1ra-1290/2017 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-1290/2017 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1290/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Găină Alexandru în numele inculpatului Secrier Dumitru, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017, în cauza penală în

privința lui

Secrier Dumitru Nicolae, născut la XXX,

originar din XXX și domiciliat în XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.07.2016 – 30.12.2016;

Instanța de apel: 08.02.2017 – 18.05.2017;

Instanța de recurs: 14.07.2017– 16.08.2017.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal la 2 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite inculpatului a fost

suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Totodată, s-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate a

prejudiciului moral în sumă de 5000 lei.

data de 22 decembrie 2011, aproximativ la ora 11:40, în timp ce se deplasa cu

automobilul de model „Iveco Deily” cu n/î XXX pe str. Gagarin din mun. Chișinău în

direcția Gării Feroviare din mun. Chișinău a inițiat un conflict cu cet. Craveț Ig., care

conducea automobilul de model „BMW” cu n/î XXX și drept urmare a relațiilor ostile

apărute spontan între aceștia, ambii au ieșit pe partea carosabilă a traseului, unde Secrier

D. i-a aplicat mai multe lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite părți ale corpului

lui Craveț Ig., cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 37/D din 04

ianuarie 2012, vătămări corporale medii.

1

fost contestată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea acesteia și adoptarea unei

hotărîri de achitare în privința sa, în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură

penală, din motivul că în acțiunile lui nu se întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii incriminate, totodată apelantul a solicitat respingerea acțiunii civile înaintate

de partea vătămată, deoarece aceasta este neîntemeiată. În cererea depusă, apelantul a

făcut referire la următoarele critici:

- prima instanță a interpretat eronat probele din dosar;

- în cadrul urmăririi penale au fost admise mai multe omisiuni și încălcări

procesuale care au pus la îndoială legalitatea și temeinicia învinuirii înaintate;

- la materialele cauzei nu a fost anexat raportul de expertiză medico-legală privind

leziunile care i-au fost cauzate inculpatului, iar instanța și-a atribuit competența

expertului de a stabili legătura cauzală dintre ambele rapoarte de expertiză și le-a dat o

apreciere subiectivă;

- inculpatului i-a fost încălcat dreptul la interpret, fiindcă el este vorbitor de limba

rusă.

apelul declarat de inculpat a fost admis, cu casarea totală a sentinței, inclusiv din oficiu,

în temeiul art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și remiterea cauzei la rejudecare în

aceiași instanță, în alt complet de judecată.

procedură penală persoana care nu posedă sau nu vorbește limba de stat are dreptul să ia

cunoștință de toate actele și materialele dosarului, să vorbească în fața organului de

urmărire penală și în instanța de judecată prin intermediul interpretului. La caz, organul

de urmărire penală a întocmit actele procedurale pe acțiunile efectuate cu participarea lui

Secrier D. în limba rusă.

Pe cînd, prima instanță deși a dispus participarea interpretului din motivul că Secrier

D. este vorbitor de limba rusă, totuși pe parcursul unor ședințe de judecată interpretul nu

a participat sau dacă a participat nu a fost avertizat de răspunderea penală conform art.

312-313 Cod penal.

Din atare considerente, instanța de apel a conchis că sentința, precum și toate:actele

din cadrul cercetării judecătorești efectuate în lipsa interpretului, prezența căruia era

obligatorie, sunt nule și această nulitate poate fi înlăturată doar prin casarea sentinței și

rejudecarea cauzei de către prima instanță.

decembrie 2016, Secrier D. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin.

(1) Cod penal la 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, Craveț Ig., a fost admisă în principiu.

sentinței a fost contestată cu apel de către avocatul Găină Al. în numele inculpatului

Secrier D., care a solicitat repunerea în termen a cererii de apel, casarea totală a sentinței

cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Secrier D. să fie achitat în temeiul art.391

alin.(l) pct.3) Cod de procedură penală, din motiv că în acțiunile inculpatului nu se

2

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate. În cererea de apel,

apărătorul a invocat că prima instanță a admis mai multe încălcări procesuale la judecarea

acestei cauze, precum și a încălcat dreptul inculpatului la apărare. La fel, se face

mențiune că sentința redactată a fost recepționată la data de 13.01.2017, prin urmare

apelul declarat urmează a fi considerat ca fiind depus în termen.

apelul declarat de avocat a fost respins ca fiind depus peste termen, cu menținerea

sentinței atacate fără modificări.

numele inculpatului Secrier D. este depus peste termen, reieșind din următoarele

considerente.

