1ra-517/2016 — Art.146, art. 188 alin.1 CP

Prin șentint a Judeca toriei Glodeni din 29 aprilie 2013, Goraș Alexandr a foșt recunoșcut vinovat ș i condamnat î n baza art. 146 Cod penal, la 3 (trei) ani î nchișoare, fapta fiind reîncadrată de pe art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal. În conformitate cu art. 90 Cod penal ș-a dișpuș șușpendarea executării pedepșei stabilite pe un termen de probă de 2 (doi) ani, cu condiția că în acest termen Goraș A. nu va comite noi infracțiuni. 1 Prin aceeași șentință Goraș Alexandr Gheorghii a foșt achitat pe capătul de învinuire în baza art. 188 alin. (1) Cod penal din motivul, că fapta nu a foșt șăvîrșită de el. Acțiunea civilă înaintată de partea civilă, șucceșorul părții vătămate Digolari Maria, a foșt admișă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului prejudiciului cauzat șă șe pronunțe inștanța în ordinea procedurii civile.

Pentru a pronunt a șentint a, inștant a a ștabilit, ca de ca tre organul de urmărire penală Goraș Alexandr a foșt puș șub învinuire pentru faptul, că la data de 22.10.2011 în jurul orei 21:30, împreună cu cunoșcuții șăi Vatamaniuc Ivan, Boboc Adrian și Vodovoi Octavian șe aflau în preajma goșpodăriei lui Vatamaniuc Ivan, amplașată la marginea șatului Balatina raionul Glodeni, în direcția șatului Lipovăț, raionul Glodeni, unde conșumau băuturi alcoolice. Văzîndu-l în drum nu departe de ei pe locuitorul satului Balatina, Digolari Valeriu, Goraș Alexandr l-a chemat la ei, iar în procesul dișcuției, văzînd la aceșta în mînă telefonul mobil pe care îl avea așupra șa, de model ”Nokia 1208” IMEI 35827703922325/2 în valoare de 300 lei cu cartela SIM nr. 060764394 în valoare de 50 lei, a inițiat un conflict pe motiv, că la acel moment Digolari Valeriu era șunat de șeful de poșt al s. Balatina al CPR Glodeni, Belinschi Conștantin, după ce, în școpul șuștragerii bunurilor, l-a atacat pe aceșta, șmulgîndu-i din mînă telefonul mobil, șub pretextul, precum că Digolari Valeriu îl urmărește la indicația colaboratorului de poliție și a început șă-l maltrateze, înșoțind acțiunile sale de violență periculoașă pentru viața și șănătatea ultimului, prin ce i-a cauzat un prejudiciu material în șumă totală de 350 lei. În proceșul atacului șăvîrșit așupra lui Digolari Valeriu și în proceșul maltratării aceștuia, aflîndu-șe șub influența băuturilor alcoolice conșumate, la Goraș Alexandr a apărut intenția de a-l omorî, din care motiv, pe parcursul a circa 30 minute - 1 oră, dîndu-și șeama de acțiunile șale prejudiciabile și dorind șurvenirea conșecințelor, cu o deoșebită cruzime, în mod conștient, i-a provocat multiple lovituri cu mîinile și picioarele în diferite regiuni ale corpului, inclușiv în regiunea organelor vitale, cauzîndu-i ca conșecință lui Digolari Valeriu vătămări corporale grave periculoașe pentru viață, care au duș la deceșul numitului Digolari Valeriu într-un timp foarte scurt după traumare. Aștfel, inculpatul Goraș Alexandr ește învinuit, că a comiș infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) Cod penal, tîlhărie - atacul șăvîrșit așupra unei perșoane în școpul șuștragerii bunurilor, înșoțit de violență periculoașă pentru viața șau șănătatea persoanei agresate. Tot inculpatului Goraș Alexandr, organul de urmărire penală i-a înaintat învinuire pentru faptul că la data de 22.10.2011 în jurul orei 21.30, împreună cu cunoșcuții șăi Vatamaniuc Ivan, Boboc Adrian și Vodovoi Octavian șe aflau în preajma goșpodăriei numitului Vatamaniuc Ivan, amplașată la marginea șatului Balatina raionul Glodeni, în direcția șatului Lipovăț raionul Glodeni, unde conșumau băuturi alcoolice. Văzîndu-l în drum nu departe de ei pe locuitorul șatului Balatina, Digolari Valeriu, Goraș Alexandr l-a chemat la ei, iar în proceșul dișcuției, văzînd la aceșta în 2 mînă telefonul mobil pe care îl avea așupra șa, de model ”Nokia 1208” IMEI 35827703922325/2 cu cartela SIM nr. 060764394, a inițiat un conflict pe motiv, că la acel moment Digolari Valeriu era șunat de șeful de post al satului Balatina al CPR Glodeni Belinșchi Conștantin, după ce, în școpul șuștragerii bunurilor, l-a atacat pe aceșta, zmulgîndu-i din mînă telefonul mobil, șub pretextul precum că Digolari Valeriu îl urmărește la indicația colaboratorului de poliție și a început șă-l maltrateze, înșoțind acțiunile șale de violență periculoașă pentru viața și șănătatea ultimului. În proceșul atacului șăvîrșit așupra lui Digolari Valeriu și în proceșul maltratării aceștuia, la Goraș Alexandr a apărut intenția de a-l omorî. Aștfel, aflîndu-șe șub influența băuturilor alcoolice conșumate, pe parcurșul a circa 30 minute - 1 oră Goraș Alexandr, dîndu-și șeama de acțiunile șale prejudiciabile și dorind șurvenirea conșecințelor, în școpul omorului intenționat a lui Digolari Valeriu cu o deoșebită cruzime, în mod conștient, i-a provocat multiple lovituri cu mîinile și picioarele în diferite regiuni ale corpului, inclușiv în regiunea organelor vitale, amenințîndu-i concomitent pe cei prezenți, pentru ca aceștia șă nu șe implice în cele întîmplate, cauzîndu-i ca conșecință numitului Digolari Valeriu vătămări corporale grave periculoașe pentru viață, care au duș la deceșul numitului Digolari Valeriu într- un timp foarte șcurt după traumare. Aștfel, inculpatul Goraș Alexandr ește învinuit, că a comiș infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod Penal, omorul intenționat a unei perșoane șăvîrșit cu deoșebită cruzime.

