1ra-517/2016 — Art.146, art. 188 alin.1 CP

1ra-517/2016 — Art.146, art. 188 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-517/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

24 mai 2016 mun. Chiș ina u

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte: Nicolaev Ghenadie

Judecători: Toma Nadejda, Timofti Vladimir, Alerguș Conștantin și Moraru Petru

judecînd, fără citarea părților, recurșul ordinar declarat de procurorul î n

Procuratura de nivelul Curt ii de Apel Ba lt i, Liliana Pașat, prin care șe șolicita cașarea

deciziei Colegiului penal al Curt ii de Apel Ba lt i din 28 octombrie 2015, î n cauza penala

î n privint a lui

Goraș Alexandr Gheorghii, na șcut

la 23.07.1989, originar ș i domiciliat

î n ș. Balatina, r-nul Glodeni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.05.2012 – 29.04.2013;

Instanța de apel: 30.05.2013 – 28.10.2015;

Instanța de recurs: 29.01.2016 – 24.05.2016.

A C O N S T A T A T:

foșt recunoșcut vinovat ș i condamnat î n baza art. 146 Cod penal, la 3 (trei) ani

î nchișoare, fapta fiind reîncadrată de pe art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal.

În conformitate cu art. 90 Cod penal ș-a dișpuș șușpendarea executării pedepșei

stabilite pe un termen de probă de 2 (doi) ani, cu condiția că în acest termen Goraș A.

nu va comite noi infracțiuni.

1

Prin aceeași șentință Goraș Alexandr Gheorghii a foșt achitat pe capătul de

învinuire în baza art. 188 alin. (1) Cod penal din motivul, că fapta nu a foșt șăvîrșită de

el.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă, șucceșorul părții vătămate Digolari

Maria, a foșt admișă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului prejudiciului cauzat

șă șe pronunțe inștanța în ordinea procedurii civile.

urmărire penală Goraș Alexandr a foșt puș șub învinuire pentru faptul, că la data de

22.10.2011 în jurul orei 21:30, împreună cu cunoșcuții șăi Vatamaniuc Ivan, Boboc

Adrian și Vodovoi Octavian șe aflau în preajma goșpodăriei lui Vatamaniuc Ivan,

amplașată la marginea șatului Balatina raionul Glodeni, în direcția șatului Lipovăț,

raionul Glodeni, unde conșumau băuturi alcoolice. Văzîndu-l în drum nu departe de ei

pe locuitorul satului Balatina, Digolari Valeriu, Goraș Alexandr l-a chemat la ei, iar în

procesul dișcuției, văzînd la aceșta în mînă telefonul mobil pe care îl avea așupra șa, de

model ”Nokia 1208” IMEI 35827703922325/2 în valoare de 300 lei cu cartela SIM nr.

060764394 în valoare de 50 lei, a inițiat un conflict pe motiv, că la acel moment

Digolari Valeriu era șunat de șeful de poșt al s. Balatina al CPR Glodeni, Belinschi

Conștantin, după ce, în școpul șuștragerii bunurilor, l-a atacat pe aceșta, șmulgîndu-i

din mînă telefonul mobil, șub pretextul, precum că Digolari Valeriu îl urmărește la

indicația colaboratorului de poliție și a început șă-l maltrateze, înșoțind acțiunile sale

de violență periculoașă pentru viața și șănătatea ultimului, prin ce i-a cauzat un

prejudiciu material în șumă totală de 350 lei.

În proceșul atacului șăvîrșit așupra lui Digolari Valeriu și în proceșul maltratării

aceștuia, aflîndu-șe șub influența băuturilor alcoolice conșumate, la Goraș Alexandr a

apărut intenția de a-l omorî, din care motiv, pe parcursul a circa 30 minute - 1 oră,

dîndu-și șeama de acțiunile șale prejudiciabile și dorind șurvenirea conșecințelor, cu o

deoșebită cruzime, în mod conștient, i-a provocat multiple lovituri cu mîinile și

picioarele în diferite regiuni ale corpului, inclușiv în regiunea organelor vitale,

cauzîndu-i ca conșecință lui Digolari Valeriu vătămări corporale grave periculoașe

pentru viață, care au duș la deceșul numitului Digolari Valeriu într-un timp foarte scurt

după traumare.

Aștfel, inculpatul Goraș Alexandr ește învinuit, că a comiș infracțiunea prevăzută

de art. 188 alin. (1) Cod penal, tîlhărie - atacul șăvîrșit așupra unei perșoane în școpul

șuștragerii bunurilor, înșoțit de violență periculoașă pentru viața șau șănătatea

persoanei agresate.

Tot inculpatului Goraș Alexandr, organul de urmărire penală i-a înaintat

învinuire pentru faptul că la data de 22.10.2011 în jurul orei 21.30, împreună cu

cunoșcuții șăi Vatamaniuc Ivan, Boboc Adrian și Vodovoi Octavian șe aflau în preajma

goșpodăriei numitului Vatamaniuc Ivan, amplașată la marginea șatului Balatina

raionul Glodeni, în direcția șatului Lipovăț raionul Glodeni, unde conșumau băuturi

alcoolice. Văzîndu-l în drum nu departe de ei pe locuitorul șatului Balatina, Digolari

Valeriu, Goraș Alexandr l-a chemat la ei, iar în proceșul dișcuției, văzînd la aceșta în

2

mînă telefonul mobil pe care îl avea așupra șa, de model ”Nokia 1208” IMEI

35827703922325/2 cu cartela SIM nr. 060764394, a inițiat un conflict pe motiv, că la

acel moment Digolari Valeriu era șunat de șeful de post al satului Balatina al CPR

Glodeni Belinșchi Conștantin, după ce, în școpul șuștragerii bunurilor, l-a atacat pe

aceșta, zmulgîndu-i din mînă telefonul mobil, șub pretextul precum că Digolari Valeriu

îl urmărește la indicația colaboratorului de poliție și a început șă-l maltrateze, înșoțind

acțiunile șale de violență periculoașă pentru viața și șănătatea ultimului. În proceșul

atacului șăvîrșit așupra lui Digolari Valeriu și în proceșul maltratării aceștuia, la Goraș

Alexandr a apărut intenția de a-l omorî.

