1ra-169/18 — art.186 alin.5, 196 alin.1, 287 alin.3, 152 alin.2 lit.2 CP, art.106 CC

1ra-169/18 — art.186 alin.5, 196 alin.1, 287 alin.3, 152 alin.2 lit.2 CP, art.106 CC (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-169/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 februarie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 septembrie 2017, declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu, avocatul Levinschi

Alexandru în numele părților vătămate Ioxa Ivan și Ioxa Vitalie, avocatul Fetcu Andrian în

numele inculpaților

Gorea Gheorghi XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX și

domiciliat în XXXXX

și

Bararu Dumitru Ion, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

- Gorea Gheorghi a fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute

de art.186 alin.(5) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Procesul penal de învinuire a lui Gorea Gheorghi în săvârșirea infracțiunii prevăzute

la art.196 alin.(1) Cod penal a fost încetat, pe motiv că fapta constituie o contravenție, fiind

recunoscut vinovat în baza art.106 Cod contravențional, cu încetarea procesului

contravențional, pe motivul expirării termenului de prescripție pentru tragere la răspundere

contravențională.

Gorea Gheorghi a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod

penal la 4 ani închisoare și în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal la 4 ani închisoare.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pe un termen de probațiune de 4 ani.

- Bararu Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.152 alin.(2)

lit.e) Cod penal la 4 ani închisoare.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii pe un termen de probațiune de 3 ani.

S-a dispus încasarea din contul lui Gorea Gheorghi a prejudiciului moral în

beneficiul lui Ioxa Ivan în mărime de 3000 lei și în beneficiul lui Ioxa Vitalie în mărime de

1000 lei.

1

S-a dispus încasarea din contul lui Bararu Dumitru în beneficiul lui Ioxa Ivan a

prejudiciului moral în mărime de 1000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de către Ioxa Ivan împotriva lui Gorea Gheorghi în partea

ce vizează prejudiciul cauzat prin infracțiunea prevăzută de art.186 alin.(5) Cod penal, a

fost lăsată fără soluționare, pe motiv că inculpatul a fost achitat.

Acțiunea civilă în partea prejudiciului material, înaintată de către Ioxa Ivan

împotriva lui Gorea Gheorghi pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.287 alin.(3)

și 152 alin.(2) lit.e) Cod penal și împotriva lui Bararu Vitalie pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

CAP „Sincopagro” daune materiale în următoarele circumstanțe:

La data de 11 iunie 2006, a fost instituită o comisie din membrii CAP „Sincopagro”

intenționând să-l aleagă pe Gorea Gheorghi în calitate de președinte al cooperativei, printr-

un act de predare-primire, i-a transmis în prealabil documentele cooperativei, inclusiv cele

pe tehnica agricolă. La Adunarea generală a membrilor CAP „Sincopagro” din 15 ianuarie

2007, Gorea Gheorghi a fost ales în funcție de președinte al cooperativei și tot atunci

acestuia i-au fost încredințate pentru păstrare și gestionare un tractor de model T-40, un

tractor de model IUMZ-6, două remorci de tractor, un camion de model GAZ-53, un

tractor de model DT-75 și un tractor de model T-54.

În toamna anului 2007, Gorea Gheorghi a vândut prin intermediu lui Podog Mihail

cabina tractorului de model T-54 contra sumei de 200 lei, pe care i-a lăsat-o ultimului în

contul unei datorii personale față de acesta.

Pe parcursul anilor 2009-2010, atârnându-se fără responsabilitate față de păstrarea

tehnicii încredințate, a admis pierderea unui tractor de model IUMZ-6, unui tractor de

model T-40, unei remorci de la tractorul MTZ-82, unei remorci de la tractorul T-40 și a

unui motor de la tractorul T-54.

2.1. Tot el, a comis un act de huliganism în următoarele circumstanțe.

La data de 26 noiembrie 2010, ora 23.00, Ioxa Vitalie se deplasa cu automobilul de

model UAZ-52, avându-i drept pasageri pe Străjescu Gheorghe, Vanica Valeriu,

Enachescu Vasile și Terenti Ion, în apropierea gospodăriei lui Gorea Gheorghi, amplasată

în câmp, între s.Sinești, r-nul Ungheni și s.Bahmut, r-nul Călărași. Dat fiind faptul că

drumul era blocat de automobilul lui Gorea Gheorghi, Ioxa Vitalie și Ioxa Ivan i-au cerut

acestuia să-l elibereze, însă, având în vedere relațiile ostile dintre ei, Gorea Gheorghi a

refuzat categoric. Încercat să ocolească obstacolul peste un fundament de piatră, amplasat

pe terenul care-i aparținea lui Gorea Gheorghi, acesta i-a împiedicat, culcându-se în fața

automobilului, apoi a luat o furcă cu care a lovit în ușa laterală din partea șoferului,

deteriorând-o, concomitent amenințându-i pe Ioxa Vitalie și Ioxa Ivan cu aplicarea

violenței, făcând mișcări cu furca spre ei. Ioxa Vitalie a trecut cu automobilul peste

fundamentul indicat, plecând de la fața locului.

2.2. Tot el, Gorea Gheorghi, la 08 mai 2011, ora 12.00, împreună cu Bararu

Dumitru, într-un conflict iscat spontan între aceștia și Ioxa Ivan, care efectua lucrări de

stabilire a hotarelor unui sector de teren din s.Sinești, r-nul Ungheni, i-au aplicat ultimului

mai multe lovituri cu un băț de lemn, cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului

cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.129 din 24.06.2011, leziuni

corporale sub formă de fractură a osului trapezoid a mâinii drepte, contuzia rinichiului

drept, traumă cranio-cerebrală, edeme traumatice a țesuturilor moi cu echimoze în regiunea

ambelor antebrațe, a femurului drept și regiunii lombare pe dreapta, care se califică drept

vătămări corporale medii.

2

2.3. Tot el, Gorea Gheorghi a fost învinuit de organul de urmărire penală, precum că

în același loc și același timp, folosindu-se de momentul că Ioxa Ivan se afla la pământ, a

sustras pe ascuns de la acesta banii care i-au căzut din buzunar în sumă de 82000 euro,

echivalentul a 1385800 lei și 9500 dolari, echivalentul a 108300 lei, cauzându-i ultimului

un prejudiciu material în proporții deosebit de mari, în sumă de 1494100 lei.

- procurorul, care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

- Gh.Gorea să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.196 alin.(1) Cod

penal la 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a

deține funcții de răspundere pe un termen de 3 ani; în baza art.287 alin.(3) Cod penal la 4

ani închisoare; în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal la 6 ani închisoare și în baza art.186

alin.(5) Cod penal la 8 ani închisoare, iar în temeiul art.84 Cod penal, a-i stabili pedeapsa

definitivă de 10 ani închisoare, în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

deține funcții de răspundere pe un termen de 3 ani;

- D.Bararu să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod

penal la 5 ani închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal, să se dispună suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probațiune de 4 ani.

