1ra-212/2018 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-212/2018 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-212/2018

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

14 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu și de către

inculpatul Ciobanu Vitalie, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Ciobanu Vitalie Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în sat. Xxxxx, r-nul Xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Vitalie a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin.

(1) Cod penal și i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1

(un) an cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fără privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport.

Conform art.90 Cod penal i s-a suspendat condiționat executarea pedepsei

stabilite lui Ciobanu Vitalie pe un termen de 1 (un) an.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către Gonța Diana împotriva lui

Ciobanu Vitalie în partea încasării echivalentului bănesc al prejudiciului moral și s-

a dispus încasarea de la Ciobanu Vitalie în beneficiul lui Gonța Diana echivalentul

bănesc al prejudiciului moral în sumă de 5000 (cinci mii) lei, iar pretențiile lui Gonța

Diana împotriva lui Ciobanu Vitalie privind încasarea echivalentului bănesc al

1

prejudiciului material s-au admis în principiu, urmând ca asupra lor să se expună

instanța civilă.

activând în calitate de conducător auto la SRL „AFGBASVET” pe ruta de circulație

municipală 169, la data de 30 martie 2016, aproximativ la ora 18:10 min., în timp ce

efectua ruta respectivă cu autobuzul de model „Mercedes Sprinter 213 CDI” cu

numere de înregistrare xxxxx, pe str. Potîrnichii din direcția str. Drumul Schinoasei

spre str.Prepeliței din mun. Chișinău, nu a manifestat prudență sporită la trafic, nu a

apreciat corect situația rutieră în care se afla autovehicolul la momentul respectiv, n-

a luat în considerație starea lucrurilor în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție

al participanților la el împotriva accidentelor și consecințelor acestora, n-a ținut

permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere,

existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare

a traficului rutier, de care va trebui să țină cont fiecare conducător la determinarea

vitezei, benzii de circulație, de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și

intervalele de siguranță necesare și a modalității de conducere a vehiculului, prin ce

a încălcat pct.3 din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr.357 din 13.05.2009, care prevede, că participanții la trafic sunt

obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare

rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale

prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor

participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat

obstacole circulației, pct. 10.1) lit. b) al Regulamentului Circulației Rutiere, care

stipulează, că persoana care conduce un vehicul trebuie să posede cunoștințe și să

execute cerințele prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară

de a conduce în siguranță vehiculul pe drum, pct.45.1) și 2) din Regulamentul

Circulației Rutiere conform căruia, conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; d) situația rutieră, iar

în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului, pct.50 lit. d) al Regulamentului Circulației Rutiere,

conform căruia conducătorului de vehicul îi este interzis să frâneze brusc, dacă

această acțiune nu este impusă de siguranța circulației, precum și art.22 al Legii

nr.131 -XVI din 07.06.2007 „Privind siguranța traficului rutier”, care în alin.(4)

stipulează, că participanții la trafic sunt obligați să manifeste un comportament care

să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți

participanți la trafic și ca urmare, a frânat brusc. Ca rezultat, pasagera minoră Xxxxx,

a.n.06.07.2012, care era însoțită de mama sa, Gonța Diana, a. n. 17.06.1986,

2

intenționând să coboare la oprirea stației improvizate din fața magazinului

„Alimentara”, a pierdut echilibrul corpului căzând în mâna dreaptă în salonul

microbuzului. În rezultatul acestui impact și conform Raportului de expertiză

medico-legală nr.1020/D din 28.04.2016, cet. Xxxxx, i-a fost cauzat: fractura

ambelor oase a antebrațului drept în loc tipic, care au fost cauzate în rezultatul

acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, care condiționează dereglarea

sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare medie.

Acțiunile inculpatului, de către instanța de fond au fost încadrate în baza art.264

alin.(l) Cod penal, după indicii calificativi: încălcarea regulilor de securitate a

circulației de către persoana care conducea mijlocul de transport, încălcare care a

provocat din imprudență vătămarea medie a integrității corporale.