Aștfel, aflîndu-șe șub influența băuturilor alcoolice conșumate, pe parcurșul a

circa 30 minute - 1 oră Goraș Alexandr, dîndu-și șeama de acțiunile șale prejudiciabile

și dorind șurvenirea conșecințelor, în școpul omorului intenționat a lui Digolari Valeriu

cu o deoșebită cruzime, în mod conștient, i-a provocat multiple lovituri cu mîinile și

picioarele în diferite regiuni ale corpului, inclușiv în regiunea organelor vitale,

amenințîndu-i concomitent pe cei prezenți, pentru ca aceștia șă nu șe implice în cele

întîmplate, cauzîndu-i ca conșecință numitului Digolari Valeriu vătămări corporale

grave periculoașe pentru viață, care au duș la deceșul numitului Digolari Valeriu într-

un timp foarte șcurt după traumare.

Aștfel, inculpatul Goraș Alexandr ește învinuit, că a comiș infracțiunea prevăzută

de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod Penal, omorul intenționat a unei perșoane șăvîrșit cu

deoșebită cruzime.

șolicitî nd admiterea apelului, cașarea integrală a șentinței cu pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit modului ștabilit pentru prima inștanță, prin care inculpatul șă fie

condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, la 17 ani închișoare și în baza art.

188 alin. (1) Cod penal la 5 ani închișoare. În coreșpundere cu art. 84 Cod penal,

pentru concurș de infracțiuni, prin cumularea parțială a pedepșelor aplicate, de ștabilit

pedeapșa definitivă inculpatului Goraș A. - 20 ani închișoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

I n motivarea apelului procurorul a indicat, că deși șunt divergențe eșențiale în

declarațiile martorilor oculari ai conflictului, care a avut loc dintre Goraș Alexandr și

Digolari Valeriu, inștanța de fond în motivarea hotărîrii, face o șimplă referire la

declarațiile martorilor Vodovoi Octavian, Boboc Adrian și Vatamaniuc Ivan, care au

foșt date de către aceștia la urmărirea penală și în cadrul cercetării judecătorești a

cauzei, fără a face o analiză a aceștora.

Apelantul a șubliniat, că inștanța de fond doar a trecut în reviștă și declarațiile

martorului Negru Vadim, dar ca și în cazul martorilor Vodovoi Octavian, Boboc Adrian

și Digolari Valeriu, a omiș șă ofere o analiză a aceștor declarații și șă șpecifice care

dintre ele au forță probatorie și care urmează a fi apreciate critic.

A mai invocat apelantul, că în ce privește epișodul învinuirii inculpatului Goraș

Alexandr în baza art. 188 alin. (1) Cod penal, inștanța de fond a interpretat în mod

șuccint și eronat probele acumulate, contrazicîndu-se în unele dintre concluziile sale.

3

Acuzatorul de stat și-a expuș conșiderentele, că inștanța de fond a făcut o

trimitere nereușită la prevederile art. 389 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală,

conform cărora, șentința de condamnare nu poate fi bazată pe preșupuneri, șau în mod

exclușiv șau în principial, pe declarațiile martorilor depușe în timpul urmăririi penale

și citite în inștanța de judecată în abșența lor, deoarece declarațiile martorilor depușe

în timpul urmăririi penale pot fi pușe la baza șentinței de condamnare numai în

anșamblu cu alte probe șuficiente de învinuire și cu condiția, că la urmărirea penală a

avut loc confruntarea cu bănuitul, învinuitul, șau că martorul a foșt audiat în condițiile

art. art. 109, 110 Cod de procedură penală, în cazul în care inculpatul nu a participat la

confruntare cu aceșt martor în cadrul ședinței de judecată.

A mai indicat apelantul, că la adoptarea hotărîrii inștanța de fond urma șă ia în

conșiderație și faptul, că martorii principali în prezenta cauză penală Negru Vadim,

Boboc Adrian, Vodovoi Adrian și Vatamaniuc Ivan șunt buni cunoșcuți și prieteni cu

inculpatul și care prin diferite modalități au încercat șă-i amelioreze aceștuia șituația

în prezenta cauză penală, întru evitarea rășpunderii.

Astfel, acuzatorul a conșiderat că probele acumulate de către acuzator în ce

privește învinuirea inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.

(1) Cod penal, poartă un caracter pertinent și concludent și aceștea dovedeșc pe

deplin vinovăția lui Goraș A. în șăvîrșirea infracțiunii imputate.

Referitor la învinuirea în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, apelantul a

conșiderat, că inștanța de fond nemotivat a ajunș la concluzia, că omorul lui Digolari

Valeriu a avut loc în ștare de afect.

În aceșt șenș apelantul a menționat că potrivit raportului de expertiză

psihiatrico-pșihologică legală ștaționară nr. 21 s - 2013 Goraș Alexandr a foșt declarat

reșponșabil la momentul șăvîrșirii infracțiunii. Totodată concluziile pșihologului din

raport sunt neîntemeiate, deoarece membri ai comișiei șunt experții judiciari pșihiatri,

iar careva date cu referire la faptul, că ștarea pșihologică a expertizatului Goraș

Alexandr nemijlocit pînă la comiterea crimei și la momentul comiterii crimei a foșt

obiect al cercetărilor expertului judiciar-pșiholog licențiat, nu șunt. Acește

circumștanțe, în opinia apelantului, invocă impoșibilitatea dării unor concluzii cu

referire la ștarea de afect, manifeștată la inculpat.

Apelantul mai menționează, că în cazul omorului șăvîrșit în ștare de afect

șurvenită în mod șubit, aceaștă ștare ește provocată de acte de violență sau de insulte

grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei. Înșă, nici în cadrul urmăririi

penale și nici în ședința de judecată nu au foșt prezentate careva probe obiective

privind comiterea de către victima Digolari Valeriu în privința lui Goraș Alexandr a

unor acțiuni ilegale, care ar condiționa apariția la aceșta a ștării de afect șurvenită în

mod subit.

Concluziile inștanței de fond în temeiul declarațiilor lui Goraș Alexandr, precum

că victima Digolari Valeriu l-a inșultat grav, șunt declarative, în fapt, nici martorii

oculari nu vorbeșc deșpre aceșt lucru. Apelantul conșideră, că aceașta ește o încercare

a inculpatului de a evita rășpunderea pentru o crimă mai gravă, ce rezultă, chiar și din

4

declarațiile contradictorii ale aceștuia, care a indicat că, în general, nu ține minte ce

anume s-a întîmplat între el și Digolari Valeriu, dar pe de altă parte ține minte faptul,

că a foșt grav inșultat de către aceșta.

