1ra-1356/2016 — art. 264 al. 4 CP

1ra-1356/2016 — art. 264 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1356/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

09 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan și Iurie Diaconu,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Liliana Pasat, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Florești din 06 ianuarie 2016 și decizia Colegiului

judiciar al Curții de Apel Bălți din 06 aprilie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Tîltu Ion Dumitru, născut la 01 mai 1995, originar și

domiciliat în s. Domulgeni, r-nul Florești.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 5 ani închisoare

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită i-a fost suspendată condiționat pe

un termen de probă de 5 ani, obligîndu-l să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțămîntul organului competent - Biroul de Probațiune Florești.

valabil pentru categoria de vehicul condus, la 06.08.2015 în jurul orei 01:00,

deplasîndu-se pe traseul M-2 Chișinău-Soroca, în direcția or. Chișinău, în stare de

ebrietate alcoolică la volanul motocicletei de model „Blazer” fără numere de

înmatriculare, cu o viteză nestabilită de către organul de urmărire penală, avîndu-l în

calitate de pasager pe cet. Brînzei Ion, în curba de la km 111+300 metri, amplasată în

preajma satului Țîra, r-l Florești, din imprudență, neținînd cont de dexteritatea sa în

conducere și situația rutieră, adică de faptul că afară era întuneric, neisprăvindu-se cu

conducerea motocicletei, a pierdut controlul ghidajului și a derapat de pe traseu și a

tamponat parapetul, în rezultatul cărui fapt, cet. Brînzei Ion, i-au fost cauzate leziuni

corporale, care conform raportului de expertiză medico-legală nr.160 „A" din

1

05.10.2015, se califică ca grave periculoase pentru viață, în rezultatul cărora, victima a

decedat în spitalul raional Florești.

În ședința de judecată, pînă la începerea cercetării judecătorești, inculpatul Tîltu

Ion, prin înscris autentic a declarat că recunoaște în totalitate faptele incriminate în

rechizitoriu și nu solicită administrarea de noi probe, dar acceptă judecarea cauzei în

baza probelor administrate la urmărirea penală, care a fost acceptată prin încheierea

protocolară din 13.11.2015 (f.d. 94 verso).

Instanța de judecată considerînd, că vina inculpatului Tîltu Ion a fost dovedită pe

deplin și acțiunile lui se încadrează în baza art. 264 alin. (4) Cod penal - încălcarea

regulilor de securitate a circulației care din imprudență a provocat decesul unei persoane, de

către persoana care conduce mijlocul de transport în stare de ebrietate, i-a aplicat

inculpatului pedeapsa expusă supra.

Florești, Ruslan Știrbu, pe motivul blîndeții pedepsei. Prin apelul declarat a solicitat

admiterea apelului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit

modulul stabilit pentru prima instanță, prin care Tîltu Ion să fie recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal și a-i stabili drept

pedeapsă, cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală, închisoare pe un termen de

5 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4

ani. Iar conform art. 72 alin. (2) Cod penal, a-i stabili executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis. Măsura preventivă - obligarea de nepărăsire a localității de

schimbat în arest, astfel, ca Tîltu Ion să fie luat sub strajă din sala de judecată.

3.1. În argumentarea apelului a invocat, că instanța a dat o apreciere justă

circumstanțelor cauzei și a calificat corect acțiunile inculpatului Tîltu Ion în baza art.

264 alin. (4) Cod penal, însă din motive neîntemeiate a numit inculpatului o pedeapsă

mai blîndă. Instanța n-a ținut cont de caracterul social periculos al faptei comise de

către inculpat și de pericolul social pe care îl prezintă acesta. La numirea pedepsei

instanța nu a ținut cont și de consecințele ce au avut loc pînă la săvîrșirea infracțiunii

și au survenit în urma săvîrșirii infracțiunii. Astfel, în sentința din 06.01.2016 instanta

de judecată și-a argumentat opinia prin faptul că inculpatul Tîltu Ion a recunoscut

vinovăția de cele comise, sincer se căiește și regretă, lipsa pretențiilor din partea

succesorului părții vătămate decedate, caracterizarea pozitivă a inculpatului la locul

de trai, lipsa antecedentelor penale, lipsa circumstanțelor atenuante și agravante. Or,

în aprecierea acuzatorului de stat, recunoașterea vinovăției de către Tîltu Ion era

evidentă, reieșind din circumstanțele comiterii infracțiunii și din probele administrate.