În motivarea apelului, procurorul a invocat că instanța a apreciat arbitrar probele și

circumstanțele cauzei și eronat a încetat procesul penal în privința lui Gh.Gorea în baza

art.196 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta constituie o contravenție și l-a achitat de sub

învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) Cod penal, pe motiv că nu

s-a constatat existența faptei infracțiunii; - instanța eronat a constatat că acuzatorul de stat

nu a probat mărimea prejudiciului material cauzat, evaluat la 71000 lei, precum și că nu a

probat faptul sustragerii de la I.Ioxa a sumei de 1494100 lei; - contrar, acuzarea s-a bazat

nu doar pe declarațiile părților vătămate, dar și pe declarațiile martorilor acuzării și

rapoartele de expertiză; - la stabilirea pedepsei, instanța nu a dat deplină eficiență

prevederilor art.75 Cod penal

În ședința de judecată, procurorul a solicitat executarea pedepsei închisorii aplicate

lui Gh.Gorea în penitenciar de tip semiînchis, încetarea procesului penal de învinuire a

acestuia în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.196 alin.(1) Cod penal, pe motiv că a

expirat termenul de prescripție pentru tragere la răspundere penală, precum și admiterea

integrală a acțiunii civile;

- inculpatul Gh.Gorea, care a solicitat casarea sentinței în partea ce vizează

infracțiunile imputate lui, prevăzute de art.287 alin.(3), 196 alin.(1) și 152 alin.(2) Cod

penal și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, prin care să fie achitat de sub

învinuirile în comiterea acestor infracțiuni, invocând că vinovăția lui în cele incriminate nu

este probată; - instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor imputate; - instanța ilegal nu a admis

probele prezentate de el, care îl dezvinovățesc;

- inculpatul D.Bararu, care a solicitat casarea sentinței în partea condamnării lui în

baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, prin

care să fie achitat, pe motiv că instanța nu a stabilit motivul pentru care i-ar fi aplicat lui

I.Ioxa loviturile; - instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei;

- avocatul A.Levinschi în numele părților vătămate I.Ioxa și V.Ioxa, care a solicitat

casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea în partea casată a unei noi

hotărâri, prin care Gh.Gorea să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(5)

Cod penal, cu aplicarea unei pedepse penale, cu executarea reală a ei, să se dispună

executarea reală a pedepselor stabilite lui Gh.Gorea în baza art.287 alin.(3) și 152 alin.(2)

3

Cod penal și lui D.Bararu în baza art.152 alin.(2) Cod penal, invocând că instanța a aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, fiind prea blânde; - instanța eronat a

conchis că infracțiunile prevăzute de art.287 și 152 Cod penal, imputate lui Gh.Gorea au

fost comise în scop de apărare a proprietății; - instanța a dat apreciere eronată personalității

lui Gh.Gorea și condițiilor de viață ale acestuia; - instanța a apreciat arbitrar probele și

circumstanțele cauzei și eronat l-a achitat pe Gh.Gorea de sub învinuirea în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) Cod penal, punând la baza acestei decizii

principiul prezumției nevinovăției; - acțiunile civile înaintate de către I.Ioxa și V.Ioxa să

fie admise integral, deoarece instanța nu a ținut cont de suferințele fizice și psihice

suportate de către părțile vătămate, diminuând disproporționat cuantumul prejudiciului

moral solicitat de către aceștia.

apelurile declarate de către procuror, avocatul A.Levinschi în numele părților vătămate și

de inculpații Gh.Gorea și D.Bararu au fost respinse ca nefondate.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat apreciere

corectă probelor administrate și circumstanțelor cauzei, examinându-le conform art.101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și corect

a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpaților D.Bararu în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal și a lui Gh.Gorea în cele prevăzute de art.287

alin.(3) și 152 alin.(2) lit.e) Cod penal, precum și corect a încetat procesul penal de

învinuire a ultimului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.196 alin.(1) Cod penal, pe

motiv că fapta constituie o contravenție, fiind recunoscut vinovat în baza art.106 Cod

contravențional, încetând procesul contravențional, pe motiv că a expirat termenul de

prescripție pentru tragere la răspundere contravențională, și corect l-a achitat de sub

învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) Cod penal, pe motiv că nu

s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Instanța de apel a indicat că a ajuns la această concluzie audiind, la solicitarea părții

acuzării, partea vătămată I.Ioxa, reprezentantul persoanei juridice - parte vătămată, CAP

„Sincopagro”, P.Cheptene, inculpații D.Bararu și Gh.Gorea, martorii I.Bordeniuc,

V.Tricolici, V.Gafton, V.Nistor, precum și verificând suplimentar probele administrate și

cercetate în prima instanță - declarațiile inculpaților Gh.Gorea și D.Bararu, ale părților

vătămate CAP „Sincopagro”, I.Ioxa și V.Ioxa, ale martorilor V.Vanica, V.Ciubuc,

V.Enachescu, I.Catană, O.Plop, N.Popescu, P.Guja, P.Cebotari, I.Bulat, S.Pascari,

V.Gafton, C.Gujea, I.Bordeniuc, F.Țurcan, V.Nistor, I.Butușneanu, N.Cojocaru, Gh.Alexa,

Gh.Frunză, F.Ursu, M.Popov, I.Popescu, D.Gîrbea și actele cauzei - procesele-verbale de

cercetare la fața locului din 08.05.2011, de ridicare a hainelor ce-i aparțin lui I.Ioxa din

02.06.2011, de ridicare a hainelor ce-i aparțin lui V.Ioxa din 08.05.2011, a experimentului

de urmărire penală din 21.06.2011, de confruntare dintre partea vătămată I.Ioxa și martorul

I.Bulat, inculpații Gh.Gorea, D.Bararu din 22.06.2011, de verificare a declarațiilor la locul

infracțiunii cu participarea inculpatului Gh.Gorea și a părții vătămate I.Ioxa din

23.06.2011, de ridicare a înregistrărilor convorbirilor telefonice de la IP Ungheni din

07.07.2011, de descifrare a înregistrărilor audio de pe sistemul automatizat „Fobos” din

07.07.2011, de confruntare dintre V.Ioxa și Gh.Gorea din 13.07.2011, de audiere

suplimentară a părții vătămate I.Ioxa din 24.07.2011, de confruntare dintre I.Ioxa și