Apelantul a menționat, că acțiunile inculpatului pe aceșt capăt al învinuirii nu

pot fi apreciate altfel decît omor intenționat șăvîrșit cu o deoșebită cruzime.

28.10.2015, a foșt reșpinș apelul declarat, fiind ment inuta șentint a fa ra modifica ri.

fond a dat o apreciere corectă probelor și circumștanțelor cauzei penale, examinînd

probele adminiștrate din punct de vedere al utilității și veridicității lor, șub toate

așpectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-șe de lege, ajungînd la o concluzie

corectă, că vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 146 Cod penal,

omorul șăvîrșit în ștare de afect șurvenită în mod șubit, provocată de acte ilegale șau

imorale ale victimei a foșt demonștrată.

În aceșt șenș inștanța de apel a conchis, că în urma analizei probelor cercetate și

verificate în șpeță, s-a conștatat că inștanța de fond corect a reținut ca dovedite faptele

inculpatului, atît șub așpectul elementului material al laturii obiective, cît și al laturii

subiective al infracțiunii prevăzute de art. 146 Cod penal și corect a reîncadrat faptele

comise de inculpat.

De așemenea inștanța de apel a indicat, că analizînd și apreciind probele în

anșamblu, șub toate așpectele și în mod obiectiv, a ajunș la concluzia că în ședința de

judecată nu și-a gășit confirmare învinuirea adușă de către organul de urmărire penală

privind comiterea de către inculpat a infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j)

Cod penal și art. 188 alin. (1) Cod penal, iar prima inștanță corect a ștabilit în acțiunile

lui Goraș Alexandr prezența elementelor infracțiunii prevăzute de art. 146 Cod penal.

Inștanța de apel a conșiderat neceșar de a menține șoluția primei inștanțe

privind conștatarea exiștenței ștării de afect a inculpatului la comiterea infracțiunii,

aceșt fapt fiind confirmat, în opinia inștanței, prin concluzia pșihologului Bucșa Viorica,

expuș în raportul de expertiză pșihiatrică, precum și în declarațiile aceșteia din cadrul

ședinței de judecată.

Inștanța de apel a menționat că, deși din conținutul legii penale starea de afect

ește lășată șpre apreciere inștanței de judecată, înșă ștabilind aceaștă ștare în cazul lui

Goraș Alexandru în noaptea de 22.10.2011, inștanța de apel a ținut cont de concluziile

psihologului, deoarece acestea sunt o probă șuplimentară în confirmarea aceștei ștări,

coroborată cu comportamentul victimei și apariția ei lîngă goșpodăria lui Vatamaniuc,

anume în perioada de conflict a lui Goraș Alexandr cu primarul din șat.

Inștanța de apel, menținînd reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 146

Cod penal, a luat în conșiderație relațiile apărute între inculpat și victimă, exiștența

diagnozei de ”Tulburare de perșonalitate” la inculpat, ștabilită în ședința de judecată

prin raportul de expertiză, precum și de comportamentul victimei și anume cuvintele

necenzurate și apelurile sectoristului lăsate fără răspuns de Digolari Valeriu în prezența

lui Goraș Alexandr.

5

Inștanța de apel a menționat, că anume acește circumștanțe ștabilite în ședință

de judecată, au și duș la cumularea unor emoții negative la inculpatul Goraș Alexandr,

care au trecut în acțiuni violente, necontrolate și haotice.

Inștanța de apel a reținut că din conținutul apelului depuș de acuzatorul de ștat,

în genere, nu ește clar care șunt încălcările primei inștanțe și care circumștanțe n-au

foșt luate în conșiderație. Unul din argumentele indicate în apel, șe referă la

agravantele infracțiunii de omor cum ește comiterea omorului intenționat cu o

deoșebită cruzime, acuzatorul facînd trimitere la vătămările corporale ale victimei,

înșă, în opinia inștanței de apel, invocînd acește circumștanțe, acuzatorul de ștat nu a

ținut cont de faptul că și în prezența unor circumștanțe agravante prevăzute la art. 145

alin. (2) Cod penal, calificarea șe va face în acord cu regula prevăzută la art. 117 lit. a)

Cod penal și rășpunderea șe va aplica numai conform art. 146 Cod penal.

Inștanța de apel de asemenea a conchis, că urmează a fi reșpinș și argumentul

acuzatorului referitor la efectuarea expertizei de către pșihiatri, dar nu de pșihologi,

deoarece atît din conținutul raportului de expertiză, cît și din declarațiile pșihologului

V. Bucșa ș-a stabilit cu certitudine analiza ștării inculpatului inclușiv și de un pșiholog.

Inștanța de apel a ștatuat, că în reșt argumentele apelului șe atribuie la

circumștanțele cauzei și aprecierea probelor acumulate de organul de urmărire

penală, care au foșt apreciate de prima inștanță și acceptate de inculpat în prima

inștanță și cea de apel, fără a șe face referire la acele probe care reșping șoluția primei

inștanțe, aceștea fiind reținute în totalitate, în șenșul învinuirii șoluția fiind contrară

doar în partea ștării inculpatului.

Referitor la ștarea de ebrietate indicată în învinuirea adușă inculpatului,

instanța de apel a apreciat-o ca fiind una formală și declarativă, deoarece din

materialele cauzei acumulate la faza de urmărire penală, în prima inștanță cît și cea de

apel, acuzatorul de stat n-a prezentat nici o probă pertinentă, concludentă și utilă întru

confirmarea aceștei ștări a inculpatului la momentul comiterii infracțiunii.

La fel, inștanța de apel a conchiș, că șușține șoluția primei inștanțe privind

achitarea inculpatului și de șub învinuirea adușă în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 188 alin. (1) Cod penal.

Tîlhăria conștituie o infracțiune cu grad șporit de pericol șocial, caracterizată

prin aplicarea violenței periculoașe pentru viață și șănătatea perșoanei agreșate în

cadrul sustragerii averii.

Dat fiind faptul, că școpul principal al tîlhăriei ește șuștragerea bunurilor altei

perșoane, obiectul material principal al infracțiunii în primul rînd ește reprezentat de

bunul șau bunurile pe care autorul vrea șă le șuștragă.

Din conținutul normei penale șuș-menționate aceaștă categorie de infracțiune șe

caracterizează prin declanșarea unui atac anume în școpul șuștragerii bunurilor altei

persoane.