Concomitent dauna pricinuită de către condamnatul Tîltu Ion în detrimentul

succesorului părții vătămate decedate, precum și caracterul social periculos al faptei

comise de către inculpat, este net superior pedepsei aplicate.

Apelantul a mai invocat, că la pronunțarea sentinței instanța de judecată stabilind

pedeapsa sub formă de închisoare n-a stabilit categoria penitenciarului în care se

execută pedeapsa cu închisoare, prevăzut de art. 72 Cod penal și nu a ținut cont de

prevederile art. 61 Cod penal.

2

A considerat că, aplicînd pedeapsa menționată în privința inculpatului, instanța

de judecată creează un precedent judiciar neobiectiv privind condamnarea

persoanelor pentru săvîrșirea infracțiunilor de acest gen, care în ultima perioadă de

timp sunt tot mai frecvent mediatizate în sursele mass media, menționînd că pe

drumurile naționale se comit multiple accidente rutiere în rezultatul cărui fapt, sunt

traumate și survin decese a multor persoane, iar organele de drept, cît și instanțele de

judecată nu i-au măsuri cu persoanele care se fac vinovate de aceste acțiuni.

fost respins apelul declarat, ca nefondat și menținută sentința.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, prezenta cauză

a fost judecată de către instanța de fond în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală,

în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate de către inculpat în

corespundere cu alin. (3) a normei vizate, prin cererea depusă pînă la începerea

cercetării judecătorești, potrivit căreia el a recunoscut în totalitate fapta indicată în

rechizitoriu.

Respectiv, chestionîndu-1 sub jurămînt în ce privește recunoașterea bazei

probante administrate pe caz și a faptelor reținute în rechizitoriu, instanța în

corespundere cu art. 3641 alin. (4) Cod de procedură penală, prin încheierea

protocolară i-a admis cererea, deoarece din probele administrate, rezultă că fapta îi

este stabilită, iar în cauză sunt suficiente date cu privire la personalitatea sa, ce ar

permite stabilirea corectă a pedepsei penale, după care a recurs la interogarea

inculpatului potrivit regulilor de audiere a martorului, efectuînd cercetarea

nemijlocită a bazei probante administrate pe caz, cu expunerea ei detaliată în

conținutul procesului-verbal al ședinței de judecată și în sentința adoptată.

Atît la faza urmăririi penale, cît și în instanța de fond și cea de apel inculpatul

Tîltu Ion a recunoscut fapta săvîrșită, depunînd sub jurămînt declarații consecvente

referitor la cele comise, acestea coroborînd întru tot cu restul probelor administrate pe

caz.

Starea de fapt reținută și de drept apreciată, coroborează cu probele administrate

și examinate în ședința de judecată, instanța just încadrînd acțiunile inculpatului în

baza art. 264 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi - încălcarea regulilor de

securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport, care a provocat decesul unei persoane, săvîrșit în stare de

ebrietate.

Cu privire la pedeapsa aplicată în privința lui Tîltu Ion, instanța de apel a

considerat-o echitabilă faptei comise și în strictă corespundere atît cu normele penale,

cît și cele procesual penale.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

parțială a acestora în partea stabilirii pedepsei privind excluderea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului invocă că:

3

- pedeapsa stabilită inculpatului este prea blîndă în raport cu circumstanțele

cauzei și este contrară principiilor de individualizare a pedepselor;

- circumstanțele la care a făcut referire instanța de apel, precum că inculpatul este

la prima abatere de lege, recunoașterea vinei și căința sinceră, caracteristica pozitivă

la locul de trai, considerîndu-le ca factori hotărîtori la aprecierea tipului de pedeapsă

și ajungînd la concluzia că corectarea inculpatului Tîltu Ion poate avea loc în condiții

neprivative de libertate, consideră că sunt insuficiente pentru stabilirea pedepsei în

coraport cu împrejurările cauzei.

Astfel, datorită semnificației deosebite a impactului social pe care îl are săvîrșirea

în societate a infracțiunilor din domeniul transporturilor, nu pot fi valorificate în

favoarea inculpatului ca și circumstanțe atenuante, circumstanțele personale ale

acestora deoarece au lezat profund niște valori sociale concrete ocrotite de lege prin

comiterea lor.

al Curții Supreme de Justiție concluzionează că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd

recursul instanța este în drept să admită recursul, să caseze total sau parțial hotărîrea

atacată, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, dacă nu se agravează

situația condamnatului.