V.Bararu, dintre I.Burdeniuc și I.Bulat din 18.08.2011, de examinare a descifrărilor

convorbirilor telefonice din 20.11.2011, de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii cu

participarea martorului I.Burdeniuc din 21.11.2011, de cercetare la fața locului din

10.02.2011, de confruntare dintre V.Ioxa și Gh.Gorea, dintre I.Ioxa și Gh.Gorea din

4

14.03.2011, de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 12.05.2011, de ridicare din

12.05.2011, de recunoaștere a obiectelor drept corp delict și anexarea lor la cauza penală

din 28.07.2011, convorbirile telefonice, cu indicarea numerelor de telefoane, rapoartele de

examinare medico-legală în privința lui I.Ioxa nr.1177/D din 19.05.2011, nr.2039 din

12.05.2011, nr.129 din 17.06.2011, de expertiză nr.113 din 20.10.2011, statutul CAP

„Sincopagro” și certificatul de înregistrare a cooperativei la Camera înregistrării de Stat,

procesul-verbal al adunării consilierilor CAP „Sincopagro”, actul de transmitere-primire a

pachetului de documente ce aparțin CAP „Sincopagro” din 11.05.2011, ordin de eliberare

a numerarului (84500 euro) din 20.04.2011.

Cu referire la apelurile declarate de către inculpații Gh.Gorea și D.Bararu, instanța

de apel a indicat că aceștia nu au prezentat argumente verosimile în susținerea poziției lor,

ba mai mult, doar și-au expus viziunea asupra circumstanțelor cauzei.

Nerecunoașterea vinei în săvârșirea infracțiunilor imputate, prevăzute de art.287

alin.(3) și 152 alin.(2) Cod penal și art.106 Cod contravențional, și criticarea sentinței în

sensul că a fost emisă în lipsă de probe, instanța de apel le-a catalogat drept metodă de

apărare cu scopul de a se eschiva de la răspundere penală, argumentele expuse de inculpați

fiind declarative și în discordanță cu probele administrate de organul de urmărire penală și

cercetate în instanța de judecată.

Instanța de apel a mai indicat că, în baza probelor enumerate supra, prima instanță

corect a ajuns la concluzia privind vinovăția lui D.Bararu în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.152 alin.(2) Cod penal și a lui Gh.Gorea în săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art.287 alin.(3) și 152 alin.(2) Cod penal, indubitabil fiind întrunite

elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Tot aici instanța de apel a precizat că prima instanță, având în vedere prevederile

art.126 alin.(1) Cod penal, corect a încetat procesul penal de învinuire a lui Gh.Gorea în

săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.196 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta constituie

o contravenție, drept urmare, inculpatul fiind recunoscut vinovat în baza art.106 Cod

contravențional. Totodată, în temeiul prevederilor art.30 alin.(2) și (3) și 441 alin.(1) lit.b)

Cod contravențional, prima instanță corect a dispus încetarea procesului contravențional,

pe motiv că a expirat termenul de prescripție pentru tragere la răspundere contravențională.

Cu referire la apelurile declarate de către procuror și avocatul A.Levinschi în

numele părților vătămate I.Ioxa și V.Ioxa, instanța de apel a indicat că partea acuzării nu a

prezentat probe suficiente și incontestabile, care ar confirma vinovăția lui Gh.Gorea în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) Cod penal, și respectiv corect a dispus

achitarea inculpatului, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Complementar, instanța de apel a menționat că, contrar celor afirmate de apelanți,

prima instanță a cercetat minuțios toate probele prezentate de partea acuzării întru

demonstrarea vinovăției lui Gh.Gorea în săvârșirea infracțiunii imputate, care însă a ajuns

la concluzia că aceasta nu a fost cert dovedită.

Totodată, instanța de apel a precizat că, în procesul de judecare a cauzei în apel, a

recercetat probele administrate de organul de urmărire penală în ședința de judecată,

prezentate pentru probarea săvârșirii infracțiunii nominalizate, inclusiv audiind

suplimentar martorii la solicitarea părții acuzării, însă acestea nu probează vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate, or nu există nicio probă, niciun martor care

să declare că a văzut că din haina lui I.Ioxa au căzut banii în suma indicată de către partea

vătămată, invocați a fi sustrași de către Gh.Gorea. În acest sens, instanța a reținut și

convorbirea telefonică dintre I.Ioxa și Comisariatul CPR Ungheni, în care primul a

declarat că, aflându-se la iazul din s.Sinești, r-nul Ungheni, între el și un grup de cetățeni s-

a iscat o bătaie, însă nu a indicat că i s-ar fi sustras o sumă mare de bani, în valută, despre

5

acest fapt comunicând organelor de drept abia la 23.05.2011.

Cât privește ordinul de eliberare a numerarului (84500 euro) din 20.04.2011, acesta

nu poate fi reținut ca probă de sine stătătoare, or acest act probează doar eliberarea acestei

sume de bani, nu și faptul că Gh.Gorea i-a sustras.

Consecvent, cu referire la pedeapsa aplicată inculpaților, instanța de apel a reținut

că prima instanță a ținut cont de prevederile art.7, 61, 75, 90 Cod penal și corect a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate lui Gh.Gorea și D.Bararu pe un

termen de probațiune, ținând cont că aceștia se caracterizează pozitiv la locul de trai și au

copii minori la întreținere, Gh.Gorea – trei și D.Bararu – unu.

Cu referire la acțiunea civilă, instanța de apel a indicat că, în partea prejudiciului

moral, aceasta nu poate fi admisă în mărimea solicitată, având în vedere că, reieșind din

suferințele fizice și psihice suportate de I.Ioxa și V.Ioxa, aceasta este exagerată și

nejustificată, prima instanță corect dispunând încasarea de la Gh.Gorea pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art.287 și 152 Cod penal a prejudiciului moral în mărime de

1000 și respectiv, 3000 lei, iar de la D.Bararu - 1000 lei, considerând că aceste sume vor

constitui o satisfacție echitabilă pentru fapta prejudiciabilă comisă față de părțile vătămate.

