1re-38/2018 — art. 145 alin. 2 lit. b, j, k, e; 188 alin. 2 lit. b, e, f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 145 alin. 2 lit. b, j, k, e; 188 alin. 2 lit. b, e, f CP
- Temei legal
- art. 456 CPP
1re-38/2018 — art. 145 alin. 2 lit. b, j, k, e; 188 alin. 2 lit. b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1re-38/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
21 martie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte - Gordilă Nicolae,
Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către
condamnatul Cerepanov Serghei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2018,
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 03.03.2017 – 28.08.2017;
instanța de recurs: 06.11.2017 – 23.01.2018.
A C O N S T A T A T:
Prin încheierea Judecătoriei Orhei, sediul Central din 28 august 2017, a fost
respinsă ca neîntemeiată cererea condamnatului Cerepanov Serghei Xxxxx, cu privire
la aplicarea prevederilor Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu
aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova și a art. 91 Cod
penal.
Pentru a se pronunța prima instanță a reținut că, prin hotărârile Plenului Curții
Supreme de Justiție din 18.12.2006 și 28.05.2007, acțiunile condamnatului Cerepanov
serghei au fost reîncadrate din prevederile art. 88 pct. 1, 4, 6, 7 Cod penal (în redacția
Legii din 1961), în cele ale art. 145 alin. (2) lit. b), d), j), k), e) Cod penal, menținând
condamnarea în baza art. art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) și 208 alin. (3) Cod penal (în
redacția Legii din 1961), cu aplicarea art. 39 alin. (1) Cod penal (1961), stabilindu-i-se o
pedeapsă definitivă de 19 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar
de tip semiînchis, fără amendă.
Instanța a constatat că, infracțiunile pentru care condamnatul a fost recunoscut
vinovat cad sub incidența prevederilor art. 10 alin. (1) lit. j) al Legii privind amnistia și
din aceste considerente cererea condamnatului cu privire la aplicarea actului amnistiei
a fost respinsă ca neîntemeiată.
Deasemenea, instanța a reținut faptul, că liberarea condiționată înainte de termen
poate fi aplicată dacă instanța de judecată va considera posibilă corectarea
condamnatului fără executarea deplină a pedepsei. O atare concluzie urmează a fi trasă
în baza studierii depline și obiective a datelor referitoare la persoana condamnatului,
1
la comportamentul lui pe tot parcursul perioadei de executare a pedepsei cu închisoare,
participarea la muncile remunerate sau neremunerate de îngrijire sau amenajare a
penitenciarului și a teritoriului, de îmbunătățire a condițiilor de trai și medico-sanitare
de detenție, la relațiile cu alți condamnați, cu familia, la participarea la măsurile
cultural-educative, la prezența sancțiunilor disciplinare valabile la momentul
soluționării demersului.
Pe parcursul executării pedepsei condamnatul a comis încălcări ale regimului de
detenție pentru care i-a fost aplicată 72 sancțiuni disciplinare, din care la moment 1 nu
este strinsă. De către administrația penitenciarului la locul executării pedepsei
condamnatul în ultima perioadă de timp se caracterizează nesatistacător. Paguba
materială nefiind achitată.
Apreciind circumstanțele și împrejurările comiterii faptei, motivele și scopul
urmărit de către condamnat, în corelație cu comportamentul acestuia pe parcursul
executării pedepsei, atitudinea lui față de faptă și pedeapsă, perioada real executată,
instanța ajunge la concluzia că Cerepanov Serghei nu poate beneficia de liberarea
condiționată de pedeapsă înainte de termen, în temeiul art. 91 Cod penal.
Nefiind de acord cu hotărârea în cauză, condamnatul Cerepanov Serghei, a
declarat recurs prin care a solicitat, casarea acesteia cu emiterea unei hotărâri, prin care
condamnatului să-i fie aplicate prevederile art. art. 12 alin. (1) lit. a) și 13 alin. (1) lit. c)
al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova, cu liberarea condiționată a executării pedepsei pe
termenul de probațiune fixat.
În susținerea recursului, condamnatul a invocat, că cerere privind aplicarea
amnistiei a fost examinată de către instanța de fond într-un termen exagerat, a trecut
comisia penitenciarului întru soluționarea chestiunii privind posibilitatea aplicării art.
91 Cod penal și a fost caracterizat satisfăcător, are un grad de recidivă minim, în anii
2014-2017 a participat la munci neremunerate de îngrijire și amenajare a penitenciarului
și a teritoriului adiacent, execută pedeapsa din data de 14 noiembrie 2000, instanța de
fond nu a luat în considerare că 17 ani a executat pedeapsa într-un penitenciar care nu
corespunde normelor corespunzătoare și are o stare de sănătate precară, copii săi au
crescut orfani iar mama sa are vârsta de 77 de ani.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din data de 23 ianuarie
2018, a fost respins ca nefondat recursul declarat, cu menținerea hotărârii atacate.
4.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, potrivit art. 10 alin. (1)
lit. d) din Legea privind amnistia, prevederile art. 1-9 nu se aplică persoanei
condamnate pentru infracțiunea prevăzută de art. 145 sau 188 Cod penal.
2
Prin urmare, nu se aplică actul de amnistie menționat în cazul în care persoana este
condamnată pentru concurs de infracțiuni, dintre care cel puțin una este prevăzută la
art. 145 sau 188 Cod penal.
Raportând starea de fapt și de drept stabilită în cauză la normele enunțate, a
considerat justă soluția dată de instanța de fond privind inadmisibilitatea aplicării
actului de amnistie în privința condamnatului Cerepanov S., dat fiind că ultimul nu
cade sub incidența Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la
proclamarea independenței Republicii Moldova, de vreme ce a fost condamnat, pentru
concurs de infracțiuni, în baza art. art. 145 alin. (2) lit. b), j), k), e) și 188 alin. (2) lit. b),
e), f) Cod penal.
Prin urmare, încheierea atacată conține temeiurile de fapt și de drept, care justifică
soluția adoptată de instanța de fond, fapt ce au determinat concluzia certă că sunt
nefondate motivele invocate de recurent.
Hotărârile judecătorești sunt atacate cu recurs în anulare de condamnat, prin
care solicită casarea acestora, cu admiterea cererii sale privind aplicarea Legii amnistiei,
invocând aceleași motive ca și în cererea de recurs.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat în raport
cu actele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la art.
401 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, precum și, în numele acestor
persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de
Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea
căilor ordinare de atac.
Însă, art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile irevocabile
pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la
judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente
a afectat hotărârea atacată.
Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi
atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza
penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare
a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul
IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și
recursului ordinar.
Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă, că
decizia instanței de recurs, prin care a fost menținută încheierea instanței de judecată,
adoptată în ordinea reglementată de art. 449 Cod de procedură penală, nu cade sub
incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de
3
procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție,
astfel recursul declarat împotriva deciziei instanței de recurs din speță este inadmisibil,
deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în
anulare.
În temeiul celor menționate, se impune soluția inadmisibilității recursului în
anulare declarat, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut
prevăzute în art. 455 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art. 456, art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod procedură penală,
Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Cerepanov
Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie
2018, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 455
Cod de procedură penală.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 21 martie 2018.
Președinte: Gordilă Nicolae
Judecători: Guzun Ion
Catan Liliana
4