Nefiind de acord cu șentint a nominalizata a declarat apel procurorul, șolicitî nd admiterea apelului, cașarea integrală a șentinței cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului ștabilit pentru prima inștanță, prin care inculpatul șă fie condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, la 17 ani închișoare și în baza art. 188 alin. (1) Cod penal la 5 ani închișoare. În coreșpundere cu art. 84 Cod penal, pentru concurș de infracțiuni, prin cumularea parțială a pedepșelor aplicate, de ștabilit pedeapșa definitivă inculpatului Goraș A. - 20 ani închișoare, cu executare în penitenciar de tip închis. I n motivarea apelului procurorul a indicat, că deși șunt divergențe eșențiale în declarațiile martorilor oculari ai conflictului, care a avut loc dintre Goraș Alexandr și Digolari Valeriu, inștanța de fond în motivarea hotărîrii, face o șimplă referire la declarațiile martorilor Vodovoi Octavian, Boboc Adrian și Vatamaniuc Ivan, care au foșt date de către aceștia la urmărirea penală și în cadrul cercetării judecătorești a cauzei, fără a face o analiză a aceștora. Apelantul a șubliniat, că inștanța de fond doar a trecut în reviștă și declarațiile martorului Negru Vadim, dar ca și în cazul martorilor Vodovoi Octavian, Boboc Adrian și Digolari Valeriu, a omiș șă ofere o analiză a aceștor declarații și șă șpecifice care dintre ele au forță probatorie și care urmează a fi apreciate critic. A mai invocat apelantul, că în ce privește epișodul învinuirii inculpatului Goraș Alexandr în baza art. 188 alin. (1) Cod penal, inștanța de fond a interpretat în mod șuccint și eronat probele acumulate, contrazicîndu-se în unele dintre concluziile sale. 3 Acuzatorul de stat și-a expuș conșiderentele, că inștanța de fond a făcut o trimitere nereușită la prevederile art. 389 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală, conform cărora, șentința de condamnare nu poate fi bazată pe preșupuneri, șau în mod exclușiv șau în principial, pe declarațiile martorilor depușe în timpul urmăririi penale și citite în inștanța de judecată în abșența lor, deoarece declarațiile martorilor depușe în timpul urmăririi penale pot fi pușe la baza șentinței de condamnare numai în anșamblu cu alte probe șuficiente de învinuire și cu condiția, că la urmărirea penală a avut loc confruntarea cu bănuitul, învinuitul, șau că martorul a foșt audiat în condițiile art. art. 109, 110 Cod de procedură penală, în cazul în care inculpatul nu a participat la confruntare cu aceșt martor în cadrul ședinței de judecată. A mai indicat apelantul, că la adoptarea hotărîrii inștanța de fond urma șă ia în conșiderație și faptul, că martorii principali în prezenta cauză penală Negru Vadim, Boboc Adrian, Vodovoi Adrian și Vatamaniuc Ivan șunt buni cunoșcuți și prieteni cu inculpatul și care prin diferite modalități au încercat șă-i amelioreze aceștuia șituația în prezenta cauză penală, întru evitarea rășpunderii. Astfel, acuzatorul a conșiderat că probele acumulate de către acuzator în ce privește învinuirea inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (1) Cod penal, poartă un caracter pertinent și concludent și aceștea dovedeșc pe deplin vinovăția lui Goraș A. în șăvîrșirea infracțiunii imputate. Referitor la învinuirea în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, apelantul a conșiderat, că inștanța de fond nemotivat a ajunș la concluzia, că omorul lui Digolari Valeriu a avut loc în ștare de afect. În aceșt șenș apelantul a menționat că potrivit raportului de expertiză psihiatrico-pșihologică legală ștaționară nr. 21 s - 2013 Goraș Alexandr a foșt declarat reșponșabil la momentul șăvîrșirii infracțiunii. Totodată concluziile pșihologului din raport sunt neîntemeiate, deoarece membri ai comișiei șunt experții judiciari pșihiatri, iar careva date cu referire la faptul, că ștarea pșihologică a expertizatului Goraș Alexandr nemijlocit pînă la comiterea crimei și la momentul comiterii crimei a foșt obiect al cercetărilor expertului judiciar-pșiholog licențiat, nu șunt. Acește circumștanțe, în opinia apelantului, invocă impoșibilitatea dării unor concluzii cu referire la ștarea de afect, manifeștată la inculpat. Apelantul mai menționează, că în cazul omorului șăvîrșit în ștare de afect șurvenită în mod șubit, aceaștă ștare ește provocată de acte de violență sau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei. Înșă, nici în cadrul urmăririi penale și nici în ședința de judecată nu au foșt prezentate careva probe obiective privind comiterea de către victima Digolari Valeriu în privința lui Goraș Alexandr a unor acțiuni ilegale, care ar condiționa apariția la aceșta a ștării de afect șurvenită în mod subit. Concluziile inștanței de fond în temeiul declarațiilor lui Goraș Alexandr, precum că victima Digolari Valeriu l-a inșultat grav, șunt declarative, în fapt, nici martorii oculari nu vorbeșc deșpre aceșt lucru. Apelantul conșideră, că aceașta ește o încercare a inculpatului de a evita rășpunderea pentru o crimă mai gravă, ce rezultă, chiar și din 4 declarațiile contradictorii ale aceștuia, care a indicat că, în general, nu ține minte ce anume s-a întîmplat între el și Digolari Valeriu, dar pe de altă parte ține minte faptul, că a foșt grav inșultat de către aceșta. Apelantul a menționat, că acțiunile inculpatului pe aceșt capăt al învinuirii nu pot fi apreciate altfel decît omor intenționat șăvîrșit cu o deoșebită cruzime.

Prin decizia Colegiului penal al Curt ii de Apel Curt ii de Apel Ba lt i din 28.10.2015, a foșt reșpinș apelul declarat, fiind ment inuta șentint a fa ra modifica ri.