- procurorul care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanță de apel, pe motiv că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția; - instanța a apreciat arbitrat probele și circumstanțele cauzei și eronat a încetat

procesul penal în privința lui Gh.Gorea în baza art.196 alin.(1) Cod penal, pe motiv că

fapta constituie o contravenție și l-a achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.186 alin.(5) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii;

- avocatul A.Levinschi în numele părților vătămate I.Ioxa și V.Ioxa care, invocând

temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, pe motiv că

instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța a apreciat arbitrar probele și

circumstanțele cauzei și nu a dat apreciere tuturor probelor prezentate de partea acuzării; -

instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.75 Cod penal, apreciind eronat criteriile

de individualizare a pedepsei și în rezultat, i-a aplicat lui Gh.Gorea o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale, fiind prea blândă; - instanța a dat apreciere

eronată personalității lui Gh.Gorea și condițiilor de viață ale acestuia, aplicând față de

inculpați prevederile art.90 Cod penal; - instanța neîntemeiat l-a achitat pe Gh.Gorea de

sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) Cod penal, pe motiv

că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, eronat respingând probele prezentate de

partea acuzării, care probează săvârșirea de către acesta a respectivei infracțiuni; - instanța

nu a motivat respingerea apelurilor declarate și nu a ținut cont de suferințele fizice și

psihice suportate de către părțile vătămate, diminuând disproporționat cuantumul

prejudiciului moral solicitat de către aceștia;

- avocatul A.Fetcu în numele inculpaților Gh.Gorea și D.Bararu care, fără a invoca

vreun temei prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială

a acesteia, cu rejudecarea cauzei în partea casată și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpații să fie achitați în baza art.151, 287 și 196 Cod penal, invocând că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța a apreciat arbitrar

probele și circumstanțele cauzei și neîntemeiat a considerat că acțiunile inculpatului

Gh.Gorea urmează a fi recalificate în temeiul art.106 Cod contravențional, reținut drept

6

probă actul de transmitere-primire a pachetului de documente ce aparțin CAP

„Sincopagro” din 11.05.2011, or un astfel de document nu a existat; - instanța eronat a

constatat că lui Gh.Gorea i-au fost transmise spre păstrare și gestionare bunurile agricole

ale CAP„Sincopagro”.

în numele părților vătămate și avocatul A.Fetcu în numele inculpaților în raport cu

motivele invocate și materialele dosarului, ținând cont de opinia avocatului A.Fetcu în

numele inculpaților, prin care solicită declararea inadmisibilității recursurilor ordinare

declarate de partea acuzării, Colegiul penal concluzionează că recursul ordinar declarat de

către avocatul A.Levinschi în numele părților vătămate urmează a fi respins ca inadmisibil,

iar cele ale procurorului și avocatului A.Fetcu în numele inculpatului Gh.Gorea, parțial

admise, din următoarele considerente.

Potrivit recursurilor declarate în respectiva cauză penală, ca temeiuri de casare a

deciziei instanței de apel, procurorul a invocat prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, avocatul A.Levinschi în numele părților vătămate I.Ioxa și V.Ioxa

art.427 alin.(1) pct.6) 10) ale aceleiași norme, iar avocatul A.Fetcu în numele inculpaților

Gh.Gorea și D.Bararu, deși nu a indicat expres nici un temei prevăzut de art.427 Cod de

procedură penală, din conținutul recursului reiese că acesta solicită achitarea inculpaților,

pe motiv că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și

nu au fost întrunite elementele infracțiunilor prevăzute de art.152, 287 Cod penal și 106

Cod contravențional, temeiuri prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură

penală.

Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 8), 10) Cod de procedură penală,

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanța de fond ori de apel în cazul când instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii, precum și când au fost

aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

După cum rezultă din conținutul recursurilor procurorului și avocatului

A.Levinschi în numele părții vătămate I.Ioxa, autorii acestora nu sunt de acord cu achitarea

lui Gh.Gorea în baza art.186 alin.(5) Cod penal, considerând că au fost prezentate probe

certe prin care s-a confirmat vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate și că

instanțele de fond incorect au dispus achitarea inculpatului, pe motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

Colegiul penal constată că temeiurile invocate de autorii recursurilor nu persistă în

cauză, deoarece precum din sentință, așa și din decizia instanței de apel rezultă că

instanțele au analizat obiectiv probele administrate și prezentate pe acest capăt de

învinuire, și a dat răspuns la toate motivele invocate în apeluri.

Astfel, instanța de fond, conform prevederilor art.314 Cod de procedură penală,

judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a

audiat inculpații Gh.Gorea, D.Bararu, partea vătămată I.Ioxa, martorii S.Pascari,

Iu.Bordeniuc, V.Nistor, I.Butușneanu, a cercetat actele cauzei - comunicarea telefonică din

08.05.2011 efectuată de I.Ioxa în adresa Comisariatului CPR Ungheni, precum și procesul-

verbal de descifrare a înregistrărilor audio de pe sistemul automatizat „Fobos” din

07.07.2011, potrivit cărora I.Ioxa a telefonat la Unitatea de Gardă a CPR Ungheni

comunicând că „un grup de oameni i-au luat la bătaie” și cere intervenția autorității,

procesul-verbal de ridicare a hainelor ce-i aparțin lui I.Ioxa, cu planșa fotografică din

02.06.2011, și, ținând seama de stipulările art.27 Cod de procedură penală, le-a apreciat

obiectiv, sub toate aspectele, care au format convingerea instanței că, în cauză, nu s-a

7

constatat existența faptei imputate inculpatului Gh.Gorea în baza art.186 alin.(5) Cod

penal.

La rândul său, instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură

penală, suplimentar a verificat minuțios toate probele sus menționate și a conchis asupra

temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță - achitarea lui Gh.Gorea în baza învinuirii

înaintate.

Astfel, instanța corect a indicat că nu pot fi reținute argumentele părții acuzării,

precum că vinovăția inculpatului Gh.Gorea în săvârșirea infracțiunii de sustragere pe

ascuns a bunurilor părții vătămate în proporții deosebit de mari a fost dovedită, deoarece

instanța de fond, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungând la concluzia privind achitarea lui Gh.Gorea în baza art.186 al.(5) Cod penal.

Colegiul penal constată că acuzarea, atât în prima instanță, cât și în instanța de apel,

nu a prezentat suficiente probe directe, utile și veridice, care în ansamblu, ar corobora între

ele și care ar confirma integral vinovăția inculpatului Gh.Gorea în săvîrșirea infracțiunii

imputate, astfel întemeiat au concluzionat referitor la achitarea acestuia din motiv că nu s-a

constat existența faptei infracțiunii.

Instanțele de fond a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, a indicat de ce nu pot

fi reținute probele la care face referință partea acuzării, iar concluziile făcute de instanțe

privind achitarea inculpatului rezultă din probele administrate.

Astfel, din declarațiile martorilor S.Pascari rezultă că I.Ioxa căzând jos, din

buzunarul de la cămașă i-au căzut actele, de la distanță a văzut că a căzut buletinul de

identitate, jos se aflau ochelarii și banii lui I.Ioxa, după care acesta s-a rupt din mâinele

agresorilor și a fugit în direcția satului Bahmut; - Iu.Bordeniuc a declarat că aflându-se la o

distanță de 3-5 metri, a văzut că Gh.Gorea se întindea cu I.Ioxa, acestuia i-au fost rupți

pantalonii și din buzunar au căzut banii, iar din buzunarul de la cămașă au căzut niște acte,

pe care Gh.Gorea le-a ridicat și le-a pus în buzunar, ce sumă de bani era nu cunoaște, însă

în seara trecută a văzut la I.Ioxa mulți bani.

