1ra-271/16 — art. 264 alin. 4 CP

Dosarul nr.1ra-271/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2015,

declarat de inculpatul

Iațco Dumitru Petru, născut la 27 octombrie

1967, originar și domiciliat com. Mașcăuți,

r-nul Criuleni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.07.2015 - 14.08.2015;

Instanța de apel: 09.09.2015 - 20.10.2015;

Instanța de recurs: 16.12.2015 - 02.03.2016.

A C O N S T A T A T:

administrate în faza de urmărire penală, Dumitru Iațco a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 2 ani 8 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 4 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă integral, fiind dispusă încasarea de la Dumitru

Iațco în beneficiul succesorului părții vătămate, Maria Simon, prejudiciul material și

moral în sumă de 20000 lei.

19 iunie 2015, aproximativ la ora 13.30, conducând automobilul model ,,Ford

Fusion”, cu n/î CR AY 214, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat,

deplasându-se cu viteză excesivă pe traseul Brănești-Criuleni, la intrarea în

s. Mașcăuți, r-nul Criuleni, în apropierea gospodăriei Mariei Diacon, contrar

prevederilor pct. pct. 14 lit. a), 46 lit. a), 47 alin. (1) lit. a) al Regulamentului

circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, nu s-a

isprăvit cu conducerea automobilului derapând de pe partea carosabilă a drumului,

unde pe acostament a tamponat minorul Pavel Simon, a.n. 2011, cauzându-i vătămări

corporale grave periculoase pentru viață și sănătate, soldate cu decesul victimei.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Dumitru Iațco să fie condamnat în baza art. 264 alin. (4)

Cod penal, la 5 ani 4 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

1

În motivarea cerințelor, procurorul a invocat, că prima instanță, la stabilirea

pedepsei, nu a luat în considerație criteriile generale de individualizare a pedepsei și

anume că, inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, fiind în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, fapt ce denotă atitudinea negativă a acestuia față de

normele general-umane de conviețuire socială și ignorarea totală a Regulamentului

circulației rutiere.

Totodată, prima instanță nu a luat în considerație că în urma accidentului rutier

a decedat un copil în vârstă de 4 ani, incorect fiind redusă limita maximă a pedepsei

închisorii cu 1/3, la fel, urmând să-l priveze pe inculpat de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe termenul maxim prevăzut de norma incriminată.

20 octombrie 2015, a fost admis apelul procurorului, casată sentința în partea

stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Dumitru Iațco a fost condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod

penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În rest sentința a fost menținută.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut, că pedeapsa aplicată lui

Dumitru Iațco, de prima instanță - 2 ani și 8 luni închisoare, a fost individualizată

contrar prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, deoarece este disproporțională,

inadecvată și inechitabilă în raport cu gravitatea și consecințele infracțiunii săvârșite,

soldate cu decesul minorului Pavel Simon, a.n. 2011, inculpatul prin infracțiunea

săvârșită a atentat la una din valorile primordiale apărate de legea penală - viața

persoanei, infracțiune care, chiar dacă se atribuie la categoria celor săvârșite din

imprudență, face parte din categoria celor grave, a avut drept consecință decesul unei

persoane, modul cum a fost săvârșită infracțiunea prin conducerea defectuoasă a

mijlocului de transport, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, precum și

de datele și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu a acordat

sprijin succesorului părții vătămate.

Astfel, instanța de apel, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se

atribuea la categoria celor grave, de persoana celui vinovat și anume că acesta și-a

recunoscut totalmente vinovăția, se căiește pentru fapta săvârșită, a solicitat

examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, este

supus răspunderii penale pentru prima dată, a considerat rezonabil de stabilit

inculpatului Dumitru Iațco pedeapsa potrivit alin. (4) art. 264 Cod penal, 5 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

4 ani.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să îi fie

stabilită o pedeapsă mai blândă, invocând că pedeapsa stabilită a fost individualizată

contrar prevederilor legale.

pentru respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece nu corespunde cerințelor de

conținut prevăzute de art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, prin care autorul

recursului trebuie să invoce concret unul din temeiurile prevăzute de art. 427 Cod

de procedură penală și în ce constă problema de drept abordată în cauza dată.

2

materialele cauzei, luând în considerație și argumentele expuse în referință, Colegiul

penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Deși în recursul declarat, inculpatul nu indică concret un temei din cele

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, pentru declararea recursului,

totuși din conținutul acestuia se constată că recurentul critică decizia instanței de

apel sub aspectul pct. 10) al normei indicate, care statuează că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal reține că la aplicarea pedepsei lui Dumitru

Iațco pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal și astfel, corect a ajuns la concluzia că

corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin aplicarea pedepsei închisorii,

stabilindu-i pedeapsa 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 4 ani.

Astfel, la stabilirea pedepsei instanța de apel just a ținut cont, de faptul că

inculpatul a săvârșit o infracțiune, care chiar dacă se atribuie la categoria celor

3

comise din imprudență, face parte din categoria celor grave, a avut drept consecință

decesul unei persoane, prin conducerea defectuoasă a mijlocului de transport, fiind

în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, precum și de datele și elementele ce

caracterizează persoana inculpatului, care nu a acordat sprijin succesorului părții

vătămate, însă care a acceptat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală conform art. 3641 Cod de procedură penală, se căiește sincer de

cele săvârșite.

Totodată, Colegiul penal menționează, că instanța de apel la emiterea deciziei

a ținut cont și de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, care stipulează că în

caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime

din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care

trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

Potrivit art. 72 alin. (2) Cod penal, în penitenciare de tip deschis execută

pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni săvârșite din

imprudență.

În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432

alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. art. 414 - 417 Cod de procedură penală, pedeapsa aplicată

inculpatului este individualizată corect, este echitabilă și este în concordanță cu

scopul pedepsei penale - de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat și

alte persoane, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și se apreciază ca

inadmisibil.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Iațco Dumitru

Petru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

20 octombrie 2015, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 aprilie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

4