1ra-1415/16 — art. 264 alin.3 lit.a CP

Dosarul nr. 1ra-1415/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 06 aprilie 2016 și sentinței Judecătoriei Edineț din 12 ianuarie 2016, în cauza

penală în privința lui:

Șeremetiev Ivan Boris, născut la 21 iunie

1984, originar din r-nul Ocnița, sat. Hădărăuți,

domiciliat în mun. Chișinău, str. Cuza Vodă 5/2,

ap. 18,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 30.04.2015 - 12.01.2016;

instanța de apel: 05.02.2016 - 06.04.2016;

instanța de recurs: 22.06.2016 - 27.07.2016;

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) litt. a) Cod penal la 3 ani

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art. 90 Cod

penal pe un termen de probă de 2 ani și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 2 ani.

Șeremetiev Ivan, la 05 ianuarie 2015, conducînd automobilul de model „Lada 21723”

cu n/î CNS 364, avînd ca pasager pe bancheta din față pe soția sa, Șeremetiev

Svetlana, se deplasa pe traseul Ruseni-Edineț cu viteza 50-60 km/h, încălcînd

prevederile art. 45 RCR, la un moment dat a pierdut controlul volanului și încălcînd

prevederile art. 2 RCR a ieșit pe contrasens, tamponîndu-se cu partea dreaptă a

automobilului în utilajul de deszăpezire (lopata) a tractorului de model „MTZ-82” cu

n/î EDD 010 care se afla pe acostamentul din partea stîngă, efectuînd la moment

lucrări de curățire a acestuia. În urma accidentului, pasagerul Șeremetiev Svetlana s-

1

a ales cu fractura oaselor femorale cu deplasarea fragmentelor care conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 45-D din 23.02.2015, se califică ca vătămări corporale

grave, periculoase pentru viață.

acestuia, Lilian Maliga, prin care s-a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei

noi hotărîri prin care inculpatul să fie achitat, din motiv că nu a fost dovedită vina

lui în comiterea infracțiunii, precum și lipsa elementelor infracțiunii.

În motivarea apelului s-a invocat că învinuirea adusă inculpatului este

neîntemeiată, fiind bazată doar pe presupuneri, fapt ce se confirmă prin declarațiile

martorilor care au fost interogați în cadrul cercetării judecătorești. Mai mult ca atît,

instanța de fond incorect a apreciat declarațiile martorilor, care în ședința judiciară au

declarat că traseul Ocnița-Edineț era înzăpezit și lunecos.

S-a mai menționat că, accidentul rutier s-a produs din motiv că traseul nu a fost

deszăpezit la timp. Mai mult, lipseau semne de circulație care să atenționeze șoferii

că drumul este înzăpezit și lunecos și nici că se fac lucrări de deszăpezire pe drum.

Astfel, de către administrația ÎM „Drumuri Edineț” SA nu au fost instalate

indicatoarele rutiere 1.15 „Drum lunecos” care avertizează participanții la trafic că

sectorul de drum este cu pericol de alunecare sporită a carosabilului sau indicatorul

de avertizare 1.23 „Lucrări pe drum”, care se instalează la o distanță nu mai mică de

50 metri față de începutul sectorului de drum periculos, prin ce au fost încălcate

prevederile art. 32, 57 a Legii privind siguranța traficului rutier din 07.06.2007,

precum și prevederile art. 26, 31, 127-129 a Regulamentului Circulației Rutiere.

dispus respingerea apelului declarat cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. La adoptarea soluției instanța de apel a conchis că, instanța de fond, în baza

probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate in ședința

de judecată cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-

a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu

privire la vinovăția lui Șeremetiev Ivan în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Deși inculpatul nu a recunoscut vina în cele incriminate, Colegiul a menționat

că vina acestuia se confirmă prin declarațiile părții vătămate, martorului Podcîrmej

Andrian și materialele cauzei, inclusiv:

-procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier, tabelul fotografic și

schema accidentului rutier din 05.01.2015. produs pe traseul Edineț-Ruseni (f.d. 6-

14);

-raportul de expertiză medico-legală nr. 45-D din 23.02.2015, potrivit căruia, la

Șeremetiev Svetlana s-a stabilit fractura oaselor pubiene și ambelor oase femorale cu

2

deplasarea fragmentelor, produse prin acțiunea traumatică a unui corp dur contondent,

posibil la data și circumstanțele indicate, care se califică ca vătămare corporală gravă,

periculoasă pentru viață (f.d. 46).

