1ra-396/2018 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-396/2018 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-396/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Florești din 29

ianuarie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 octombrie

2017, declarat de inculpatul

Rusu Iulian XXXX, născut la

XX XXXX XXXX în s. XXXXX, r-nul XXXXX, locuitor al

s. XXXXX, r-nul XXXXX, cetățean al R. Moldova,

anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Florești din

04.12.2014, în baza art. 172 alin. (2) lit. b), 90 Cod

penal la 4 ani închisoare, cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 4

ani.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 07.05.2015 – 29.01.2016,

instanța de recurs: 23.03.2017 – 31.05.2017,

instanța de apel: 14.03.2017 – 04.10.2017,

instanța de recurs: 23.01.2018 – 21.02.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Rusu Iulian

a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 2 ani închisoare.

1

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei

aplicate prin sentința Judecătoriei Florești din 04.12.2014, i-a fost stabilită

pedeapsă definitivă de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, începând din 29 ianuarie 2016.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Citac V. a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în

ordinea procedurii civile.

inculpatul Rusu I., aflându-se în s. XXXXX, r-nul XXXX, în gospodăria lui Rusu

S., fiind în stare de ebrietate alcoolică, încălcând grosolan ordinea publică și

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, fără nici un motiv,

intenționat, ținându-l pe Cebotari S. de cap, l-a lovit cu capul de mai multe ori de

peretele casei de locuit, apoi i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în regiunea

pieptului.

Tot el, la 20 februarie 2015, continuându-și acțiunile huliganice, aflându-se

în s. XXXXX, r-nul XXXXX, în apropierea porții de intrare în gospodăria lui Rusu

S., fiind în stare de ebrietate alcoolică, încălcând grosolan ordinea publică și

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, fără nici un motiv, intenționat

le-a aplicat lui Cebotari S. și lui Citac V. câte o lovitură cu o scândură în regiunea

capului.

Tot el, continuându-și acțiunile huliganice, la 20 februarie 2015, aflându-se

în s. XXXXX, r-nul XXXXX, în apropierea porții de intrare în gospodăria lui Rusu

S., fiind în stare de ebrietate alcoolică, încălcând grosolan ordinea publică și

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, fără nici un motiv, intenționat

le-a aplicat lui Cebotari S. și lui Citac V. câte o lovitură cu o țeavă metalică în

regiunea capului care, în rezultatul loviturii, au căzut de pe motocicleta cu care se

deplasau și cu aceeași țeavă metalică, inculpatul a aplicat mai multe lovituri peste

motocicleta de model „OROX R 50”, care aparține lui Citac V., și a incendiat-o în

regiunea rezervorului pentru benzină, deteriorând-o parțial.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 57D din 26.03.2015, la

Citac V. s-au depistat excoriații faciale, plăgi superficiale ale regiunii piloase a

capului care puteau fi cauzate ca rezultat al unor lovituri cu un obiect dur

contondent sau la lovirea de asemenea obiecte, și care se califică ca vătămări

neînsemnate.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 58D din 26.03.2015, la

Cebotari S. s-au depistat excoriații frontal stânga, plăgi superficiale ale regiunii

piloase a capului care puteau fi cauzate ca rezultat al unor lovituri cu un obiect dur

contondent sau la lovirea de asemenea obiecte, și care se califică ca vătămări

neînsemnate.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și faptele incriminate,

solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi

penale, că aceste probe îi dovedesc în totalitate vinovăția și i-a încadrat acțiunile în

baza art. 287 alin. (3) Cod penal, ca huliganismul agravat, adică, acțiunile care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor,

2

care prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, acțiune

săvârșită cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, se caracterizează negativ, că nu

au fost stabilite circumstanțe atenuante, în calitate de circumstanță agravantă fiind

reținută săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate, că acesta a fost condamnat

anterior, iar infracțiunea în speță a fost comisă în termenul de probă,

concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă doar prin izolare de

societate, pedeapsa fiindu-i aplicată cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală.

casarea sentinței și rejudecarea cauzei.

A indicat că, fiind bolnav, a fost în imposibilitate să declare apel în termen.

Nu este vinovat, iar instanța de fond eronat și-a argumentat hotărârea de

condamnare.

2017, recursul ordinar a fost declarat inadmisibil, deoarece nu îndeplinește

cerințele de conținut.

Instanța de recurs a statuat că sentința instanței de fond, nu a fost contestată

cu apel de nici un participant la proces și nu există o decizie a instanței de apel pe

cauza penală dată.

Potrivit art. 420 alin. (1) Cod de procedură penală, pot fi atacate cu recurs

deciziile pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel.

Însă, potrivit art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu

recurs ordinar sentințele în privința cărora inculpatul nu a folosit calea apelului,

dacă legea prevede această cale de atac.

Or, hotărârile primei instanțe nu pot constitui obiect al procedurii de

contestare cu recurs ordinar, respectiv, iar instanța de recurs nu se va expune

asupra argumentelor recurentului invocate în cererea de recurs, din motiv că se

contestă legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe.

Astfel, recursul urmează a fi declarat inadmisibil, din motiv că recurentul nu

a utilizat calea de atac apelul pentru a contesta hotărârea primei instanțe, drept

urmare acesta nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.

429 - 430 Cod de procedură penală.

a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i fie aplicată o pedeapsă

mai blândă.

Apelantul a invocat că sentința este neîntemeiată, urmând să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă.

2017, apelul a fost respins ca depus peste termen.

Instanța de apel a reținut că inculpatul a declarat apel la 13.02.2017,

invocând că nu este de acord cu sentința din 29.01.2016.