3.1. - procurorul Ciobanu Valentina, prin care a solicitat admiterea apelului,

casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, recunoscându-1 pe Ciobanu Vitalie culpabil de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, a-i stabili pedeapsa sub formă

de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 90 Cod penal, a-i suspenda executarea pedepsei

pe un termen de probațiune de 4 ani, în conformitate cu prevederile art. 65 Cod penal

a-1 priva de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, a

încasa din contul inculpatului în beneficiul statului cu titlu de cheltuieli judiciare în

sumă de 141 lei MD pentru efectuarea expertizei medico-legale în privința părții

vătămate Xxxxx, a.n.06.07.2012.

În susținerea apelului, procurorul a invocat că la aplicarea pedepsei instanța de

fond nu a ținut cont de faptul că este necesar de a lua în considerație criteriile de

individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal, iar pedeapsa dispusă prin

sentința instanței de fond este prea blândă și insuficientă atingerii scopului legii

penale în restabilirea echității sociale, corectării condamnatului și prevenirii

săvârșirii noilor infracțiuni. Totodată, prima instanță nefondat, nu a aplicat

inculpatului pedeapsa complimentară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport, în pofida faptului, că acesta activează în calitate de conducător auto în

cadrul SRL „AFGBASVET”. Prima instanță nu a acordat deplină eficiență

articolelor 227, 229, 387 Cod de procedură penală, astfel, a lăsat fără soluționare

chestiunea cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare suportate în legătură cu

efectuarea expertizei medico - legale în privința părții vătămate minore Xxxxx, în

sumă de 141 lei.

3.2. - avocatul Ponici Ivan în numele inculpatului Ciobanu Vitalie, prin care a

solicitat admiterea cererii de apel, casarea totală a sentinței, rejudecarea cauzei cu

adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care

să fie dispusă achitarea inculpatului Ciobanu Vitalie, pe motiv că fapta nu a fost

săvârșită de inculpat.

3

În motivarea apelului avocatul inculpatului a invocat că, instanța de fond nu a

luat în considerație faptul că la acel moment minora Xxxxx, care contrar prevederilor

punctului 2.5 din Regulamentul de călătorie în transportul public în raza mun.

Chișinău, anexa nr. 4 a Deciziei consiliului municipal Chișinău nr. 3/35 din

12.06.2000, care stipulează că : „în timpul circulației, călătorii sunt obligați să se

țină de bare sau mânerele de la scaune pentru a evita traumele” se afla în picioare, a

pierdut echilibru corpului și a căzut în salonul microbuzului. La fel, instanța de fond

nu a ținut cont de art. 4 din Regulamentul Circulației Rutiere, care indică „Orice

participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe

faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia. Faptul care i se

încriminează inculpatului că a frânat brusc, prin care a încălcat Regulamentul

circulației rutiere, nu a fost dovedit în cadrul ședinței de judecată prin careva probe,

acest fapt rezultă numai din declarațiile reprezentantului părții vătămate.

2017, apelul declarat de procurorul Ciobanu Valentina a fost respins ca nefondat, iar

apelul declarat de avocatul Ponici Ivan în numele inculpatului a fost admis, casată

sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată în această parte, o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

S-a stabilit pedeapsă lui Ciobanu Vitalie în baza art. 264 alin. (l) Cod penal, sub

formă de amendă în contul statului în mărime de 250 u.c, adică 5000 (cinci mii) lei.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că vina

inculpatului Ciobanu Vitalie, în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1)

Cod penal, este demonstrată în mod incontestabil prin probele pertinente, utile și

concludente administrate în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești, probe

care coroborează între ele și anume:

- declarațiile reprezentantului părții vătămate minore, Gonța Diana;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița accidentului de circulație

cu fototabel, din 31.03.2016, privind cercetarea locului accidentului de circulație,

potrivit cărora, locul nemijlocit al accidentării pasagerului minor, ca rezultat al

frînării bruște a șoferului microbusului de rută dat este situat nemijlocit pe str.