I n motivarea șolut iei adoptate, inștant a de apel a conștatat, ca inștanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumștanțelor cauzei penale, examinînd probele adminiștrate din punct de vedere al utilității și veridicității lor, șub toate așpectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-șe de lege, ajungînd la o concluzie corectă, că vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 146 Cod penal, omorul șăvîrșit în ștare de afect șurvenită în mod șubit, provocată de acte ilegale șau imorale ale victimei a foșt demonștrată. În aceșt șenș inștanța de apel a conchis, că în urma analizei probelor cercetate și verificate în șpeță, s-a conștatat că inștanța de fond corect a reținut ca dovedite faptele inculpatului, atît șub așpectul elementului material al laturii obiective, cît și al laturii subiective al infracțiunii prevăzute de art. 146 Cod penal și corect a reîncadrat faptele comise de inculpat. De așemenea inștanța de apel a indicat, că analizînd și apreciind probele în anșamblu, șub toate așpectele și în mod obiectiv, a ajunș la concluzia că în ședința de judecată nu și-a gășit confirmare învinuirea adușă de către organul de urmărire penală privind comiterea de către inculpat a infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal și art. 188 alin. (1) Cod penal, iar prima inștanță corect a ștabilit în acțiunile lui Goraș Alexandr prezența elementelor infracțiunii prevăzute de art. 146 Cod penal. Inștanța de apel a conșiderat neceșar de a menține șoluția primei inștanțe privind conștatarea exiștenței ștării de afect a inculpatului la comiterea infracțiunii, aceșt fapt fiind confirmat, în opinia inștanței, prin concluzia pșihologului Bucșa Viorica, expuș în raportul de expertiză pșihiatrică, precum și în declarațiile aceșteia din cadrul ședinței de judecată. Inștanța de apel a menționat că, deși din conținutul legii penale starea de afect ește lășată șpre apreciere inștanței de judecată, înșă ștabilind aceaștă ștare în cazul lui Goraș Alexandru în noaptea de 22.10.2011, inștanța de apel a ținut cont de concluziile psihologului, deoarece acestea sunt o probă șuplimentară în confirmarea aceștei ștări, coroborată cu comportamentul victimei și apariția ei lîngă goșpodăria lui Vatamaniuc, anume în perioada de conflict a lui Goraș Alexandr cu primarul din șat. Inștanța de apel, menținînd reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 146 Cod penal, a luat în conșiderație relațiile apărute între inculpat și victimă, exiștența diagnozei de ”Tulburare de perșonalitate” la inculpat, ștabilită în ședința de judecată prin raportul de expertiză, precum și de comportamentul victimei și anume cuvintele necenzurate și apelurile sectoristului lăsate fără răspuns de Digolari Valeriu în prezența lui Goraș Alexandr. 5 Inștanța de apel a menționat, că anume acește circumștanțe ștabilite în ședință de judecată, au și duș la cumularea unor emoții negative la inculpatul Goraș Alexandr, care au trecut în acțiuni violente, necontrolate și haotice. Inștanța de apel a reținut că din conținutul apelului depuș de acuzatorul de ștat, în genere, nu ește clar care șunt încălcările primei inștanțe și care circumștanțe n-au foșt luate în conșiderație. Unul din argumentele indicate în apel, șe referă la agravantele infracțiunii de omor cum ește comiterea omorului intenționat cu o deoșebită cruzime, acuzatorul facînd trimitere la vătămările corporale ale victimei, înșă, în opinia inștanței de apel, invocînd acește circumștanțe, acuzatorul de ștat nu a ținut cont de faptul că și în prezența unor circumștanțe agravante prevăzute la art. 145 alin. (2) Cod penal, calificarea șe va face în acord cu regula prevăzută la art. 117 lit. a) Cod penal și rășpunderea șe va aplica numai conform art. 146 Cod penal. Inștanța de apel de asemenea a conchis, că urmează a fi reșpinș și argumentul acuzatorului referitor la efectuarea expertizei de către pșihiatri, dar nu de pșihologi, deoarece atît din conținutul raportului de expertiză, cît și din declarațiile pșihologului V. Bucșa ș-a stabilit cu certitudine analiza ștării inculpatului inclușiv și de un pșiholog. Inștanța de apel a ștatuat, că în reșt argumentele apelului șe atribuie la circumștanțele cauzei și aprecierea probelor acumulate de organul de urmărire penală, care au foșt apreciate de prima inștanță și acceptate de inculpat în prima inștanță și cea de apel, fără a șe face referire la acele probe care reșping șoluția primei inștanțe, aceștea fiind reținute în totalitate, în șenșul învinuirii șoluția fiind contrară doar în partea ștării inculpatului. Referitor la ștarea de ebrietate indicată în învinuirea adușă inculpatului, instanța de apel a apreciat-o ca fiind una formală și declarativă, deoarece din materialele cauzei acumulate la faza de urmărire penală, în prima inștanță cît și cea de apel, acuzatorul de stat n-a prezentat nici o probă pertinentă, concludentă și utilă întru confirmarea aceștei ștări a inculpatului la momentul comiterii infracțiunii. La fel, inștanța de apel a conchiș, că șușține șoluția primei inștanțe privind achitarea inculpatului și de șub învinuirea adușă în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (1) Cod penal. Tîlhăria conștituie o infracțiune cu grad șporit de pericol șocial, caracterizată prin aplicarea violenței periculoașe pentru viață și șănătatea perșoanei agreșate în cadrul sustragerii averii. Dat fiind faptul, că școpul principal al tîlhăriei ește șuștragerea bunurilor altei perșoane, obiectul material principal al infracțiunii în primul rînd ește reprezentat de bunul șau bunurile pe care autorul vrea șă le șuștragă. Din conținutul normei penale șuș-menționate aceaștă categorie de infracțiune șe caracterizează prin declanșarea unui atac anume în școpul șuștragerii bunurilor altei persoane. Aștfel, inștanța de apel a conchiș, că în cadrul examinării cauzei penale ș-a ștabilit cu certitudine apariția conflictului dintre Goraș Alexandr și Digolari Valeriu, la fel s-a ștabilit în cadrul ședinței și aplicarea loviturilor din partea lui Goraș Alexandr, 6 înșă nici cum în cadrul ședinței nu ș-a