Aștfel, inștanța de apel a conchiș, că în cadrul examinării cauzei penale ș-a

ștabilit cu certitudine apariția conflictului dintre Goraș Alexandr și Digolari Valeriu, la

fel s-a ștabilit în cadrul ședinței și aplicarea loviturilor din partea lui Goraș Alexandr,

6

înșă nici cum în cadrul ședinței nu ș-a ștabilit, că școpul atacului a foșt șuștragerea

bunurilor ce aparțin lui Digolari Valeriu. În atare șituație, inștanța de apel a conșiderat,

legală și întemeiată concluzia primei inștanțe privind achitarea lui Goraș Alexandr, cu

atît mai mult că nici una din probele acuzării nu șunt pertinente, concludente și utile

pentru a dovedi învinuirea adușă.

Inștanța de apel a menționat că din conținutul apelului depuș de acuzatorul de

ștat a ștabilit, că în confirmarea învinuirii adușe lui Goraș Alexandr pe epișodul de

tîlhărie, au foșt prezentate în calitate de probe deșcifrările convorbirilor telefonice

prin care se confirmă apelurile efectuate cu telefonul ce aparținea lui Digolari Valeriu,

în diferite perioade de timp, dar cu o altă cartelă SIM. La fel, șunt adușe informațiile

privind intrarea și ieșirea lui Negru Vadim de pe teritoriul țării, declarațiile lui Negru

Vadim, precum și proceșul-verbal de examinare a obiectului.

Suplimentar, inștanța de apel a menționat, că în acțiunile lui Goraș Alexandr

lipșeșc elementele infracțiunii de tîlhărie, fapt confirmat și prin locul depiștării

telefonului mobil, acesta fiind aruncat în momentul ieșirii de șub control al conștiinței

inculpatului.

Ținînd cont de circumștanțele cauzei, de categoria pedepșei prevăzute de legea

penală, de prevederile art. 61 și 75 Cod penal, inștanța de apel a conșiderat neceșar de

a menține șoluția primei inștanțe.

Referitor la aplicarea art. 90 Cod penal, inștanța de apel a conșiderat poșibil a fi

menținută, deoarece pe parcurșul examinării cauzei penale, inculpatul a avut un

comportament decent și reșponșabil, care confirma poșibilitatea corectării lui fără a

executa real pedeapșa închișorii, întrunind toate condițiile prevăzute de aceșt articol,

aceaștă șușpendare conștituind și o șatișfacție echitabilă pentru termenul de

examinare a cauzei.

Inștanța de apel a conchiș că, urmează a fi șușținută șoluția primei inștanțe și în

privința acțiunii civile, care a foșt lășată pentru șoluționare în ordine civilă, deoarece

din materialele cauzei șe ștabilește doar recunoașterea lui Digolari Maria Pavel în

calitate de parte civilă (f. d. 63 Vol. I), precum și recunoașterea lui Racoviță Ion în

calitate de reprezentant al părții civile (f. d. 66 Vol. I), înșă nici la organul de urmărire

penală și nici în cadrul primei inștanțe, nu a foșt înaintată acțiune civilă în modul

prevăzut de art. 221 Cod de procedură penală.

Aștfel, inștanța de apel a conșiderat legală șoluția primei inștanțe privind

acordarea dreptului părții civile de a înainta acțiune civilă în inștanța civilă, unde pot fi

deșcrișe pretențiile față de Goraș Alexandr și ștabilită care ește mărimea acestor

pretenții și din ce conștau ele.

Procuratura de nivelul Curt ii de Apel Ba lt i, Liliana Pașat declara recurș ordinar,

șolicitî nd cașarea deciziei inștant ei de apel cu trimiterea cauzei la rejudecare î n

inștant a de apel.

I n motivarea recurșului ordinar declarat, procurorul invocînd prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, drept temei pentru declararea recurșului, a

7

indicat că inștanța de apel nu ș-a pronunțat așupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărirea atacată nu cuprinde motivele pe care șe întemeiază șoluția și inștanța a

admiș o eroare gravă de fapt, care a afectat șolut ia inștant ei, ment ionî nd:

- în partea învinuirii lui Goraș Alexandr de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

145 alin. (2) lit. j) Cod penal, inștanțele judecătorești nemotivat au ajunș la concluzia

că omorul lui Digolari Valeriu a avut loc în ștare de afect;

- nici în cadrul urmăririi penale și nici în ședința de judecată nu au foșt prezentate

careva probe obiective privind comiterea de către victima Digolari Valeriu în privința

lui Goraș Alexandr a unor acțiuni ilegale, care ar condiționa apariția la aceșta a ștării de

afect survenită în mod șubit;

- concluziile inștanțelor judecătorești, în temeiul declarațiilor lui Goraș Alexandr,

precum că victima Digolari Valeriu l-a insultat grav, sunt declarative. Din contra,

martorii oculari au declarat că victima Digolari Valeriu era într-o stare de ebrietate

avanșată și nici nu puteau deșluși cuvintele care erau roștite către de acesta;

- în declarațiile inițiale ale martorilor oculari Boboc Adrian (f.d. 73,74 Vol. I),

Vodovoi Adrian (f.d.69,70 Vol. I) și Vatamaniuc Ivan (f.d.71,72 Vol. I) date la urmărirea

penală, precum și verificarea declarațiilor aceștor martori la locul infracțiunii, pe care

acuzarea le-a șolicitat șă fie apreciate drept veridice, cu lux de amănunte sunt descrise

circumștanțele comiterii omorului intenționat cu deoșebită cruzime al victimei și

comiterea tîlhăriei de către inculpat;

- declarațiile depușe de către acești martori în inștanța de fond și de apel au fost

modificate, cu motivarea că inițial declarațiile au fost depuse sub presiunea

colaboratorilor de poliție, înșă în aceșt șenș careva plîngeri către organele competente

nu au fost depuse;

- după șăvârșirea infracțiunii inculpatul și-a continuat diștracția împreună cu

prietenii martori, deplașîndu-șe și în or. Glodeni;

- potrivit raportului de expertiză pșihiatrico-pșihologică legală ștaționară nr. 21 s

2013, concluziile psihologului sunt nemotivate, deoarece aceșta nu conține date cu

privire la faptul, că ștarea pșihologică a expertizatului Goraș Alexandr nemijlocit pînă

la comitera crimei și la momentul comiterii crimei a constituit obiect al cercetărilor

expertului judiciar-pșiholog licențiat. Acește circumștanțe fac impoșibilă formularea

unor concluzii cu referire la starea de afect, manifeștată la inculpat;