Potîrnichii mun. Chișinău, în regiunea blocului nr.1, loc indicat de către

reprezentantul părții vătămate minore Gonța Diana, fapt confirmat afirmativ și de

către învinuitul Ciobanu Vitalie, precum și procesul verbal de cercetare suplimentară

a unității de transport implicată în accidentul dat de circulație cu fototabel din

13.05.2016, potrivit căruia, a fost identificat locul nemijlocit al căderii pasagerului

minor accidentat, Xxxxx, în salonul microbusului menționat, (f.d. 07-10, 57-60);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 1020/D din 28.04.2016, conform

concluziilor căruia, părții vătămate minore Xxxxx, în rezultatul accidentului dat de

circulație i-a fost cauzată vătămare corporală medie, (f.d. 16).

4

Astfel, instanța de apel a constatat că, prin acțiunile sale din imprudență, Ciobanu

Vitalie, a săvârșit încălcarea regulilor de securitate a circulației de către o persoană

care conducea mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare

corporală medie a integrității corporale unei persoane, adică, a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art.264 alin.( 1) Cod penal.

În opinia instanței de apel argumentele apărării precum că „minora Xxxxx se

afla în picioare, a pierdut echilibru corpului și a căzut în salonul microbuzului” nu

pot servi drept bază de achitare a inculpatului Ciobanu Vitalie, or, dânsul, conducând

mijlocul de transport cu pasageri, avea obligațiunea de a cere de la pasageri

respectarea cerințelor de securitate de către pasageri în timpul călătoriei cu mijlocul

auto, prevăzute de punctul 2.5 din Regulamentul de călătorie în transportul public în

raza mun. Chișinău, anexa nr. 4 a Deciziei consiliului municipal Chișinău nr. 3/35

din 12.06.2000, care stipulează că : „în timpul circulației, călătorii sunt obligați să

se țină de bare sau mânerele de la scaune pentru a evita traumele” ceea ce dânsul nu

a făcut, și ca consecință, minora Xxxxx a căzut jos și i-a fost cauzată vătămare

corporală medie.

Instanța de apel a combătut și argumentele apărării precum că instanța de fond

nu a ținut cont de art. 4 din Regulamentul Circulației Rutiere, care indică „Orice

participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe

faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia” or, minora Gonța

Patricia nu conștientiza acest fapt, reieșind din vârsta ei fragedă și, de asemenea,

dânsa nu participa la trafic în calitate de conducător auto sau pieton, ci călătorea cu

microbuzul condus de către însuși inculpatul Ciobanu Vitalie.

Faptul că reprezentantul legal, mama minorei, Gonța Diana, la oprirea

microbuzului, a scăpat mâna minorei Xxxxx din mâna ei și ultima a căzut jos, nu

echivalează cu achitarea inculpatului Ciobanu Vitalie, or, aceasta poate influența la

individualizarea pedepsei penale aplicate inculpatului Ciobanu Vitalie.

Cu privire la motivele invocate în apel de procuror, ce vizează încasarea din

contul inculpatului Ciobanu Vitalie în folosul statului a cheltuielilor judiciare

suportate în legătură cu efectuarea rapoartelor de expertiză nr. 1020/D din 28 aprilie

2016 și nr. 1219/D din 26 mai 2016, în sumă de 141 lei, instanța de apel le-a apreciat

ca fiind nefondate din următoarele considerente.

Potrivit art. 143 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, expertiza se dispune

și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate și a

caracterului vătămărilor integrității corporale, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol,

plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din

contul mijloacelor bugetului de stat.

În context, s-a apreciat că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor

articolelor 385 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală.

Prin urmare, motivele invocate de procuror ce vizează încasarea cheltuielilor

5

judiciare din contul inculpatului, s-au apreciat ca fiind nefondate.

