1ra-1051/2016 — 264 al. 3 lit. a CP

Dosarul nr. 1ra-1051/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Ghenadie Nicolaev, Petru Moraru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Diacon Ion, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016, în

cauza penală în privința lui

Diacon Ion Victor, născut la 27 februarie

1985, originar și domiciliat în mun. Chișinău,

str. Decebal nr. 3.

Datele referitoare la examinarea cauzei:

C O N S T A T Ă :

Diacon Ion Victor a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 3

(trei) ani închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, fără privarea de

dreptul de a conduce mijlocul de transport, cauza fiind judecată pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat

pe un termen de probă de 2 (doi) ani, cu obligarea inculpatului în acest termen să

nu săvîrșească alte infracțiuni și să nu-și schimbe domiciliul fără învoirea

organului specializat care exercită controlul asupra comportamentului inculpatului.

Victor conducând cu spatele autocamionul de model „Gaz 33021”, cu numărul de

înmatriculare C GB 608, pe teritoriul Spitalului Nr. 1, amplasat pe str. Melestiu nr.

20 din mun. Chișinău, nu a manifestat prudență sporită la trafic, nu a ținut cont de

totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere prin ce a încălcat

1

prevederile Regulamentului circulației rutiere și anume pct. 45 și pct. 41.2, iar în

rezultat a tamponat pietonul de vârstă înaintată Danu Stepan Gheorghe,

d.n.06.08.1940, care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1072/D din

20.05.2015, a primit vătămări corporale grave.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 264

alin. (3) lit. a) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 1 (unu) an. În baza art. 90 Cod

penal, executarea pedepsei principale să fie suspendată condiționat pe un termen de

probă de 1 (unu) an.

În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat a indicat următoarele:

- prima instanță conform prevederilor art. 65 Cod penal, urma să stabilească

și pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport, ținînd cont de faptul că inculpatul s-a folosit de acest drept la

săvîrșirea infracțiunii.

2016, care a fost pronunțată integral la 29 martie 2016, apelul declarat a fost admis,

fiind casată sentința în partea numirii pedepsei și pronunțată în această parte o nouă

hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Lui Diacon Ion i-a fost numită pedeapsa în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 (unu) an.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

În rest, sentința a fost menținută.

fond corect a constatat starea de fapt a acțiunilor săvârșite de inculpat, corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a

săvârșit infracțiunea imputată lui.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală dată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.

101 Cod de procedură penală.

Cu privire la stabilirea pedepsei inculpatului instanța de apel a indicat că

potrivit art. l6 Cod penal, infracțiunea imputată inculpatului se atribuie la categoria

infracțiunilor grave. La fel, instanța de fond corect a reținut circumstanțele

atenuante în privința inculpatului - recunoașterea în totalitate a vinovăției în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, căința sinceră a inculpatului de

cele comise, repararea benevolă a prejudiciului cauzat, aplicându-i pedeapsa

închisorii pe un termen de 3 ani, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, suspendând condiționat executarea pedepsei pe un termen de 2

ani.

Totodată, instanța de apel a apreciat că instanța de fond incorect a aplicat în

privința inculpatului prevederile art. 79 Cod penal, excluzând pedeapsa

complementată. Astfel, instanța de apel a indicat că în cazul când pedeapsa

complementară este obligatorie, înlăturarea ei poate avea loc doar în baza

2

prevederilor art. 79 alin. (l) Cod penal, iar astfel de circumstanțe de către prima

instanță nu au fost constatate.

În acest sens s-a statuat că în cazul dat nu erau aplicabile prevederile art. 79

Cod penal, în conformitate cu care instanța de judecată poate să nu aplice pedeapsa

complementară obligatorie deoarece, conform prevederilor art. 79 Cod penal,

puteau fi recunoscute circumstanțe excepționale ale cauzei, acele circumstanțe,

legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii,

de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe

care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de

contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la

descoperirea acesteia.

În speță asemenea circumstanțe n-au fost constatate, or, aceleași

circumstanțe apreciate de către instanța de judecată ca atenuante, nu mai pot fi

considerate și ca excepționale or, aceste circumstanțe sunt niște circumstanțe

atenuante obișnuite și nu careva excepționale.