Reținând aceste declarații, instanțele de fond just au concluzionat că atât martorul

S.Pascari, cât și martorul Iu.Bordeniuc nu au indicat concret suma de bani pe care o

deținea I.Ioxa, iar restul martorilor audiați nu au indicat nimic referitor la bani sau la suma

de bani. Mai mult că, în comunicarea telefonică din 08.05.2011, ora 12.45, parvenită în

adresa Comisarului CPR Ungheni, I.Ioxa a indicat doar faptul că aflându-se la iazul din

s.Sinești, între el și un grup de cetățeni s-a iscat o bătaie, însă nu a comunicat nimic

referitor la faptul că i-ar fi fost sustrasă o sumă mare de bani în valută. Iar despre faptul

sustragerii banilor I.Ioxa a anunțat organele de drept abia la data de 23.05.2011, adică

peste o perioadă de 15 zile de la data conflictului.

Colegiul penal conchide că, instanțele corect au respins ca probă ordinul de

eliberare a numerarului (84500 euro) din 20.04.2011 pe numele lui I.Ioxa de la Banca

Socială, deoarece, în situația în care lipsesc mijloace probatorii care ar demonstra cert

faptul deținerii de către partea vătămată asupra sa a sumei date la momentul conflictului,

ordinul dat nu poate fi reținut ca probă de sine stătătoare în confirmarea vinovăției

inculpatului, or, actul dat probează doar eliberarea de către bancă a acestei sume de bani,

nu și faptul că partea vătămată în acea zi a luat cu el pe câmp o sumă atât de mare de bani,

cât și faptul că banii ar fi fost sustrași de la acesta pe ascuns de către Gh.Gorea.

Instanța de recurs reține că, potrivit art.8 alin.(3) Cod de procedură penală,

concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

8

presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile

prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal conchide că probele administrate de

către organul de urmărire penală, puse la dispoziția instanțelor de judecată, nu dau temei la

o stabilire sigură, incontestabilă și fără echivoc a vinovăției lui Gh.Gorea în săvârșirea

infracțiunii imputate, prevăzute de art.186 al.(5) Cod penal, astfel că instanțele de fond just

au ajuns la concluzia de achitare a acestuia.

Prin urmare, recursurile ordinare în partea ce ține de achitarea inculpatului

Gh.Gorea în baza art.186 alin.(5) Cod penal urmează a fi respinse, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Cu referire la recursul declarat de către avocatul A.Fetcu în numele inculpaților

Gh.Gorea și D.Bararu, în partea în care se contestă condamnarea acestora în baza art.152

alin.(2) lit.e) și 287 alin.(3) Cod penal, instanța de recurs menționează că acesta invocă,

precum că lipsesc probe care ar confirma vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor

imputate, solicitând achitarea lor.

Colegiul constată că, prima instanță, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate

aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpații, părțile vătămate, martorii, a

cercetat materialele administrate de organul de urmărire penală, pe care le-a apreciat în

mod obiectiv, ce au format convingerea instanței că vinovăția inculpaților în săvîrșirea

infracțiunilor imputate a fost dovedită integral.

Instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus

unei verificări minuțioase toate probele administrate în cauză, le-a dat o apreciere justă, din

punct de vedere al pertinenței și concludenței, și a conchis asupra temeiniciei soluției

pronunțate de prima instanță privind vinovăția lui Gh.Gorea în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art.152 alin.(2) lit.e) și 287 alin.(3) Cod penal și a lui D.Bararu în cea

prevăzută de art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie a fost bazată pe declarațiile:

- părților vătămate I.Ioxa și V.Ioxa, potrivit cărora Gh.Gorea a lăsat automobilul său

în drum, blocând trecerea, iar la somarea de a înlătura obstacolul, inculpatul a refuzat, s-a

culcat înaintea automobilului ca V.Ioxa să nu poată trece, apoi s-a dus în curte, de unde a

luat o furcă cu care a lovit în roțile și ușa automobilului, încercând să-l lovească și pe

V.Ioxa, însă acesta a prins furca, după care dânsul s-a apropiat de I.Ioxa încercând să-l

lovească și pe acesta cu furca;

- martorului V.Vanica, care a declarat că împreună cu V.Ioxa și alte persoane se

deplasau cu automobilul acestuia. Ajunși lângă gospodăria lui Gh.Gorea, au observat că

mașina acestuia era parcată în drum, blocând trecerea. I.Ioxa a discutat cu inculpatul și a

înțeles că acesta a refuzat să-și ia mașina, iar când V.Ioxa a pornit motorul automobilului

său, Gh.Gorea s-a culcat în fața mașinii, apoi s-a dus în curtea casei de unde a luat o furcă

și a lovit în roata automobilului lui V.Ioxa, susținând că e drumul lui;

- martorului V.Gafton, care a declarat că a fost martor la conflictul dintre I.Ioxa și

Gh.Gorea și că I.Ioxa l-a rugat pe ultimul să de-a mașina la o parte, însă acesta a refuzat.

Când V.Ioxa a pornit mașina, inculpatul a luat o furcă, s-a apropiat de ei și a început să

înfigă cu ea în caroseria mașinii și în roți;

- martorului V.Enachescu, care a declarat că împreună cu V.Ioxa și alte persoane se

deplasau cu automobilul la volanul căruia se afla partea vătămată. Ajunși lângă gospodăria

lui Gh.Gorea, au observat că mașina acestuia era parcată în drum, blocând trecerea. V.Ioxa

l-a telefonat pe I.Ioxa, care a venit și a bătut la ușa lui Gh.Gorea cu care au discutat ceva,

apoi ultimul a luat o furcă și a început să lovească în mașină. Când V.Ioxa a încercat să

9

discute cu inculpatul, acesta a încercat să-l înfigă cu furca;

- martorului S.Pascari, care a relatat că a primit comanda de stabilire a hotarelor de

teren, în baza comenzii lui I.Ioxa, a început a face măsurările, nu departe se aflau 5 bărbați,

care au început a înjura invocând că ei au călcat pe terenul arat și semănat. Grupul de

persoane s-a apropiat înarmați cu bețe, D.Bararu l-a lovit cu bățul pe I.Ioxa pespe mâină,

Gh.Gorea a venit spre el zicându-i să iasă de pe teren, iar altă persoană l-a amenințat că-i

va strica cu ciocanul aparatul de măsurat. I.Ioxa s-a rupt din mâinile agresorilor și a fugit

