1ra-1678/18 — art. 264 alin. 3 lit. a; art. 264/1 alin. 3 CP

1ra-1678/18 — art. 264 alin. 3 lit. a; art. 264/1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1678/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Elena Covalenco

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpat și avocatul acestuia, Popa Marin, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 mai 2018, în cauza penală în

privința lui:

Grosu Vasile Xxxxx, născut la xx.xx.xxxx,

originar și locuitor Xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.05.2016 - 26.12.2017;

Instanța de apel: 13.02.2018 - 07.05.2018;

Instanța de recurs: 23.07.2018 - 14.11.2018.

C O N S T A T Ă:

Grosu Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) și

art. 2641 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa în baza art. 264 alin. (3) lit. a)

Cod penal, sub formă de închisoare pe termen de 3 ani cu privarea dreptului de a

conduce mijloace de transport pe termen de 1 (unu) ani;

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoarea stabilită lui Grosu Vasile a

fost suspendată condiționat pe termen de probațiune de 1 (unu) ani;

În baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsă sub formă de amendă

în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce constituie 10 000 lei, cu privarea

dreptului de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 (trei) ani.

În baza art. 84 Cod penal prin cumul parțial al pedepselor principale aplicate, s-a

stabilit lui Grosu Vasile pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 3

ani și amendă în mărime 500 unități convenționale (10 000 lei) cu privarea dreptului

de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 90 Codul penal, pedeapsa cu închisoare stabilită lui Grosu Vasile

a fost suspendă condiționat pe termen de probațiune de l (unu) ani.

S-a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de partea civilmente responsabilă

Prijilevschi Andrei.

Cheltuielile de judecată solicitate de acuzatorul de stat, au fost respinse ca

neîntemeiate.

1

07.01.2016, aproximativ ora 18.00, aflându-se la volanul automobilului de model

„Toyota”, cu n/î „XX XX xxx”, se deplasa pe traseul Chișinău - Hîncești, din direcția

or. Durlești, spre or. Ialoveni.

În timpul deplasării pe traseul Chișinău - Hîncești, la ieșirea din mun. Chișinău

și în apropiere de intrare în or. Ialoveni, conducătorul auto Grosu Vasile nu a

manifestat prudență sporită la trafic, a ignorat cerințele pct. 42 din regulamentul

circulației rutiere, care prevede că: „1) Determinarea benzilor de circulație se

efectuează prin marcaj sau indicatoarele rutiere 5.37.1 -5.41.3, iar în lipsa acestora -

de către conducătorii vehiculelor, ținând cont de lățimea carosabilului, gabaritele

vehiculelor și intervalele de siguranță necesare. 2) În afara localităților conducătorii

trebuie să conducă vehiculele cât mai aproape de marginea dreaptă a carosabilului. 3)

Pe drumurile cu circulația dublu sens care au cel puțin două benzi într-o direcție este

interzisă intrarea pe partea carosabilului destinată circulației în sens opus, cât și pct.

45 din același regulament, care prevede că: „1) Conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. 2) În cazul în

care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului”, în consecință a ieșit pe contrasens și a tamponat automobilul de model

„Mitsubishi”, cu n/î „XXX xxx”, condus de către Prijilevschi Andrei, care se deplasa

regulamentar din sens opus.

În rezultatul tamponării, conform raportul de expertiză medico-legală nr. 458/D

din 14.03.2016, pasagerul Grosu Mihail, care se afla în habitaclul automobilului de

model „Toyota” cu n/î „XXXX xxx”, s-a ales cu vătămare corporală gravă,

manifestată prin fractură cominutivă a femurului drept, cu deplasarea fragmentelor;

traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală; excoriații la

nivelul mânii și gambei pe dreapta, iar conducătorul auto Prijilevschi Andrei, care

conducea automobilul de model „Mitsubishi”, cu n/î „XXX xxx”, conform raportului

de expertiză nr. 660/D din 23.03.2016, s-a ales cu vătămare ușoară manifestată prin

traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală.

Tot el, Grosu Vasile, după ce a comis accidentul rutier, a fost transportat la

Institutul de Medicină Urgentă, situat pe str. T. Ciorbă, 1, mun. Chișinău, unde la

07.01.2016, aproximativ la 19.45, conform procesului verbal nr. 170 din 07.01.2016,

al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei, s-a stabilit că, numitul Grosu Vasile a refuzat testarea

alcoolscopică și recoltarea probelor biologice în cadrul examenului medical în

vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei.

2

Acțiunile lui Grosu Vasile au fost calificate în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, după semnele - încălcarea regulilor de securitate a circulației, comisă de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare care a cauzat din imprudență

vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății și art. 2641 alin. (3) Cod

penal, după semnele - refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea

alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a

naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical.

