1ra-304/2018 — art. 42 alin. 2, 362/1 alin. 2 lit. c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 42 alin. 2, 362/1 alin. 2 lit. c CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-304/2018 — art. 42 alin. 2, 362/1 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-304/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
07 februarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componenta:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători – Anatolie Țurcan și Nadejda Toma,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01
noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui
Volcov Ivan Xxxxx, născut la xxxxx, originar
Xxxxx, domiciliat în Xxxxx
și
Carauș Sergiu Xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 18.11.2015 - 23.06.2017;
Instanța de apel: 03.08.2017 - 01.11.2017;
Instanța de recurs: 05.01.2018 - 07.02.2018.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 23 iunie 2017:
Ivan Volcov a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.art.42, 361
alin.(2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea art.72 alin.(3) Cod penal, la 2 ani închisoare,
cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, iar potrivit art.90 Cod penal,
executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de
2 ani;
Sergiu Carauș a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art.art.42 alin.(2), 46, 3621 alin.(3) lit. a) Cod penal, din motiv că fapta
nu întrunește elementele infracțiunii.
De către organul de urmărire penală Sergiu Carauș a fost învinuit că, fiind
membru al grupului criminal organizat, creat de către Ivan Volcov, împreună cu
ultimul și alți membri nestabiliți, în privința cărora cauza penală a fost disjunsă
într-o procedură separată, în perioada anilor 2011-2012 l-au identificat pe Mircea
Corolenco ca potențial emigrant, care se afla fără acte valabile la muncă pe teritoriul
Franței și a pretins de la acesta suma de 450 euro împreună cu o copie a buletinului
de identitate pentru a obține în lipsa lui cetățenia și pașaportul românesc, prin
folosirea altor persoane decât titularul actelor de identitate, cu transmiterea
ulterioară, în mod fraudulos emigrantului ilegal a actelor cetățeanului României în
1
vederea legitimării pe teritoriul țării de destinație.
2.1. Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Ivan Volcov,
aproximativ în luna ianuarie 2012 a confecționat și folosit împreună cu o persoană
nestabilită de organul de urmărire penală pe nume „Vova”, în privința căreia cauza
penală a fost disjunsă într-o procedură separată, un buletin de identitate fals pe
numele lui Mircea Corolenco cu seria și numărul Xxxxx, în care a fost aplicată
fotografia altei persoane în scopul prezentării în locul lui Mircea Corolenco la
Consulatul României în Chișinău, identificarea în baza documentului oficial fals și
depunerea jurământului ca solicitant de redobândire a cetățeniei române. Fiind
stabilit caracterul fals al actului oficial care acordă drepturi sau eliberează de
obligații, și anume a buletinului de identitate seria și numărul Xxxxx confecționat
de către Ivan Volcov pe numele lui Mircea Corolenco cu aplicarea fotografiei altei
persoane, colaboratorii Consulatului României la Chișinău nu au admis persoana
care s-a prezentat cu identitatea falsă la depunerea jurământului.
Procurorul, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia cu
pronunțarea în privința inculpaților Ivan Volcov și Sergiu Carauș a unei noi hotărâri
de condamnare, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:
- a-l recunoaște vinovat și al condamna pe Ivan Volcov în baza art.art.42
alin.(2) și (3), 46, 3621 alin.(3) lit. a) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu privarea de
dreptul de a desfășura activitatea legată de organizarea plecării persoanelor peste
hotarele țării și plasarea persoanelor în câmpul muncii pe termen de 3 ani.
Conform art.90 Cod penal, a-i suspenda condiționat executarea pedepsei
închisorii pentru perioada de probațiune de 5 ani.
- a-l recunoaște vinovat și al condamna pe Carauș Sergiu în baza art.art.42
alin.(2), 46, 3621 alin.(3) lit. a) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul
de a desfășura activitatea legată de organizarea plecării persoanelor peste hotarele
țării și plasarea persoanelor în câmpul muncii pe termen de 3 ani.
Conform art.90 Cod penal, a-i suspenda condiționat executarea pedepsei
închisorii pentru perioada de probațiune de 2 ani.
A încasa de la inculpați în mod solidar în contul statului cheltuielile judiciare
suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor de urmărire penală în sumă totală de
7 274,92 lei, calculate conform anexei la rechizitoriu
În motivarea apelului a invocat ilegalitatea sentinței adoptate, din motiv că
concluziile aduse de instanță în favoarea achitării lui Sergiu Carauș din motivul
lipsei în acțiunile acestuia a elementelor infracțiunii incriminate și recalificării
acțiunilor lui Ivan Volcov sunt neîntemeiate.
