1ra-859/16 — art. 264 alin.3 lit.b CP

1ra-859/16 — art. 264 alin.3 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-859/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul

Vladimir Ivaschiv și avocații acestuia Angela Procopciuc și Vladimir Ivanov, prin care

se solicită casarea sentinței Judecătoriei Bălți din 28 iunie 2013 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 18 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Ivaschiv Vladimir Mihail, născut la

20.04.1966, originar și locuitor în s.

Natalievca, r-nul Fălești,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.08.2012 - 28.06.2013;

Instanța de apel: 15.08.2013 - 18.11.2015;

Instanța de recurs: 17.03.2016 - 13.04.2016;

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal fiindu-i

stabilită pedeapsa cu aplicarea art. 79 Cod penal sub formă de închisoare pe un

termen de 3 (trei) ani, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

În baza art. 90 Cod penal a fost dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul legal al victimei Cebanu Natalia a fost

admisă în principiu, fiind lăsată spre soluționare în instanța civilă.

Vladimir fiind deținător al permisului de conducere cu categoria permisă ”B” la

04.01.2011 în jurul orei 18.50, conducînd automobilul de model „VAZ 21063” cu

numărul de înmatriculare FL AM 319 și deplasîndu-se pe strada Ștefan cel Mare

mun. Bălți dinspre satul Reuțel raionul Fălești spre centrul mun. Bălți, avînd viteza

de deplasare de circa 53 km/oră, în preajma imobilului nr.195 manifestînd neatenție

la trafic și încredere exagerată în sine, grav a încălcat cerințele Regulamentului

Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.357 din 13.05.2009

(în vigoare din 13.07.2009) și anume: p.10 alin. l lit. ”b” RCR RM, conform căruia,

1

’’Persoana care conduce un vehicul trebuie: ...b) să posede cunoștințe și să execute

cerințele prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a

conduce în siguranță vehiculul pe drum...”; p.34 alin. 2 lit.”b” RCR RM, conform

căruia, ... 2) Lumina de drum a farurilor trebuie cumulată cu lumina de întîlnire: b)

în scopul evitării orbirii la trecerea în sensuri opuse la o distanță nu mai mică de

150 metri sau chiar aceasta avertizînd prin comutarea luminii farurilor, precum și

în cazul deplasării la o distanță mai mică față de vehiculul precedent. ...În caz de

orbire conducătorul de vehicul trebuie să pună în funcție avertizatorul de avariere

și neschimbînd banda de circulație, să reducă viteza și să oprească...” p.45 alin. 1,2

RCR RM, conform căruia „1) Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu lumina de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii

factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea

în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. 2) în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”

și p.47 alin. 1 lit.”a” RCR RM, conform căruia, ’’Limitele maxime de viteză a

vehiculelor pe drumurile publice sunt: a) în localități - 50 km/oră; în cazul în care

securitatea la trafic se asigură, această limită pe anumite sectoare de drum poate fi

majorată pînă la 80 km/oră, prin instalarea indicatoarelor 3.27 de semnificație

corespunzătoare”, nu a ținut cont de condițiile climaterice, deplasîndu-se pe un

traseu pe timp de iarnă, precum și pe timp de noapte, în rezultatul cărui fapt nu s-a

isprăvit cu conducerea mijlocului de transport, incorect a apreciat situația de trafic

și inoportun a aplicat sistemul de frînare tamponînd pietonul Ceban Anatolie, care

se deplasa pe banda de deplasare a mijlocului de transport în același sens,

provocîndu-i din imprudență vătămare gravă a integrității corporale - leziuni

corporale grave, periculoase pentru viață sub formă de traumă cranio-cerebrală

închisă sub formă de hemoragii în țesuturile moi epicraniene perieto-temporo-

occipital pe stînga, fractură liniară a osului temporal pe stînga cu trecere la baza

craniului, hemoragii subarahnoidale totale, contuzie cerebrală la nivel de lob frontal

pe dreapta, excoriații pe față, echimoză a pavilionului urechii stîngi, echimoză în

jurul ochiului drept, hemoragii în țesuturile moi - mușchi, a membrelor inferioare,

care au provocat decesul acestuia la 09.01.2011 la orele 18.50 în instituția medicală

Spitalul municipal Bălți.

3.1 procurorul, care în motivare invocă ilegalitatea și netemeinicia sentinței

în partea neaplicării față de inculpat a pedepsei complementare obligatorii,

solicitînd admiterea apelului, casarea parțială a sentinței, în partea pedepsei

complementare obligatorii, cu dispunerea privării inculpatului de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe termen de 2 ani.

2

În motivarea apelului indică:

- sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal prevede ca pedeapsă

complementară obligatorie privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de pînă la 4 ani, iar reieșind din conținutul art.79 alin. (1) Cod penal,

consideră ca fiind netemeinică neaplicarea de către instanța de judecată a pedepsei

complementare obligatorii, neconstatîndu-se careva circumstanțe excepționale;

- neaplicînd pedeapsa complimentară sub formă de privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport în privința inculpatului, instanța de fond la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal;

- Vladimir Ivaschiv nu întrunește nici una din circumstanțe excepționale

prevăzute la art. 79 Cod penal iar criteriile la care face referire instanța de judecată

sunt neîntemeiate și insuficiente pentru neaplicarea de către instanță a pedepsei

complementare obligatorii sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport.