3

Potrivit art. 402 Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de

la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, sentința privind condamnarea inculpatului în baza art. 287 alin. (3)

Cod penal, a fost pronunțată integral la 29.01.2016, în prezența acestuia și a

apărătorului său.

La aceeași dată, inculpatului i-a fost înmânată copia sentinței, ce se confirmă

prin recipisa de primire din 29.01.2016.

Or, termenul de declarare a apelului pentru inculpat curge din 29.01.2016,

apelul urmând a fi depus nu mai târziu de 15.02.2016, însă acesta a fost declarat la

13.02.2017, adică peste termenul legal de 15 zile.

Conform art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, apelul declarat după

expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă

instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar

apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau

încasării despăgubirilor materiale.

Potrivit dispoziției de executare sentința a devenit definitivă la 15.02.2016,

fiind executorie din 16.02.2016.

Conform dispozițiilor nr. 563 și 564 din 18.02.2016, sentința din 29.01.2016

a fost transmisă pentru executare în Penitenciarul nr. 17 Rezina și IP Florești.

Totodată, faptul că inculpatul nu a declarat apel în termen se confirmă și prin

decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 31.05.2017, în care se

menționează că acesta nu a folosit calea ordinară de atac – apelul.

Mai mult, inculpatul nu a solicitat repunerea în termen a apelului declarat,

nefiind motivată situația de fapt și prevederile legale ale depunerii apelului peste

termenul de 15 zile de la pronunțarea sentinței și 15 zile de la începerea executării

or, apărarea nu a indicat nici un temei legal care ar motiva întârzierea și repunerea

în termen a apelului.

Afirmația inculpatului că nu a cunoscut despre dreptul de atac este

neîntemeiată, acesta fiind prezent la pronunțarea sentinței, unde i-a fost explicat

termenul și modul de atac, în copia sentinței primite, la fel, fiind indicat dreptul de

atac.

Mai mult, acesta a atacat sentința cu recurs în anulare, care a fost respins ca

inadmisibil, deoarece nu a fost folosită calea de atac cu apel.

Prin urmare, apelul fiind depus peste termen, instanța de apel nu se va

expune asupra fondului cauzei.

Apelul a fost declarat de inculpat, fără careva motive întemeiate, peste

termenul de 15 zile, prevăzut de art. 402 Cod de procedură penală, cât și termenul

de 15 zile din momentul începerii executării, prevăzut de art. 403 Cod de

procedură penală, acesta urmând a fi respins ca depus peste termen.

solicită casarea acestei decizii și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i fie

aplicată o pedeapsă mai blândă.

Recurentul a invocat că recunoaște vina, că părțile vătămate l-au iertat și nu

au pretenții față de el.

4

Are un copil minor împreună cu concubina sa și dorește să-și întemeieze o

familie.

În perioada în care s-a aflat în penitenciar nu a comis nici o încălcare.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Însă, în recursul declarat, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici

un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea

ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar

declarat, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5.

din decizie), se reține că potrivit circumstanțelor reproduse în pct. 4. din prezenta

decizie, instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind tardivitatea apelului declarat de inculpat, în strictă

conformitate cu dispozițiile legii.

Astfel, potrivit art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de apel

este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale. În corespundere cu art. 230

alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

5

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. În conformitate cu

art. 231 alin. (3), (5) Cod de procedură penală la calcularea termenelor pe zile nu

se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se

împlinește. Dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul

expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează.

Din materialele cauzei rezultă că sentința integrală a fost pronunțată la 29

ianuarie 2016 și inculpatul a primit copia de pe sentința motivată la aceeași dată,

contrasemnând o recipisă în acest sens (v. 1, f.d. 176).

Astfel, termenul de declarare a apelului a expirat la sfârșitul zilei de 15

februarie 2016.

Totodată, potrivit ștampilei de pe plic, apelul inculpatului a fost depus la

oficiul poștal pe 13 februarie 2017 și înregistrat în instanța de apel la 14 februarie

2017, adică peste termenul prevăzut de lege, deci instanța de apel întemeiat l-a

respins ca fiind declarat peste termen (v. 1, f.d. 195, 196, pct. 5., 6. din decizie).

Se observă că instanța de apel în mod argumentat și just a constatat că

întârzierea menționată nu a fost determinată de motive întemeiate (pct. 6. din decizie).

Totodată, soluția de respingere a apelului ca depus peste termen nu implică o

verificare a hotărârii atacate, întrucât instanța de apel nu poate proceda la o

verificare de fapt și de drept a acesteia decât în cadrul unui apel exercitat în mod

legal.

Este de menționat că art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie

expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un

anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și

nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, termenul de apel este un termen legal și imperativ, astfel încât

nerespectarea lui atrage decăderea din exercițiul dreptului de a declara apel și

nulitatea oricărei cereri de apel înaintate după expirarea acestui termen (Hotărârea

Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine

de apel”, pct. 6.).

Pe lângă aceasta, potrivit art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu

poate fi atacată cu recurs sentința în privința căreia inculpatul nu a folosit calea

apelului.

Rezultă că recursul ordinar nu are niciun suport legal în aspectul vizat,

deoarece apelul tardiv echivalează cu nefolosirea acestei căi de atac (pct. 5. și 6. din

decizie).

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia atacată

conține motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este unul

vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol, în raport cu motivele invocate, este

vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

6

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Rusu Iulian XXX,

împotriva sentinței Judecătoriei Florești din 29 ianuarie 2016 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 04 octombrie 2017, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 martie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7