1ra-264/2018 — art.264 alin.4 CP

Prin sentința Judecătoriei Strășeni, cu sediul în or. Călărași din 30 ianuarie 2017, adoptată în conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Gorencioi Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(4) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. În conformitate cu prevederile art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond, în fapt, a constatat că Gorencioi Vasile la 31 august 2016, aproximativ ora 00:30, fiind deținător al permisului de conducere nr.xxxx eliberat la 17.08.1998, cu drept de a conduce mijloace de transport de categoria „B”, conducând autoturismul de model „VAZ 2101”, n/î xxxx, pe traseul s. Pîrjolteni r-nul Călărași, având ca pasager pe bancheta din față pe Timofte Ion, fiind 1 în stare de ebrietate alcoolică constatată în urma examenului medical, concentrația de alcool etilic în sângele lui Gorencioi Vasile constituind - 1,22 g/l, calificată în temeiul art.134/12 alin.(3) Cod penal, drept stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, conducând cu viteză excesivă automobilul în cauză, a pierdut controlul ghidajului, ieșind astfel cu viteză în accelerare pe banda de contrasens, a derapat de pe traseu, inversându-se de câteva ori după care s-a tamponat într-un gard din beton al gospodăriei lui Marian Nicolae. În rezultatul acțiunilor sale, a fost deteriorat autoturismul condus, precum și a cauzat decesul lui Timofte Ion, care a decedat în IMSP Spitalul raional Călărași, ținând cont de faptul că, conform raportului de expertiză medico-legală nr.xxx din 16 septembrie 2016, moartea lui Timofte I. a survenit în rezultatul traumei cranio - cerebrale cu excoriație și plăgi în partea dreaptă a capului, fractura oaselor craniului, hematomul subdural și contuzie cerebrală ce se confirmă prin datele examinării cadavrului și datele clinice, pe cadavru s-au mai depistat - luxația femurului stâng, excoriații pe față, produse prin acțiunea obiectului dur contondent, cu puțin timp până la internare în staționar, posibil în accident rutier cu acțiunea traumatică în partea laterală dreapta a capului și se califică drept vătămări corporale grave periculoase pentru viață, care se află în legătură directă cu decesul persoanei. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(4) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, în stare de ebrietate, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.

Sentința a fost atacată cu apel de procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care Gorencioi Vasile să fie declarat culpabil în comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(4) Cod penal și stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, invocând blândețea pedepsei în raport cu cele comise. Pentru argumentarea recursului sânt aduse afirmațiile că: 1. doar o pedeapsă cu executare reală v-a duce la atingerea scopului legii penale; 2. pedeapsa reală va permite a evita contribuirea la dezvoltarea în rândul cetățenilor a sentimentului că nu pot beneficia de o protecție din partea statului și curmarea încrederii infractorilor în faptul, că v-or fi blând pedepsiți; 3. nu s-a ținut cont de prevederile art.75 Cod penal, de motivul și urmările infracțiunii, influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului; 4. pedeapsa urmează a fi o măsură de prevenire a comiterii infracțiunilor de către alte persoane. Totodată, recurentul susține că privarea inculpatului de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termenul maxim de 4 ani, nu va afecta drepturi patrimoniale 2 ale acestuia și nu l-ar priva de dreptul la muncă și un venit stabil, or, apărarea și vinovatul nu au prezentat careva probe ce ar confirma contrariul.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2017, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că judecarea cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în corespundere cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Gorenii Vasile de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin. (4) Cod penal. Instanța de apel a menționat că, cercetarea judecătorească s-a efectuat în procedură simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel legalitatea sentinței atacate a fost verificată sub aspectele de drept: dacă există erori procesuale și dacă măsura de pedeapsă este stabilită în limitele legii. În această ordine de idei, instanța de apel a subliniat că, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu, recunoscându-și vina, fără a solicita administrarea de noi probe, a solicitat prin înscris autentic examinarea cauzei penale în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, pe care le cunoaște și asupra cărora nu are obiecții, iar instanța de fond prin încheierea protocolară din 01 decembrie 2016 a dispus examinarea cauzei în procedură simplificată, în baza art.3641 Cod de procedură penală. Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel, verificând legalitatea acesteia, a constatat că, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal și respectând dispozițiile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, i-a stabilit o pedeapsă echitabilă, legală și proporțională pentru infracțiunea săvârșită, ajungând la concluzia corectă de a suspenda condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune, luând în considerație personalitatea inculpatului, care se caracterizează pozitiv, este invalid de gradul II, fiind hipoacuzic, anterior nu a comis infracțiuni. Succesorului părții vătămate Timofte Alexandra nu are pretenții și nu dorește să fie închis inculpatul (f.d.72). Astfel, argumentele privind necesitatea aplicării unei pedepse mai aspre, cu izolarea de societate a inculpatului, au fost respinse de către instanța de apel, ca fiind considerate declarative, generale, fără confirmarea prin probe, că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu va atinge scopul pedepsei, iar prezența circumstanțelor stabilite de instanța de fond au fost corect apreciate în vederea stabilirii unei pedepse condiționate.

Procurorul a declarat recurs ordinar, invocând drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel. În opinia acuzatorului de stat, pedeapsa stabilită inculpatului cu aplicarea 3 prevederilor art.90 Cod penal este prea blândă în raport cu circumstanțele cauzei, lipsește motivarea aplicării prevederilor art.90 Cod penal și a fost ignorat faptul că potrivit art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului. În context, recursul este axat pe aceleași afirmații, care au fost invocate în apel.