La fel, instanța de apel a evidențiat că instanța de fond, la individualizarea

pedepsei penale, n-a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale: astfel, în

sentință (f.d. 149), a indicat eronat că în cauza dată lipsesc circumstanțe atenuante.

Instanța de apel a constatat că în speță, este prezentă circumstanța atenuantă

prevăzută la art. 76 alin. (1) lit. a) Cod penal: săvârșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni mai puțin grave, din imprudență, or, inculpatul Ciobanu Vitalie are

antecedente penale stinse și a săvârșit o infracțiune, care, potrivit art. 16 alin. (3)

Cod penal, se clasifică ca mai puțin gravă cât și faptul că mama minorei, Gonța

Diana, încălcând cerințele legale susindicate, a lăsat copilul, Xxxxx, din brațele ei

până la oprirea definitivă a microbuzului, și ultima, pierzându-și echilibrul la

frânarea microbuzului, a căzut și i-au fost cauzate leziunile corporale susindicate.

Astfel, instanța de apel a considerat că toate aceste circumstanțe influențează la

individualizarea pedepsei, or, ținând cont de faptul că sancțiunea alin. (1) art. 264

Cod penal prevede mai multe categorii de pedepse, și că lipsesc circumstanțe

agravante și sunt prezente circumstanțe atenuante, și a conchis că unica pedeapsă

care ar îndrepta și corecta inculpatul Ciobanu Vitalie este amenda, și nu închisoarea,

cum a decis instanța de fond și cum a solicitat acuzatorul de stat în apelul său.

Reieșind din cele susindicate, instanța de apel a conchis că instanța de fond, nu

a dat o apreciere obiectivă și deplină circumstanțelor de fapt și de drept, și, mai mult,

nu a motivat, în nici un mod, în sentință, care temeiuri au stat la baza aplicării

pedepsei celei mai aspre potrivit art. 264 alin. (1) Cod penal, a închisorii, și nu a

altor pedepse alternative, cum ar fi amenda penală.

5.1. procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care

indicînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei atacate, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel,

de către un alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazurile când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale;

- acuzarea este de acord cu constatarea faptei infracționale a inculpatului

efectuate atât de instanța de fond cât și cea de apel, cât și cu calificarea juridică ale

faptelor acestora, însă nu este de acord cu soluția privind individualizarea pedepsei

penale;

- instanța de fond cât și cea de apel, la aplicarea pedepsei nu au acordat deplină

eficiență art. 61, 65, 75 Cod penal;

- în opinia părții acuzării, aplicarea unei pedepse fără privarea de dreptul de a

6

conduce mijloace de transport, pedeapsa aplicată inculpatului este o pedeapsă prea

blîndă, iar sentința urmează a fi menținută fără modificări din următoarele

considerente:

- conform prevederilor art. 16 alin.(3) Cod penal, infracțiunea comisă de

inculpat se clasifică ca infracțiune mai puțin gravă. Instanța de apel a motivat

neaplicarea pedepsei complimentare prin faptul că este o infracțiune comisă din

imprudență;

- acuzarea consideră că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că,

inculpatul fiind la volanul mijlocului de transport a comis accidentul rutier soldat cu

cauzarea vătămărilor corporale medii, în urma ignorării prevederilor

Regulamentului Circulației Rutiere, deoarece fiind la volanul automobilului a

încălcat cerințele pct. 39 alin. (1) al Regulamentului Circulației Rutiere (RCR),

conform căruia, înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a

direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure, că această manevră

va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic

și manifestând neglijență criminală în circumstanțele mai sus expuse, nu a reacționat

adecvat și ca urmare a cauzat vătămări medii minorei Xxxxx;

- reieșind din prevederile art. 2 alin. (2); art. 61 și art. 65 Cod penal, conform

căruia pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea

condamnaților, iar la săvârșirea infracțiunii inculpatul s-a folosit de drepturile de

conducere a mijlocului de transport, partea acuzării consideră că prin decizia

instanței de apel nu poate fi atins scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate,

iar în privința inculpatului urmează să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră, cu privarea

dreptului de a conduce mijloace de transport, deoarece mijlocul de transport este un

izvor de pericol social sporit pentru participanții la trafic, mai ales că în prezent în