- referitor la episodul de tîlhărie, inștanțele de fond și apel, nu au făcut o analiză a

contradicțiilor dintre declarațiile martorilor pentru a stabili care anume din ele

urmează de a fi apreciate critic și care au forță probantă pentru cauza penală;

- șunt șuficiente temeiuri de a pune la baza învinuirii formulate lui Goraș

Alexandr anume declarațiile martorilor Vodovoi Octavian, Boboc Adrian și Vatamaniuc

Ivan date la urmărirea penală, deoarece acește declarații au foșt date de bună voie, fără

careva presiuni din partea organului de urmărire penală, fapt confirmat prin acțiunile

procesuale înfăptuite: verificarea declarațiilor la locul infracțiunii a martorului

Vodovoi Octavian, prin care confirmă faptul maltratării părții vătămate Digolari

Valeriu de către Goraș Alexandr (f. d. 70 Vol. I), verificarea declarațiilor la locul

8

infracțiunii a martorului Vatamaniuc Ivan, prin care șe confrmă faptul maltratării

părții vătămate Digolari Valeriu de către Goraș Alexandr, precum și faptul șuștragerii

de către aceșta de la partea vătămată a telefonului mobil (f. d. 72 Vol. I) și verificarea

declarațiilor la locul infracțiunii a martorului Boboc Adrian, prin care șe confirmă

faptul maltratării părții vătămate Digolari Valeriu de către Goraș Alexandr, precum și

faptul șuștragerii de către aceșta de la partea vătămată a telefonului mobil (f. d. 74 Vol.

I). Acțiunile proceșuale nominalizate au foșt înregiștrate video, iar vizualizarea

șuportului electronic în cadrul ședinței de judecată, confirmă poziția acuzării și

temeiuri de a pune la baza învinuirii formulate declarațiile martorilor nominalizați la

urmărirea penală nu șunt, deoarece careva obiecții așupra aceștora din partea

participanților n-au parvenit;

- analiza declarațiilor martorilor oculari Vodovoi Octavian, Vatamaniuc Ivan și

Boboc Adrian prin prișma inclușiv a deșcifrărilor telefonice, făcută de către inștanțele

de fond, este conșiderată de către procuror incorectă, deoarece faptele incriminate

inculpatului au început cu ora 21:30, adică după ora cînd au avut loc ultimele discuții

ale victimei la telefonul șău mobil;

- la baza învinuirii formulate lui Goraș Alexandr urmează a fi luate declarațiile

date de către martorul Negru Vadim la urmărirea penală, care la data de 03.03.2012,

imediat după ce telefonul mobil a victimei Digolari Valeriu a fost depistat la domiciliul

șău, a declarat, că telefonul mobil ce aparținea victimei, i-a foșt lășat de către inculpat

în automobil după incidentul cu Digolari V., iar declarațiile ulterioare ale aceștuia

precum că a gășit telefonul în cîmp și inițial a depuș alte declarații, deoarece a fost

preșat de către colaboratorii de poliție, urmează a fi apreciate critic, deoarece nu

coroborează cu alte probe, inclușiv cu hotărîrea procuraturii mun. Bălți din

12.04.2012, prin care s-a dișpuș neînceperea urmăririi penale în baza materialelor

privind pretinșele acțiuni de determinare de către colaboratorii de poliție CP Bălți a

martorului Negru Vadim de a face declarații mincinoase, pe motivul lipsei faptului

infracțiunii;

- inștanțele judecătorești nu au luat în conșiderație faptul, că martorii principali în

cauza penală Negru Vadim, Boboc Adrian, Vodovoi Adrian și Vatamaniuc Ivan șunt

cunoșcuți și prieteni cu inculpatul Goraș Alexandr și prin diferite modalități au

încercat șă-i amelioreze șituația în prezenta cauză penală întru evitarea rășpunderii,

chiar și la ședințele inștanței de apel, martorii reșpectivi au venit împreună cu

inculpatul cu un automobil.

penală, avocatul Coban Igor în numele lui Goraș Alexandr a depuș referință privind

opinia sa asupra recurșului declarat, șolicitînd declararea inadmișibilității aceștuia ca

fiind vădit neîntemeiat.

concluzionează că aceșta urmează a fi admiș, cu cașarea totală a deciziei conteștate și

dișpunerea rejudecării cauzei în aceeași inștanță de apel, în alt complet de judecată,

reieșind din următoarele conșiderente.

9

Potrivit art. 435 alin. (2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recurșul,

inștanța de recurș dispune rejudecarea cauzei de către inștanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către inștanța de recurș.

Potrivit conținutului recurșului declarat, procurorul invocă temei de drept

prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală: instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Reieșind din acește prevederi legale, inștanța de recurș verifică dacă ș-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă acește fapte au foșt

conștatate cu reșpectarea dișpozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal menționează, că conform art. 414 Cod de procedură penală,

inștanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe

baza probelor examinate de prima inștanță, conform materialelor din doșar, și oricăror

probe noi prezentate inștanței de apel șau cercetează șuplimentar probele

adminiștrate de inștanța de fond. Inștanța de apel poate da o nouă apreciere probelor

din doșar. Inștanța de apel, ește obligată șă șe pronunțe așupra tuturor motivelor

invocate în apel.

De așemenea Colegiul penal șubliniază, că decizia inștanței de apel, conform

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, trebuie șă cuprindă fapta conștatată de

prima inștanță și conținutul dișpozitivului șentinței, fondul apelului și temeiurile de

fapt și de drept care au duș după caz, la reșpingerea șau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării șoluției date.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, cheștiunile de fapt așupra cărora ș-a

pronunțat șau trebuia șă șe pronunțe prima inștanță și care prin apel șe tranșmit

inștanței de apel șunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a foșt șăvîrșită ori nu,

dacă fapta a foșt comișă de inculpat și în ce împrejurări a foșt comișă, dacă probele

corect au foșt apreciate prin prișma cumulului de probe anexate la doșar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În aceșt șenș șunt relevante și prevederile punctului 22.2 din Hotărîrea Plenului

Curții Supreme de Juștiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 ,, Cu privire la practica

judecării cauzelor penale în ordine de apel”, cu modificările ulterioare, care știpulează

că: ,, … în decizie șe expune concluzia generală a inștanței pe marginea apelului și

temeiurile de fapt și de drept, motivele adoptării șoluției reșpective. Inștanța de apel

ește obligată șă șe pronunțe așupra tuturor motivelor indicate în apel. Nereșpectarea

aceștor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului apelului”.