Judecând recursul ordinar declarat, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia, că acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil, iar în vederea susținerii acestei statuări se expun următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul, fără citarea părților, este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate. Drept temei pentru declararea recursului, recurentul a indicat prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul penal constată, că nici una din prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, la care se referă autorul recursului, nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței unor erori de drept care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată. Colegiul penal lărgit reține că acuzatorul de stat este de acord cu starea de fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor făptuitorului, însă critică hotărârea contestată în partea pedepsei, nefiind de acord cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal. Prin urmare, instanța de recurs menționează că lui Gorencioi Vasile în baza art.264 alin.(4) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, executarea pedepsei închisorii fiind suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani, adică în limitele sancțiunii și nu în alte limite decât cele prevăzute de lege, cum afirmă recurentul. Conform art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este 4 rațional ca aceasta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului pe un termen de probă, în limitele de la 1 la 5 ani. Excepție de la aceasta regulă, potrivit art.90 alin.(4) Cod penal fac doar infracțiunile deosebit de grave, excepțional de grave, cât și în cazul recidivei. Infracțiunea de comiterea căreia Gorencioi Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat, prevede pedeapsa închisorii de la 4 la 8 ani, iar potrivit art.16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave. Pedeapsa penală, potrivit art.61 Cod penal, este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, însă executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate. La stabilirea pedepsei, instanță de judecată, urmează să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acestuia, de persoana celui vinovat, de toate circumstanțele cauzei. instanța de recurs reține, că pedeapsa numită lui Gorencioi Vasile, este în limitele sancțiunii prevăzute la art.264 alin.(4) Cod penal și nu au fost stabilite oarecare impedimente în aplicarea prevederilor art.90 Cod penal. Subsidiar, Colegiul penal menționează că pedeapsa este echitabilă când impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. Totodată, este firesc să se țină cont de aceia că practica judiciară demonstrează că aplicare formală a unor pedepse cât mai aspre generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt care duce la consecințe contrare scopului urmărit. Astfel, instanța de recurs relevă că, aplicarea prevederilor art.90 Cod penal – suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia, or, instituția suspendării condiționate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă. La fel, se subliniază că, sintagma suspendarea condiționată înseamnă liberarea condiționată de la executarea reală a pedepsei sub formă de închisoare cu anumite respectare condițiilor impuse de instanța de judecată. Mai mult ca atât, Colegiul lărgit atrage atenția și la poziția succesorului părții vătămate, care a declarat că nu dorește ca inculpatul să execute o măsură de pedeapsă 5 reală (f.d.72), lipsa circumstanțelor agravante. O circumstanță atenuantă este și faptul că inculpatul Gorencioi Vasile fiind singur invalid, își întreține și soția Gorencioi Vera, care este invalid de gradul II, acestea permițând instanțelor ierarhic inferioare să-i stabilească lui Gorencioi Vasile o pedeapsă echitabilă, care corespunde prevederilor art.7, 61, 75 și 90 Cod penal. Totodată, urmează să se țină cont că Gorencioi Vasile este invalid - cu deficiență de auz și vorbire, astfel existând impedimente pentru comunicare în lipsa unui translator specializat și prin urmare, ar fi dificil de petrecut măsuri educativ-corecționale în condițiile de detenție, or, anume acesta este scopul urmărit de legea penală. Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că instanțele și-au argumentat hotărârea în sensul aplicării art.90 Cod penal, corect ajungând la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea acestuia de societate și va atinge scopul restabilirii echității sociale. Prin urmare, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de către procuror, care urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii contestate.

În conformitate cu art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, D E C I D E: Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de circumscripție, Chișinău, Sîli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2017 în cauza penală în privința lui Gorencioi Vasile xxxx, cu menținerea hotărârii atacate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 15 martie 2018. Președinte Petru Ursache Judecători Anatolie Țurcan Nadejda Toma Constantin Alerguș Vladimir Timofti 6 13 februarie 2018 Dosarul nr. 1ra-264/2018 O P I N I E S E P A R A T Ă în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală (în cauza Gorencioi Vasile xxx) 1.Prin decizia Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 13 februarie 2018 a fost adoptată următoarea soluție în cadrul judecării recursului ordinar în cauza indicată: ” Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de circumscripție, Chișinău, Sîli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2017 în cauza penală în privința lui Gorencioi Vasile xxx, cu menținerea hotărârii atacate”. 2. Nu am susținut soluția adoptată și am propus o altă soluție, de a admite recursul ordinar declarat, cu casarea parțială a hotărîrii atacate în latura stabilirii pedepsei și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care a exclude aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, în conformitate cu prevederile art. 435 alin. 2) pct. c) Cod de procedură penală. 2.1 Consider, că de către instanța de apel au fost comise erorile de drept, prevăzute de art. 427 al. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, deoarece la examinarea cauzei instanța de apel n-a ținut cont de practica judiciară constantă ( 1ra-497/15, 1ra-1865/15, 1ra-467/11, 1ra-271/16, 1ra-427/16) , dispunând suspendarea executării pedepsei închisorii stabilite inculpatului, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(4) Cod penal, menținând o soluție incorectă în ce privește individualizarea pedepsei. 2.2. Vreau să menționez, că instanțele au constatat, că faptele inculpatului Gorencioi Vasile xxx întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(4) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, în stare de ebrietate, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane. Consider, că motivarea instanțelor precum că Gorencioi Vasile este invalid - cu deficiență de auz și vorbire, astfel existând impedimente pentru comunicare în lipsa unui translator specializat și prin urmare, ar fi dificil de petrecut măsuri educativ- corecționale în condițiile de detenție, or, anume acesta este scopul urmărit de legea penală, este una insuficientă, în condițiile când circumstanțele expuse nu i-au creat impedimente inculpatului să comită o infracțiune în stare de ebrietate alcoolică și care a avut drept consecință decesul unei persoane. Consider, că în speță urma a fi stabilită pedeapsa închisorii cu executare. Judecător Nadejda Toma 7