3.2 inculpatul Ivaschiv Vladimir și avocatul Ivanov Vladimir, care consideră

sentința ilegală și pasibilă anulării din următoarele considerente:

- instanța de judecată a dat o analiză unilaterală probelor prezentate pentru

cercetare în ședința de judecată, fapt care a dus la o apreciere incorectă a acțiunilor

inculpatului Vladimir Ivaschiv;

- în sentință nu este specificat în care parte declarațiile fiecărui martor sunt

probe de confirmare a vinovăției inculpatului;

- la pronunțarea sentinței instanța s-a bazat inclusiv și pe declarațiile

martorului Cioclea Denis care nu a fost audiat în ședința de judecată și de care

procurorul s-a dezis în judecată, adică această probă nu poate fi reținută în calitate

de probă;

- lipsa vinovăției inculpatului în comiterea accidentului rutier se confirmă pe

deplin prin toate probele acumulate pe dosar, nici una din învinuirile inculpatului

nu și-au găsit confirmarea atît în cadrul urmăririi penale cît și în cadrul cercetării

judecătorești;

- instanța urma să țină cont de raportul de expertiză autotehnică nr.413 din

09.03.2011 conform căruia conducătorul Vladimir Ivaschiv nu avea posibilitate

tehnică de a evita tamponarea pietonului prin frînare;

- raporturile de constatare tehnico-știintifică nr.333 din 05.06.2013 și nr. 332

din 06.06.2013 dovedesc faptul că în acțiunile conducătorului Vladimir Ivaschiv nu

sunt prezente încălcări ale Regulamentului Circulației Rutiere care s-ar afla în

legătură cauzală directă cu accidentul rutier produs;

- acuzațiile precum că inculpatul a încălcat prevederile p.10 alin. l lit. b, p.34

alin. 2 lit. b, p. 45 alin. 1,2 p. 47 alin. l lit. a RCR sunt juridic nefondate, declarative

și neveridice, fiindcă nu au fost comise și nu sunt în legătură cauzală directă cu

accidentul rutier produs, astfel că în privința inculpatului urmează a fi emisă o

3

sentință de achitare în temeiul art. 390 alin. (l) p.3 Cod de procedură penală, pe

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

3.3 succesorul legal al victimei Ceban Natalia, care a invocat că sentința este

ilegală și neîntemeiată în partea în care acțiunea civilă înaintată de ea a fost admisă

în principiu, consideră că neîntemeiat nu a fost admisă acțiunea civilă cu dispunerea

încasării prejudiciului, care a fost demonstrat prin facturile fiscale și bonurile de

plată ce dovedesc cheltuielile suportate de ea.

s-a dispus respingerea apelului declarat de inculpatul Ivaschiv Vladimir și avocatul

acestuia Ivanov Vladimir ca nefondat.

Admiterea apelurilor declarate de procuror și succesorul legal al victimei

Ceban Natalia, casarea parțială a sentinței cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Ivaschiv Vladimir se consideră vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art.264 alin. (3) lit. b) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare

pe un termen de 3 (trei) ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 2 (doi) ani.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare cu stabilirea termenului de probă de 2 (doi) ani.

S-a admis acțiunea civilă înaintată de succesorul legal al victimei Ceban

Natalia și s-a dispus încasarea de la Ivaschiv Vladimir în folosul lui Ceban Natalia

a prejudiciului material în mărime de 28902 (douăzeci și opt mii nouă sute doi)

lei, cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizei judiciare în mărime de 1010

(una mie zece) lei și prejudiciul moral în mărime de 40000 (patruzeci mii) lei.

În rest sentința a fost menținută.

4.1 În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că instanța de

fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția

inculpatului în fapta incriminată și făcînd o încadrare juridică justă a acțiunilor lui în

baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Deși inculpatul nu a recunoscut vina, Colegiul a constatat că vinovăția lui în

cele incriminate se demonstrează deplin prin elementele de fapt dobîndite din

probele cercetate, și anume declarațiile martorilor Gorobeț Andrei, Ursu Maria,

Iacovlev Nicolai, Velenciuc Oleg, Luchian Vitalie, Frecăuțanu Boris, a

succesorului legal al victimei Ceban Natalia, precum și probele scrise, printre care:

- procesul-verbal de autosesizare despre săvîrșirea infracțiunii din 05.01.2011

(f.d. 3, vol.1);

- comunicarea din punctul traumatologie al Spitalului municipal Bălți în

4

privința lui Ceban Anatolie (f.d.5, vol.1);

- procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier și tabelul foto

(f.d.6-7, 8-10);

- schema accidentului rutier (f.d. 11);

- certificatul referitor la accidentul rutier (f.d. 12-13);

- procesul-verbal despre examinarea și verificarea stării tehnice a unității de

transport de model ”VAZ 21063” cu n/î FL AM 319 (f.d.l4);

-copia permisului de conducere pe numele Ivaschiv Vladimir, a certificatului

de înmatriculare pe automobilul de model ”VAZ 21063” cu n/î FL AM 319 și a

poliței de asigurare (f.d. 16);

-procesul-verbal nr.229 din 04.01.2011 de examinare medicală a stării de

ebrietate și naturii ei, conform căruia rezultatul este negativ, petrecut la orele 21.25

(f.d.l7);

- certificatul din spitalul municipal Bălți, conform căruia Ceban Anatolie a

intrat la spital la 04.01.2011 ora 19.55 și a decedat la 09.01.2011 la ora 18.50

(f.d.22);