3.1. partea civilă Prijilevschi Andrei, care a solicitat casarea parțială a sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri prin care a încasa de la Grosu Vasile în beneficiul său

suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În susținerea apelului a indicat că în urma accidentului rutier el a avut de suferit

atât fizic cât și financiar, prin urmare consideră că este echitabil ca inculpatul să-i

achite prejudiciul moral solicitat.

3.2. avocatul Popa Marin în numele inculpatului Grosu Vasile, care a solicitat

casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri noi prin

care Grosu Vasile să fie achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 2641 alin. (3)

Cod penal pe motiv că fapta nu a fost comisă de acesta, în rest a menține sentința fără

modificări.

În motivarea apelului avocatul a invocat:

- instanța de judecată a dat apreciere juridică greșită circumstanțelor de fapt

stabilite în cadrul cercetării judecătorești, toate probele cercetate demonstrează

nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2641 alin. (3) Cod

penal;

- probele puse la baza vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 2641 alin. (3) Cod penal sunt pur declarative, fără careva suport

juridic;

- organului de urmărire penală i-a fost prezentată dovada faptului că Grosu

Vasile nu a refuzat de la examenul medical, dimpotrivă la internare în spitalul

Institutul de Medicină de Urgență la 07.01.2016 ora 19.08, Grosu Vasile a acceptat

prelevarea probelor biologice fapt confirmat prin extrasul din Fișa medicală a

bolnavului de staționar care a fost anexată la cererea din 15.03.2016 înregistrată în

cancelaria DP;

- referitor la partea vătămată Grosu Mihail, care de la pornirea cauzei penale

figura ca conducător al mijlocului de transport, medicii în genere nu 1-au supus

testării sau examinării medicale în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei,

nefiindu-i nici măcar prelevate acele două probe de sânge.

apelul avocatului Popa Marin în numele inculpatului a fost respins ca nefondat.

S-a admis parțial apelul declarat de către partea vătămată Prijilevschi Andrei, s-a

casat parțial sentința instanței de fond, în latura civilă, cu pronunțarea în această parte

3

a unei hotărâri noi potrivit căreia s-a admis parțial cererea de chemare în judecată

înaintată și s-a încasat de la Grosu Vasile în beneficiul lui Prijilevschi Andrei suma

de 25 000 (douăzeci și cinci mii) lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, acțiunea

civilă s-a respins.

Celelalte dispoziții ale sentinței s-au menținut fără modificări.

4.1. Colegiul, în susținerea soluției sale a menționat că instanța de fond, la

pronunțarea sentinței corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns

la concluzia că Grosu Vasile a săvârșit infracțiunile incriminate. Aceste împrejurări

au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost

corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele

în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Analizând declarațiile părții vătămate Grosu Mihail, părții civile Prijilevschi

Andrei, martorilor Cotelea Gheorghii, Volentir Liviu, Postoronca Lucia, Nagacevschi

Leonid, expertului Postoronca Veronica, materialele cauzei, inclusiv procesul-verbal

de cercetare de la fața locului accidentului rutier din 07.01.2016, procesul-verbal nr.

170 din 07.01.2016 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, și apreciindu-le, din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe

analizate, Colegiul a constatat că acestea demonstrează cu certitudine vina

inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate și care combat argumentele declarate

de către acesta.

Colegiul a conchis că declarațiile depuse de către Grosu Vasile, prin care își

recunoaște parțial vina în comiterea infracțiunilor incriminate, sunt declarații ce nu

corespund adevărului, fiind depuse în încercarea de a se eschiva de la răspunderea

penală și care se combat prin probele analizate și apreciate, prin prisma prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel, examinând cauza în limitele apelului depus, a menționat că

argumentele invocate de apelant au fost combătute în sentința instanței de fond.

Colegiul a indicat că motivele invocate în apel au menirea de a crea aparent o altă

versiune decât cele întîmplate, aceste argumente bazându-se pe divergențele din

declarațiile martorilor, și anume a medicilor Volentir Liviu, Postoronca Lucia și

Nagacevschi Leonid. Toți trei au declarat că zilnic au un număr mare de pacienți,

astfel că de la data celor întâmplate până la data depunerii declarațiilor în ședința de

judecată unele chestiuni au fost uitate. Colegiul a menționat că divergențele

constatate nu redau o altă aparență a celor întâmplate, nefiind reținute careva

circumstanțe ce ar pune la îndoială declarațiile martorilor menționați (de exemplu

situații de conflict dintre inculpat și martorii respectivi).