Din norma supra menționată rezultă că, instanța de recurs poate să intervină în

soluția instanței de apel și de fond, inclusiv și să le caseze parțial, în cazul constatării

comiterii erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei hotărîri ilegale.

Reieșind din dispoziția alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

În recursul său, procurorul invocă temeiul stipulat de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, care prevăd că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, în

cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Din conținutul recursului declarat, rezultă că autorul acestuia își exprimă

dezacordul aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, adică suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilite inculpatului pentru infracțiunea săvîrșită, deoarece

infracțiunea a fost comisă de inculpat, ca urmare a unui șir de acțiuni a acestuia și

anume, neglijînd cerințele legii, încălcînd regulile circulației rutiere, care, în final, au

dus la săvîrșirea accidentului rutier cu cauzarea din imprudență a vătămării grave

periculoase pentru viață în rezultatul cărora victima a decedat, starea de ebrietate

alcoolică ce a influențat comportamentul manifestat de inculpat.

Analizînd hotărîrile judecătorești atacate sub aspectul menționat, în raport cu

circumstanțele cauzei, în prezenta speță, Colegiul penal lărgit consideră că, soluțiile

instanțelor de fond și apel în latura stabilirii modului de executare a pedepsei sînt

neîntemeiate, la adoptarea cărora nu s-a ținut cont în deplină măsură de norma art. 75

Cod penal, ce prevede că persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni

4

i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod

și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs remarcă că, prin criterii

generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de care sînt

obligate să se conducă instanțele de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte. Instanțelor de judecată, legea penală le acordă o

posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării pedepsei

penale, luînd în considerație caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite,

persoana celui vinovat, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea,

ținînd cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Totodată, Colegiul menționează că persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana

a fost condamnată, iar după caz, instanța este în drept de a aplica și prevederile Părții

Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în cazul în care nu sunt

careva impedimente.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală

și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor care au

săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea condamnaților, cît și din partea altor

persoane.

Categoria și termenul pedepsei ce urmează a fi stabilit este în dependență de

circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76-77 Cod penal, precum și

efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

Prin urmare, termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvîrșite, se

stabilește luînd în considerație și de personalitatea infractorului, care include date

privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența

sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului pînă sau după

săvîrșirea infracțiunii.

În prezenta cauză supusă judecării, sancțiunea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (4) Cod penal, imputată inculpatului prevede pedeapsa cu închisoare de la 4 la 8

ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 4 la

5 ani și conform art. 16 alin. (4) Cod penal, se consideră ca infracțiune gravă.

Din conținutul părții descriptive a sentinței, la capitolul stabilirii tipului pedepsei

inculpatului, instanța de fond a menționat că a ținut cont de personalitatea acestuia și

rezonanța socială a crimei comise, care se califică ca gravă, stabilindu-i o pedeapsă cu

închisoare pe un termen de 5 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 5 ani.

După efectuarea acestei proceduri de individualizare și stabilirea termenului

pedepsei cu închisoare, instanțele de judecată urmează să continue operațiunea de

individualizare a acesteia, dar în aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin

numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa numită

5

inculpatului, urmează a fi pusă în executare ori sub condiția personalității acestuia de

a se corecta și reeduca se poate de concluzionat că scopul pedepsei poate fi atins prin

suspendarea executării pedepsei aplicate vinovatului pe un termen de probă.

În speța dată, instanța de fond, luînd în considerație că inculpatul este la prima

abatere, nu are antecedente penale și la locul de trai se caracterizează pozitiv, a conchis

că e necesar de a-i stabili pedeapsa cu aplicarea art. 90 Cod penal, adică suspendarea

condiționată a executării pedepsei. Suplimentar la aceste concluzii, instanța de apel a

constatat și circumstanțele că inculpatul a recunoscut vina.

Potrivit prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, instanța poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului doar dacă va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, în

virtutea circumstanțelor cauzei și persoanei celui vinovat, indicînd numaidecît în

hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei. În

acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în

termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvîrși o nouă infracțiune și,

prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Conform art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, instanța de judecată

este obligată să motiveze în partea descriptivă a sentinței aplicarea unei condamnări

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Totodată, potrivit jurisprudenței naționale, instanțele urmează să asigure

aplicarea măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele adulte care au săvîrșit

infracțiuni grave (pct. 17 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție, nr. 8 din

11.11.2013, Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale).