- raportul de expertiză medico-legală a cadavrului Ceban Anatolie nr. 26”D”

din 12.01.2011, conform căruia se indică că la examinarea cadavrului s-au depistat

următoarele leziuni corporale: traumă cranio-cerebrală închisă sub formă de

hemoragii în țesuturile moi epicraniene perieto-temporo-occipital pe stînga,

fractură liniară a osului temporal pe stînga cu trecere la baza craniului, hemoragii

subarahnoidale totale, contuzie cerebrală la nivel de lob frontal pe dreapta,

excoreații pe față, echimoză a pavilionului urechii stingi, echimoză în jurul ochiului

drept; hemoragii în țesuturile moi-mușchi, a membrelor inferioare. Leziunile

corporale puteau apărea în timpul și circumstanțele indicate în ordonanță, în cadrul

unui accident rutier prin lovirea victimei cu părțile externe ale automobilului

menționat și după criteriul pericolului pentru viață, se califică ca vătămări corporale

grave. Decesul lui Ceban Anatolie a survenit în rezultatul leziunilor corporale grave,

periculoase pentru viață sus menționate, între cauza decesului și leziunile corporale

există o legătură cauzală directă, reieșind din caracterul leziunilor corporale,

localizarea acestora, posibil în momentul săvîrșirii accidentului rutier, victima se

afla în poziție verticală cu spatele spre automobilul aflat în mișcare sau într-o poziție

asemănătoare acesteia (f.d.26-28);

- certificatul cu privire la semnele rutiere și marcajul rutier pe porțiunea de

drum (f.d.32);

-ordonanța din 06.01.2011 privind recunoașterea și de anexarea corpurilor

delicte la cauza penală, automobilul de model VAZ 21063 n/î FL AM (f.d.33);

-concluzia expertizei auto tehnice nr.3 din 20.01.2011 întocmite de expertul

V. Bondarev cu tabelul fotografic și imaginea automobilului (f.d.36-44);

-ordonanța de transmitere a corpurilor delicte din 24.01.2011 și recipisa

5

eliberată de V. Ivaschiv (f.d.45-46);

-ordonanța din 24.01.2011 și chitanța din 25.01.2011 de transmitere a

corpurilor delicte la camera de păstrare (f.d.47-48);

- certificatul emis de SA ”Red-Nord” conform căruia se indică că iluminarea

publică la data de 04.01.2011 a fost conectată la ora 17.00, utilajul funcționa în

regim normal, deteriorări și stări anormale în rețelele de iluminare publică nu au

fost depistate (f.d. 50);

-extrasul din ziarul ”SP” nr.2 din 12.01.2011 (f.d.51);

-ordonanța de recunoaștere lui N. Ceban în calitate de reprezentant legal al

cet. A. Ceban (f.d. 53-54);

- extrasul din Registrul operativ al SA ”RED-Nord” conform căruia iluminarea

a fost conectată la ora 17.05 (f.d.67-69);

-copia dispoziției Primăriei mun. Bălți din 14.10.2010, privind obligativitatea

întreprinderilor municipale de prelucrare a carosabilului pe timp de iarnă (f.d.74);

-date personale în privința inculpatului V.Ivaschiv, revendicarea potrivit

căreia se constată că V.Ivaschiv anterior nu a fost judecat (f.d.85-89);

-procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din

02.02.2011 în prezența apărătorului V.Ivanov, V.Ivaschiv care a început la orele

18.55 și s-a finisat la orele 19.10 (f.d.103-104);

-procesele-verbale de experiment din 26.01.2011, 02.02.2011, 14.02.2011,

21.02.2011 (f.d.l00,105,109,178);

- procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din

02.02.2011 (f.d. 103-104);

- raportul de expertiză auto tehnică nr.413 din 09.03.2011 (f.d. 119-124);

-cerere de la bănuitul V.Ivaschiv din 23.03.2011, scrisoare de însoțire și

ordonanța de respingere parțială a demersului din 25.03.2011 (f.d. 128, 129-131);

-ordonanța de recunoaștere în calitate de parte civilă a lui Ceban Natalia din

02.04.2011 (f.d. 138);

-demersul apărării pe cauza penală adresat procurorului privind efectuarea

experimentului în procedura de urmărire penală (f.d. 146);

-ordonanța din 05.04.2011 cu privire la restituirea cauzei penale cu indicații

pentru continuarea urmăririi penale (f.d.148-149);

-încheierea Judecătoriei Bălți din 19.12.2011 privind audierea în calitate de

succesor al părții vătămate cet.Ceban Natalia, procesul-verbal de audiere a

succesorului părții vătămate din 19.12.2011 (f.d. 164, 165-170);

- procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din

21.02.2012 (f.d.l76- 177);

- procesul-verbal din 21.02.2012 de experiment în procedura de urmărire

penală cu participarea lui V.Ivaschiv (f.d. 178);

- raportul de expertiză auto tehnică nr.726 din 18.04.2012, conform căruia se

6

indică, că la datele inițiale prezentate în ordonanță pentru dispunerea efectuării

expertizei auto tehnice, la momentul apariției pietonului, care se deplasa pe

carosabil în aceiași direcție, în vizorul conducătorului automobilului de model

”VAZ 21063” cu n/î FL AM 319, ultimul avea posibilitate tehnică de a evita

tamponarea pietonului prin frînare, din punct de vedere a expertului, neaplicarea

frînei la timp de către șofer se află în legătură cauzală cu accidentul dat și

consecințele survenite (f.d. 194-196);

