1ra-366/2017 — art. 287 alin. 2 lit. b, 349 alin. 1/1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 287 alin. 2 lit. b, 349 alin. 1/1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 CPP
1ra-366/2017 — art. 287 alin. 2 lit. b, 349 alin. 1/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-366/2017
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
05 aprilie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Petru Ursache,
judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
avocatul Oleg Lozan în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței
Judecătoriei Hîncești din 15 aprilie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 03 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui
Secrieru Ghenadie Xxxxxx, născut la xx xxxx
xxxx, originar xx Xxxxx, r-nul Xxxxxx,
domiciliat xx Xxxxxxx, r-nul Xxxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 17.08.2015 - 15.04.2016;
Instanța de apel: 16.06.2016 - 03.10.2016;
Instanța de recurs: 09.01.2017 - 05.04.2017.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 15 aprilie 2016, Ghenadie Secrieru
a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:
- art. 287 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea în
penitenciar de tip semiînchis;
- art. 349 alin. (11) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea în
penitenciar de tip semiînchis.
Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial
al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 3 ani închisoare, cu
executarea în penitenciar de tip semiînchis.
Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată
condiționat pentru perioada de probațiune de 4 ani.
Acțiunea civilă înaintată de Petru Podgorneac a fost admisă integral, fiind
dispusă încasarea din contul lui Ghenadie Secrieru în beneficiul lui Petru
Podgorneac suma de 12000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.
Acțiunea civilă înaintată de Constantin Miron a fost admisă integral, fiind
dispusă încasarea din contul lui Ghenadie Secrieru în beneficiul lui Constantin
Miron suma de 10000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Ghenadie
Secrieru la 26 iulie 2015, aproximativ la ora 16:15, aflându-se la bazinul acvatic
„Corușca” amplasat pe adresa or. Hîncești, str. Mihalcea Hîncu, 129, în public, în
prezența mai multor persoane, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică,
intenționat, manifestând obrăznicie deosebită în comportament, i-a bruscat și le-a
adresat cuvinte necenzurate angajaților MAI, inspectori ai serviciului de patrulare
în cadrul Inspectoratului de Poliție Hîncești, Bortă Marin și Sîrbu Aurel, care
1
acționând conform normelor legale, au încercat să curme actele huliganice și i-au
cerut acestuia să se calmeze, însă ultimul nu s-a supus cerințelor legale ale
reprezentanților autorităților de drept.
Tot Secrieru Ghenadie, aproximativ la ora 16:30, aflându-se în același loc
public, continuându-și acțiunile infracționale, fiind în stare de ebrietate, ca urmare
a consumului în exces de băuturi alcoolice, nu s-a conformat cerințelor legitime
ale colaboratorilor de poliție, Petru Podgorneac și Constantin Miron, care la fel au
fost chemați în ajutor la fața locului, cu scopul de a curma acțiunile ilegale de
tulburare a ordinii publice și i-au cerut de ai urma la sediul Inspectoratului de
Poliție Hîncești. Urmărind scopul de a întrerupe acțiunile legale ale polițiștilor
numiți, de curmare și constatare a unei fapte antisociale, precum și prevenirea
săvârșirii unei eventuale infracțiuni, Ghenadie Secrieru intenționat, le-a adresat
diferite cuvinte necenzurate și amenințări cu aplicarea violenței fizice, i-a tras pe
aceștia de haine și anume, uniforma de serviciu, rupându-le cămașa, precum și
le-a aplicat multiple lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite părți ale
corpului, cauzându-le vătămări corporale neînsemnate.
La solicitările insistente ale lui Petru Podgorneac, Constantin Miron, Marin
Bortă și Aurel Sîrbu de a înceta acțiunile huliganice, Ghenadie Secrieru nu a
reacționat, continuând să utilizeze un limbaj trivial și să-i tragă de haine precum și
să-i amenințe cu aplicarea violenței fizice.