În ședința de judecată acuzarea a prezentat instanței suficiente probe
administrate în cadrul urmăririi penale în mod legal, cu respectarea normelor
procesuale, care demonstrează săvârșirea de către Sergiu Carauș și Ivan Volcov a
organizării migrației ilegale de către un grup criminal organizat, fiind examinate
minuțios în cadrul cercetării judecătorești.
În opinia recurentului, în instanța de judecată a fost demonstrat faptul, că Ivan
Volcov împreună și prin înțelegere prealabilă cu Sergiu Carauș și alte persoane
nestabilite de către organul de urmărire penală, acționând în cadrul grupului
criminal organizat, rolurile în cadrul căruia au fost repartizate și coordonate de către
Ivan Volcov, au întreprins acțiuni în scopul obținerii directe a unui folos financiar
2
din organizarea intrării și șederii ilegale pe teritoriul Franței a cetățeanului
Republicii Moldova, Mircea Corolenco.
Referitor la respingerea chestiunii cu privire la cheltuielile judiciare, cu
trimitere la prevederile art.art.227, 225, 229 alin.(2) Cod de procedură penală,
procurorul a indicat că, cheltuielile în sumă de 7 274,92 lei, care cuprind cheltuieli
suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, la
materialele cauzei penale fiind anexat tabelul cu sumele din care se constituie
această sumă, urmează a fi încasate în mod solidar din contul inculpaților.
3.1. Avocatul Vldimir Kovali în numele inculpatului Ivan Volcov, a
contestat cu apel sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea
condamnării lui Ivan Volcov cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că
fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
În motivarea apelului, cu trimitere la prevederile art.60 Cod penal, apărătorul
a invocat că, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii
infracțiunii au expirat 5 ani de la săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave, deci
prima instanță constatând că ,,...aproximativ în luna ianuarie 2012 a fost
confecționat actul fals...” urma să înceteze procesul penal cu liberarea lui Ivan
Volcov de răspundere penală.
A specificat apărarea că, contrar prevederilor art.24 Cod de procedură penală,
prima instanță a pronunțat sentința de condamnare în baza materialelor dosarului
acumulat de organul de urmărire penală și declarațiile martorilor date citirii de
acuzator în ședința de judecată, care însă sunt în contradicție cu circumstanțele
cauzei penale.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie
2017, au fost admise recursurile, casată integral sentința, inclusiv din oficiu potrivit
art.409 alin.(2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal în privința lui Ivan
Volcov și Sergiu Carauș învinuiți de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.art.42
alin.(2), 3621 alin.(2) lit. c) Cod penal, a fost încetat din motivul intervenirii
termenului prescripției tragerii la răspundere penală.
Cheltuielile de judecată în sumă de 7 274,92 lei au fost trecute în contul
statului.
4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat în fapt că, Sergiu Carauș
împreună cu Ivan Volcov și alte persoane nestabilite, în privința cărora cauza penală
a fost disjunsă într-o procedură separată, în perioada anilor 2011-2012, împărțind
rolurile astfel fiecărui revenindu-i un anumit rol, anume lui Ivan Volcov rolul de
organizator și autor, iar Sergiu Carauș - rolul de autor, urmărind scopul obținerii
directe a unui folos financiar în urma organizării intrării și șederii ilegale pe
teritoriul spațiului Schengen a cetățenilor Republicii Moldova prin obținerea în mod
fraudulos și în baza actelor de identitate false, a cetățeniei României și a
pașaportului românesc, pentru a permite imigrantului aflarea pe teritoriul țării de
destinație.
Astfel, întru realizarea scopului urmărit, Ivan Volcov și Sergiu Carauș l-au
identificat pe Mircea Corolenco ca potențial imigrant, care se afla fără acte valabile
la muncă pe teritoriul Franței și au pretins de la acesta suma de 450 euro împreună
cu o copie a buletinului de identitate pentru a obține în lipsa lui cetățenia și
3
pașaportul românesc, prin folosirea altor persoane decât titularul actelor de
identitate, cu transmiterea ulterioară, în mod fraudulos emigrantului ilegal a actelor
cetățeanului României în vederea legitimării pe teritoriul țării de destinație.
În special în perioada ianuarie 2012, Mircea Corolenco, fiind pe teritoriul
Franței, fiind cunoscut cu Sergiu Carauș, fără a dispune de careva acte care i-ar fi
permis aflarea îndelungată pe teritoriul acestui stat, în scop de angajare la muncă, s-
a adresat la ultimul ca acesta să organizeze obținerea pașaportului cetățeanului
României pentru a se legitima cu acest act de identitate în țara de destinație.