-plîngerea apărătorului și învinuitului V.Ivaschiv împotriva ordonanței din

29.05.2012 de numire a expertizei auto tehnice (f.d.205-209);

-ordonanța emisă de procurorul adjunct al mun. Bălți, V.Tureac, din

11.06.2012 de respingere a plîngerii (f.d.209-210, 211);

-raportul de expertiză auto tehnică nr.1435 din 20.07.2012, conform căruia se

indică, că la datele inițiale prezentate în ordonanța pentru dispunerea efectuării

expertizeiauto tehnice, la momentul apariției pietonului, care se deplasa pe carosabil

în aceiași direcție, în vizorul conducătorului automobilului de model ”VAZ 21063”

cu n/î FL AM 319, ultimul avea posibilitate tehnică de a evita tamponarea pietonului

prin frînare (f.d. 216-219);

- procesul-verbal din 15.08.2012 de informare și prezentare a materialelor

cauzei, demersul învinuitului și avocatului privind recunoașterea nulității și

anularea actului procedural al experimentului din 21.02.2012 și excluderea lui din

lista probelor (f.d.232-233);

-cererea la procesul-verbal de informare și prezentare a materialelor cauzei

penale înaintată de învinuitul V. Ivaschiv și avocatul V. Ivanov (f.d.234-237);

-ordonanța din 15.08.2012 de respingere a cererii înaintată de învinuitul

V.Ivaschiv și avocatul V.Ivanov, scrisoarea de informare din 15.08.2012 (f.d.238-

239);

-răspunsul de la SA ”Rețelele Electrice de Distribuție Nord” Bălți din

04.01.2013, din care rezultă că în adresa SA ”Red-Nord” nu a fost înregistrată nici

o sesizare de la CMP Bălți privind încălcări de către SA ”Red-Nord”, iluminarea

publică a fost conectată la 04.01.2011 ora 17.00, deci iluminarea publică funcționa

în regim normal, oficial deteriorări și alte evenimente anormale n-au fost depistate,

însă există multe momente ce nu pot fi ținute sub control SA ”Red-Nord” cum ar

fi spre exemplu uzarea lămpilor (cînd aceste se sting sau se aprind singure, fără

intervenția persoanei de serviciu), tensiune scăzută în rețea (felinarele nu se

aprind), uzarea contactelor demarorului (nu se conectează uniform) etc, deoarece

legătura inversă de semnalizare a conectării iluminării publice nu există, nu pot

garanta că la momentul în cauză nu a intervenit unul din factorii susnumiți,

provocînd stingerea luminii pe sectorul dat de drum (f.d.56 vol. 2);

-cerere de chemare în judecată a cet. Ceban Natalia și anexa (f.d.79-82, 83-

90);

7

Colegiul, în urma evaluării integrale a probelor prezentate a ajuns la concluzia

că nu există dubii rezonabile în ceia ce privește vinovăția inculpatului, în cadrul

urmăririi penale cît și în ședința de judecată au fost acumulate probe veridice și

suficiente care demonstrează comiterea de către inculpat a infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin.(3) lit. b) Cod penal.

Referitor la apelul declarat de inculpat și avocatul Ivanov Vladimir, Colegiul

a conchis că argumentele aduse nu corespund împrejurărilor stabilite la caz,

totodată afirmațiile invocate privind achitarea inculpatului nu pot fi reținute și se

resping, deoarece probele cercetate în cumul confirmă deplin vina inculpatului în

faptele stabilite de instanța de fond iar temeiuri de intervenire a instanței de apel

în această parte, nu sunt.

Colegiul a menționat că afirmațiile apelanților referitor la faptul că instanța

de judecată a făcut o analiză unilaterală a probelor, fapt care a dus la o apreciere

juridică incorectă a acțiunilor inculpatului, sunt declarative și nu s-au confirmat,

nefiind stabilită analiza arbitrară a probelor, or în ședința instanței de apel, fiind

cercetate suplimentar probele, precum și fiind administrate altele noi, Colegiul a

ajuns la concluzia fermă de menținere a sentinței în partea calificării acțiunilor

care este una motivată și întemeiată, deoarece probele cercetate în cumul

demonstrează vina inculpatului.

Referitor la declarațiile martorului Cioclea Denis la care se face trimitere în

apel, instanța de apel a specificat că de fapt instanța de fond nu a redat conținutul

declarațiilor acestui martor și nu s-a bazat în exclusivitate doar pe declarațiile

acestuia.

Ce ține de iluminarea stradală la locul accidentului rutier, Colegiul a

menționat că Ivaschiv Vladimir conducea mijlocul de transport pe timp de noapte,

iarna, astfel urma să conducă cu maximă atenție pentru a nu pune în pericol

securitatea traficului rutier, ținînd cont și de condițiile rutiere, fapt ce nu a fost

respectat de inculpat, iar lipsa iluminării stradale nu poate fi reținută în favoarea

inculpatului, deoarece se combate prin certificatul prezentat la f.d.50 vol. I, în afară

de aceasta lipsa iluminației nu justifică nerespectarea cerințelor Regulamentului

Circulației Rutiere de către inculpat.

Nu s-a ținut cont nici de argumentele aduse precum că concluziile primei

instanțe nu sunt bazate pe materialele dosarului penal, argumente care sunt pur

declarative, motive de nulitate a expertizelor efectuate nefiind stabilite.

