1re-42/2017 — art.469-472 CPP

Dosarul nr. 1re-42/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

condamnatul Chirila Martin, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 27 decembrie 2016,

C O N S T A T Ă:

M. a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 145 alin. (2) lit.

i), j), k), art. 188 alin. (5) Cod penal, cu aplicarea art. 84 alin. (5) Cod penal, i s-a stabilit

pedeapsa definitivă detențiune pe viață cu ispășirea pedepsei într-un penitenciar de tip

închis, iar pe capătul de învinuire înaintat în baza art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal,

inculpatul Chirila M. a fost achitat din motivul lipsei elementelor componenței de

infracțiune.

inculpatului Chirila M. i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un

termen de 22 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, în rest sentința a fost

menținută fără modificări.

parvenit spre examinare cererea condamnatului Chirila M., deținut în Penitenciarul nr.

15, Cricova, cu privire la aplicarea prevederilor Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova.

fost respinsă ca neîntemeiată cererea condamnatului Chirila M. privind absolvirea de

pedeapsă în temeiul Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXV-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

1

recurs, prin care a solicitat casarea acesteia cu aplicarea în privința lui prevederile art.

13 al. (1) lit. c) din Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXV-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, adică

reducerea termenului de pedeapsă, motivând că în cazul dat nu este necesară evaluarea

gradului de risc al recidivei și a caracteristicii psihologice.

a fost respins, ca fiind nefondat recursul condamnatului, cu menținerea încheierii

contestate.

În motivarea deciziei adoptate, instanța de recurs a indicat că potrivit prevederilor

art. 1 alin. (1) al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea

a XXV- a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, prezenta lege se aplică

condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă căință

activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sânt caracterizate pozitiv pe

parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau a termenului de probă și sânt

evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane

cad sub incidența prevederilor art. 2 - 9, 11 și 12 al prezentei legi.

Instanța de recurs, verificând materialele dosarului a constatat că la cazul dat sunt

prezente restricții care împiedică aplicarea prevederilor art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXV-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

Așadar, în cazul dat s-a stabilit prezența impedimentelor prevăzute la art. 10 alin.

(1) lit. j) din Legea amnistiei, și anume faptul că condamnatul Chirila M. a fost

condamnat pentru concurs de infracțiuni prevăzute de art. 145 alin. (2), 188 alin. (5) Cod

penal, mai mult infracțiunile pentru care a fost condamnat sunt prevăzute la lit. d) alin.

(1) art. 10 din Legea amnistiei, care stipulează lista infracțiunilor pentru care nu este

posibilă aplicarea amnistiei.

Prin urmare, instanța de recurs a ajuns la concluzia că judecătorul de instrucție a

dat o apreciere corectă probelor administrate și a adoptat o încheiere întemeiată, din care

motiv cererea de recurs a fost considerată ca fiind neîntemeiată.

recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri, potrivit căreia în

privința lui să fie aplicată Legea amnistiei, cu reducerea părții neexecutate din pedeapsă.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul

General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în

numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă

2

de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor

ordinare de atac.

În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală,

cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu

menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii

atacate.

Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când

Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova

despre depunerea cererii.

Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în

anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost

judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare

sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate

de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică

calea apelului și recursului ordinar.

În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în

anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012,

poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de atac

– în apel și în recurs și a devenit irevocabilă la momentul pronunțării deciziei instanței

de recurs.

Astfel, încheierile judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni decât

vinovăția persoanei, iar în speța dată a fost examinată de către judecătorul de instrucție

cererea condamnatului privind aplicarea prevederilor Legii nr. 210 din 19.07.2016

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXV-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, au numai un dublu grad de jurisdicție, prima instanță și de recurs,

cale de atac, prevăzută de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se permite nici o

derogare.

Prin urmare, raportând prevederile legale menționate supra la cauza dată, instanța

de recurs constată că recurentul contestă decizia instanței de recurs potrivit căreia a fost

examinat recursul asupra încheierii judecătorului de instrucție, iar o atare hotărâre

irevocabilă nu este susceptibilă de a fi atacată în ordinea recursului în anulare, deoarece

nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452

Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de

Justiție.

Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de

procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat de către

3

condamnatul Chirila M., întrucât acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut

prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Chirila Martin,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 decembrie 2016,

deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de

procedură penală.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 mai 2017.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

4