Mai mult ca atît, instanța de apel a indicat și asupra faptului că inculpatul

anterior a mai fost în conflict cu legea, a mai comis fapte prevăzute de legea

penală, și, cu toate că antecedentele penale sunt stinse, acesta n-a stat pe calea

corectării și a comis din nou infracțiuni.

În astfel de circumstanțe, ținând cont de prevederile art. 75 alin. (1) Cod

penal, conform cărora, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, este necesar

de ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață a familiei acestuia, instanța de apel a considerat necesar de aplicat

pedeapsa complementară în limitele minime prevăzute de sancțiunea art. 264 alin.

(3) Cod penal, deoarece inculpatul a recunoscut integral vina și s-a căit în cele

comise, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, este angajat în câmpul

muncii, se caracterizează pozitiv la locul de muncă, a comis o infracțiune gravă din

imprudență, are la întreținere doi copii minori.

numele inculpatului, care a fost depus la 30 martie 2016 și care solicită casarea

acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale apărătorul indică următoarele:

- instanța de apel nu a luat în considerație că inculpatul a recunoscut vina și

se căiește sincer de cele comise, a colaborat cu organul de urmărire penală la

descoperirea infracțiunii, se caracterizează pozitiv, neîntemeiat excluzînd aplicarea

prevederilor art. 79 Cod penal;

- instanța de fond justificat, la stabilirea pedepsei, a luat în considerație

faptul că inculpatul a recunoscut vina și se căiește de cele comise, este angajat în

calitate de șofer la SRL „Odius”, prin urmare munca de șofer este unica sursă de

existență, partea vătămată nu are pretenții materiale față de inculpat, inculpatul are

la întreținere doi copii minori.

6.1. Pe cauză este depusă referință de către procuror care se pronunță pentru

inadmisibilitatea recursului declarat din motiv că pedeapsa stabilită inculpatului de

instanța de apel a fost individualizată în dependență de circumstanțele atenuante și

3

agravante, prevăzute de art. art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora

prescrise în art. 78 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se

constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale,

însă critică hotărîrea instanței de apel cu privire la soluția de individualizare a

pedepsei, în latura excluderii aplicării art. 79 Cod penal și stabilirii pedepsei

complementare.

Astfel, Colegiul penal consideră necesar de a menționa că în conformitate cu

art. 79 Cod penal, stabilirea pedepsei sub limita minimă, a unei pedepse mai

blînde, care nu este prevăzută în sancțiunea articolului corespunzător din Codul

penal, în baza căruia este încadrată infracțiunea, sau neaplicarea pedepsei

complementare obligatorii, se admite luînd numai în considerare personalitatea

vinovatului în cazul existenței circumstanțelor excepționale, legate de scopul,

motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia pînă la săvîrșirea

infracțiunii, în timpul și după săvîrșirea infracțiunii.

În spiritul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind

personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau

stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a

personalității inculpatului.

Împrejurările obișnuite sînt cele care predomină și caracterizează majoritatea

cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale. Ca excepționale, instanța urmează

să stabilească astfel de împrejurări care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, precum și date privind personalitatea făptuitorului (grad de

invaliditate – I, II (persoana cu dizabilități severe și accentuate, merite deosebite

față de societate, alte circumstanțe de importanță majoră).

Analizînd lucrările cauzei, Colegiul penal atestă că instanța de fond și-a

întemeiat soluția de aplicare a prevederilor art. 79 Cod penal, în special, pe faptul

că inculpatul este angajatul SRL „ODIUS”, unde activează în calitate de șofer,

aceasta fiind unica sa sursă de întreținere a copiilor minori.

Totodată, raportînd situația dată la sensul normei prevăzute la art. 79 Cod

penal, descris supra, se constată că circumstanța dată nu poate fi calificată ca fiind

excepțională, ea fiind una obișnuită, ori inculpatul nu este privat de dreptul de a

exercita alte profesii, ci doar pe cele ce presupun conducerea mijlocului de

transport. În același context, Colegiul penal apreciază și temeinicia celorlalte

argumente ale instanței de apel în sensul dat, descrise în pct. 5 din prezenta decizie.

Avînd la bază cele expuse, Colegiul penal conchide că hotărîrea contestată

nu este afectată de erori de drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală,

fiind individualizată corect pedeapsa, motiv pentru care se constată că recursul

declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

4

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Mîrzîncu

Aurelia în numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 01 martie 2016, în cauza penală în privința lui Diacon Ion

Victor, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 iunie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

5