1re-42/2017 — Art.469-472 CPP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 03 iulie 2009, Chirila M. a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. i), j), k), art. 188 alin. (5) Cod penal, cu aplicarea art. 84 alin. (5) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa definitivă detențiune pe viață cu ispășirea pedepsei într-un penitenciar de tip închis, iar pe capătul de învinuire înaintat în baza art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal, inculpatul Chirila M. a fost achitat din motivul lipsei elementelor componenței de infracțiune.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2009, inculpatului Chirila M. i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 22 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, în rest sentința a fost menținută fără modificări.

La 21 septembrie 2016 în adresa Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău a parvenit spre examinare cererea condamnatului Chirila M., deținut în Penitenciarul nr. 15, Cricova, cu privire la aplicarea prevederilor Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Prin încheierea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 14 noiembrie 2016, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea condamnatului Chirila M. privind absolvirea de pedeapsă în temeiul Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXV-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. 1

Nefiind de acord cu încheierea în cauză condamnatul Chirila M. a înaintat recurs, prin care a solicitat casarea acesteia cu aplicarea în privința lui prevederile art. 13 al. (1) lit. c) din Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXV-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, adică reducerea termenului de pedeapsă, motivând că în cazul dat nu este necesară evaluarea gradului de risc al recidivei și a caracteristicii psihologice.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chșinău din 27 decembrie 2016, a fost respins, ca fiind nefondat recursul condamnatului, cu menținerea încheierii contestate. În motivarea deciziei adoptate, instanța de recurs a indicat că potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXV- a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sânt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau a termenului de probă și sânt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor art. 2 - 9, 11 și 12 al prezentei legi. Instanța de recurs, verificând materialele dosarului a constatat că la cazul dat sunt prezente restricții care împiedică aplicarea prevederilor art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXV-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Așadar, în cazul dat s-a stabilit prezența impedimentelor prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. j) din Legea amnistiei, și anume faptul că condamnatul Chirila M. a fost condamnat pentru concurs de infracțiuni prevăzute de art. 145 alin. (2), 188 alin. (5) Cod penal, mai mult infracțiunile pentru care a fost condamnat sunt prevăzute la lit. d) alin. (1) art. 10 din Legea amnistiei, care stipulează lista infracțiunilor pentru care nu este posibilă aplicarea amnistiei. Prin urmare, instanța de recurs a ajuns la concluzia că judecătorul de instrucție a dat o apreciere corectă probelor administrate și a adoptat o încheiere întemeiată, din care motiv cererea de recurs a fost considerată ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de recurs, condamnatul a atacat-o cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri, potrivit căreia în privința lui să fie aplicată Legea amnistiei, cu reducerea părții neexecutate din pedeapsă.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă 2 de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012, poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de atac – în apel și în recurs și a devenit irevocabilă la momentul pronunțării deciziei instanței de recurs. Astfel, încheierile judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni decât vinovăția persoanei, iar în speța dată a fost examinată de către judecătorul de instrucție cererea condamnatului privind aplicarea prevederilor Legii nr. 210 din 19.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXV-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, au numai un dublu grad de jurisdicție, prima instanță și de recurs, cale de atac, prevăzută de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se permite nici o derogare. Prin urmare, raportând prevederile legale menționate supra la cauza dată, instanța de recurs constată că recurentul contestă decizia instanței de recurs potrivit căreia a fost examinat recursul asupra încheierii judecătorului de instrucție, iar o atare hotărâre irevocabilă nu este susceptibilă de a fi atacată în ordinea recursului în anulare, deoarece nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție. Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat de către 3 condamnatul Chirila M., întrucât acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală. 8. În temeiul art. 456, 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Chirila Martin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 decembrie 2016, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 25 mai 2017. Președinte URSACHE Petru Judecător NICOLAEV Ghenadie Judecător MORARU Petru 4