În rezultatul acțiunilor intenționate cu caracter violent ale lui Secrieru
Ghenadie, a fost zădărnicită activitatea polițiștilor Petru Podgorneac, Constantin
Miron, Marin Bortă și Aurel Sîrbu, de menținere, asigurare și restabilire a ordinii
și securității publice, de prevenire, investigare și descoperire pe urme fierbinți a
unei infracțiuni de huliganism.
Avocatul Oleg Lozan în numele inculpatului, a contestat cu apel
sentința solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din
lipsa faptelor incriminate.
În motivare a invocat că, probele examinate în cadrul ședinței de judecată
nu au demonstrat faptul săvârșirii de către Ghenadie Secrieru a infracțiunilor
imputate, mai mult, unicul martor audiat în cadrul urmăririi penale și în instanța
de judecată, Marina Borodin, a declarat că, inculpatul nu a iscat conflict cu
cineva, nu a încălcat ordinea publică, conflictul s-a produs numai după venirea
colaboratorilor serviciului de pază „Bercut”.
Prima instanță a dat apreciere greșită declarațiilor martorilor Marin Bortă,
Aurel Sîrbu și părților vătămate Petru Podgorneac și Miron Constantin, care fiind
colaboratori ai MAI au fost persoanele care l-au reținut pe Ghenadie Secrieru la
26 iulie 2015 și în urma „reținerii legale” Ghenadie Secrieru s-a ales cu traumă
cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, fractura oaselor
nazale, edem al țesuturilor moi și echimoză la nivelul nasului, echimoza și
excoriația pe față, la nivelul membrelor superioare, echimoză și excoriație la
nivelul toracelui, excoriații în regiunea lombară, umărul drept, edem și echimoză
la nivelul membrului inferior drept, excoriații la nivelul membrului inferior stâng,
conform raportului de constatare medico-legală nr. 3572 din 30 iulie 2015.
Mai mult, persoanele date au avut în ajutor și pe martorii Andrei Erhan și
Pavel Albu colaboratori ai serviciului de pază „Bercut”.
A susținut apelantul că, din aceste considerente acuzatorul de stat nu a
2
prezentat probe directe, cu toate că era posibil, deoarece la 26 iulie 2015 ora 16:15
pe teritoriul terasei „Corușca” erau mulți vizitatori, însă depistarea lor nu era
convenabilă colaboratorilor MAI, la săvârșirea actului de huliganism de către
Ghenadie Secrieru, deoarece actul de huliganism nu a existat.
Subsidiar a invocat avocatul că, este stranie argumentarea acțiunilor civile
privind recuperarea prejudiciului moral, depuse de Petru Podgorneac în sumă de
12000 lei și Constantin Miron în sumă de 10000 lei, de către prima instanță și
anume „caracterul și gravitatea suferințelor psihice”, „statutul social al
persoanelor vătămate” dat fiind faptul că aceștia nu au răspuns la întrebarea în ce
au constat suferințele psihice la reținerea lui Ghenadie Secrieru.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
03 octombrie 2016, a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea
sentinței.