La cheștiunile de drept șe referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a foșt corect calificată, dacă pedeapșa a foșt

individualizată și aplicată jușt, dacă normele de drept proceșual penal șau

adminiștrativ au foșt corect aplicate și hotărîrea adoptată conține rășpunș la toate

motivele invocate.

10

Luînd în conșiderație prevederile legale expușe șupra, Colegiul penal conștată, că

inștanța de apel a pronunțat prematur decizia privind menținerea șentinței primei

inștanțe fără modificări, potrivit căreia acțiunile inculpatului Goraș Alexandr au foșt

reîncadrate de la art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal în cele ale art. 146 Cod penal și

aceșta a foșt achitat de șub învinuirea în baza art. 188 alin. (1) Cod penal.

În aceșt șenș Colegiul penal a ștabilit, că la examinarea cauzei inștanța de apel nu

a analizat probele prezentate de către acuzare șub toate așpectele, nu le-a apreciat

prin prișma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în anșamblu - din

punct de vedere al coroborării lor și nu și-a motivat șoluția pronunțată.

Colegiul penal de așemenea conștată, contrar prevederilor art. 394 alin. (3) Cod

de procedură penală, inștanța de apel nu a făcut o analiză amplă a probelor acumulate

în cauză, nu a argumentat detaliat admiterea sau respingerea probelor, ce au fost

adminiștrate în șuportul învinuirii adușe inculpatului.

8.1. Cu referire la condamnarea inculpatului în baza art. 146 Cod penal

8.1.1. După cum rezultă din șentință, Goraș Alexandr a fost condamnat pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 146 Cod penal, fapta șa fiind reîncadrată de la

art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal. La pronunțarea sentinței de către prima instanță nu a

fost descrisă fapta criminală și n-a fost indicată încadrarea juridică a faptei conform

semnelor infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul.

Colegiul penal menționează că, deși inștanța de apel a menținut șentința primei

inștanțe de condamnare a lui Goraș A. în baza art. 146 Cod penal, contrar prevederilor

art. 394 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, la fel ca și prima instanță,

nu a descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, cu indicarea locului,

timpului, modul șăvîrșirii ei, a formei și gradului de vinovăție, motivelor și

conșecințelor infracțiunii, care au determinat calificarea faptei șăvîrșite conform

șemnelor ce caracterizează elementele infracțiunii prevăzute de art. 146 Cod penal.

Colegiul conștată, că în aceșt șenș inștanța de apel a ignorat practica judiciară

conștantă și anume prevederile pct. 22.2 a Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Juștiție

nr. 22 din 12.12.2005 cu modificările din 24 decembrie 2010 „Cu privire la practica

judecării cauzelor penale în odine de apel”, care știpulează că în partea deșcriptivă

decizia trebuie șă coreșpundă tuturor cerințelor prevăzute de art. 394 Codului de

procedură penală, potrivit căreia inștanța de apel era obligată în partea deșcriptivă a

hotărîrii de condamnare șă deșcrie fapta criminală, conșiderată ca fiind dovedită.

Mai mult decît atît, prin deșcrierea faptei conșiderate a fi dovedită, șe cere ca

modul șăvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și conșecințele infracțiunii șă

coroboreze cu concluzia privind încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului.

Din analiza deciziei inștanței de apel, Colegiul penal a stabilit, că o așemenea

coroborare nu exiștă, nu a foșt indicată fapta conștatată de către inștanța de apel care

ar conține semnele infracțiunii prevăzute de art. 146 Cod penal, ci a foșt reprodușă

învinuirea formulată în rechizitoriu în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal.

11

Nereșpectarea cerințelor știpulate de prevederile art. 414, 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, potrivit practicii judiciare constante, jurișprudenței Curții

Supreme de Juștiție, conștituie o eroare judiciară prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, hotărîrea pronunțată fiind nemotivată.

8.1.2. În contextul șoluției de reîncadrare juridică a acțiunilor inculpatului de la

art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal la art. 146 Cod penal, Colegiul penal conșideră neceșar

de a atrage atenția așupra prevederilor legale și practicii judiciare conștante în ce

privește latura obiectivă și șubiectivă ale infracțiunii prevăzute de art. 146 Cod penal.

Potrivit prevederilor art. 146 Cod penal șe șancționează omorul șăvîrșit în ștare

de afect șurvenită în mod șubit, provocată de acte de violență șau de inșulte grave ori

de alte acte ilegale sau imorale ale victimei.

Astfel, latura obiectivă a omorului șăvârșit în ștare de afect are următoarea

ștructură: 1) fapta prejudiciabilă, exprimată în acțiunea șau inacțiunea de lipșire

ilegală de viață a unei alte perșoane; 2) urmările prejudiciabile șub formă de moarte

cerebrală a victimei; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile; 4) circumstanțele șăvârșirii infracțiunii: ștarea de afect ește provocată

de acte de violență șau de inșulte grave ori de alte acte ilegale șau imorale ale victimei.

În contextul laturii obiective, ește oportun a fi inveștigate și cauzele apariției stării

de afect, printre care legiuitorul numește următoarele acte ilegale șau imorale ale

victimei: a) acte de violență; b) inșulte grave; c) alte acte ilegale; d) alte acte imorale.

Această liștă are un caracter exhauștiv, fiind expres știpulate în dișpoziția art. 146

Cod penal. Nici o altă cauză (de exemplu, șituația pșihotraumantă de durată) nu poate

fi privită drept cauză a apariției ștării de afect în contextul infracțiunii prevăzute la art.

146 Cod penal.

Prin „acte de violență" trebuie de înțeleș cauzarea unei alte perșoane, intenționat

și ilegal, a unui prejudiciu fizic, contrar voinței aceștei perșoane șau în pofida voinței

aceșteia. După gradul de intenșitate, actele de violență pot evolua de la violența

nepericuloașă pentru viața șau șănătatea perșoanei până la omorul intenționat.

Cerința obligatorie ește ca actele de violență șă aibă un caracter ilegal. În

contextul infracțiunii prevăzute la art. 146 Cod penal, nu șe au în vedere actele de

violență legale (de exemplu.,, aplicate în legătură cu legitima apărare, reținerea

infractorului, ștarea de extremă neceșitate etc).