De asemenea, Colegiul a constatat că prelevarea de sânge și urină preluate de la

inculpat a fost necesar întru efectuarea tratamentului medical, medicii își îndeplinesc

atribuțiile sale pentru a asigura tratamentul până la însănătoșirea pacientului sau până

la trecerea lui în îngrijirea unui alt medic, iar refuzul de la examenul medical în

4

vederea stabilirii stării de ebrietate a conducătorului mijlocului de transport,

reprezintă un drept fundamental al persoanei respective. În acest sens, conducătorul

are opțiunea de a da acordul sau a refuza examenul medical, în ambele cazuri

suportând consecințele stabilite de lege. De asemenea, la soluționarea chestiunii

respective Colegiul a luat în considerație și declarațiile părții civile Prijilevschi

Andrei, care a menționat că la data comiterii accidentului rutier, de la inculpat se

simțea miros de alcool, astfel analizând critic poziția inculpatului.

Referitor la pedeapsă, Colegiul a conchis că instanța de fond la stabilirea

categoriei și termenului acesteia, corect a aplicat prevederile legale, și în conformitate

cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

Colegiul a considerat că instanța de fond corect a conchis că inculpatul trebuie

să poarte răspundere penală pentru faptele săvârșite în condițiile indicate, iar

îndreptarea și reeducarea lui este posibilă doar cu aplicarea pedepsei sub formă de

închisoare. Aplicarea condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

are ca temei de aplicare raționalitatea executării reale a pedepsei cu închisoare. La

caz, instanța a reținut că Grosu Vasile, anterior nu a fost atras la răspundere penală și

contravențională, iar partea vătămată careva obiecții față de ultimul nu are. Astfel, s-a

constatat că aplicarea art. 90 Cod penal în privința inculpatului ar putea atinge

scopurile pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, soluția primei instanțe fiind

aplicabilă cazului.

Cu referire la apelul părții civile Prijilevschi Andrei, Colegiul a concluzionat că

acesta urmează a fi admis parțial, iar la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, a

verificat dacă cuantumul acestuia este în coraport echitabil cu nivelul (gradul)

suportării de către partea vătămată a suferințelor fizice, vârsta părții vătămate, care în

mod incontestabil amplifică suferințele morale ale sale, capacitatea făptuitorului de a

recupera prejudiciul moral, condițiile socio-economice a societății unde locuiește

partea vătămată, aplicarea uniformă a cuantumului prejudiciului moral în cazuri

comparabile. Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul a considerat necesar de a

încasa în beneficiul părții civile suma de 25 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

acestuia, Popa Marin, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora în partea ce ține de recunoașterea

vinovăției și condamnării lui Grosu Vasile în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, cu

pronunțarea unei hotărâri noi în această parte, prin care inculpatul să fie achitat pe

motiv că acțiunile acestuia nu întrunesc elementele infracțiunii.

În motivarea recursului se invocă:

- instanțele de fond au examinat probele acuzării, probe care sunt absolut

contradictorii între ele, ne făcând trimitere la nici o probă a părții apărării;

5

- latura subiectivă a infracțiunii incriminate inculpatului se caracterizează prin

vinovăție sub forma intenției directe, însă în acțiunile acestuia nu persistă intenția de

a se eschiva de la prelevarea probelor biologice;

- procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 07.01.2016, întocmit chipurile de

medicul Nagacevschi, nu a fost întocmit de ultimul, iar în cadrul cercetării

judecătorești a fost constatat că a fost întocmit cu grave abateri de la Regulamentul

privind modul de testare alcooloscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării

de ebrietate și naturii ei aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 296 din 16.04.2009;

- ținând cont de constatările expuse în raportul de expertiză grafoscopică nr. 369

din 10.07.2017, apare întrebarea dacă a avut oare Grosu Vasile posibilitatea să

execute semnătura din procesul verbal nr. 170, în prezența asistentului medical cât și

a medicului de gardă, adică să contribuie la imitarea semnăturii cu un tempou lent, să

se oprească apoi să reia executarea semnăturii din același loc și să o execute cu atâta

exactitate, în situația în care acesta se afla în stare de imposibilitate în poziție

orizontală culcat pe brancarda spitalicească, având două coaste fracturate;

- declarațiile martorului Volentir Liviu urmează a fi apreciate drept veridice,

acesta declarând că pacientul nu era în stare să semneze procesul verbal și pentru el a

semnat o rudă, adică rezultă că Grosu Vasile nu a semnat acel proces verbal;

- vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3)

Cod penal, nu a fost demonstrată prin probe pertinente și concludente, iar sentința de

condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri așa cum a făcut-o instanța de fond și de

apel.