În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, chiar dacă inculpatul
nu a recunoscut vinovăția, vina acestuia în săvârșirea infracțiunilor incriminate se
confirmă prin următoarele probe: declarațiile părților vătămate Petru Podgorneac
(f.d.183-184, vol. I) și Constantin Miron (f.d.185-186, vol. I); declarațiile
martorilor Marin Bortă (f.d.181, vol. I); Aurel Sîrbu (f.d.182, vol. I); Marina
Borodin (f.d.187-188, vol. I); Andrei Erhan (f.d.189, vol. I); Pavel Ambul
(f.d.190-191, vol. I); rezultatul alcooltestului „Drager” din 26 iulie 2015, ora
18:28, în privința lui Ghenadie Secrieru (f.d.5, vol. I); informația telefonică din
26 iulie 2015, ora 14:25 (f.d.7, vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului
din 26 iulie 2015, cu tabel fotografic (f.d.11-14, vol. I); raportul de expertiză
medico-legală nr. 481 din 28 iulie 2015, în privința lui Constantin Miron
(f.d.37-38, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 471 din 27 iulie 2015,
în privința lui Petru Podgorneac (f.d.42-43, vol. I); caracteristica inculpatului
eliberată la 27 iulie 2015 de Primăria s. Voinescu, r-nul Hîncești (f.d.67, vol. I);
adeverința eliberată de Primăria s. Voinescu, r-nul Hîncești la 27 iulie 2015
privind componența familiei inculpatului (f.d.68, vol. I); certificatul medical în
privința inculpatului eliberat la 27 iulie 2015 de IMSP Spitalul raional Hîncești
(f.d.69, vol. I); revendicarea (f.d.70, vol. I); copia sentinței Judecătoriei Botanica,
mun. Chișinău din 19 septembrie 2002 în privința lui Ghenadie Secrieru
(f.d.77-79, vol. I); copia raportului de constatare medico-legală nr. 3572 din
30 iulie 2015, în privința lui Ghenadie Secrieru, cu tabel fotografic (f.d.82-85,
vol. I); acțiunea civilă înaintată la 02 octombrie 2015 de către Petru Podgorneac
(f.d.138-139, vol. I); acțiunea civilă înaintată la 05 octombrie 2015 de către
Constantin Miron (f.d.140-141, vol. I), care sunt admisibile conform prevederilor
art. 95 Cod de procedură penală și apreciate conform prevederilor art. 101 Cod de
procedură penală.
Respingând apelul, instanța a menționat că, urmărirea penală și judecata în
fond s-au desfășurat în conformitate cu procedura prevăzută de lege și nu a
constatat încălcări care atrag nulitatea probelor administrate și a actelor
procedurale efectuate.
Sentința cuprinde elementele definitorii condamnării prevăzute de art. 394
alin. (1), (2) Cod de procedură penală, și anume sunt descrise faptele criminale,
considerate ca fiind dovedite, forma și gradul de vinovăție a inculpatului,
motivele și consecințele infracțiunilor săvârșite de inculpat, probele pe care se
3
întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care sunt respinse
argumentele părții apărării.
Instanța de apel a evidențiat că, în contextul evaluării activității cu privire la
aprecierea probelor administrate în cauză nu există temei pentru a da o nouă
apreciere probelor, fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind
condamnarea inculpatului, dat fiind că sunt motivate temeinic și legal, sub
aspectul, că vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunilor imputate este dovedită
prin probatoriul administrat în cadrul procesului penal, iar faptele acestuia
întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor imputate.
Starea de fapt și de drept stabilită prin sentință concordă cu probele
administrate și apreciate de prima instanță.
În atare situație, instanța de apel a reținut că, este corectă concluzia primei
instanțe privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între
semnele faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componențelor de
infracțiune prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal: huliganism, adică acțiunile
intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de opunerea de
rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă
actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc
printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, precum și de art. 349 alin. (11) Cod
penal: aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana
cu funcție de răspundere în scopul sistării activității ei de serviciu în legătură cu
participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei
fapte antisociale.
La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a stabilit că, prima
instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 16, 61, 75 Cod penal.
Motivele, precum că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor
imputate, instanța de apel le-a respins ca nefondate, deoarece probele prezentate
în sprijinul învinuirii, administrate și apreciate de prima instanță - relevate în
cuprinsul sentinței, verificate în ședința instanței de apel, dovedesc cu certitudine
săvârșirea infracțiunilor respective de către inculpat.
Versiunea inculpatului nu are acoperire probatorie, se combate complet prin
împrejurările stabilite și probele administrate în cauză, astfel fiind apreciată ca o
tentativă de a evita răspunderea penală pentru fapta săvârșită.
Față de lucrul judecat de prima instanță, instanța de apel a constatat
motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de
evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu faptele reținute în
sarcina lui Ghenadie Secrieru, astfel fiind în corespundere cu exigențele art. 6
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, în
asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de
probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță în cazul în
care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la
împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite
părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel
poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă
instanță (hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).