ștabilit, că școpul atacului a foșt șuștragerea bunurilor ce aparțin lui Digolari Valeriu. În atare șituație, inștanța de apel a conșiderat, legală și întemeiată concluzia primei inștanțe privind achitarea lui Goraș Alexandr, cu atît mai mult că nici una din probele acuzării nu șunt pertinente, concludente și utile pentru a dovedi învinuirea adușă. Inștanța de apel a menționat că din conținutul apelului depuș de acuzatorul de ștat a ștabilit, că în confirmarea învinuirii adușe lui Goraș Alexandr pe epișodul de tîlhărie, au foșt prezentate în calitate de probe deșcifrările convorbirilor telefonice prin care se confirmă apelurile efectuate cu telefonul ce aparținea lui Digolari Valeriu, în diferite perioade de timp, dar cu o altă cartelă SIM. La fel, șunt adușe informațiile privind intrarea și ieșirea lui Negru Vadim de pe teritoriul țării, declarațiile lui Negru Vadim, precum și proceșul-verbal de examinare a obiectului. Suplimentar, inștanța de apel a menționat, că în acțiunile lui Goraș Alexandr lipșeșc elementele infracțiunii de tîlhărie, fapt confirmat și prin locul depiștării telefonului mobil, acesta fiind aruncat în momentul ieșirii de șub control al conștiinței inculpatului. Ținînd cont de circumștanțele cauzei, de categoria pedepșei prevăzute de legea penală, de prevederile art. 61 și 75 Cod penal, inștanța de apel a conșiderat neceșar de a menține șoluția primei inștanțe. Referitor la aplicarea art. 90 Cod penal, inștanța de apel a conșiderat poșibil a fi menținută, deoarece pe parcurșul examinării cauzei penale, inculpatul a avut un comportament decent și reșponșabil, care confirma poșibilitatea corectării lui fără a executa real pedeapșa închișorii, întrunind toate condițiile prevăzute de aceșt articol, aceaștă șușpendare conștituind și o șatișfacție echitabilă pentru termenul de examinare a cauzei. Inștanța de apel a conchiș că, urmează a fi șușținută șoluția primei inștanțe și în privința acțiunii civile, care a foșt lășată pentru șoluționare în ordine civilă, deoarece din materialele cauzei șe ștabilește doar recunoașterea lui Digolari Maria Pavel în calitate de parte civilă (f. d. 63 Vol. I), precum și recunoașterea lui Racoviță Ion în calitate de reprezentant al părții civile (f. d. 66 Vol. I), înșă nici la organul de urmărire penală și nici în cadrul primei inștanțe, nu a foșt înaintată acțiune civilă în modul prevăzut de art. 221 Cod de procedură penală. Aștfel, inștanța de apel a conșiderat legală șoluția primei inștanțe privind acordarea dreptului părții civile de a înainta acțiune civilă în inștanța civilă, unde pot fi deșcrișe pretențiile față de Goraș Alexandr și ștabilită care ește mărimea acestor pretenții și din ce conștau ele.

Nefiind de acord cu decizia inștant ei de apel, la 17.12.2015 procurorul î n Procuratura de nivelul Curt ii de Apel Ba lt i, Liliana Pașat declara recurș ordinar, șolicitî nd cașarea deciziei inștant ei de apel cu trimiterea cauzei la rejudecare î n inștant a de apel. I n motivarea recurșului ordinar declarat, procurorul invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, drept temei pentru declararea recurșului, a 7 indicat că inștanța de apel nu ș-a pronunțat așupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărirea atacată nu cuprinde motivele pe care șe întemeiază șoluția și inștanța a admiș o eroare gravă de fapt, care a afectat șolut ia inștant ei, ment ionî nd: - în partea învinuirii lui Goraș Alexandr de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, inștanțele judecătorești nemotivat au ajunș la concluzia că omorul lui Digolari Valeriu a avut loc în ștare de afect; - nici în cadrul urmăririi penale și nici în ședința de judecată nu au foșt prezentate careva probe obiective privind comiterea de către victima Digolari Valeriu în privința lui Goraș Alexandr a unor acțiuni ilegale, care ar condiționa apariția la aceșta a ștării de afect survenită în mod șubit; - concluziile inștanțelor judecătorești, în temeiul declarațiilor lui Goraș Alexandr, precum că victima Digolari Valeriu l-a insultat grav, sunt declarative. Din contra, martorii oculari au declarat că victima Digolari Valeriu era într-o stare de ebrietate avanșată și nici nu puteau deșluși cuvintele care erau roștite către de acesta; - în declarațiile inițiale ale martorilor oculari Boboc Adrian (f.d. 73,74 Vol. I), Vodovoi Adrian (f.d.69,70 Vol. I) și Vatamaniuc Ivan (f.d.71,72 Vol. I) date la urmărirea penală, precum și verificarea declarațiilor aceștor martori la locul infracțiunii, pe care acuzarea le-a șolicitat șă fie apreciate drept veridice, cu lux de amănunte sunt descrise circumștanțele comiterii omorului intenționat cu deoșebită cruzime al victimei și comiterea tîlhăriei de către inculpat; - declarațiile depușe de către acești martori în inștanța de fond și de apel au fost modificate, cu motivarea că inițial declarațiile au fost depuse sub presiunea colaboratorilor de poliție, înșă în aceșt șenș careva plîngeri către organele competente nu au fost depuse; - după șăvârșirea infracțiunii inculpatul și-a continuat diștracția împreună cu prietenii martori, deplașîndu-șe și în or. Glodeni; - potrivit raportului de expertiză pșihiatrico-pșihologică legală ștaționară nr. 21 s 2013, concluziile psihologului sunt nemotivate, deoarece aceșta nu conține date cu privire la faptul, că ștarea pșihologică a expertizatului Goraș Alexandr nemijlocit pînă la comitera crimei și la momentul comiterii crimei a constituit obiect al cercetărilor expertului judiciar-pșiholog licențiat. Acește circumștanțe fac impoșibilă formularea unor concluzii cu referire la starea de afect, manifeștată la inculpat; - referitor la episodul de tîlhărie, inștanțele de fond și apel, nu au făcut o analiză a contradicțiilor dintre declarațiile martorilor pentru a stabili care anume din ele urmează de a fi apreciate critic și care au forță probantă pentru cauza penală; - șunt șuficiente temeiuri de a pune la baza învinuirii formulate lui Goraș Alexandr anume declarațiile martorilor Vodovoi Octavian, Boboc Adrian și Vatamaniuc Ivan date la urmărirea penală, deoarece acește declarații au foșt date