În continuare, Sergiu Carauș știind că nu dispune de metode legale de a
organiza obținerea legală în absența lui Mircea Corolenco a pașaportului românesc
pe numele ultimului, a cerut de la el pentru astfel de servicii suma de 450 euro și
copia buletinului de identitate.
Mircea Corolenco a acceptat propunerea lui Sergiu Carauș și a transmis
ultimului prin intermediul cunoscuților săi copia buletinului de identitate.
După acestea, Ivan Volcov și alte persoane nestabilite, preluând exercitarea
acțiunilor infracționale de la Sergiu Carauș, au confecționat un buletin de identitate
fals pe numele lui Mircea Corolenco cu seria și nr. Xxxxx în care a fost aplicată o
fotografie a unei alte persoane.
Ulterior, în luna februarie 2012, în vederea continuării acțiunilor lor
infracționale, o persoană nestabilită de organul de urmărire penală a cărei fotografie
a fost aplicată în buletinul de identitate cu seria și nr. Xxxxx pe numele lui Mircea
Corolenco, confecționat de către Ivan Volcov și persoane nestabilite, s-a prezentat
la Consulatul României de la Chișinău și folosind documentul oficial fals
menționat, s-a legitimat cu el prezentându-se ca fiind Mircea Corolenco a.n. xxxxx,
solicitând să fie admis la procedura de depunere a jurământului ca fiind solicitant de
redobândire a cetățeniei României.
Astfel fiind urmărită realizarea intenției de obținere în mod fraudulos a
pașaportului românesc pe numele emigrantului Mircea Corolenco.
Fiind stabilit caracterul fals al buletinului de identitate cu seria și nr.
A88098958 colaboratorii Consulatului României la Chișinău nu au admis persoana
care s-a prezentat cu identitate falsă ca fiind Mircea Corolenco la depunerea
jurământului.
4.2. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, chiar dacă
inculpații nu și-au recunoscut vina, vinovăția acestora a fost dovedită prin
următoarea sistemă de probe acumulate în cadrul urmării penale, cercetate în prima
instanță și verificate în instanța de apel, și anume: declarațiile martorului Elena
Coman (f.d.64-66 vol. III); procesul-verbal de confruntare dintre Elena Coman și
Ivan Volcov (f.d.74 vol. III); procesul-verbal de examinare a obiectului prin care au
fost supuse examinării copiile buletinelor de identitate seria și nr. Xxxxx pe numele
Mircea Corolenco și altor persoane (f.d.95-98 vol. I); ordonanța de anexare la actele
cauzei a copiilor buletinelor de identitate pe numele Mircea Corolenco și altor
persoane (f.d.99 vol. I); materialele parvenite în rezultatul executării cererii de
comisie rogatorie de la autoritățile competente ale României (f.d.153-156 vol. II);
procesul-verbal de examinare și ordonanța de anexare a materialelor parvenite în
rezultatul executării cererii de comisie rogatorie (f.d.181-183 vol. II); raportul de
expertiză nr. 359 din 14 februarie 2013 (f.d.192-196 vol. II).
4
La fel, instanța de apel a menționat că, prin declarațiile inculpatului Sergiu
Carauș se confirmă faptul că Elena Coman s-a adresat la acesta pentru a o ajuta la
depunerea jurământului pentru Mircea Corolenco în lipsa ultimului.
Concomitent, prin declarațiile acestuia indirect, coroborate cu declarațiile lui
Elena Coman și Mircea Corolenco direct, se confirmă implicarea la săvârșirea
infracțiunii a lui Ivan Volcov, ca persoană care nemijlocit avea rolul principal la
obținerea documentelor false necesare pentru depunerea jurământului în lipsa
persoanei, a lui Sergiu Carauș ca persoană care selecta potențialii emigranți, a
persoanei nestabilite pe nume Vova, care își avea rolul său la săvârșirea acestei
infracțiuni.
Totodată, instanța de apel cu trimitere la prevederile art.46 Cod penal, a
considerat că săvârșirea infracțiunii cu agravanta grup criminal organizat nu s-a
confirmat, or, deși a fost stabilită și prezența altor persoane nestabilite, însă nu a fost
stabilită și probată statornicia grupului, timpul activității, existența planului de
activitate.
4.3. Subsecvent, instanța de apel a reținut că, infracțiunea prevăzută de
art.3621 alin.(2) lit. c) Cod penal, face parte din categoria celor mai puțin grave,
pentru care legea prevedea pedeapsă cu închisoare de la 1 la 3 ani cu privarea de
dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe termen
de la 1 la 3 ani, iar acțiunile inculpaților au fost săvârșite în perioada 2011 - 2012.