Totodată, instanța de apel a stabilit că, inculpatul nu cade sub incidența
4
Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova - existând restricția prevăzută la art. 1 - nu a
manifestat căință activă pe parcursul procesului penal și restricția prevăzută la
art. 10 lit. k) - inculpatul nu a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune.
Avocatul Oleg Lozan în numele inculpatului, în temeiul pct. 6), 8)
alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs hotărârile
adoptate, solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.
În motivarea recursului a invocat că, la pronunțarea deciziei, instanța de
apel nu a luat în considerație faptul că, declarațiile colaboratorilor de politie se
contrazic, fiind astfel prezente motive întemeiate sub aspectul, că vinovăția
inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate nu este dovedită.
Astfel, susține recurentul că, situația că 6 persoane nu au reușit să
imobilizeze o persoană și să o urce în automobil, contravine realității, iar faptul că
Ghenadie Secrieru a fost dus pe timp de zi până la Inspectoratul de poliție,
încătușat și condus de doi colaboratori de poliție, l-a demoralizat și i-a distrus
demnitatea inculpatului ca cetățean, fiindu-i încălcate drepturile.
La fel, indică recurentul că, nu au fost administrate probe care să confirme
faptul săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor incriminate, or unicul martor
audiat în cadrul urmăririi penale și în instanța de judecată, Marina Borodin, a
declarat că, inculpatul nu a iscat conflict cu cineva, nu a încălcat ordinea publică,
conflictul a apărut numai după venirea colaboratorilor serviciului de pază
„Bercut”.
Totodată, urma a fi stabilit că, declarațiile martorului Marina Borodin,
depuse în cadrul ședinței de judecată se contrazic cu cele depuse în cadrul
urmăririi penale.
Instanța de apel a dat apreciere greșită declarațiilor martorilor Marin Bortă,
Aurel Sîrbu și părților vătămate Petru Podgorneac și Constantin Miron, care fiind
colaboratori ai MAI au fost persoanele care l-au reținut pe Ghenadie Secrieru la
26 iulie 2015 și în urma „reținerii legale” lui Ghenadie Secrieru i-a fost cauzată
conform raportului de constatare medico-legală nr. 3572 din 30 iulie 2015,
vătămare corporală ușoară.
Mai mult, persoanele date au avut în ajutor și pe martorii Andrei Erhan și
Pavel Albu colaboratori la „Bercut”.
Susține recurentul că, din aceste considerente acuzatorul de stat nu a
prezentat probe directe, cu toate că era posibil, deoarece la 26 iulie 2015 ora 16:15
pe teritoriul terasei „Corușca” erau mulți vizitatori, însă depistarea lor nu era
convenabilă colaboratorilor MAI, la săvârșirea actului de huliganism de către
Ghenadie Secrieru, deoarece actul de huliganism nu a existat.
Apărarea a indicat că, este stranie argumentarea acțiunilor civile privind
recuperarea prejudiciului moral, depuse de Petru Podgorneac în sumă de 12000 lei
și Constantin Miron în sumă de 10000 lei, de către prima instanță și anume
„caracterul și gravitatea suferințelor psihice”, „statutul social al persoanelor
vătămate” dat fiind faptul că aceștia nu au răspuns la întrebarea în ce au constat
suferințele psihice la reținerea lui Ghenadie Secrieru.
Subsidiar a invocat recurentul că, la emiterea hotărârii de condamnare în
privința lui Ghenadie Secrieru urmau să apară dubii referitor la faptul de către
cine au fost cauzate leziunile corporale lui Ghenadie Secrieru, or, conform
5
raportului de constatare medico-legală nr. 3572 din 30 iulie 2015, l-a ultimul au
fost depistate: traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală,
fractura oaselor nazale, edem al țesuturilor moi și echimoză la nivelul nasului,
echimoza și excoriația pe față, la nivelul membrelor superioare, echimoză și
excoriație la nivelul toracelui, excoriații în regiunea lombară, umărul drept, edem
și echimoză la nivelul membrului inferior drept, excoriații la nivelul membrului
inferior stâng, odată ce părțile vătămate și martorii participanți activi la reținerea
și imobilizarea inculpatului, nu i-a aplicat acestuia careva lovituri și nici nu a
văzut ca cineva să aplice lovituri.