în direcția satului fiind urmărit de două persoane, iar unul se îmbrâncea cu V.Ioxa;

- martorului I.Bulat, care a declarat că după ce I.Ioxa l-a lovit cu parul în cap pe

D.Bararu, ultimul a luat parul și l-a lovit pe acesta de câteva ori cu parul peste picior, însă

nu a văzut ca Gh.Gorea să-l lovească pe I.Ioxa;

și actele cauzei - cererile de chemare în judecată înaintate de către I.Ioxa și V.Ioxa; -

comunicarea telefonică din 08.05.2011 efectuată de I.Ioxa în adresa Comisariatului CPR

Ungheni, precum că a fost bătut de un grup de persoane;

- procesul-verbal de descifrare a înregistrărilor audio de pe sistemul automatizat

„Fobos” din 07.07.2011, potrivit căruia I.Ioxa a telefonat la Unitatea de Gardă a CPR

Ungheni comunicând că „un grup de oameni i-au luat la bătaie” și cere intervenția

autorității;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 08.05.2011, potrivit căruia

conflictul a avut loc pe teritoriul gospodăriei lui Gh.Gorea, iar pe terenul agricol au fost

depistate urme și picături de culoare roșie închis, fiind ridicate un ciocan și un țăruș din

lemn;

- procesele-verbale de confruntare dintre partea vătămată I.Ioxa și martorul I.Bulat

și inculpații Gh.Gorea, D.Bararu din 22.06.2011, dintre V.Ioxa și Gh.Gorea din

13.07.2011, dintre I.Ioxa și V.Bararu, dintre martorul I.Burdeniuc și martorul I.Bulat din

18.08.2011, în care se descrie cu amănunte conflictul dintre inculpați și I.Ioxa din

08.05.2011 și din care reiese cu certitudine că Gh.Gorea și D.Bararu i-au aplicat lui I.Ioxa

mai multe lovituri cu un băț de lemn, cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului;

- procesele-verbale de confruntare dintre I.Ioxa cu Gh.Gorea și V.Ioxa cu Gh.Gorea

din 14.03.2011, prin care aceștia și-au susținut declarațiile date anterior;

- raportul de examinare medico-legală nr.2039 din 12.05.2011, potrivit căruia la

V.Ioxa a fost depistată traumă cranio-cerebrală - comoție cerebrală, echimoze pe cap,

regiunea fesieră, coapse, excoriații pe nas, care au fost produse prin lovituri cu un corp(uri)

contondent cu suprafața limitată de acțiune, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

care se califică drept vătămare corporală ușoară;

- rapoartele de examinare medico-legală nr.1177/D din 19.05.2011 și de expertiză

medico-legală nr.129 din 17.06.2011, potrivit căruia la I.Ioxa au fost depistate fractura

osului trapezoid a mâinii drepte, contuzia rinichiului drept, traumă cranio-cerebrală cu

comoție cerebrală, edeme traumatice a țesuturilor moi cu echimoze în regiunea ambelor

antebrațe, a femurului drept și regiunii lombare pe dreapta, care au putut fi pricinuite prin

lovituri cu sau de corpuri dure contondente, posibil în circumstanțele descrise, care se

califică drept vătămare corporală medie;

- raportul de expertiză nr.113 din 20.10.2011, potrivit căruia buzunarul drept-față a

blugilor ridicați de la I.Ioxa a fost deteriorat prin rupere, sub acțiunea unei forțe asupra

marginii buzunarului.

Probele indicate sunt detaliat descrise în decizia instanței de apel, care au fost

examinate complet și obiectiv, fiind corect apreciate de instanță, nu prezintă temei de

îndoială și direct indică la comiterea de către inculpații Gh.Gorea a infracțiunilor prevăzute

10

de art.287 alin.(3) și 152 alin.(2) lit.e) Cod penal și de D.Bararu a infracțiunii prevăzute de

152 alin.(2) lit.e) Cod penal, vinovăția cărora a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc.

Astfel, în cauză au fost stabilite toate elementele componente ale infracțiunilor

imputate lui Gh.Gorea și D.Bararu, inclusiv vinovăția acestora, iar argumentele părții

apărării, precum că lipsesc probe care ar confirma comiterea de către inculpați a

infracțiunilor imputate, sunt neîntemeiate și contravin actelor cauzei enumerate supra.

Concomitent, Colegiul penal reține că la baza recursului părții apărării au fost

invocate inclusiv aspecte, precum că instanța de apel a apreciat arbitrar probele și

circumstanțele cauzei, precum și că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile declarate de inculpați, și că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Colegiul penal reține că, instanța de apel s-a expus pe larg asupra argumentelor

invocate în apelurile inculpaților în partea indicată mai sus, aplicând legislația pertinentă

speței, cu interpretarea justă a ei, recursul, în situația respectivă, fiind declarativ și în

contradicție cu faptele cauzei, stabilite și expuse exhaustiv, analizate corespunzător de

către instanța de apel, care s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra acestora.

Argumentele recurentului nu-și găsesc suport în situația de drept statuată în cauză,

dat fiind că instanța de apel, în această parte, a respectat prevederile normelor penale și

procesual penale, pronunțând o decizie legală și întemeiată.

Consecvent, Colegiul penal menționează că reiterarea de către instanța de recurs a

alegațiilor instanței de apel în partea contestată de către recurent, în contextul expus, este

inoportună or, Colegiul penal le consideră legale și întemeiate.

În sensul celor invocate, Colegiul penal va ține seama și de jurisprudența CtEDO, și

nu va impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele de fond, dat fiind că, în cazul în care acestea și-au

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis vs Spania, Helle vs Finlanda),

din care motiv, nu va reitera întreaga motivare a instanțelor de fond, pe care și-o însușește

sub aspectul stării de fapt și de drept reținute.

Complementar, Colegiul menționează că temeiul invocat de recurent, privind modul

de apreciere a probelor, nu se încadrează în cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală. Aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în

instanța de fond, fie în instanța de apel, iar dezacordul unei părți în acest sens, nu

echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de

achitare.

Făcând o analiză a temeiurilor expuse în recursul părții apărării în raport cu

apelurile declarate de inculpați și textul deciziei, Colegiul constată că recursul repetă textul

apelurilor, argumentele expuse de recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de

apel examinându-le în ansamblu și dându-le o apreciere corespunzătoare, conform art.414,

417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, a indicat

temeiurile de fapt și de drept care au dus la emiterea respectivei soluții, precum și motivele

adoptării ei.

Astfel, recursul ordinar declarat de avocatul A.Fetcu în partea ce ține de

condamnarea inculpatului Gh.Gorea în baza art.287 alin.(3), 152 alin.(2) lit.e) Cod penal și

a inculpatului D.Bararu în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal, urmează a fi respins, ca

fiind vădit neîntemeiat.