țară se comit cu frecvență sporită infracțiuni similare, fapt ce majorează gradul

prejudiciabil al acestora și rezonanța lor socială;

- recurentul menționează că în cazul dat este oportun și necesar aplicarea

pedepsei penale principale cu închisoarea cât și complementare sub formă de

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport în vederea prevenirii comiterii

unei recidive din partea inculpatului;

- mai mult, decizia instanței de apel este pasibilă de a fi casată sub aspectul

blândeței pedepsei aplicate, deoarece în cauză nu sunt prezente circumstanțe

excepționale, inculpatul nu a conștientizat consecințele încălcării legii și în atare

împrejurări, prin aplicarea pedepsei sub formă de închisoare fără privarea de drepturi

nu se va atinge scopul pedepsei penale;

- instanța de apel urma să pedepsească mai aspru pe inculpat pentru a evita

contribuirea la dezvoltarea în rândul cetățenilor a sentimentului că nu pot beneficia

de o protecție adecvată din partea statului și curmarea încrederii infractorilor în

7

faptul că vor fi blînd pedepsiți;

- astfel, decizia instanței de apel este contrară scopului legii penale, de aceea ea

urmează a fi casată;

- în procesul urmăririi penale, pentru constatarea, clarificarea și evaluarea

circumstanțelor ce aveau importanță probatorie pentru cauza penală au fost suportate

cheltuieli în mărime de 141 lei din contul statului pentru expertiza medico-legală.

Prin urmare, instanța de fond și apel în cadrul examinării cauzei și emiterii

hotărârilor nu au luat în considerație faptul, că în cadrul cauzei penale de către stat

au fost suportate cheltuielile indicate în Raportul de expertiză medico-legală, în

sumă de 141 lei, sumă ce urma a fi încasată de la inculpat în beneficiul statului,

conform prevederilor art. art. 227 - 229 Cod de procedură penală, iar instanța, contrar

prevederilor art. art. 385 alin. (1) pct. 14), 397 pct. 5) Cod de procedură penală, nu

a dispus acest fapt;

- astfel, se constată că soluția instanței de apel de a menține sentința referitor la

neîncasarea cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual penale în

vigoare.

5.2. inculpatul Ciobanu Vitalie, prin care indicînd temeiurile prevăzute de art.

427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea totală a deciziei

atacate, cu dispunerea achitării acestuia pe motivul lipsei elementelor constitutive

ale componenței de infracțiune și anume a laturii obiective și subiective prevăzute

de art. 264 alin. (1) Cod penal.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- art. 427 alin. (1) pct 8) Cod de procedură penală - nu au fost întrunite

elementele infracțiunii;

- recurentul consideră că instanța de fond și ulterior instanța de apel la încadrarea

juridică a faptelor au comis o eroare esențială din considerentul că, faptul că

inculpatul a frînat brusc nu a fost dovedit în cadrul ședinței de judecată prin careva

probe, ori probele care sunt invocate de instanța de judecată nu demonstrează nici

sub o formă că inculpatul a frînat brusc, cu ar fi: procesul-verbal de cercetare la fața

locului, schița accidentului de circulație cu fototabel, din 31.03.2016, privind

cercetarea locului accidentului de circulație unde nu sunt depistate careva urme de

frînare;

- raportul de expertiză medico-legală nr. 1020/D din 28.04.2016, care

nicidecum nu demonstrează faptul că inculpatul a frînat brusc;

- declarațiile reprezentantului părții vătămate minore, Gonța Diana, care în

ședința de judecată a declarat, că la 30 martie 2016, aproximativ la ora 18.30 min,

împreună cu fiicele sale Xxxxx, a.n.2012 și Xxxxx, a.n.2014, se întorceau de la

grădiniță, astfel se aflau în calitate de pasageri în salonul microbuzului de model