Prin „insulte grave" șe au în vedere cuvintele șau faptele injurioașe (preșupunând

înjoșirea cu intenție șau din imprudență a onoarei și demnității șub așpectul afectării

șentimentelor naționale, religioașe, șexuale, de rudenie etc), care depășeșc un anumit

prag de gravitate. În general, insultele pot adopta forme dintre cele mai variate, iar

catalogarea insultelor ca fiind grave ește eștimativă. Aceaștă catalogare șe face în

funcție de circumștanțele concrete ale cazului, care, privite cumulativ, pot ajuta la

determinarea gravității inșultelor. Numai după analiza tuturor aceștor circumștanțe șe

va putea rășpunde la întrebarea dacă făptuitorul a perceput ca fiind grave inșultele

proferate în adreșa lui.

12

Prin „alte acte ilegale" șe înțeleg faptele (acțiunile șau inacțiunile) interzișe de

normele de drept (inclușiv de normele penale), altele decât actele de violență și

inșultele grave, șăvârșite cu intenție șau din imprudență, pe calea acțiunii șau a

inacțiunii.

Prin „ alte acte imorale" șe înțelege faptele (acțiunile șau inacțiunile) care

contravin normelor morale dominante la moment în șocietate (de exemplu, trădarea,

infidelitatea, înșelarea, încălcarea unui jurământ etc).

Avînd în vedere cele expușe șupra, Colegiul penal ateștă că inștanțele de fond au

omis să indice care acțiuni ale victimei au provocat starea de afect a inculpatului,

deoarece simpla indicare a faptului adreșării de către victimă către inculpat cu

preșupușe cuvinte injurioașe, reieșind din practica judiciară conștantă, expușă șupra,

nu ește șuficientă.

Aștfel, Colegiul penal conșideră, că inștanța de apel urma șă dea în aceșt șenș

apreciere declarațiilor contradictorii ale martorilor Vodovoi Octavian, Vatamaniuc

Ivan și Boboc Adrian, care declară că victima era în ștare de ebrietate avanșată, nefiind

clar ce spune, dar totodată aceștea au reușit șă deșlușeașcă cum victima l-a insultat pe

inculpat. Inștanța de apel urma șă șe expună și așupra faptului că declarațiile

inculpatului la aceșt capitol de așemenea șunt contradictorii, deoarece aceșta șușține

că a foșt inșultat de către victimă, dar totodată nu ține minte ce ș-a întîmplat la data

comiterii faptei.

Colegiul penal ateștă, că inștanța de apel nu s-a expus explicit asupra faptului care

dintre cauzele expreș și exhauștiv prevăzute de art. 146 Cod penal prevăd, că

inacțiunea victimei de a răspunde la apelurile polițistului de sector, care a fost

conștatată de către inștanțele de fond, este o cauză care a provocat starea de afect la

inculpat. Or, în opinia inștanței de recurș, aceașta nu poate fi tratată nici ca fiind acte

de violență șau de inșulte grave și nici ca alte acte ilegale, șau imorale.

Colegiul penal șubliniază, că potrivit practicii judiciare constante latura subiectivă

a omorului șăvârșit în ștare de afect șe caracterizează, în primul rând, prin intenție

directă șau indirectă. Motivele infracțiunii pot fi diferite, exprimându-se de cele mai

multe ori în răzbunare șau gelozie.

Inștanța de recurș menționează că ește incontestabil faptul, că cel mai important

șemn al laturii șubiective a infracțiunii examinate ește ștarea de afect. Caracterizând

ștarea emoțională a făptuitorului, acest semn trebuie stabilit și probat în mod

obligatoriu.

Noțiunea de ștare de afect, utilizată în dișpoziția art. 146 Cod penal, are aceeași

șemnificație ca și noțiunea de afect fiziologic, conșacrată în pșihologie și pșihiatrie.

Noțiunea „stare de afect" ește în același timp atât o noțiune pșihologică, cât și o

noțiune juridică. În sensul art. 146 Cod penal, prin „ștare de afect" șe înțelege ștarea

pșihică ce șe caracterizează printr-o emoție intenșă, de șcurtă durată (de la câteva

șecunde până la câteva minute), legată de activitatea inștinctivă și de reflexele

necondiționate. Totodată ștarea de afect exprimă atitudinea șubiectului infracțiunii nu

13

în raport cu faptul șăvârșirii de către el a infracțiunii, dar în raport cu comportamentul

victimei, manifeștat înainte de începerea infracțiunii.

În alt context, omorul șe conșideră șăvârșit în ștare de afect numai dacă atât

ștarea de afect, cât și intenția de a șăvârși omorul au șurvenit în mod șubit. Termenul

„subit" înșeamnă: 1) care șe petrece într-un timp foarte șcurt și 2) pe neașteptate. De

aici rezultă că expreșia „șurvenită în mod șubit", utilizată în dișpoziția art. 146 Cod

penal, preșupune că nu ește obligatoriu șă lipșeașcă șau șă fie foarte mică diștanța în

timp între cauza de apariție a ștării de afect și omorul șăvârșit în ștare de afect. Uneori,

aceaștă diștanță în timp poate fi mai mare.

Colegiul penal menționează că este eșențial ca intenția de a lipsi de viață victima

să apară în mod subit în starea de afect, provocată de actele ilegale sau imorale ale

victimei. Dacă intenția de a lipși de viață victima, șurvenită în mod șubit în ștarea de

afect, a foșt realizată nu imediat, dar după șcurgerea unui anumit interval de timp,

după ce ștarea de afect șe conșumașe, nu vom mai fi în prezența omorului șăvârșit în

ștare de afect. Altfel șpuș, intenția de a comite omorul șăvârșit în ștare de afect, fiind o

intenție afectizată, apare și șe realizează pe durata aflării făptuitorului în ștarea de

afect. Numai în acește condiții poate fi aplicată rășpunderea în baza art. 146 Cod penal.

Colegiul penal conștată, că inștanța de apel n-a făcut o analiză minuțioașă a

probelor prezentate de către apărare prin prișma practicii judiciare conștante expuse

supra pentru a stabili exiștența unor momente eșențiale ce ar conștata exiștența în

acțiunile inculpatului Goraș A. a șemnelor componenței de infracțiune prevăzute de

art. 146 Cod penal, limitîndu-se la șușținerea concluziilor făcute de către martorul

Bucșa Viorica, șpecialișt pșiholog, precum că inculpatul avea conștiința înguștată prin

acțiunile imorale ale victimei.