Cu trimitere la prevederile art.60 alin.(1) lit. a) Cod penal, instanța de apel a
dispus încetarea procesului penal în privința inculpaților Ivan Volcov și Sergiu
Carauș pe art.3621 alin.(2) lit. c) Cod penal, indicând că, termenul prescripției
tragerii la răspundere penală urmează a fi calculat din luna ianuarie 2012, inculpații
nesustrăgându-se de la urmărire penală sau instanța de judecată.
4.4. Cu trimitere la prevederile art.229 Cod de procedură penală, instanța de
apel a indicat că, cheltuielile de judecată în sumă de 7 247,92 lei urmează a fi
trecute la contul statului, or justificarea acestora era condiționată de confirmarea
vinovăției inculpaților de către partea acuzării și nu urmează a fi impusă lor.
Procurorul, în temeiul pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a
contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea
neîncasării în mod solidar de la inculpați a cheltuielilor de judecată la efectuarea
expertizelor judiciare, în sumă de 1 600 lei, cu remiterea cauzei la rejudecare în
aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
În motivarea recursului a invocat că, instanțele de fond greșit au respins
solicitarea acuzării de a fi încasate de la inculpați, inclusiv și a cheltuielilor
suportate pentru expertizele judiciare, care constituie suma de 1 600 lei, conform
calculului anexat la materialele dosarului.
Instanța de apel a făcut referire la prevederile art.143 alin.(1) pct.1), 2),
alin.(2) Cod de procedură penală, însă a nu a luat în considerație faptul, că în cadrul
cauzei penale, de către stat au fost suportate cheltuieli financiare la efectuarea
expertizelor judiciare în cauza penală vizată, în mărime de 1 600 lei, care în
conformitate cu prevederile art.75 a Legii nr.68 din 14.04.2016 „Cu privire la
expertiza judiciară și statutul expertului judiciar” și potrivit Hotărârii Guvernului
nr.1020 din 29.09.2011 „Cu privire la tarifele medico-sanitare”, cu modificările
operate, cheltuielile, urmau a fi încasate de la inculpat în beneficiul statului, potrivit
5
art.art.227-229 Cod de procedură penală, iar instanța, contrar prevederilor art.
art.385 alin.(1) pct.14), 397 pct.5) Cod de procedură penală, nu a dispus acest fapt.
În opinia recurentului, în situația când art.229 alin.(1) Cod de procedură
penală, stipulează direct că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția
instanțelor judecătorești de a respinge încasarea acestor cheltuieli este ilegală.
Astfel, acuzarea consideră că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate de către procuror în apel, din ce reiese că hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice
dispozitivul hotărârii, ceea ce echivalează, conform prevederilor art.435 Cod de
procedură penală, cu nerezolvarea fondului apelului, din care considerente decizia
urmează a fi casată, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.
Asupra recursului declarat de procuror au prezentat referință inculpatul
Ivan Volcov și avocatul Ion Stegărescu în numele inculpatului Sergiu Carauș, care
sau expus pentru inadmisibilitatea acestuia.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal
concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel, inclusiv temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care
se întemeiază soluția și motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.
Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, se
atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate,
inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că
instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind
soluția încasării cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu prevederile
normelor de procedură penală, corect ținând cont de prevederile art.art.385 alin.(1)
pct. 14), 227 alin.(1) și (3), 143 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care
prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în
ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru
asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate
de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează
în mod obligatoriu în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în
cauză, iar plata acestor expertize judiciare se face din contul mijloacelor bugetului
de stat, instanța just, argumentat și în limitele competenței legale a statuat că, în
speță, cheltuielile pentru efectuarea expertizelor judiciare urmează a fi achitate din
contul mijloacelor bugetului de stat.
Deci, atât legea procesuală penală, cât și jurisprudența națională, prevăd clar
și expres că plata pentru expertizele judiciare se face din contul mijloacelor
bugetului de stat.
În sensul dat, Colegiul penal constată faptul că cheltuielile suportate în cadrul
urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în săvârșirea
6
infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare, reprezintă
cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statutului.
Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de
examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar
o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza
deciziei, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea
cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).
Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a
comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea
contestată conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția în partea
cheltuielilor judiciare, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.
Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi
declarat inadmisibil.
În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui
Volcov Ivan Xxxxx și Carauș Sergiu Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 martie 2018.
Președinte /semnătura/ Petru Ursache
Judecătorii /semnătura/ Anatolie Țurcan
/semnătura/ Nadejda Toma
Copia corespunde originalului,
Judecător Anatolie Țurcan
7