8

„Mercedes” culoare albă, ruta nr. 169, în timpul deplasării, fiica mai mică Xxxxx se

afla în „cangurou” la dânsa în brațe, iar fiica mai mare Xxxxx era ținută în brațe,

fiind așezată pe piciorul ei stâng, sprijinindu-se de bara metalică, amplasată vertical

în fața sa, în spatele șoferului. Având intenția de a se coborî, fiica mai mare Xxxxx

a fost coborâtă de pe piciorul ei și aflându-se în picioare în dreapta șoferului, ea o

ținea de o mână, iar dânsa s-a întins spre bara de protecție, amplasată lângă torpedou,

ca să se țină. În acel moment, din motive necunoscute șoferul microbuzului a frânat

și urmare Xxxxx pierzând echilibrul corpului, smulgându-se din mâna sa s-a lovit

de torpedou și revenind înapoi a căzut pe podea în mâna ei dreaptă. Din cele

declarate de reprezentantul părții vătămate reiese că contrar prevederilor punctului

2.5 din Regulamentul de călătorie în transportul public în raza mun. Chișinău, anexa

nr. 4 a Deciziei consiliului municipal Chișinău nr. 3/35 din 22.06.2000, care

stipulează că : „în timpul circulației, călătorii sunt obligați să se țină de bare sau

mînerele de la scaune pentru a evita traumele”;

- prin urmare, raportînd normele legale citate supra la speța dată, instanța de apel

urma să admită apelul și să pronunțe o sentință de achitare, dat fiind faptul că în

acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele componenței de infracțiune și

anume latura obiectivă și subiectivă a art. 264 alin. (1) Cod penal.

depus referință prin care a solicitat casarea totală a deciziei instanței de apel, cu

dispunerea achitării integrale pe motivul lipsei probelor de existență a infracțiunii.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursuri ordinare în termen.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Autorii recursurilor invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel ori nu au

fost întrunite elementele infracțiunii, sau s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurenți nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocînd în acest context următoarele.

9

7.1. Cu privire la recursul declarat de către procurorul Sâli Radu.

Precum rezultă din recursul ordinar declarat de către procurorul Sâli Radu,

Colegiul penal atestă invocarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, și anume cazul cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, solicitînd casarea deciziei atacate în

partea ce ține de individualizarea pedepsei și de încasarea cheltuielilor judiciare, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

Referitor la temeiul de recurs prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, Colegiul penal menționează că nu s-a confirmat în prezenta cauză,

întrucît instanța de apel i-a aplicat inculpatului Ciobanu Vitalie în baza art. 264 alin.

(1) Cod penal, o pedeapsă echitabilă și în limitele Legii penale.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și

respectiv la rîndul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

condamnaților, cît și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

În acest context, Colegiul penal consideră că la aplicarea pedepsei inculpatului

Ciobanu Vitalie pentru infracțiunea comisă, instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75, 76 Cod penal, ținînd cont de personalitatea

inculpatului - are antecedente penale stinse, la fel ținînd cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite - inculpatul a comis infracțiunea care face parte din categoria

infracțiunilor mai puțin grave, a comis o infracțiune din imprudență, lipsa

circumstanțelor agravante și prezența circumstanțelor atenuante, dar și urmările

infracțiunii comise de către acesta, astfel, corect a ajuns la concluzia, că scopul

restabilirii echității sociale, educativ și preventiv al pedepsei în cazul lui Ciobanu

Vitalie poate fi atins prin stabilirea pedepsei cu amendă și nu închisoarea după cum

a decis prima instanță, luîndu-se în considerație toate circumstanțele pe caz și faptul

că mama minorei, Gonța Diana, încălcînd cerințele legale prevăzute de pct. 2.5 din

10

Regulamentul de călătorie în transportul public în raza mun. Chișinău, anexa nr. 4 a

Deciziei consiliului municipal Chișinău nr. 3/35 din 12.06.2000, a lăsat copilul,

Xxxxx, din brațele ei pînă la oprirea definitivă a microbuzului, și ultima pierzîndu-

și echilibrul la frînarea microbuzului, a căzut și i-au fost cauzate leziuni corporale.