Asupra recursului declarat a prezentat referință și procurorul, care s-a
expus pentru respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece din textul recursului se
evidențiază că recurentul își exprimă dezacordul cu modalitatea de apreciere a
probelor, însă motivele de reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile
prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.
Totodată, argumentele invocate au format obiect de judecare în instanța de
apel, care le-a examinat detaliat, apreciind toate probele din dosar conform
art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală.
La rândul său, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și
temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și
motivele adoptării soluției, fapt ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod de
procedură penală.
Astfel, acuzarea consideră că, în prezenta cauză penală nu se constată erori
de drept ce ar permite instanței de recurs să intervină în hotărârea atacată.
6.1. Asupra recursului au prezentat referințe părțile vătămate Petru
Podgorneac și Constantin Miron, care și-au exprimat acordul cu examinarea
recursului.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea
acestuia din următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,
este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că
recursul este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de
art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate
de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că titularul
acestuia invocă temeiuri pentru recursuri stipulate la pct. 6), 8) alin. (1) art. 427
Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel
când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus
neclar sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și
când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
6
Însă Colegiul reține că, recurentul nu a indicat concret circumstanțele prin
care se constată că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, care este
eroarea gravă de fapt pe care a admis-o instanța de apel și care anume elemente
constitutive ale infracțiunilor incriminate inculpatului nu au fost întrunite, or
poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul recurentului prin
constatări subiective constituie o derogare de la principiul contradictorialității în
condițiile egalității armelor.
În acest context, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de recurs nu
este competentă să completeze din oficiu recursurile ordinare ale apărării cu
circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica.
Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța
judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea
acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.
La fel, recurentul a invocat temeiul pentru recurs stipulat la pct. 6) alin. (1)
art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi
supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și
de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția.
Reieșind din temeiul pentru recurs invocat în raport cu actele cauzei,
Colegiul penal conchide că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea
recursului în cauză, din următoarele considerente.
Colegiul penal constată că preponderent argumentele formulate de apărare
se referă la modalitatea de apreciere a probelor, în special recurentul obiectând
asupra depozițiilor martorilor Marin Bortă, Aurel Sîrbu și părților vătămate Petru
Podgorneac și Constantin Miron, care sunt colaboratori ai MAI, considerând că
aceste declarații urmează a fi apreciate critic, deoarece anume aceștia au fost
persoanele care l-au reținut pe inculpat la 26 iulie 2015, iar în urma reținerii,
lui Ghenadie Secrieru i-a fost cauzată, conform raportului de constatare
medico-legală nr. 3572 din 30 iulie 2015, vătămare corporală ușoară.
La acest punct de analiză, instanța de recurs menționează că aprecierea
probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal,
deoarece întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală,
instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce
va fi dată în urma acestei activități.
Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se
bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea
tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.
Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,
concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor
sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.
Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi
invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că la etapa
judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă
apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea
constatată de instanțele de fond, acestea fiind sarcina primordială a acestor
instanțe.
Din atare considerente, Colegiul penal nu examinează criticele referitoare la
7
presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor
elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele
de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului raportat la învinuirea
imputată acestuia prin actul de învinuire și sesizare a instanței.
Prin alte cuvinte, opozabil celor enunțate de recurent privind examinarea
unilaterală a probatoriului administrat în cauză, Colegiul penal, verificând
subsidiar materialele dosarului, specifică că judecând apelul instanța a examinat
cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă de
menținere a sentinței de condamnare a inculpatului Ghenadie Secrieru, care este
argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit
verificate în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură
penală și, totodată, care au fost just apreciate de instanțe prin prisma art. 101 Cod
de procedură penală, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că faptele imputate
inculpatului corespund elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de
art. art. 287 alin. (1), 349 alin. (11) Cod penal.