Totodată, declarațiile expertului Tverdohleb Mihail, nu au fost luate în

considerație de către instanță, deoarece sunt bazate pe concluziile expertizei

nr.413 din 09.03.2011 anume referitor la vizibilitatea de 24 metri a pietonului, pe

cînd vizibilitatea pietonului, potrivit experimentului de urmărire penală, este de

44 metri. Astfel, declarațiile date de expert în ședința judiciară, se combat în tot

cu concluziile rapoartelor de expertiză petrecute pe caz ulterior, și anume nr.726

8

din 18.04.2012, cît și nr. 1435 din 20.07.2012, efectuate în urma petrecerii

experimentelor în cadrul urmăririi penale, precum și cu probele scrise ale cauzei

penale, cercetate în cadrul procesului judiciar, din care rezultă vina inculpatului

în faptele incriminate.

Mai mult, expertul a susținut concluziile expertizei nr.413 din 09.03.2011

(f.d. 119-124, vol.I) care specifică că, conducînd automobilul cu viteza de 53

km/h, în momentul apariției pietonului în vizibilitatea conducătorului la distanța

de 24 metri de la locul conducătorului auto în lumina ferelor mijlocului de

transport, ultimul nu avea posibilitatea tehnică de a evita tamponarea pietonului

prin frînare, iar la distanța vizibilității pietonului în lumina ferelor mijlocului de

transport de la locul conducătorului auto de 44 metri, în momentul apariției

pietonului în vizibilitatea conducătorului automobilului, ultimul avea posibilitatea

tehnică de a evita tamponarea pietonului prin frînare.

Expertul Lența Gheorghe, fiind audiat în cadrul instanței de apel, a susținut

concluziile expuse în expertizele nr.726 din 18.04.2012 și nr.1435 din 20.07.2012,

astfel, Colegiul a conchis că declarațiile expertului constituie mărturii acuzatorii

la constatarea vinei inculpatului, expertul de fapt susținînd concluziile expuse

anterior, care incriminează acțiunile inculpatului.

Totodată, faptul că expertul a declarat, că dacă erau alte date, adică distanța

de vizibilitate era de 24 metri, concluziile aveau să fie altele, nu au fost reținute

de Colegiu, deoarece expertizele petrecute de el au fost efectuate în baza

informațiilor conținute la cauza penală, temei de a nu crede acestor date nu sunt,

expertul în legătură cu aceste declarații a menționat și faptul că trebuie de făcut

anumite calcule referitor la posibilitatea evitării tamponării în alte cazuri decît cele

indicate la momentul petrecerii expertizelor, fapt ce nu a fost realizat cu referire

la alte date indicate în ședința judiciară expertului.

Colegiul nu a ținut cont nici de afirmațiile apărării referitor la faptul că au

fost contestate în ordinea art. 94 alin.(2) și art. 251 Cod de procedură penală

art.6,13 CEDO rapoartele expertiză nr.726 din 18.04.2012 și nr.1435 din

20.07.2012 și care atrag după sine nulitatea lor și excluderea din lista probelor,

deoarece temeiurile de nulitate a acestora nu s-au stabilit.

Astfel prin ordonanța din 22.03.2012 a fost respinsă cererea avocatului

Ivanov V. privind încălcarea normelor procedurale la petrecerea experimentului

din 21.02.2011, care, la părerea avocatului, a dus la prezentarea pentru expertiză

a unor date inițiale incorecte.

Prin ordonanța din 29.05.2012 a fost respinsă cererea avocatului Ivanov V.

privind dezacordul cu datele inițiale obținute de organul de urmărire penală în

cadrul petrecerii experimentului de urmărire penală.

Prin ordonanța procurorului mun. Bălți, Tureac Viorel, din 11.06.2012 a fost

respinsă plîngerea avocatului V.Ivanov asupra ordonanței din 29.05.2012.

9

Prin ordonanța procurorului A.Celac din 15.08.2012, a fost respinsă cererea

avocatului V.Ivanov în interesele învinuitului Vladimir Ivaschiv, adresată la

finalizarea urmăririi penale referitor la încălcările procedurale privind efectuarea

experimentelor.

Dezacordul apărării și inculpatului cu acțiunile de urmărire penală petrecute

pe caz nu pot fi luate în considerație, deoarece ordonanțele în cauză nu au fost

contestate în ordinea prevăzută de lege, fiind în vigoare, totodată temeiuri de

nulitate din motivele invocate de apărare nu s-au constatat.

De asemenea, Colegiul contrar argumentelor invocate în apel, a mai indicat

că, rapoartele de constatare tehnico-știintifică nr.333 din 05.06.2013 și nr.332 din

06.06.2013 au fost efectuate în afara procesului penal, fără a fi înștiințați toți

participanții la proces, în sensul dat aceste rapoarte nu pot fi luate în considerație

ca probe administrate cu respectarea prevederilor procedurii penale, astfel nici nu

pot fi luate în considerație ca probe ce dezvinovățesc inculpatul în faptele

incriminate.

Contrar art. 139 și 140 alin. (l) Cod de procedură penală, rapoartele de

constatare tehnico-științifice nr.332 și 333, la care face trimitere apărarea, au fost

efectuate doar în baza scrisorii avocatului Ivanov Vladimir, fapt menționat și în

constatările cercetate, fără dispunerea efectuării rapoartelor de către instanța de

judecată, fără prezentarea materialelor cauzei penale, în afara procesului penal

existent, motiv pentru care concluziile stabilite în rapoartele date nu pot constitui

mijloace de probă efectuate în cadrul legal reglementat de procedura penală.