Cu privire la argumentul invocat de procuror precum că „instanța de apel nu a

luat în considerație faptul că, inculpatul fiind la volanul mijlocului de transport a

comis accidentul rutier soldat cu cauzarea vătămărilor corporale medii, în urma

ignorării prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere, deoarece fiind la volanul

automobilului a încălcat cerințele pct. 39 alin. (1) RCR,… nu a reacționat adecvat

și ca urmare a cauzat vătămări medii minorei Xxxxx”, Colegiul penal îl consideră

neîntemeiat și menționează că potrivit rechizitoriului (f. d. 100-101) nu este

incriminată încălcarea pct. 39 alin. (1) din RCR de către inculpatul Ciobanu Vitalie.

Totodată, Colegiul penal constată că instanța de apel s-a expus motivat asupra

apelului declarat de procurorul Ciobanu Valentina, statuând just asupra faptului că

cheltuielile de judecată constituie cheltuieli efectuate în vederea acumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate și nu pot fi puse în seama inculpatului, urmând a fi trecute

în contul statului. Suplimentar, instanța de apel just a reținut că legea procesual-

penală nu instituie în mod expres achitarea de către inculpat a cheltuielilor judiciare

suportate în cadrul urmăririi penale, totodată corect considerând că prevederile

legale la care a făcut trimitere apelantul nu stabilesc astfel de cheltuieli ce pot fi

încasate din contul inculpatului.

În același context, Colegiul penal se raliază la concluzia instanței de apel,

potrivit căreia în cazul dispunerii expertizei de către organul de urmărire penală sau

de către instanța de judecată, la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare

pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului

de stat.

Colegiul penal reține că instanța de apel corect a menționat prevederile art. 143

alin. (1) Cod de procedură penală, care prevede că expertiza se dispune și se

efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea gradului de gravitate și a

caracterului vătămărilor integrității corporale, totodată fiind relevante prevederile

art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală (red. Legii Nr. 66 din 05.04.2012), care

stipula că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se

face din contul mijloacelor bugetului de stat.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod just și echitabil

a stabilit că cheltuielile judiciare solicitate de către acuzatorul de stat în sumă de 141

lei suportate de Centrul de Medicină legală pentru efectuarea rapoartelor de

expertiză nr. 1020/D din 28 aprilie 2016 (f. d. 16) și nr. 1219/D din 26 mai 2016 (f.

d. 28) sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea

11

infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar normele

procedurale care erau în vigoare la ziua comiterii infracțiunii, fiind mai favorabile

inculpatului nu prevedeau achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor

judiciare care constituie cheltuieli pentru efectuarea expertizelor în speța dată.

Reieșind din plenitudinea constatărilor instanței de apel, expuse în partea

supusă criticii în recursul ordinar declarat, care sunt motivate, Colegiul penal

consideră că temeiurile pentru recurs, invocate de recurent, nu și-au găsit confirmare.

Din acest considerent, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat de procuror, deoarece este vădit neîntemeiat.

7.2. Cu privire la recursul declarat de către inculpatul Ciobanu Vitalie.

Precum rezultă din recursul ordinar declarat de către inculpatul Ciobanu

Vitalie, Colegiul penal atestă invocarea unui prim temei pentru recurs prevăzut la

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și în opinia autorului persistând

cazul, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Verificând decizia recurată și opozant criticilor invocate sub aspectul prezenței

cazului de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

Colegiul penal constată, că în prezenta speță instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel,

hotărârea adoptată cuprinde temeiurile de fapt și de drept și instanța de apel s-a expus

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

La fel, Colegiul penal lecturând textul recursului reține că, recurentul pledează

asupra achitării inculpatului, deoarece fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, temei ce

se raportează la prevederile pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, unde

este stipulat că „hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii”.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în

sensul că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea imputată, iar probele nu coroborează

între ele, Colegiul penal o consideră ca neîntemeiată.

Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Colegiul penal reține, că instanța de apel verificând probele în ședința de

judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei metode de

cercetare coroborată a probelor, ce au servit ca temei pentru soluționarea elementelor

de fapt pe care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză de către instanța

12

de apel, expunându-se argumentat din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție

a inculpatului Ciobanu Vitalie în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel menținînd sentința primei instanțe în partea ce ține

de întrunirea elementelor infracțiunii imputate și-a argumentat soluția prin faptul că,

din declarațiile reprezentantului părții vătămate minore, Gonța Diana, și din probele

materiale administrate în cauză, cert se demonstrează comiterea de către inculpat a

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi:

încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conducea

mijlocul de transport, încălcare care a provocat din imprudență vătămarea medie a

integrității corporale, probe care sânt descrise amănunțit în decizia atacată (f. d. 175-

176).

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția sa, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra

cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor

alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii

CEDO, hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010.

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere

justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind

cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Instanța de recurs conchide că toate probele pe dosar coroborează între ele și

indică direct la Ciobanu Vitalie că a comis infracțiunea prevăzută de art. 264 alin.

(1) Cod penal.

Referitor la argumentul invocat de recurent precum că „instanța de apel urma

să admită apelul și să pronunțe o sentință de achitare, dat fiind faptul că în acțiunile

inculpatului nu se întrunesc elementele componenței de infracțiune și anume latura

obiectivă și subiectivă a art. 264 alin. (1) Cod penal”, Colegiul penal îl consideră

neîntemeiat și menționează în acest sens că instanța de apel corect s-a expus în

decizia sa, și anume că „inculpatul Ciobanu Vitalie conducând mijlocul de transport

cu pasageri, avea obligațiunea de a cere de la pasageri respectarea cerințelor de

securitate de către pasageri în timpul călătoriei cu mijlocul auto, prevăzute de

punctul 2.5 din Regulamentul de călătorie în transportul public în raza mun.

Chișinău, anexa nr. 4 a Deciziei consiliului municipal Chișinău nr. 3/35 din

12.06.2000, care stipulează că : „în timpul circulației, călătorii sunt obligați să se

țină de bare sau mânerele de la scaune pentru a evita traumele” ceea ce dânsul nu

a făcut, și ca consecință, minora Xxxxx a căzut jos și i-a fost cauzată vătămare

corporală medie. Instanța de apel combate și argumentele apărării precum că

instanța de fond nu a ținut cont de art. 4 din Regulamentul Circulației Rutiere care

13

indică „Orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept

să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia”

or, minora Xxxxx nu conștientiza acest fapt, reieșind din vârsta ei fragedă și, de

asemenea, dânsa nu participa la trafic în calitate de conducător auto sau pieton, ci

călătorea cu microbuzul condus de către însuși inculpatul Ciobanu Vitalie. Faptul

că reprezentantul legal, mama minorei, Gonța Diana, la oprirea microbuzului, a

scăpat mână minorei Xxxxx din mâna ei și ultima a căzut jos, nu echivalează cu

achitarea inculpatului Ciobanu Vitalie, or, aceasta poate influența la

individualizarea pedepsei penale aplicate inculpatului Ciobanu Vitalie”.

În concluzie, Colegiul penal conchide că temeiurile indicate de inculpatul

Ciobanu Vitalie nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept,

care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei adoptate

pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

7.3. În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursurilor ordinare declarate de către procurorul Sâli Radu și de către

inculpatul Ciobanu Vitalie și potrivit legii se impune inadmisibilitatea lor, deoarece

recursurile declarate sunt vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu și de către inculpatul Ciobanu

Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12

septembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Ciobanu Vitalie Xxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 martie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

14