Astfel, din materialele cauzei s-a constatat că, la ședințele de judecată a instanței de

fond din 28 decembrie 2016 și din 29 decembrie 2016, avocatul Găină Al. a fost prezent.

De asemenea, s-a menționat că, potrivit extrasului/scrisorii de însoțire anexată la

materialele cauzei, la data de 10 ianuarie 2017, grefierul, de pe poșta electronică,

iulia.grigorciuc@mail.ru, i-a expediat copia sentinței avocatului Găină Al., pe adresa

electronică, sandugaina@rambler.ru.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, conform ștampilei Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău, apelul depus de către avocatul Găină Al. în interesele inculpatului Secrier

D., a fost înregistrat la data de 30 ianuarie 2016. Or, instanța de apel a conchis că

avocatul Găină Al., cunoștea cu certitudine că pronunțarea sentinței va avea loc la data de

30 decembrie 2016, mai mult, instanța la acest capitol a indicat că la pronunțarea

hotărârii integrale legea nu solicită obligatoriu prezența părților, iar pentru părțile care nu

s-au prezentat, se consideră că au luat cunoștință de conținutul hotărîrii motivate la data

pronunțării, dat fiind că hotărârile se plasează pe portalul web al instanței, astfel devenind

publice pentru toți.

Din considerentele expuse, instanța de apel a conchis că apelul declarat de avocatul

Găină Al. nu poate fi repus în termen, întrucât partea nu a adus careva motive întemeiate

prevăzute de legiuitor la art. 403 Cod de procedură penală. Or, faptul că avocatul Găină

Al. nu a fost prezent la pronunțarea sentinței integrale nu poate servi drept temei de

repunere în termen a apelului declarat, întrucît dînsul a cunoscut cu certitudine despre

data pronunțării sentinței integrale, nu s-a prezentat la ședința stabilită pentru data de

30.12.2016, pentru a primi o copie a sentinței, aceasta fiind expediată ulterior prin poșta

electronică, ceea ce nu constituie în opinia instanței de apel un motiv întemeiat de

repunere în termen, atîta timp cît avocatul a cunoscut despre examinarea cauzei penale

respective, dar și despre datele fixate pentru ședințele de judecată.

acționînd în numele inculpatului declară recurs ordinar, invocând temeiul stipulat de art.

427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel și

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs, partea specifică că, în cadrul ședinței de judecată din

data de 29.12.2016, după susținerile verbale ale părților, a fost amînată pronunțarea

sentinței pentru data de 30.12.2016, recurentul susține că a înștiințat instanța că nu va

3

putea fi prezent la pronunțarea sentinței, iar instanța la informat că sentința redactată va fi

expediată în adresa sa prin poștă.

La data de 13.01.2017, a primit sentința redactată prin poștă, iar la 26.01.2017, a

expediat cererea de apel în adresa Judecătoriei Centru, mun. Chișinău la fel prin poștă,

fiind recepționată de cancelaria instanței la data de 30.01.2017.

Prin urmare, recurentul consideră că apelul a fost depus în termen de 13 zile de la

data recepționării scrisorii cu sentința instanței de fond, adică în termenul prevăzut de

lege pentru declararea apelului.

Recurentul mai indică că concluzia instanței de apel precum că apărătorul a fost

prezent la pronunțarea sentinței la 30.12.2016, este neîntemeiată. Acest fapt poate fi

dovedit prin aceia că avocatul nu a primit copia sentinței sub semnătură, cît și prin faptul

că copia sentinței a fost expediată prin poștă în adresa avocatului.

Astfel, prin decizia instanței de apel, inculpatul Secrier D. a fost lipsit de dreptul de

a-și apăra interesele și de a-și dovedi nevinovăția prin accesul la o justiție imparțială, într-

un proces public, cu examinarea sub toate aspectele a tuturor probelor.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului depus de

avocatul Găină Al. în numele inculpatului menționînd că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, pentru următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor specificate de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului declarat de avocatul Găină Al., se constată că acesta invocă

temeiul de drept prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și critică

soluția instanței de apel, din motiv că, în opinia sa, instanța eronat i-a respins apelul, ca

depus peste termen.

Verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

conchide că acestea sunt vădit nefondate, iar decizia instanței de apel este legală și

întemeiată, or în motivarea soluției adoptate s-a specificat că, potrivit art. 415 alin. (1) lit.

a) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd cauza în ordine de apel, este în

drept să respingă apelul, menținând hotărîrea atacată, dacă acesta este tardiv.