Colegiul a indicat și faptul stabilit că Ivaschiv Vladimir la locul comiterii

accidentului rutier, a condus mijlocul de transport cu viteza de 53 km/h, fiind

admisibilă viteza de 50 km/h. în aceiași ordine de idei s-a menționat că este

admisibilă deplasarea cu viteza de 50 km/h, mai mult ca atît, în limitele vitezei de

deplasare admisibilă conducătorul autovehiculului trebuie să respecte cu strictețe

prevederile art.45 a RCR, să constate că obstacolele pot fi văzute și respectiv, să

reducă viteza, să se deplaseze cu așa viteză cu care ar putea opri în cazul survenirii

unui obstacol.

Astfel, Colegiul a constatat că, prima instanță, conform prevederilor art. 314

Cod de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele

probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, succesorul părții vătămate,

martorii, a cercetat actele cauzei, apreciindu-le în mod obiectiv, care au format

convingerea instanței că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, pe deplin a fost dovedită.

Colegiul, în vederea respectării prevederilor art. 413 și 414 Cod de procedură

penală, a supus verificării toate probele administrate, cercetînd suplimentar

probele solicitate, a administrat probe noi, ca rezultat a conchis asupra temeiniciei

soluției pronunțate de instanța de fond, deoarece argumentele apărării nu și-au

10

găsit confirmare în ședința de judecată iar probele cercetate care demonstrează

vina inculpatului nu trezesc îndoieli, fiind pertinente, concludente ce coroborează

între ele și cărora li s-a dat o apreciere corespunzătoare, constatîndu-se cu

certitudine că Ivaschiv Vladimir a încălcat regulile de securitate a circulației de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență decesul unei persoane, iar fapta acestuia a dus și la încălcarea

cerințelor Regulamentul Circulației Rutiere.

La fel este prezentă și latura subiectivă, care se caracterizează prin vinovăție

sub forma imprudenței. La calificarea faptei s-a luat în considerație faptul că în

fiecare caz urmează să se stabilească nu doar obligația de a respecta regulile de

securitate a circulației mijloacelor de transport, dar și posibilitatea persoanei de a

le respecta și a prevedea consecințele prejudiciabile.

Colegiul a apreciat ca un mod de apărare a inculpatului declarațiile lui V.

Ivaschiv privind faptul că nu este vinovat, deoarece declarațiile în sensul expus nu

au fost confirmate și se combat cu ansamblul probator pe cauză, care este

convingător în comparație cu declarațiile inculpatului, menționîndu-se că ca

conducător al mijlocului de transport V. Ivaschiv purta responsabilitate sporită în

cazul dat concret. Versiunea inculpatului că a fost orbit de mijloc de transport ce

venea în întîmpinare și nu a văzut pietonul se combate prin declarațiile martorului

Velenciuc Oleg, care a participat la petrecerea experimentului în cadrul urmăririi

penale din 26.01.2011 din declarațiile căruia rezultă că la petrecerea

experimentului a observat pietonul pe carosabil, despre ce a declarat, bănuitul la

fel a confirmat că vede pietonul, însă nu a oprit imediat, s-a propus petrecerea

experimentului repetat, dar bănuitul a refuzat.

Referitor la apelul declarat de procuror, Colegiul a conchis că instanța de

fond la stabilirea pedepsei inculpatului nu a ținut cont în deplină măsură de

principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin. (2) Cod penal

precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei potrivit prevederilor

art.75 Cod penal, de scopul pedepsei penale, de corectare și reeducare a

inculpatului, precum și nu a ținut cont de circumstanțele cauzei, ca rezultat eronat

nu a aplicat pedeapsa sub formă de privare de dreptul de a conduce mijlocul de

transport în baza art.79 Cod penal.

Motivarea instanței în ce privește necesitatea aplicării art. 79 Cod penal,

privind neaplicarea pedepsei sub formă de privare de dreptul de a conduce

mijlocul de transport în privința inculpatului, contravine atît art.79 alin. (l) Cod

penal, cît și materialelor cauzei și ca rezultat nu au fost respectate în tot criteriile

de individualizare a pedepsei.

Făcînd trimitere la art.79 Cod penal, Colegiul a specificat că în cazul lui

Ivaschiv Vladimir, circumstanțele apreciate ca excepționale sunt eronate, alte

circumstanțe, care ar putea fi calificate astfel la cauză nu s-au constatat. Chiar

11

dacă se constată vina și a victimei, aceasta se ia în considerație doar ca

circumstanță atenauntă, dar nu ca excepțională.

Pedeapsa sub formă de privare de dreptul de a conduce mijlocul de transport

este o pedeapsă stabilită de legislator pentru infracțiunea prevăzută de art. 264

alin. (3) Cod penal ca complementară obligatorie, care are drept scop prevenirea

de a comite infracțiuni.

Ținînd cont de cele indicate, precum și de circumstanțele stabilite ce țin de

persoana inculpatului, Colegiul a considerat necesară numirea unei pedepse anume

cu privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pentru ca să fie

conștientizate faptele comise de către inculpat și în așa mod să fie restabilită

echitatea socială.

