apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 11. –

13.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Este de reținut și că, potrivit art. 336 alin. (6) și (7) Cod de procedură penală, în

termen de 3 zile lucrătoare de la data anunțării semnării procesului-verbal,

participanții la proces au dreptul să formuleze obiecții asupra lui, indicând

inexactitățile și motivele pentru care îl consideră incomplet. Obiecțiile la procesul-

verbal se examinează de către președintele ședinței de judecată care, pentru anumite

concretizări, poate chema persoana care le-a formulat. Rezultatul examinării

obiecțiilor, în caz de acceptare a lor, se formulează printr-o rezoluție pe textul

obiecțiilor, iar în caz de respingere – prin încheiere motivată. Obiecțiile și încheierea

asupra lor se anexează la procesul-verbal.

18

În conformitate cu prescripțiile art. 413 alin. (3), (4), 414 alin. (2), (3) Cod de

procedură penală, instanța de apel, la cererea părților, poate cerceta suplimentar

probele administrate în primă instanță și poate administra probe noi. În cazul în care

invocă necesitatea administrării de noi probe, părțile trebuie să indice aceste probe și

mijloacele cu ajutorul cărora pot fi administrate, precum și motivele care au

împiedicat prezentarea lor în primă instanță. Instanța de apel verifică declarațiile și

probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată,

cu consemnarea în procesul – verbal. În cazul în care declarațiile persoanelor care au

fost audiate în prima instanță se contestă de către părți, la solicitarea acestora,

persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța de apel conform regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță.

În această consecutivitate se atestă că potrivit procesului-verbal al ședinței și a

încheierii protocolare, instanța de apel a respins motivat demersul apărării privind

audierea martorilor Xxxxxxx X., Xxxxxxx X. și Xxxxxx X., soluția dată coroborând

și cu faptul că apărarea nu și-a argumentat solicitarea în temeiul prescripțiilor din art.

413 alin. (4), 414 alin. (3) Cod de procedură penală. Totodată, instanța de apel a

verificat declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță, inclusiv

declarațiile martorilor Xxxxxx X. și Xxxx X., prin citirea lor în ședința de judecată și

consemnarea în procesul – verbal (vol. III, f.d.128-129 verso, 130-131 ).

Asupra acestui proces-verbal nu au fost aduse obiecții, în conformitate cu

prescripțiile din art. 336 alin. (6), (7) Cod de procedură penală și, astfel, informațiile

înserate în actele procedurale vizate sunt prezumate a fi veridice.

Prin urmare, argumentele recurentului Mariana Arabadji că: „ instanța de apel

nu s-a expus asupra motivelor respingerii demersurilor apărării de a audia martorul

Xxxxxxx X., Xxxxxxx X., Xxxxx X., care urmau să relateze circumstanțele în care a

fost întocmită de către partea vătămată cererea din 31.07.2016, deja după

pronunțarea sentinței de către instanța de fond. Instanța de apel și-a întemeiat

concluziile pe probe neverificate în instanța de apel, și anume: declarațiile

martorilor Xxxxxx X., Xxxx X.” sunt absolut neîntemeiate (pct. 13. din decizie).

Pe lângă aceasta, este evidentă și netemeinicia argumentului avocatei Mariana

Arabadji că (instanța de fond a depășit limitele judecării cauzei, constatând că

episodul din luna martie a avut loc de fapt la 17.04.2009), or, instanța de apel a casat

total sentința, tocmai din motivul că prima instanță, utilizând sintagma „potrivit

învinuirii„ nu a constatat faptele imputate inculpatului, iar în descriptivul deciziei

atacate nu se regăsesc asemenea constatări în descrierea faptelor criminale,

considerate ca fiind dovedite (pct. 12., 13. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că instanța de apel s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile apărării, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că motivarea

soluției nu contrazice dispozitivul hotărârii, și că recursurile ordinare sunt vădit

neîntemeiate.

19

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a fi

declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de avocata Mariana Arabadji

și de avocatul Pavel Zamfir, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 08

noiembrie 2017, în privința inculpatului Cînev Ion Xxx, pe motiv că sunt vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 martie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

20