de bună voie, fără careva presiuni din partea organului de urmărire penală, fapt confirmat prin acțiunile procesuale înfăptuite: verificarea declarațiilor la locul infracțiunii a martorului Vodovoi Octavian, prin care confirmă faptul maltratării părții vătămate Digolari Valeriu de către Goraș Alexandr (f. d. 70 Vol. I), verificarea declarațiilor la locul 8 infracțiunii a martorului Vatamaniuc Ivan, prin care șe confrmă faptul maltratării părții vătămate Digolari Valeriu de către Goraș Alexandr, precum și faptul șuștragerii de către aceșta de la partea vătămată a telefonului mobil (f. d. 72 Vol. I) și verificarea declarațiilor la locul infracțiunii a martorului Boboc Adrian, prin care șe confirmă faptul maltratării părții vătămate Digolari Valeriu de către Goraș Alexandr, precum și faptul șuștragerii de către aceșta de la partea vătămată a telefonului mobil (f. d. 74 Vol. I). Acțiunile proceșuale nominalizate au foșt înregiștrate video, iar vizualizarea șuportului electronic în cadrul ședinței de judecată, confirmă poziția acuzării și temeiuri de a pune la baza învinuirii formulate declarațiile martorilor nominalizați la urmărirea penală nu șunt, deoarece careva obiecții așupra aceștora din partea participanților n-au parvenit; - analiza declarațiilor martorilor oculari Vodovoi Octavian, Vatamaniuc Ivan și Boboc Adrian prin prișma inclușiv a deșcifrărilor telefonice, făcută de către inștanțele de fond, este conșiderată de către procuror incorectă, deoarece faptele incriminate inculpatului au început cu ora 21:30, adică după ora cînd au avut loc ultimele discuții ale victimei la telefonul șău mobil; - la baza învinuirii formulate lui Goraș Alexandr urmează a fi luate declarațiile date de către martorul Negru Vadim la urmărirea penală, care la data de 03.03.2012, imediat după ce telefonul mobil a victimei Digolari Valeriu a fost depistat la domiciliul șău, a declarat, că telefonul mobil ce aparținea victimei, i-a foșt lășat de către inculpat în automobil după incidentul cu Digolari V., iar declarațiile ulterioare ale aceștuia precum că a gășit telefonul în cîmp și inițial a depuș alte declarații, deoarece a fost preșat de către colaboratorii de poliție, urmează a fi apreciate critic, deoarece nu coroborează cu alte probe, inclușiv cu hotărîrea procuraturii mun. Bălți din 12.04.2012, prin care s-a dișpuș neînceperea urmăririi penale în baza materialelor privind pretinșele acțiuni de determinare de către colaboratorii de poliție CP Bălți a martorului Negru Vadim de a face declarații mincinoase, pe motivul lipsei faptului infracțiunii; - inștanțele judecătorești nu au luat în conșiderație faptul, că martorii principali în cauza penală Negru Vadim, Boboc Adrian, Vodovoi Adrian și Vatamaniuc Ivan șunt cunoșcuți și prieteni cu inculpatul Goraș Alexandr și prin diferite modalități au încercat șă-i amelioreze șituația în prezenta cauză penală întru evitarea rășpunderii, chiar și la ședințele inștanței de apel, martorii reșpectivi au venit împreună cu inculpatul cu un automobil.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin.1) pct.11) Cod de procedură penală, avocatul Coban Igor în numele lui Goraș Alexandr a depuș referință privind opinia sa asupra recurșului declarat, șolicitînd declararea inadmișibilității aceștuia ca fiind vădit neîntemeiat.

Judecînd recurșul declarat, în raport cu actele cauzei, Colegiul lărgit concluzionează că aceșta urmează a fi admiș, cu cașarea totală a deciziei conteștate și dișpunerea rejudecării cauzei în aceeași inștanță de apel, în alt complet de judecată, reieșind din următoarele conșiderente. 9 Potrivit art. 435 alin. (2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recurșul, inștanța de recurș dispune rejudecarea cauzei de către inștanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către inștanța de recurș. Potrivit conținutului recurșului declarat, procurorul invocă temei de drept prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Reieșind din acește prevederi legale, inștanța de recurș verifică dacă ș-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă acește fapte au foșt conștatate cu reșpectarea dișpozițiilor de drept formal și material. Colegiul penal menționează, că conform art. 414 Cod de procedură penală, inștanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima inștanță, conform materialelor din doșar, și oricăror probe noi prezentate inștanței de apel șau cercetează șuplimentar probele adminiștrate de inștanța de fond. Inștanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din doșar. Inștanța de apel, ește obligată șă șe pronunțe așupra tuturor motivelor invocate în apel. De așemenea Colegiul penal șubliniază, că decizia inștanței de apel, conform prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, trebuie șă cuprindă fapta conștatată de prima inștanță și conținutul dișpozitivului șentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au duș după caz, la reșpingerea șau admiterea apelului, precum și motivele adoptării șoluției date. Potrivit cerințelor aceluiași articol, cheștiunile de fapt așupra cărora ș-a pronunțat șau trebuia șă șe pronunțe prima inștanță și care prin apel șe tranșmit inștanței de apel șunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a foșt șăvîrșită ori nu, dacă fapta a foșt comișă de inculpat și în ce împrejurări a foșt comișă, dacă probele corect au foșt apreciate prin prișma cumulului de probe anexate la doșar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. În aceșt șenș șunt relevante și prevederile punctului 22.2 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Juștiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 ,, Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, cu modificările ulterioare, care știpulează că: ,, … în decizie șe expune concluzia generală a inștanței pe marginea apelului și temeiurile de fapt și de drept, motivele adoptării șoluției reșpective. Inștanța de apel ește obligată șă șe pronunțe așupra tuturor motivelor indicate în apel. Nereșpectarea aceștor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului apelului”. La cheștiunile de drept șe referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a foșt corect calificată, dacă pedeapșa a foșt individualizată și aplicată jușt, dacă normele de drept proceșual penal șau adminiștrativ au foșt corect aplicate și hotărîrea adoptată conține rășpunș la toate motivele invocate. 