11

Cu referire la motivele invocate în recursurile declarate de către procuror, precum

că la stabilirea pedepsei penale inculpatului G.Gorea instanțele nu au ținut cont de

prevederile art.75 Cod penal și eronat a aplicat față de el o pedeapsă prea blândă, și de

avocatul A.Levinschi în numele părților vătămate I.Ioxa și V.Ioxa, precum că la stabilirea

pedepsei penale inculpaților G.Gorea și D.Bararu instanța nu a dat deplină eficiență

prevederilor art.75 Cod penal, eronat aplicându-le pedeapsa cu suspendarea executării ei și

că nu a ținut cont de suferințele fizice și psihice suportate de către părțile vătămate,

diminuând disproporționat cuantumul prejudiciului moral solicitat de către aceștia,

Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor.

Astfel, Colegiul penal menționează că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului

în baza căruia persoana se declară vinovată.

Concomitent, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lîngă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Complementar, potrivit principiului umanismului, legea penală nu urmărește scopul

de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului.

Consecvent, potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel

mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată

a executării pedepsei aplicate vinovatului.

În această ordine de idei, la stabilirea pedepsei inculpaților, instanțele de fond au

ținut seama pe deplin de principiile de aplicare, prevăzute de art.7, 61 Cod penal și de

criteriile generale de individualizare a pedepsei, de caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunilor săvârșite, stipulate în art.75 Cod penal, de gravitatea infracțiunilor, de

persoana inculpaților, care se caracterizează pozitiv la locul de trai și au la întreținere copii

minori, de circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea penală, și anume că

inculpatul D.Bararu a săvârșit o infracțiune pentru prima dată, că circumstanțe agravante

nu au fost stabilite, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

acestora și corect a conchis că corijarea inculpaților va fi posibilă prin aplicarea unor

pedepse cu închisoarea, cu suspendarea condiționată a executării lor.

Astfel, analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel, Colegiul penal nu

constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate

în această parte, pedepsele aplicate inculpaților sunt individualizate conform prevederilor

legale.

Cu referire la argumentul avocatului în numele părților vătămate, precum că

instanța nu a ținut cont de suferințele fizice și psihice suportate de către aceștia, diminuând

12

disproporționat cuantumul prejudiciului moral solicitat de către aceștia, Colegiul penal

menționează că, potrivit art.1423 Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciu moral

se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei

vătămate.

Astfel, soluționând chestiunea privind încasarea prejudiciului moral cauzat părților

vătămate, Colegiul penal conchide că instanța de apel a ținut cont de criteriile de

determinare a mărimii acestuia, prevăzute de art.1423 alin.(1) Cod civil coroborat cu

art.219 alin.(4) Cod de procedură penală, inclusiv de nivelul suferințelor psihice suportate

de către I.Ioxa și V.Ioxa în urma săvârșirii acțiunilor infracționale ale inculpaților, luându-

se în considerare gradul de vinovăție al autorilor prejudiciului, consecințele survenite, și

anume că potrivit rapoartelor de expertiză medico-legală lui I.Ioxa i-au fost cauzate

vătămări corporale medii, iar lui V.Ioxa i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare,

precum și măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Instanța de recurs ține să enunțe că, unul din criteriile orientative generale de

apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie

să prezinte o justă despăgubire, iar cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel încât

acesta să aibă efect compensatoriu, și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru

autorii daunelor, și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

Privitor la volumul prejudiciului moral cauzat părților vătămate, Colegiul penal

menționează că, deși este cert că acestea au suferit un anumit prejudiciu moral, totuși

cuantumul despăgubirilor solicitat de la inculpați este excesiv de mare, concluzie ce rezultă

din practica judiciară privind aplicarea legislației referitor la încasarea despăgubirilor

morale, cât și din faptul că prejudiciul moral parțial a fost recuperat prin însăși sentința de

condamnare a inculpaților. Colegiul apreciază că sumele acordate sunt suficiente și în

măsură să atenueze urmările faptelor săvârșite de către inculpați în privința părților

vătămate.

Coroborând cele expuse, Colegiul penal apreciază că, în fapt, decizia instanței de

apel, în partea la care instanța de recurs s-a referit mai sus, corespunde tuturor prevederilor

art.394 Cod de procedură penală, este bine argumentată, motivată, fiind legală și

întemeiată, și astfel nu se constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea

hotărârii judecătorești contestate, în această parte.

Prin urmare, recursurile ordinare în partea ce ține de stabilirea pedepsei inculpaților

urmează a fi respinse, ca fiind vădit neîntemeiate.

Pe de altă parte, examinând recursul declarat de către procuror și avocatul

A.Fetcu în partea ce-l vizează pe inculpatul Gh.Gorea referitor la recunoașterea vinovăției

acestuia și încetarea procesul penal în privința lui în baza art.196 alin.(1) Cod penal, pe

motiv că fapta constituie o contravenție prevăzută la art.106 Cod contravențional, Colegiul

penal menționează următoarele.

În speță, se constată că, prin sentința Judecătoriei Ungheni din 24.02.2013,

menținută de instanța de apel, procesul penal de învinuire a lui Gh.Gorea în săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art.196 alin.(1) Cod penal a fost încetat, pe motiv că fapta

constituie o contravenție, Gh.Gorea fiind recunoscut vinovat în baza art.106 Cod

contravențional, cu încetarea procesului contravențional, pe motivul expirării termenului

13

de prescripție pentru tragere la răspundere contravențională.

Colegiul atestă că, potrivit art.413 alin.(1) Cod de procedură penală, la judecarea

apelului se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu

excepțiile prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1.

Subsecvent, potrivit art.385 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează următoarele chestiuni: dacă a avut loc fapta de

săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă

inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

Potrivit art.394 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, în partea descriptivă a

sentinței de condamnare urmează a fi descrisă fapta criminală, considerată ca fiind

dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii.

După cum rezultă din actele cauzei, conform rechizitoriului, Gh.Gorea se

învinuiește în faptul că ,,…La adunarea generală a membrilor CAP „Sincopagro” din 15

ianuarie 2007, Gorea Gheorghi a fost ales în funcție de președinte al cooperativei și tot

atunci acestuia i-au fost încredințate pentru păstrare și gestionare un tractor de model T-

40, un tractor de model IUMZ-6, două remorci de tractor, un camion de model GAZ-53,

un tractor de model DT-75 și un tractor de model T-54, în valoare totală de 71000 lei.

În toamna anului 2007, Gorea Gheorghi a vândut prin intermediul lui Potlog

Mihail cabina tractorului de model T-54 contra sumei de 200 lei, pe care i-a lăsat-o

ultimului în contul unei datorii pe care o avea personal față de acesta.