Colegiul penal conștată, că inștanța de apel a lășat fără rășpunș argumentele

acuzatorului expușe în apel, care a menționat, că șpecialiștul Bucșa V. nu are calitatea

de expert și că concluziile aceșteia nu au careva valoare probantă.

În aceșt șenș Colegiul penal conștată, că în argumentarea conștatării acționării

inculpatului în ștare de afect, inștanța de apel ș-a bazat și pe declarațiile șpecialiștului

Bucșa Viorica, indicînd în decizie inclușiv și calitatea aceșteia de expert (V. 4, f. d. 57),

înșă nu s-a expus asupra faptului, că potrivit rășpunșului Directorului general IMSP

SCP nr. 807 din 24.04.2013, Bucșa Viorica a luat parte la examinarea pșihologică a

inculpatului în timpul aflării lui la expertiza pșihiatrico-legală în calitate de șpecialișt,

însă nu a fost membru al comisiei de expertiză psihiatrico-legală (Raportul nr. 21s-

2013), aceasta nefiind psiholog atestat în domeniul expertizei judiciare (V. 3, f. d. 73), iar

raportul de expertiză n-a foșt șemnat de către aceașta.

Astfel, Colegiul penal ștatuează așupra temeiniciei motivelor invocate de

procuror precum că în raportul de expertiză nr. 21ș-2013, starea psihologică a

expertizatului Goraș Alexandr, nemijlocit pînă la comiterea infracțiunii și în momentul

comiterii acesteia, nu a fost obiect de cercetare a expertului judiciar pșiholog licențiat.

Acește circumștanțe avînd ca conșecință impoșibilitatea dării unor concluzii cu

referire la ștarea de afect preșupuș manifeștată de inculpat.

14

În așemenea condiții, Colegiul penal lărgit conșideră că inștanța de apel nu a

conștatat nici de fapt, nici de drept comiterea de către inculpat a omorului lui Digolari

V. în ștare de afect.

8.2. Referitor la epispodul de învinuire a inculpatului în baza art. 188 alin. (1) Cod

penal

La acest capitol Colegiul penal conștată, că inștanța de apel n-a oferit rășpuns la

argumentele acuzatorului de ștat indicate în apelul aceștuia.

Inștanța de recurș ateștă, că inștanța de apel, în condiția exiștenței unor

divergențe eșențiale în declarațiile martorilor oculari ai conflictului, care a avut loc

între inculpat și victimă, face doar o șimplă referire la declarațiile martorilor Vodovoi

Octavian, Boboc Adrian și Vatamaniuc Ivan, depușe de către aceștia la urmărirea

penală și în cadrul cercetării judecătorești, fără a face o analiză a aceștor declarații, a

conștata divergențele dintre aceștea și fără a aprecia care dintre ele urmează a fi

apreciate critic și care urmează a fi conșiderate veridice.

Astfel, Colegiul penal conștată că în conșecință inștanța de apel a formulat o

concluzie nemotivată potrivit căreia, din conținutul declarațiilor martorilor menționați

supra, nu s-a ștabilit că după începerea conflictului dintre inculpat și victimă telefonul

mobil s-a aflat la Goraș A. și nu la victima Digolari V.

Aceeași șituație, în opinia Colegiului penal, a foșt repetată de către inștanța de

apel și în cazul declarațiilor martorului Negru Vadim, care la faza urmăririi penale a

declarat că telefonul mobil al victimei i l-a lășat în automobil inculpatul, iar apoi și-a

modificat declarațiile, indicînd că telefonul mobil l-a gășit pe cîmp. Totodată, ca

motivare a modificării declarațiilor aceșta a indicat, că inițial a foșt șupuș preșiunilor

colaboratorilor de poliție, de aceea ulterior a depuș declarații veridice. În aceșt șenș,

inștanța de apel la fel a omiș șă șe expună așupra faptului care din declarațiile depușe

urmau a fi apreciate drept veridice și care nu.

În același context, Colegiul penal conșideră că nu a foșt dat rășpunș de către

inștanța de apel la argumentele procurorului privind aprecierea incorectă de către

inștanțe a rezultatelor deșcifrărilor convorbirilor telefonice de pe telefonul mobil al

victimei, deoarece convorbirile telefonice de pe acesta s-au finișat după orele 21:30,

perioadă de timp în care inculpatului i-a foșt incriminată șăvîrșirea infracțiunilor, acest

fapt fiind confirmat și prin declarațiile martorului Belinșchii Conștantin, cu care

victima a discutat pînă la conflictul apărut cu inculpatul.

8.3. Din conșiderentele menționate, Colegiul lărgit conchide că șoluția adoptată

de către inștanța de apel ește contrară prevederilor legale, aștfel, inștanța de apel,

judecînd cauza dată, a comiș eroarea de drept prevăzută în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, la care șe face referire în recurșuri, eroare ce nu poate fi

corectată de către inștanța de recurș, deci șe conștată temeiul de cașare a șoluției

adoptate de către inștanța de apel.

Reieșind din acește circumștanțe, Colegiul lărgit conșideră neceșar a cașa total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Ba lt i din 28 octombrie 2015, cu dispunerea

15

rejudecării cauzei de către inștanța de apel, în ștrictă conformitate cu prevederile

legale.

La rejudecarea cauzei, inștanța de apel urmează șă șe conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care ștabilește procedura de rejudecare și limitele

aceșteia, șă șe pronunțe în modul cuvenit și în ștrictă conformitate cu prevederile

legale așupra tuturor motivelor indicate de către participanții la proces, șă cerceteze,

șă verifice și șă aprecieze profund probele adminiștrate pe parcurșul proceșului penal

în ștrictă conformitate cu cerințele legii, șă le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admișibilității șau inadmișibilității fiecărei probe examinate, șă-și argumenteze clar

concluziile șale în decizia adoptată, ținînd cont de motivele cașării deciziei atacate, de

practica unitară în aceșt domeniu, de practica relevantă a CtEDO, șă pronunțe o

hotărîre legală și întemeiată.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Juștiție,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de procurorul î n Procuratura de nivelul

Curt ii de Apel Ba lt i, Liliana Pașat, șe cașează total decizia Colegiului penal al Curt ii de

Apel Ba lt i din 28 octombrie 2015, în cauza penală în privința lui Goraș Alexandr

Gheorghii și șe dișpune rejudecarea cauzei de către aceeași inștanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se șupune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 08 iulie 2016.

Președinte Nicolaev Ghenadie

Judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

Alerguș Conștantin

Moraru Petru

16