Referitor la apelul declarat de succesorul victimei Ceban Natalia, Colegiul

ținînd cont de prevederile art. 415 alin. (2) Cod de procedură penală, a

constatat că instanța de fond nu a respectat normele procesuale referitor la

judecarea acțiunii civile depusă de succesorul victimei Ceban Natalia și incorect a

hotărît admiterea în principiu a acțiunii civile, lăsînd ca asupra despăgubirilor să

hotărască instanța civilă. Temeiul și mărimea pagubei materiale solicitate de

succesorul victimei, a fost dovedit în cadrul ședinței judiciare iar succesorului

victimei nu i-a fost recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, cerințele lui Ceban

Natalia fiind în corespundere cu normele legale prevăzute de art. 219 Cod de

procedură penală.

Instanța de apel, conducîndu-se de prevederile art. 219 alin. (l), 387 Cod de

procedură penală și cercetînd materialele cauzei a constatat că Ceban Natalia a fost

recunoscută în calitate de succesor al victimei (f.d.53-54, vol. 1), solicitînd

recuperarea prejudiciului cauzat în urma decesului soțului Ceban Anatolie, și

anume prejudiciul material în mărime de 28 902 lei, prejudiciul moral în mărime de

3 000 lei precum și cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizei judiciare -

1010 lei (f.d.30, vol. 3).

Astfel, Colegiul a ajuns la concluzia că temeiul și volumul acțiunii civile în

partea recuperării prejudiciului material depusă de Ceban Natalia se dovedește

deplin prin probele administrate iar suma respectivă urma a fi încasată de la

inculpat, fiind prezentate probe în confirmarea cheltuielilor suportate în legătură cu

decesul și înmormîntarea soțului.

Totodată, Colegiul făcînd trimitere la art. 1422 alin.(1) și 1423 alin.(1) Cod

civil, a reținut că în rezultatul acțiunilor ilicite ale inculpatului, succesorul victimei

Ceban Natalia a suportat și suportă dureri psihice în urma decesului soțului, Ceban

Anatolie, născut în anul 1971. Reieșind din circumstanțele cauzei, din acele

suferințe psihice care au fost cauzate succesorului victimei, suferințe care nici nu

se supun aprecierii, ținînd cont de gradul de vinovăție al inculpatului, de starea lui

financiară, instanța de apel a considerat că pentru repararea daunei morale

12

succesorului victimei este echitabilă și suficientă, suma de 40 000 lei. Colegiul,

pornind de la art. 41 CEDO, că cererea cu privire la încasarea prejudiciului moral

nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o îmbogățire fără temei, a considerat

suma de 150 000 lei solicitată una exagerată.

S-a considerat întemeiată și cerința de încasare a cheltuielilor suportate de

succesorul victimei pentru petrecerea expertizei repetate în sumă de 1010 lei, în

sensul respectiv fiind anexat ordinul de plată în original (f.d.29-30, vol.3).

Cît privește solicitarea de recuperare a cheltuielilor de asistență juridică

instanța, ținînd cont de faptul că nu a fost prezentată dovada de suportare a

cheltuielilor respective, în latura dată nu s-a expus.

avocații acestuia Procopciuc Angela, Ivanov Vladimir care invocînd art. 427 Cod de

procedură penală solicită casarea sentinței și deciziei emise la caz, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Ivaschiv Vladimir să fie achitat din lipsa elementelor

componenței de infracțiune cu respingerea acțiunii civile.

În susținerea recursului se invocă aceleași motive ca și în cererea de apel și

anume:

1) Nici unul din semnele calificative ale acuzării aduse inculpatului nu și-au

găsit confirmarea, lipsind careva probe care ar dovedi faptul că conducătorul

Ivaschiv Vladimir a încălcat RCR;

2) Lipsa vinovăției inculpatului în cele incriminate se confirmă inclusiv prin

declarațiile acestuia care sunt consecvente și veridice atît la urmărirea penală cît și

în instanța de judecată;

3) Toți martorii audiați, contrar informației de la SA ”Red Nord”, au declarat

unanim că la momentul accidentului rutier lumina stradală nu ardea, astfel nu putea

fi reținut în calitate de probă certificatul de la SA ”Red Nord” pe care s-a bazat

partea acuzării;

4) Contrar afirmațiilor precum că Ivaschiv Vladimir a încălcat prevederile pct.

10 alin.(1) lit.b); pct. 34 alin. (2) lit. b), pct. 45 alin. (1,2); pct. 47 alin.(1) lit.a) a

RCR, raportul de expertiză auto tehnică nr. 413 din 09.03.2011 a concluzionat că la

distanța vizibilității pietonului de 24 metri la momentul apariției pietonului care se

deplasa pe carosabil în aceiași direcție în vizorul conducătorului automobilului de

model ”VAZ 21063” ultimul nu avea posibilitatea tehnică de a evita tamponarea

pietonului prin frînare;

5) Nu a fost luat în considerație raportul de constatare tehnico-științifică nr.

332 din 06.06.2013 care dovedește faptul că în acțiunile lui Ivaschiv Vladimir nu

sunt prezente încălcări ale RCR;

6) Nefondat a fost respinsă pretenția apelanților privind nulitatea acțiunilor

de urmărire penală (experimentul), invocat prin demersul apărării privind nulitatea

13

actului conform art. 251 Cod de procedură penală, pe motiv că nu au fost

contestate la judecătorul de instrucție;

7) Instanța de apel nefondat a apreciat critic rapoartele de cercetare

științifică prezentate de apărătorul inculpatului în ședința de judecată, or potrivit

principiului contradictorialității procesului penal și egalității armelor, fiecare parte

este în drept să vină cu probele sale, judecata dîndu-le doar apreciere, iar

neacceptarea lor în lista de probe ale apărării duce la încălcarea directă a

dreptului la un proces echitabil stabilit de art.6 CEDO.