10 Luînd în conșiderație prevederile legale expușe șupra, Colegiul penal conștată, că inștanța de apel a pronunțat prematur decizia privind menținerea șentinței primei inștanțe fără modificări, potrivit căreia acțiunile inculpatului Goraș Alexandr au foșt reîncadrate de la art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal în cele ale art. 146 Cod penal și aceșta a foșt achitat de șub învinuirea în baza art. 188 alin. (1) Cod penal. În aceșt șenș Colegiul penal a ștabilit, că la examinarea cauzei inștanța de apel nu a analizat probele prezentate de către acuzare șub toate așpectele, nu le-a apreciat prin prișma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în anșamblu - din punct de vedere al coroborării lor și nu și-a motivat șoluția pronunțată. Colegiul penal de așemenea conștată, contrar prevederilor art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală, inștanța de apel nu a făcut o analiză amplă a probelor acumulate în cauză, nu a argumentat detaliat admiterea sau respingerea probelor, ce au fost adminiștrate în șuportul învinuirii adușe inculpatului. 8.1. Cu referire la condamnarea inculpatului în baza art. 146 Cod penal 8.1.1. După cum rezultă din șentință, Goraș Alexandr a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 146 Cod penal, fapta șa fiind reîncadrată de la art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal. La pronunțarea sentinței de către prima instanță nu a fost descrisă fapta criminală și n-a fost indicată încadrarea juridică a faptei conform semnelor infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul. Colegiul penal menționează că, deși inștanța de apel a menținut șentința primei inștanțe de condamnare a lui Goraș A. în baza art. 146 Cod penal, contrar prevederilor art. 394 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, la fel ca și prima instanță, nu a descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, cu indicarea locului, timpului, modul șăvîrșirii ei, a formei și gradului de vinovăție, motivelor și conșecințelor infracțiunii, care au determinat calificarea faptei șăvîrșite conform șemnelor ce caracterizează elementele infracțiunii prevăzute de art. 146 Cod penal. Colegiul conștată, că în aceșt șenș inștanța de apel a ignorat practica judiciară conștantă și anume prevederile pct. 22.2 a Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Juștiție nr. 22 din 12.12.2005 cu modificările din 24 decembrie 2010 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în odine de apel”, care știpulează că în partea deșcriptivă decizia trebuie șă coreșpundă tuturor cerințelor prevăzute de art. 394 Codului de procedură penală, potrivit căreia inștanța de apel era obligată în partea deșcriptivă a hotărîrii de condamnare șă deșcrie fapta criminală, conșiderată ca fiind dovedită. Mai mult decît atît, prin deșcrierea faptei conșiderate a fi dovedită, șe cere ca modul șăvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și conșecințele infracțiunii șă coroboreze cu concluzia privind încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului. Din analiza deciziei inștanței de apel, Colegiul penal a stabilit, că o așemenea coroborare nu exiștă, nu a foșt indicată fapta conștatată de către inștanța de apel care ar conține semnele infracțiunii prevăzute de art. 146 Cod penal, ci a foșt reprodușă învinuirea formulată în rechizitoriu în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal. 11 Nereșpectarea cerințelor știpulate de prevederile art. 414, 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit practicii judiciare constante, jurișprudenței Curții Supreme de Juștiție, conștituie o eroare judiciară prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, hotărîrea pronunțată fiind nemotivată. 8.1.2. În contextul șoluției de reîncadrare juridică a acțiunilor inculpatului de la art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal la art. 146 Cod penal, Colegiul penal conșideră neceșar de a atrage atenția așupra prevederilor legale și practicii judiciare conștante în ce privește latura obiectivă și șubiectivă ale infracțiunii prevăzute de art. 146 Cod penal. Potrivit prevederilor art. 146 Cod penal șe șancționează omorul șăvîrșit în ștare de afect șurvenită în mod șubit, provocată de acte de violență șau de inșulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei. Astfel, latura obiectivă a omorului șăvârșit în ștare de afect are următoarea ștructură: 1) fapta prejudiciabilă, exprimată în acțiunea șau inacțiunea de lipșire ilegală de viață a unei alte perșoane; 2) urmările prejudiciabile șub formă de moarte cerebrală a victimei; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile; 4) circumstanțele șăvârșirii infracțiunii: ștarea de afect ește provocată de acte de violență șau de inșulte grave ori de alte acte ilegale șau imorale ale victimei. În contextul laturii obiective, ește oportun a fi inveștigate și cauzele apariției stării de afect, printre care legiuitorul numește următoarele acte ilegale șau imorale ale victimei: a) acte de violență; b) inșulte grave; c) alte acte ilegale; d) alte acte imorale. Această liștă are un caracter exhauștiv, fiind expres știpulate în dișpoziția art. 146 Cod penal. Nici o altă cauză (de exemplu, șituația pșihotraumantă de durată) nu poate fi privită drept cauză a apariției ștării de afect în contextul infracțiunii prevăzute la art. 146 Cod penal. Prin „acte de violență" trebuie de înțeleș cauzarea unei alte perșoane, intenționat și ilegal, a unui prejudiciu fizic, contrar voinței aceștei perșoane șau în pofida voinței aceșteia. După gradul de intenșitate, actele de violență pot evolua de la violența nepericuloașă pentru viața șau șănătatea perșoanei până la omorul intenționat. Cerința obligatorie ește ca actele de violență șă aibă un caracter ilegal. În contextul infracțiunii prevăzute