1ra-314/2018 — art. 287 alin. 1, 201-1 alin. 1 lit. a CP

Dosarul nr. 1ra-314/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Ghenov Serghei, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Comrat sediul Ceadîr-Lunga din 23 februarie 2017 și deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Comrat din 07 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Ghenov Serghei XXXXX, născut la XXXXX,

originar și locuitor al or. XXXXX, str.

XXXXX, XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 23.03.2016-23.02.2017;

instanța de apel: 20.04.2017-07.11.2017;

instanța de recurs: 10.01.2018-07.03.2018.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

2017, adoptată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Ghenov S. a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, la 8 luni

închisoare și în baza art. 287 Cod penal, la 1 an închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate prin concurs de infracțiuni i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni, iar în conformitate cu prevederile art.

84 alin. (4) Cod penal, prin concursul de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, prin prezenta sentință și sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga

din 17 martie 2016, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare

pe un termen de 6 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

A fost dispusă încasarea din contul inculpatului în bugetul statului a

cheltuielilor de judecată, în sumă de 1 051 lei.

jurul orei 1615, Ghenov S., aflându-se în incinta sălii de joc ”Master Game”,

situată pe str. Lenin, 50/1, or. Ceadîr-Lunga, din intenție huliganice, încălcând

grosolan ordinea publică, conștientizând caracterul infracțional, intenționat i-a

aplicat lui Chirioglo A. o lovitură în regiunea nasului, cauzându-i suferințe fizice.

1

Tot el, la 31.01.2016, în jurul orei 1700, aflându-se la domiciliul, situat pe str.

XXXXX, XXXXX, or. Ceadîr-Lunga, exprimându-se cu cuvinte necenzurate în

adresa concubinei, XXXXX, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii peste

deferite părți ale corpului, după care, continuându-și acțiunile sale în ograda

casei, unde XXXXX a fugit, încercând să cheme vecinii la ajutor, inculpatul i-a

aplicat lovituri cu mâinile în regiunea capului și o lovitură cu piciorul în

regiunea pieptului, după care a luat o bucată de sticlă, cu dimensiunile 20x30 cm

și a aruncato în direcția victimei.

În rezultatul acțiunilor inculpatului, părții vătămate i-au fost cauzate

vătămări corporale ușoare.

La 26.01.2017, procuror a înaintat ordonanța cu privire la schimbarea

învinuirii inculpatului, acțiunile lui Ghenov S. fiind calificate conform art. 2011

alin. (1) lit. a) Cod penal, violența în familie, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată

comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin

maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare ușoară a integrității corporale sau a

sănătății și art. 287 alin. (1) Cod penal, huliganismul, adică, acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor.

acestuia în termen, casarea sentinței, în partea excluderii art. 84 alin. (4) Cod

penal, prin care a fost parțial conexată sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din

17.03.2016, cu aplicarea art. 1-3 a Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței RM, pe art. 287 alin. (1)

și art. 287 alin. (2) Cod penal.

În motivarea apelului declarat, autorul acestuia a menționat că, în cadrul

procesului penal el nu și-a recunoscut vinovăția, dar în privința lui nu au fost

aplicate prevederile art. 1, 2 a Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței RM, or, el nu a știut că

trebuia să solicite personal aplicarea acesteia, iar avocatul oferit de către stat nu

l-ar fi informat corespunzător.

Adițional, apelantul a menționat că, hotărârea instanței din 23.02.2017 a

fost pronunțată în lipsa lui, deoarece din 10.02.2017 până pe 24.02.2017, s-a aflat

la tratament în Penitenciarul Nr. 16.

De asemenea, apelantul nu a fost de acord cu acțiunea civilă înaintă de

partea acuzării, or, la controlul medical el a fost adus forțat, fiind informat că în

de refuz va fi arestat și totuși va fi dus la tratament, iar toate serviciile asistenței

medicale au fost puse pe seama lui.

2016, a fost admisă repunerea în termen a apelului declarat, fiind dispusă

respingerea acestuia ca neîntemeiat, cu menținerea fără modificări a sentinței.

în cauză a fost emisă la 23.02.2017 (f.d. 46-54, vol. III) și termenul contestării

acesteia a constituit 15 zile din ziua pronunțării în întregime, însă inculpatul a

2

lipsit de la pronunțarea acesteia, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței

de judecată din 23.02.2017. (f.d. 45, vol. III), în legătură cu ce, instanța de apel a

considerat că, circumstanța dată este suficientă pentru recunoașterea motivului

omiterii termenului menționat ca întemeiat.

Cât privește dezacordul inculpatului cu referire la aplicarea prevederilor

art. 84 alin. (4) Cod penal, precum și aplicarea în privința lui a prevederilor art.

1-3 a Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de

la proclamarea independenței RM, instanța de apel a considerat neîntemeiate aceste

argumente.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, potrivit art. 84 alin. (4) Cod

penal rezultă, că conform prevederilor alin. (1) - (3) se stabilește pedeapsa și în

cazul în care, după pronunțarea sentinței, se constată că persoana condamnată

este vinovată și de comiterea unei alte infracțiuni săvârșite înainte de

pronunțarea sentinței în prima cauză.