În desfășurarea aceleiași idei, instanța de recurs specifică că, așa cum
rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în
conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și
aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la adoptarea
soluției expuse în pct. 4 al prezentei hotărâri.
În contextul în care analizăm critica cu privire la examinarea unilaterală a
probelor de către instanța de apel, nu ar fi depășit să facem referire și la
prevederile art. 101 alin. (3) Cod de procedură penală, unde este stipulat că nici o
probă din dosar nu are o valoare prestabilită pentru instanță.
De altfel, conducându-se anume de aceste reglementări, instanța de apel a
examinat toate probele din dosar și nu a dat prioritate celor în favoarea
condamnării inculpatului, după cum afirmă recurentul, ci coroborându-le le-a
analizat în ansamblu lor, apreciind just că ele sunt suficiente pentru a fundamenta
o acuzație penală și a-i incrimina inculpatului Ghenadie Secrieru săvârșirea
infracțiunilor de huliganism și aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau
sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în scopul sistării activității ei
de serviciu în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea
unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale.
Prin urmare, simplul fapt că apărarea susține o anumită versiune cu privire
la faptele desfășurate la 26 iulie 2015 și interpretează probele după propria opinie,
nu constituie un motiv suficient pentru a dispune rejudecarea unei cauze penale,
după cum se solicită în recursul dedus judecății.
Cu referire la argumentele apărării precum că la emiterea hotărârii de
condamnare în privința lui Ghenadie Secrieru urmau să apară dubii referitor la
faptul de către cine au fost cauzate leziunile corporale lui Ghenadie Secrieru, or,
conform raportului de constatare medico-legală nr. 3572 din 30 iulie 2015, l-a
ultimul au fost depistate: traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție
cerebrală, fractura oaselor nazale, edem al țesuturilor moi și echimoză la nivelul
nasului, echimoză și excoriație pe față, la nivelul membrelor superioare, echimoză
și excoriație la nivelul toracelui, excoriații în regiunea lombară, umărul drept,
edem și echimoză la nivelul membrului inferior drept, excoriații la nivelul
membrului inferior stâng, Colegiul penal ține să menționeze că prin ordonanța de
8
refuz în pornirea urmăririi penale din 14 august 2015, a fost dispusă neînceperea
urmăririi penale pentru rele tratamente față de Ghenadie Secrieru din partea
colaboratorilor întreprinderii private de pază și protecție ,,Bercut” și de către
angajații IP Hîncești.
Distinct de cele menționate, instanța de recurs enunță și faptul, că criticele
invocate în recursul apărării au format obiect de discuție la judecarea cauzei
penale în instanța de apel și, cărora instanța de apel, le-a dat o motivare
corespunzătoare și argumentată, soluție pe care instanța de recurs o însușește pe
deplin și a cărei reluare nu se mai impune, fapt ce vine în corespundere cu
jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs România
din 16 februarie 2010, statuează că art. 6 §1 din CțEDO, deși obligă instanțele să
își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns
detaliat pentru fiecare argument (hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie
1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță
internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt
mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
În virtutea considerentelor expuse, constatând că, în cauză, există o
concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de
instanța de apel cu privire la inculpatul Ghenadie Secrieru, Colegiul penal
consideră că nu este incident cazul de casare prevăzute de dispoziția art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, apreciind ca fiind neîntemeiate criticele
formulate sub aceste aspecte de către recurent.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Oleg Lozan în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 03 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui Secrieru
Ghenadie Xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 mai 2017.
Președinte /semnătura/ Petru Ursache
Judecătorii /semnătura/ Petru Moraru
/semnătura/ Ghenadie Nicolaev
Copia corespunde originalului,
Judecător Petru Moraru
9