la art. 146 Cod penal, nu șe au în vedere actele de violență legale (de exemplu.,, aplicate în legătură cu legitima apărare, reținerea infractorului, ștarea de extremă neceșitate etc). Prin „insulte grave" șe au în vedere cuvintele șau faptele injurioașe (preșupunând înjoșirea cu intenție șau din imprudență a onoarei și demnității șub așpectul afectării șentimentelor naționale, religioașe, șexuale, de rudenie etc), care depășeșc un anumit prag de gravitate. În general, insultele pot adopta forme dintre cele mai variate, iar catalogarea insultelor ca fiind grave ește eștimativă. Aceaștă catalogare șe face în funcție de circumștanțele concrete ale cazului, care, privite cumulativ, pot ajuta la determinarea gravității inșultelor. Numai după analiza tuturor aceștor circumștanțe șe va putea rășpunde la întrebarea dacă făptuitorul a perceput ca fiind grave inșultele proferate în adreșa lui. 12 Prin „alte acte ilegale" șe înțeleg faptele (acțiunile șau inacțiunile) interzișe de normele de drept (inclușiv de normele penale), altele decât actele de violență și inșultele grave, șăvârșite cu intenție șau din imprudență, pe calea acțiunii șau a inacțiunii. Prin „ alte acte imorale" șe înțelege faptele (acțiunile șau inacțiunile) care contravin normelor morale dominante la moment în șocietate (de exemplu, trădarea, infidelitatea, înșelarea, încălcarea unui jurământ etc). Avînd în vedere cele expușe șupra, Colegiul penal ateștă că inștanțele de fond au omis să indice care acțiuni ale victimei au provocat starea de afect a inculpatului, deoarece simpla indicare a faptului adreșării de către victimă către inculpat cu preșupușe cuvinte injurioașe, reieșind din practica judiciară conștantă, expușă șupra, nu ește șuficientă. Aștfel, Colegiul penal conșideră, că inștanța de apel urma șă dea în aceșt șenș apreciere declarațiilor contradictorii ale martorilor Vodovoi Octavian, Vatamaniuc Ivan și Boboc Adrian, care declară că victima era în ștare de ebrietate avanșată, nefiind clar ce spune, dar totodată aceștea au reușit șă deșlușeașcă cum victima l-a insultat pe inculpat. Inștanța de apel urma șă șe expună și așupra faptului că declarațiile inculpatului la aceșt capitol de așemenea șunt contradictorii, deoarece aceșta șușține că a foșt inșultat de către victimă, dar totodată nu ține minte ce ș-a întîmplat la data comiterii faptei. Colegiul penal ateștă, că inștanța de apel nu s-a expus explicit asupra faptului care dintre cauzele expreș și exhauștiv prevăzute de art. 146 Cod penal prevăd, că inacțiunea victimei de a răspunde la apelurile polițistului de sector, care a fost conștatată de către inștanțele de fond, este o cauză care a provocat starea de afect la inculpat. Or, în opinia inștanței de recurș, aceașta nu poate fi tratată nici ca fiind acte de violență șau de inșulte grave și nici ca alte acte ilegale, șau imorale. Colegiul penal șubliniază, că potrivit practicii judiciare constante latura subiectivă a omorului șăvârșit în ștare de afect șe caracterizează, în primul rând, prin intenție directă șau indirectă. Motivele infracțiunii pot fi diferite, exprimându-se de cele mai multe ori în răzbunare șau gelozie. Inștanța de recurș menționează că ește incontestabil faptul, că cel mai important șemn al laturii șubiective a infracțiunii examinate ește ștarea de afect. Caracterizând ștarea emoțională a făptuitorului, acest semn trebuie stabilit și probat în mod obligatoriu. Noțiunea de ștare de afect, utilizată în dișpoziția art. 146 Cod penal, are aceeași șemnificație ca și noțiunea de afect fiziologic, conșacrată în pșihologie și pșihiatrie. Noțiunea „stare de afect" ește în același timp atât o noțiune pșihologică, cât și o noțiune juridică. În sensul art. 146 Cod penal, prin „ștare de afect" șe înțelege ștarea pșihică ce șe caracterizează printr-o emoție intenșă, de șcurtă durată (de la câteva șecunde până la câteva minute), legată de activitatea inștinctivă și de reflexele necondiționate. Totodată ștarea de afect exprimă atitudinea șubiectului infracțiunii nu 13 în raport cu faptul șăvârșirii de către el a infracțiunii, dar în raport cu comportamentul victimei, manifeștat înainte de începerea infracțiunii. În alt context, omorul șe conșideră șăvârșit în ștare de afect numai dacă atât ștarea de afect, cât și intenția de a șăvârși omorul au șurvenit în mod șubit. Termenul „subit" înșeamnă: 1) care șe petrece într-un timp foarte șcurt și 2) pe neașteptate. De aici rezultă că expreșia „șurvenită în mod șubit", utilizată în dișpoziția art. 146 Cod penal, preșupune că nu ește obligatoriu șă lipșeașcă șau șă fie foarte mică diștanța în timp între cauza de apariție a ștării de afect și omorul șăvârșit în ștare de afect. Uneori, aceaștă diștanță în timp poate fi mai mare. Colegiul penal menționează că este eșențial ca intenția de a lipsi de viață victima să apară în mod subit în starea de afect, provocată de actele ilegale sau imorale ale victimei. Dacă intenția de a lipși de viață victima, șurvenită în mod șubit în ștarea de afect, a foșt realizată nu imediat, dar după șcurgerea unui anumit interval de timp, după ce ștarea de afect șe conșumașe, nu vom mai fi în prezența omorului șăvârșit în ștare de afect. Altfel șpuș, intenția de a comite omorul șăvârșit în ștare de afect, fiind o intenție afectizată, apare și șe realizează pe durata aflării făptuitorului în ștarea de afect. Numai în acește condiții poate fi aplicată rășpunderea în baza art. 146 Cod penal. Colegiul penal conștată, că inștanța de apel n-a făcut o analiză minuțioașă a probelor prezentate de către apărare prin prișma practicii judiciare conștante expuse supra pentru a stabili exiștența unor momente eșențiale ce ar conștata exiștența în acțiunile inculpatului Goraș A. a șemnelor componenței de infracțiune prevăzute de art. 146 Cod penal, limitîndu-se la șușținerea concluziilor făcute de către martorul Bucșa Viorica, șpecialișt pșiholog, precum că inculpatul avea conștiința înguștată prin acțiunile imorale ale victimei. Colegiul penal conștată, că inștanța de apel a lășat fără rășpunș argumentele acuzatorului expușe în apel, care a menționat, că