Astfel, Colegiul a conchis că instanța de fond corect a dedus, că probele

administrate și prezentate de către organul de urmărire penală, verificate și

administrate în ședința instanței de fond, sunt probe pertinente, concludente și utile, în

baza cărora s-a tras o concluzie întemeiată privind vinovăția inculpatului Șeremetiev

Ivan în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal.

Instanța a relatat că în cazul respectării prevederilor RCR, inculpatul putea să

evite tamponarea cu tractorul care efectua lucrări de deszăpezire și la momentul

producerii accidentului staționa pe acostament pe partea opusă direcției de deplasare a

automobilului condus de inculpat. Totodată, au fost considerate drept nefondate

argumentele apelanților precum că lipseau semne de circulație care să atenționeze

șoferii că se fac lucrări de deszăpezire pe drum, or din tabelul fotografic anexat la

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 05.01.2015, cu certitudine reiese, că

tractorul era echipat cu girofar de culoare galbenă, iar potrivit declarațiilor martorului

Podcîrmej Andrian cît și declarațiilor părții vătămate Șeremetiev Svetlana, girofarul

era aprins în momentul producerii accidentului.

În cadrul ședinței instanței de apel inculpatul a declarat, că a văzut tractorul la o

distanță de 300-500 m, de la cotitură pînă la tractor era distanța de 100 m și pe porțiunea

de drum este indicator care indică cotitura. În așa mod, Colegiul penal a conchis că în

cazul respectării de către inculpat a prevederilor pct. 45 RCR și manifestării unei

prudențe sporite, inculpatul era în stare să evite tamponarea cu tractorul care staționa

pe acostamentul de pe contrasens.

Totodată Colegiul a luat în considerație și faptul că pe tot parcursul urmăririi

penale, cît și cercetării judecătorești în instanța de fond, inculpatul a recunoscut pe

deplin vina sa în comiterea infracțiunii și doar în cadrul dezbaterilor judiciare partea

apărării a pledat pentru nevinovăția și achitarea inculpatului.

Instanța de apel a constatat că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de fond

s-a condus de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, de personalitatea acestuia care este

la prima atingere cu legea, pedeapsa fiind numită în limitele sancțiunii articolului

incriminat și care este adecvată celor comise, se racordă la toate circumstanțele

stabilite și își va atinge scopurile puse de pedeapsa penală. De asemenea, s-a

considerat corectă și aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal

din prevederile art. 427 Cod de procedură penală solicită casarea atît a sentinței cît

și a deciziei cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie achitat pe motiv că

accidentul rutier nu a fost produs din vina sa.

3

În motivarea recursului se invocă aceleași motive ca în cererea de apel expuse

în pct. 3 al prezentei decizii, cererea de recurs fiind de fapt o copiere a cererii de

apel.

5.1 Pe marginea recursului declarat procurorul a depus referință privind opinia

sa, solicitînd respingerea acestuia deoarece hotărîrile adoptate denotă faptul că erori

de drept la examinarea cauzei penale n-au fost comise.

motivelor invocate în recurs și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal

conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră

admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar

temeiurile invocate se încadrează în cele enumerate în art. 427 Cod de procedură

penală – în cazul în care este prezentă încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar

cauza prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență.

În sensul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală recursul trebuie să fie

motivat, iar art. 430 Cod de procedură penală indică expres cerințele cărora trebuie

să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art.

427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea

problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea comisă de instanță.

În acest sens se reține, că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede 16

temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului consideră

că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța superioară,

atunci ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală să motiveze

recursul și să arate eroarea ce s-a comis în coraport cu cel puțin unul din temeiurile

normei menționate.

Prin urmare, criticile formulate de recurent nu conțin indicii unor erori de drept

și respectiv nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrilor recurate, ca fiind ilegale.

În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul sau eroarea pe care se

bazează din cele reglementate de norma procesual penală, un asemenea recurs se

consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește

exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și urmează a fi

respins ca inadmisibil.

Astfel, Colegiul penal constată, că recursul ordinar declarat de inculpat nu

întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar justifica sub acest

aspect, întrucît potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

4

Conform art. 432 alin.(2) pct. 1) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.

429 și 430 Cod de procedură penală.

În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar și potrivit legii se impune inadmisibilitatea lui, deoarece nu

îndeplinește cerințele de conținut.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Șeremetiev Ivan,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 aprilie 2016, în

propria cauză penală, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 august 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

5