5.1. Pe marginea recursului declarat, procurorul depune referință prin care

solicită a fi respins acesta ca vădit neîntemeiat, indicând că instanța de apel în decizia

adoptată, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor recurenților iar motivarea soluției

corespunde dispozitivului hotărârii contestate.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnatului.

Potrivit textului recursului declarat se invocă ca temeiuri de casare a deciziei

instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează

6

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel și când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, însă Colegiul consideră că

aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite

presupusele erori de drept invocate de recurent.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurenților, în

sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (3) Cod penal, Colegiul o consideră ca neîntemeiată.

Colegiul penal reține, că instanțele de fond judecând cauza și verificând probele

cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire

la vinovăția lui Grosu Vasile în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3)

Cod penal.

Temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, dat

fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414

alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin decizia adoptată

corect a menținut sentința și în partea condamnării lui Grosu Vasile în baza art. 2641

alin. (3) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz

comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa

examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este

abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter

procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține

de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de

recurs.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală

invocat de avocat în recursul său, Colegiul penal menționează că, sub aspectul

situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a

produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni,

lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Deși se invocă că inculpatul Grosu Vasile nu este vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, Colegiul consideră că instanța

de apel întemeiat a conchis că afirmațiile respective nu generează achitarea acestuia

precum s-a solicitat în cererea de apel, or în cursul judecării cauzei în apel și în fond

au fost prezentate probe care înlătură orice dubiu și dovedesc cu certitudine vinovăția

inculpatului în cele imputate.

7

Necătând la faptul că inculpatul vina nu a recunoscut, instanțele de fond au

constatat că vinovăția acestuia pe deplin a fost dovedită prin declarațiile martorilor

Volentir Liviu, Postoronca Lucia, Nagacevschi Leonid, care au fost audiați în

conformitate cu prevederile legale și avertizați asupra răspunderii ce o poartă

conform art. 312 Cod penal și materialele cauzei, inclusiv procesul verbal nr. 170 din

07.01.2016 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului,

care au fost cercetate atât în instanța de fond cât și în cea de apel. Argumentele

recursului declarat se bazează pe divergențele în declarațiile martorilor, și anume a

medicilor, acest moment fiind indicat și în cererea de apel declarată și asupra căruia

instanța de apel s-a expus, toți indicând că zilnic au un număr mare de pacienți, astfel

că de la data celor întâmplate până la data depunerii declarațiilor în ședința de

judecată unele chestiuni au fost uitate, iar divergențele constatate nu redau o altă

aparență a celor întâmplate, nefiind reținute careva circumstanțe ce ar pune la

îndoială declarațiile acestora.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 2641 alin. (3) Cod penal, nu poate servi ca temei pentru achitarea acestuia, dat

fiind faptul că, în cursul judecării cauzei au fost administrate probe care confirmă cu

certitudine vina lui, iar cele invocate de recurenți sub acest aspect sunt apreciate de

către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare,

urmărindu-se scopul evitării răspunderii penale.

Criticile formulate de recurent prin care se invocă aceleași motive ca și în apel,

au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și ultima le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct.

4.1., soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se

mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea judecătorească în raport

și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, nu se identifică existența

și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casarea deciziei recurate. Astfel,

Colegiul nu consideră ca fiind necesar de a motiva diferit răspunsul la aceleași

argumente invocate în cererea de apel, în contextul oferirii răspunsurilor plauzibile de

către instanța de apel.

Elocvente în acest sens, sunt și considerentele Curții Europene, și anume în

situația în care instanța de apel și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să

utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu,

să se mulțumească de a relua motivele expuse de instanța inferioară.

Din considerentele enunțate, pornind de la corectitudinea și plenitudinea

constatărilor realizate de către instanțele de fond privind vinovăția lui Grosu Vasile în

baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia și

individualizarea pedepsei stabilite ultimului, luând în considerare motivarea amplă a

deciziei instanței de apel în partea chestiunilor care au fost invocate în recursul

ordinar, apreciind că temeiurile pentru recurs, invocate de recurenți, nu și-au găsit

8

confirmare și nu au fost identificate alte temeiuri care, examinate din oficiu, să

impună necesitatea casării hotărârii judecătorești atacate, Colegiul penal conchide că

recursul ordinar înaintat în cauză urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece este

vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat și avocatul

acestuia, Popa Marin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 07 mai 2018, în cauza penală în privința lui Grosu Vasile, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 12 decembrie 2018.

Președinte: Elena Covalenco

Judecători: Liliana Catan

Iurie Diaconu

9