Conform art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală și practicii judiciare despre

judecarea cauzelor penale în ordine de apel, termenul de apel este de 15 zile de la data

pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel. În același sens, se relevă că

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Sutter vs. Elveția, a statuat că de la data

pronunțării hotărîrii începe a curge termenul de exercitare a căii de atac.

4

Mai mult ca atît, cu privire la necesitatea prezentării părților la pronunțarea integrală

a sentinței, Colegiul ține să remarce că această chestiune este facultativă, adică părțile la

dorință pot asista în ședință și primi o copia a hotărîrii, sau ulterior se pot adresa pentru

recepționarea acesteia, însă indiferent de prezentarea sau neprezentarea acestora,

termenul de atac a hotărîrii va curge începînd cu ziua următoare pronunțării. Statuarea

dată rezultă din analiza coroborată a art. 402, 340 și 230 Cod de procedură penală.

În același context, instanța de recurs amintește că, la calcularea termenului de apel

determinant este constatarea momentului de la care începe să curgă acesta. Regula

generală în acest sens prevede că termenul începe să curgă pentru părți din ziua

următoare în care a fost pronunțată sentința.

În cauza deferită judecății se constată că apelul declarat de avocatul Găină Al, a fost

depus la data de 26.01.2017, prin intermediul oficiului poștal, ceea ce se confirmă prin

ștampila aplicată de instituția dată pe plic, și a fost recepționat de instanță de fond la data

de 30.01.2017, după cum corect s-a menționat și în partea descriptivă a deciziei recurate.

În acest punct de analiză, este relevant de a face trimitere la stipulările din art. 232

alin. (1) Cod de procedură penală, unde legislatorul a indicat expres că actul depus în

cadrul termenului prevăzut de lege la oficiul poștal prin scrisoare recomandată este

considerat ca făcut în termen, iar recipisa oficiului poștal despre actul primit pe actul

depus, servesc drept dovadă a datei depunerii acestuia. În cazul scrisorilor simple

ștampila aplicată pe plicul expediat are valoare de dovadă a datei certe de depunere a

actului. Dacă data de plecare a cererii expediate prin poștă aplicată prin ștampilă este ziua

în care se împlinește termenul, se consideră că actul este făcut în termen.

Prin urmare, Colegiul penal apreciază că instanța de apel corect a statuat că

termenul de declarare a apelului de 15 zile a expirat pentru apelant, iar declarând apel la

data de 26.01.2017, partea a omis termenul legal de depunere a acestuia, întrucît sentința

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 decembrie 2016, a fost pronunțată integral în

cadrul ședinței de judecată din aceeași zi, la care partea nu a fost prezentă, din motive

imputabile acesteia. Ultima zi de declarare a cererii de apel pentru avocat a fost la data de

16.01.2017.

Subsidiar celor consemnate supra, Colegiul menționează că termenul de apel este un

termen procesual legal, durata lui fiind stabilită exhaustiv prin lege. Termenul respectiv

este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac, iar dacă totuși apelul a fost declarat după expirarea termenului,

acesta urmează a fi respins ca declarat peste termen, cu excepția cînd întîrzierea a fost

determinată de motive întemeiate, însă, la caz, această din urmă premiză nu s-a

confirmat.

În apel, nu s-au invocat motive întemeiate ce au determinat întîrzierea declarării

apelului, astfel, instanța de apel fiind în imposibilitate să repună în termen apelul.

Mai mult, conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Relevante în acest sens sunt și unele aspecte ale principiului securității raporturilor

juridice ce se conțin în hotărîrea CtEDO din 05 iunie 2012 în cauza Ghirea contra

5

Moldovei, unde s-a statuat că: „ ... principiul egalității armelor, care reprezintă unul din

elementele noțiunii mai largi a procesului echitabil – presupune că fiecare parte

beneficiară de o posibilitate rezonabilă de ași prezenta cazul în condițiile, că nu ar pune-

o într-un dezavantaj substanțial în raport cu cealaltă parte.” Prin alte cuvinte, aplicarea

regulilor referitoare la termenele limită este de natură să aducă atingere principiului

egalității armelor în cazul în care părțile nu beneficiază de aceleași mijloace pentru a-și

susține argumentele în fața instanței.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Găină Alexandru în numele

inculpatului Secrier Dumitru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 18 mai 2017, în cauza penală privindu-l pe Secrier Dumitru Nicolae, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 august 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Nicolaev Ghenadie

Moraru Petru

6