5.1 În conformitate cu prevederile art. 431 alin.1) pct.11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință, solicitînd respingerea

recursului deoarece recurenții, deși au făcut trimitere la art. 427 Cod de

procedură penală nu concretizează care este acel temei concret și în ce constă

eroarea de drept comisă de instanța de judecată care ar oferi dreptul de a casa

soluția adoptată. Pretinsele argumente expuse în recurs constituie un

conglomerat de argumente declarative, ce dezvăluie dezacordul recurentului

cu aprecierea făcură în hotărîrile adoptate.

din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material

sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal evidențiază că

recurenții în recursul declarat invocă drept temei de casare prevederile art. 427 Cod de

procedură penală fără a indica concret careva alineat sau temei din cele 16 prevăzute

pentru declararea recursului, totodată menționînd că hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția; instanța a admis o eroare gravă de fapt

care a afectat soluția instanței; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, aceste temeiuri fiind cuprinse în art. 427 alin.(1)

pct. 6) Cod de procedură penală, iar potrivit solicitării de achitare a inculpatului,

Colegiul deduce că motivele recursului se încadrează și în prevederile art. 427 alin. (1)

pct.8) Cod de procedură penală și anume că, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă

14

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs menționează că nici unul din prevederile la care se referă autorii

recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar

servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de

apel.

Colegiul penal constată că motivele invocate în recurs nu și-au găsit confirmarea

în urma cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și prin decizia adoptată corect a menținut sentința privind

condamnarea inculpatului Ivaschiv Vladimir în baza art. 264 alin.(3) lit. b) Cod penal.

Mai mult ca atît, motivarea hotărîrii este un proces de analiză și sinteză a actelor

și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

amănunțit, atît timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii

penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt,

instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, just a concluzionat că

instanța de fond, analizînd probele administrate corect a stabilit și a reținut în sarcina

lui Ivaschiv Vladimir încadrarea juridică corespunzătoare prevăzută la art. 264 alin.(3)

lit. b) Cod penal.

Motivul invocat de recurenți, precum că „nu au fost întrunite elementele

infracțiunii”, constituie o interpretare subiectivă a lor, or instanțele de fond corect au

constatat că în acțiunile inculpatului sunt prezente toate elementele constitutive a

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit.b) Cod penal, argumente pe care instanța

de recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrînd cu prisosință

soluția dată de instanțele inferioare. În cazul în care acestea și-au motivat decizia

luată, arătînd în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe.

Din conținutul recursului rezultă că recurenții invocă dezacordul cu aprecierea

probelor și a vinovăției inculpatului stabilită în comiterea infracțiunii incriminate.

Instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală a

examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul

pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale cît și în

cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Ivaschiv

Vladimir în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, să fie

justă și întemeiată.

15

La acest capitol se menționează că motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin

în temeiurile prevăzute la alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal reține că, instanța de apel verificînd minuțios probele

administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de

judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat

o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungînd la concluzia corectă cu privire

la vinovăția inculpatului Ivaschiv Vladimir în comiterea infracțiunii prevăzute de 264

alin.(3) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă ținîndu-se cont de

prevederile art.61, 75 Cod penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost

declarat vinovat, ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei,

de gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate

circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea.

De asemenea, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a dispus

încasarea sumelor prejudiciului material și moral, or după cum s-a menționat, volumul

acțiunii civile în partea recuperării prejudiciului material depusă de Ceban Natalia

a fost dovedit deplin prin probele administrate, fiind prezentate probe în

confirmarea cheltuielilor suportate în legătură cu decesul și înmormîntarea soțului.

Totodată, reieșind din circumstanțele cauzei, din acele suferințe psihice care au fost

cauzate succesorului victimei, ținînd cont de gradul de vinovăție al inculpatului, de

starea lui financiară, instanța de apel corect a apreciat că pentru repararea daunei

morale succesorului victimei este echitabilă suma de 40 000 lei, fiind considerată

întemeiată și cerința de încasare a cheltuielilor suportate de succesorul victimei

pentru efectuarea expertizei repetate în sumă de 1010 lei.

Criticile formulate de recurenți și enunțate la pct. 5 al prezentei decizii prin care

se invocă aceleași motive ca și în apel, au format obiect de discuție la judecarea cauzei

în instanța de apel și ultima le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg

expusă în prezenta decizie la pct. 4.1, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește

pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că verificînd

hotărîrea judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, nu se identifică existența altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare,

constatîndu-se astfel, că recursul declarat este inadmisibil.

Prin urmare, argumentele recurenților, precum că inculpatul nu a comis

infracțiunea incriminată sunt neîntemeiate și contravin materialelor cauzei, de vreme ce

în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu

certitudine vinovăția acestuia și este apreciată de către instanța de recurs drept o

modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul evitării răspunderii

penale.

16

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Vladimir Ivaschiv și

avocații acestuia Angela Procopciuc și Vladimir Ivanov, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 18 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Ivaschiv Vladimir, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 12 mai 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

17