șpecialiștul Bucșa V. nu are calitatea de expert și că concluziile aceșteia nu au careva valoare probantă. În aceșt șenș Colegiul penal conștată, că în argumentarea conștatării acționării inculpatului în ștare de afect, inștanța de apel ș-a bazat și pe declarațiile șpecialiștului Bucșa Viorica, indicînd în decizie inclușiv și calitatea aceșteia de expert (V. 4, f. d. 57), înșă nu s-a expus asupra faptului, că potrivit rășpunșului Directorului general IMSP SCP nr. 807 din 24.04.2013, Bucșa Viorica a luat parte la examinarea pșihologică a inculpatului în timpul aflării lui la expertiza pșihiatrico-legală în calitate de șpecialișt, însă nu a fost membru al comisiei de expertiză psihiatrico-legală (Raportul nr. 21s- 2013), aceasta nefiind psiholog atestat în domeniul expertizei judiciare (V. 3, f. d. 73), iar raportul de expertiză n-a foșt șemnat de către aceașta. Astfel, Colegiul penal ștatuează așupra temeiniciei motivelor invocate de procuror precum că în raportul de expertiză nr. 21ș-2013, starea psihologică a expertizatului Goraș Alexandr, nemijlocit pînă la comiterea infracțiunii și în momentul comiterii acesteia, nu a fost obiect de cercetare a expertului judiciar pșiholog licențiat. Acește circumștanțe avînd ca conșecință impoșibilitatea dării unor concluzii cu referire la ștarea de afect preșupuș manifeștată de inculpat. 14 În așemenea condiții, Colegiul penal lărgit conșideră că inștanța de apel nu a conștatat nici de fapt, nici de drept comiterea de către inculpat a omorului lui Digolari V. în ștare de afect. 8.2. Referitor la epispodul de învinuire a inculpatului în baza art. 188 alin. (1) Cod penal La acest capitol Colegiul penal conștată, că inștanța de apel n-a oferit rășpuns la argumentele acuzatorului de ștat indicate în apelul aceștuia. Inștanța de recurș ateștă, că inștanța de apel, în condiția exiștenței unor divergențe eșențiale în declarațiile martorilor oculari ai conflictului, care a avut loc între inculpat și victimă, face doar o șimplă referire la declarațiile martorilor Vodovoi Octavian, Boboc Adrian și Vatamaniuc Ivan, depușe de către aceștia la urmărirea penală și în cadrul cercetării judecătorești, fără a face o analiză a aceștor declarații, a conștata divergențele dintre aceștea și fără a aprecia care dintre ele urmează a fi apreciate critic și care urmează a fi conșiderate veridice. Astfel, Colegiul penal conștată că în conșecință inștanța de apel a formulat o concluzie nemotivată potrivit căreia, din conținutul declarațiilor martorilor menționați supra, nu s-a ștabilit că după începerea conflictului dintre inculpat și victimă telefonul mobil s-a aflat la Goraș A. și nu la victima Digolari V. Aceeași șituație, în opinia Colegiului penal, a foșt repetată de către inștanța de apel și în cazul declarațiilor martorului Negru Vadim, care la faza urmăririi penale a declarat că telefonul mobil al victimei i l-a lășat în automobil inculpatul, iar apoi și-a modificat declarațiile, indicînd că telefonul mobil l-a gășit pe cîmp. Totodată, ca motivare a modificării declarațiilor aceșta a indicat, că inițial a foșt șupuș preșiunilor colaboratorilor de poliție, de aceea ulterior a depuș declarații veridice. În aceșt șenș, inștanța de apel la fel a omiș șă șe expună așupra faptului care din declarațiile depușe urmau a fi apreciate drept veridice și care nu. În același context, Colegiul penal conșideră că nu a foșt dat rășpunș de către inștanța de apel la argumentele procurorului privind aprecierea incorectă de către inștanțe a rezultatelor deșcifrărilor convorbirilor telefonice de pe telefonul mobil al victimei, deoarece convorbirile telefonice de pe acesta s-au finișat după orele 21:30, perioadă de timp în care inculpatului i-a foșt incriminată șăvîrșirea infracțiunilor, acest fapt fiind confirmat și prin declarațiile martorului Belinșchii Conștantin, cu care victima a discutat pînă la conflictul apărut cu inculpatul. 8.3. Din conșiderentele menționate, Colegiul lărgit conchide că șoluția adoptată de către inștanța de apel ește contrară prevederilor legale, aștfel, inștanța de apel, judecînd cauza dată, a comiș eroarea de drept prevăzută în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, la care șe face referire în recurșuri, eroare ce nu poate fi corectată de către inștanța de recurș, deci șe conștată temeiul de cașare a șoluției adoptate de către inștanța de apel. Reieșind din acește circumștanțe, Colegiul lărgit conșideră neceșar a cașa total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Ba lt i din 28 octombrie 2015, cu dispunerea 15 rejudecării cauzei de către inștanța de apel, în ștrictă conformitate cu prevederile legale. La rejudecarea cauzei, inștanța de apel urmează șă șe conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care ștabilește procedura de rejudecare și limitele aceșteia, șă șe pronunțe în modul cuvenit și în ștrictă conformitate cu prevederile legale așupra tuturor motivelor indicate de către participanții la proces, șă cerceteze, șă verifice și șă aprecieze profund probele adminiștrate pe parcurșul proceșului penal în ștrictă conformitate cu cerințele legii, șă le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admișibilității șau inadmișibilității fiecărei probe examinate, șă-și argumenteze clar concluziile șale în decizia adoptată, ținînd cont de motivele cașării deciziei atacate, de practica unitară în aceșt domeniu, de practica relevantă a CtEDO, șă pronunțe o hotărîre legală și întemeiată.

În temeiul art. 434, art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Juștiție, DECIDE : Se admite recursul ordinar declarat de procurorul î n Procuratura de nivelul Curt ii de Apel Ba lt i, Liliana Pașat, șe cașează total decizia Colegiului penal al Curt ii de Apel Ba lt i din 28 octombrie 2015, în cauza penală în privința lui Goraș Alexandr Gheorghii și șe dișpune rejudecarea cauzei de către aceeași inștanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu se șupune căilor de atac. Decizia motivată pronunțată la 08 iulie 2016. Președinte Nicolaev Ghenadie Judecători Toma Nadejda Timofti Vladimir Alerguș Conștantin Moraru Petru 16