Aceste prescripții legale nu au fost respectate de instanța de fond, deoarece,

potrivit părții descriptive a sentinței, la aplicarea pedepsei inculpatului instanța a

reținut că, inculpatul la locul de trai se caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog

și psihiatru nu se află, a comis infracțiune pentru prima dată, recunoașterea vinei și căința

sinceră, însă, în opinia Colegiului penal lărgit circumstanțele stabilite nu sunt

suficiente pentru a justifica concluzia instanței de fond că nu este rațional ca inculpatul

să execute real pedeapsa stabilită.

Deasemenea, Colegiul reține că, datorită semnificației deosebite a impactului

social pe care îl are săvîrșirea în societate a infracțiunilor în domeniul transporturilor,

nu pot fi valorificate în favoarea inculpatului ca și circumstanțe atenuante,

circumstanțele personale ale acestuia, deoarece au lezat profund niște valori sociale

concrete ocrotite de lege prin comiterea lor.

Mai mult, în dispozitivul sentinței, instanța nu a invocat condiția obligatorie,

prevăzută la art. 90 alin. (1) Cod penal: ,,dacă, în termenul de probă pe care l-a fixat,

condamnatul nu va săvîrși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită,

va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat”, adică a suspendat necondiționat, deci și

neîntemeiat executarea pedepsei închisorii aplicate inculpatului.

La fel, în consecutivitatea enunțată, instanța nu a ținut cont că în cazul în care

inculpatul a comis o infracțiune gravă, cu consecințe ireparabile - decesul unei

persoane, lipsind circumstanțe atenuante pe caz, suspendarea condiționată a

6

executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, reprezintă o soluție de pedeapsă

penală prea blîndă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite și a scopului pedepsei penale sub aspectul

restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvîrșirii de noi

infracțiuni, atît din partea lui, cît și a altor persoane.

Astfel, instanța de fond nu a judecat fondul cauzei în latura pedepsei penale în

conformitate cu rigorile legale și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată

contrar prevederilor legale.

De asemenea, instanța de recurs ține să menționeze că, potrivit art. 414 alin. (1),

417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța

de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt - în ce împrejurări a comis fapta inculpatul, dacă normele de

drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări

ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărîrea instanței de

fond urmează a fi desființată parțial, cu rejudecarea cauzei. Rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece,

potrivit descriptivului deciziei contestate, menținînd o sentință ilegală și neîntemeiată

în latura pedepsei aplicate inculpatului, nu a reacționat în modul prevăzut de lege

asupra erorilor de drept comise de instanța de fond, le-a repetat întocmai și nu a

desființat sentința în partea suspendării necondiționate a pedepsei închisorii aplicate

inculpatului, cu rejudecarea cauzei în aspectul vizat.

Împrejurările enunțate relevă că instanțele de fond și de apel i-au aplicat

inculpatului o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale enunțate,

suspendîndu-i necondiționat, nemotivat și inechitabil pedeapsa închisorii.

Astfel, erorile de drept nominalizate, prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală și comise de instanțele de fond și de apel, impun soluția casării

parțiale a hotărîrilor contestate, cu excluderea dispoziției privind aplicarea față de

inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis,

nefiind considerat faptul că, prin această soluție se înrăutățește situația

condamnatului.

Ca agravare a situației condamnatului se subînțelege situațiile de schimbare a

soluției din achitare în condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai gravă,

sau un alt aliniat nou, literă, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în

pedeapsa prevăzută de sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea

cuantumului aceleiași pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei

7

complementare, de aplicarea unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial

condamnat, de reținere în recurs a stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc

de infracțiune continuă; situații de învinuire care esențial, după circumstanțe reale,

diferă de cea de la început sau orice altă modificare a învinuirii, ce afectează dreptul

inculpatului la apărare.

În temeiul celor expuse, Colegiul penal conchide că, recursul declarat de procuror

urmează a fi admis, casate parțial hotărîrile instanțelor de fond și apel în partea

stabilirii pedepsei inculpatului, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Bălți, Liliana Pasat, casează parțial sentința Judecătoriei Florești din 06

ianuarie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 aprilie 2016, în

cauza penală în privința lui Tîltu Ion Dumitru, în latura penală, rejudecă cauza în

această parte și pronunță o nouă hotărîre, conform căreia exclude aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Tîltu Ion Dumitru, se consideră condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la

5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

Termenul de executare a pedepsei se va calcula din ziua reținerii lui Tîltu Ion

Dumitru.

În rest, dispozițiile hotărîrilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 august 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

8