Pe parcursul anilor 2009-2010, atârnându-se fără responsabilitate față de

păstrarea tehnicii încredințate, a admis pierderea unui tractor de model IUMZ-6 în

valoare de 32000 lei, unui tractor de model T-40 în valoare de 10000 lei, unei remorci de

la tractorul MTZ-82 în valoare de 12000 lei, unei remorci de la tractorul T-40 în valoare

de 7000 lei, unui motor de la tractorul T-54 în valoare de 10000 lei, cauzând astfel CAP

„Sincopagro” un prejudiciu total de 71000 lei.

Prin acțiunile sale intenționate Gh.Gorea a cauzat daune materiale în proporții

mari proprietarilor prin abuz de încredere, ceia ce constituie o infracțiune prevăzută de

art.196 alin.(1) Cod penal”.

Conform sentinței, instanța a constatat că ,,…la adunarea generală a membrilor

CAP „Sincopagro” din 15 ianuarie 2007, Gorea Gheorghi a fost ales în funcție de

președinte al cooperativei și tot atunci acestuia i-au fost încredințate pentru păstrare și

gestionare un tractor de model T-40, un tractor de model IUMZ-6, două remorci de

tractor, un camion de model GAZ-53, un tractor de model DT-75 și un tractor de model T-

54.

În toamna anului 2007, Gorea Gheorghi a vândut prin intermediu lui Potlog Mihail

cabina tractorului de model T-54 contra sumei de 200 lei, pe care i-a lăsat-o ultimului în

contul unei datorii personale față de acesta.

Pe parcursul anilor 2009-2010, atârnându-se fără responsabilitate față de

păstrarea tehnicii încredințate, a admis pierderea unui tractor de model IUMZ-6, unui

tractor de model T-40, unei remorci de la tractorul MTZ-82, unei remorci de la tractorul

T-40 și a unui motor de la tractorul T-54”.

Prin urmare, instanța, indicând că daunele materiale estimate de acuzare în mărime

de 71000 lei nu au fost probate, a concluzionat că acțiunile lui Gh.Gorea nu pot fi

încadrate în prevederile art.196 alin.(1) Cod penal, dar în baza art.106 Cod contravențional

- cauzarea de daune materiale prin înșelăciune sau abuz de încredere, în cazul în care

fapta nu reprezintă o sustragere și nu întrunește elementele unei infracțiuni, încetând

14

procesul penal, pe motivul expirării termenului de prescripție pentru tragere la răspundere

contravențională.

Colegiul penal atestă că, potrivit art.18 Cod contravențional, se consideră de mici

proporții valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate,

transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală sau valoarea pagubei

pricinuite care, la momentul săvârșirii contravenției, nu depășește 25 de unități

convenționele (red.2009).

Însă, ajungând la concluzia calificării acțiunilor inculpatului în baza art.106 Cod

contravențional, instanța doar a enumerat bunurile materiale sus menționate, fără să

stabilească prețul fiecăruia și fără a se expune dacă constituie probă în confirmarea

vinovăției inculpatului actul de transmitere-primire din 11.05.2006, potrivit căruia lui

Gh.Gorea i-a fost transmis actul de primire-predare a fondurilor fixe transmise lui

I.Catană, actul de primire-predare a tractoarelor și remorcilor în care este indicată valoarea

acestora, care, în opinia procurorului confirmă vinovăția inculpatului.

Totodată, instanța nu a motivat de ce respinge argumentele inculpatului, referitor la

faptul că partea acuzării nu a prezentat probe certe ce ar dovedi primirea de către el a

tehnicii agricole, că aceasta era uzată, dezmembrată, fără revizie tehnică și că instanța nu s-

a expus asupra probelor pe care el le-a prezentat, care îl dezvinovățesc și neîntemeiat l-a

recunoscut vinovat în baza art.106 Cod contravențional, pe când urma a fi achitat, pe motiv

că în acțiunile lui lipsesc elementele constitutive atât a infracțiunii imputate, cât și a

contravenției menționate.

La fel, instanța a reținut în acțiunile inculpatului un semn calificativ, care nu i-a fost

imputat acestuia - cauzarea de daune materiale prin înșelăciune, depășind volumul

învinuirii.

Colegiul penal constată că, instanța de apel, menținând sentința în această parte, a

considerat corecte concluziile primei instanțe în ce privește constatarea faptei, fără a

corecta erorile comise de către aceasta și fără a ține cont de prevederile art.394 alin.(1)

pct.1) Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel, la examinarea cauzei, nu a dat deplină eficiență prevederilor

art.385, 394, 414-415 și 417 Cod de procedură penală, pronunțând o hotărâre nemotivată și

neargumentată în conformitate cu prevederile legale, fapt ce se echivalează cu erori

judiciare.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecând recursul îl admite și casează, parțial sau total, hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanța

de apel, constituie erori de drept prescrise în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția admiterii

recursului declarat de către procuror și avocatul A.Fetcu în numele inculpatului Gh.Gorea,

casării parțiale a deciziei contestate în partea menținerii sentinței privind încetarea

procesului penal în baza art.196 alin.(1) Cod penal și recunoașterea lui Gh.Gorea vinovat

în baza art.106 Cod contravențional, cu încetarea procesului contravențional în temeiul

art.30 Cod contravențional, pe motivul expirării termenului de prescripție și în partea

stabilirii pedepsei definitive în baza art.84 Cod penal, cu dispunerea rejudecarea cauzei în

această parte în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte

prevederile art.414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile menționate mai sus, să

verifice detaliat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor prezentate,

15

minuțios să studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în tot ansamblul lor,

sub toate aspectele, complet și obiectiv, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel, concomitent și asupra celor invocate în recursul părții apărării descrise la pct.8 al

prezentei decizii și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală,

întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417-418 Cod de procedură

penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Levinschi

Alexandru în numele părților vătămate Ioxa Ivan și Ioxa Vitalie.

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu și avocatul Fetcu Andrian în numele inculpatului

Gorea Gheorghi, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29

septembrie 2017, în partea menținerii sentinței privind încetarea procesului penal în baza

art.196 alin.(1) Cod penal și recunoașterea lui Gorea Gheorghi vinovat în baza art.106 Cod

contravențional, cu încetarea procesului contravențional în temeiul art.30 Cod

contravențional, pe motivul expirării termenului de prescripție și în partea stabilirii

pedepsei definitive în baza art.84 Cod penal, și dispune rejudecarea cauzei în această parte

în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor judecătorești contestate se mențin.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, în partea dispunerii rejudecării cauzei, în

rest, este irevocabilă.

Decizia integrală pronunțată la 20 martie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

16