După cum rezultă din materialele cauzei, la 17.03.2016, Judecătoria

Ceadâr-Lunga a emis în privința inculpatului sentința în baza art. 287 alin. (2) lit.

b), art. 349 alin. (11) Cod penal și în conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal,

definitiv i-a fost stabilită pedeapsa sub forma de închisoare pe un termen de 6

ani, cu executare în penitenciarul de tip semiînchis.

Totodată, potrivit materialelor cauzei, s-a stabilit că, până la emiterea

sentinței din 17.03.2016, la 03.09.2015 inculpatul a comis 2 infracțiuni, fiind

condamnat prin sentința Judecătoriei Comrat sediul Ceadîr-Lunga din

23.02.2017, astfel, instanța stabilindu-i în baza în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) și

287 alin. (1) Cod penal, pedeapsa în baza unui concurs de infracțiuni, legal a

aplicat prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal și prin cumul parțial al pedepselor

i-a stabilit pedeapsa definitivă în baza unui concurs de infracțiuni.

Instanța de apel a considerat că, pedeapsa stabilită inculpatului reieșind

din circumstanțele cauzei, corespunde criteriilor generale de individualizare a

pedepsei (art. 75 Cod penal), este proporțională cu caracterul si gradul

prejudiciabil al infracțiunilor și oferă posibilitate corectării și reeducării

vinovatului ținând cont de prevederile art. 61 Cod penal și principiul

umanismului al legii penale, prevăzut de art. 4 Cod penal.

Luând în considerație faptul, că inculpatul a fost recunoscut vinovat

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, care

face parte din lista infracțiunilor față de care nu se aplică Legea nr. 210

din 29.07.2016, instanța de apel a conchis că inculpatul nu cade sub incidența

Legii respective.

Tot în acest context, cu referire la aplicarea în privința inculpatului, pe

episodul incriminat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, a prevederilor Legi nr.

210 din 29.07.2016, instanța de apel a conchis că, la materialele cauzei lipsește

acordul scris al inculpatului privind încetarea procesului penal pe acest capăt de

acuzare.

3

Cu referire la cheltuielile judiciare, instanța de apel reținând prevederile

art. 227 - 229 Cod de procedură penală și art. 75 alin. (7) al Legii cu privire la

expertiza judiciară și statutul expertului judiciar nr. 68 din 14.04.2016, a considerat

că, instanța de fond întemeiat a ajuns la concluzia privind încasarea de la

inculpatul a cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor medico-legale.

care, fără a invoca vreun temei de drept din cele prevăzute la art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, solicită casarea acestora precum și excluderea art. 84

alin. (4) Cod penal, prin care s-au conexat parțial pedepsele aplicate prin

sentințele Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 23 februarie 2017 și 17 martie 2016.

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia deoarece nu

îndeplinește cerințele de formă și conținut, prevăzute de 430 Cod de procedură

penală.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului ordinar în cazul în care constată că

acesta nu corespunde cerințelor de conținut, conform prevederilor art. 430 Cod

de procedură penală.

Art. 430 Cod de procedură penală, stipulează cerințele, cărora trebuie să

corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu

invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicând care este eroarea

comisă de instanță. Suplimentar instanța de recurs examinează cauza numai în

limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Cerințele nominalizate, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate de către

recurent.

Colegiul penal, verificând motivele recursului declarat, constată că

inculpatul, în recursul declarat critică ilegalitatea sentinței din 17 martie 2016,

prin care a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) și 349 alin. (11) Cod penal.

Acesta nu critică soluția Curții de Apel Comrat din 07 noiembrie 2017, sub

aspectul temeiurilor de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală și în ce constă esența erorilor comise.

Astfel, în cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul pe care

se bazează, din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea

recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu

4

îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și

urmează a fi respins ca inadmisibil.

Or, Colegiul penal constată că recursul inculpatului nu întrunește

condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze recursul declarat cu circumstanțe de drept, care l-ar justifica sub

acest aspect, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Astfel, statuând asupra faptului că autorul recursului a invocat cu totul

alte argumente care nu-și găsesc reflectare în temeiurile prevăzute în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală și anume că, instanța de apel eronat a

concluzionat asupra menținerii sentinței de condamnare, pronunțând astfel o

hotărâre ilegală, Colegiul conchide că acestea nu sunt erori de drept, care ar

putea duce la casarea unei hotărâri judecătorești.

Adițional, instanța de recurs reține că, recursul în cauză este declarat

contrar prevederilor art. 430 pct. 7) Cod de procedură penală, deoarece nu este

semnat de către inculpat.

Deoarece temeiurile pentru recurs ordinar sunt expres și limitativ stipulate

în lege, rezultă că motivarea recursului trebuie să se refere numai la acestea, cu

indicarea expresă a temeiurilor pe care se întemeiază, astfel recurentul nu a

respectat aceste cerințe obligatorii.

În speță, inculpatul la întocmirea recursului nu a îndeplinit toate

dispozițiile prevăzute la art. 430 Cod de procedură penală și în situația dată se

impune, inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, pe motiv, că acesta nu

îndeplinește cerințele de conținut.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Ghenov

Serghei, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din

07 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Ghenov Serghei XXXXX,

deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art. 430 pct. 5) și 7)

Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 martie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

5