1ra-301/2018 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-301/2018 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-301/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de avocatul Marin Popa, în numele părții

vătămate Enache Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 octombrie 2017, în privința inculpatului

Gamarț Simion XXXX, născut la

XX XXX XXXX, locuitor al mun. XXXXX, str. XXXXX

XXXX XX, ap. XX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare

instanța de fond: 03.02.2017 – 28.07.2017,

instanța de apel: 29.08.2017 – 17.10.2017,

instanța de recurs: 05.01.2018 – 07.02.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Gamarț Simion a fost

condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la 120 ore de muncă neremunerată în

folosul comunității.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul Valentinei Enache prejudiciul material

de 13.109,50 lei, moral de 5000 lei și cheltuielile pentru asistență juridică de 2500 lei.

În rest, acțiunea civilă în partea privind încasarea prejudiciului moral, a fost respinsă

ca neîntemeiată.

1

Cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizelor medico-legale în mărime

de 168 lei, au fost trecute în contul statului.

08:00, inculpatul Gamarț Simion, fiind treaz și cu permis de conducere, conducând

autovehiculul de rută „Mercedes 311 CDI”, n/î XXX XXX, pe itinerarul Chișinău-

Tiraspol, în timp ce se deplasa din direcția com. Sîngera spre com. Chetrosu, mun.

Chișinău, nu a manifestat dexteritate în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase, nu a ținut cont de situația rutieră, faptul că era timp de ploaie și

drumul era umed, precum și cea care determină viteza de circulație, încălcând astfel

prevederile normelor prevăzute la pct. 45 alin. 1) lit. a), b), c) și d) și alin. 2) din

Regulamentul circulației rutiere al R. Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

357 din 13.05.2009, potrivit căruia: „1) Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția b) dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii și d) situația rutieră 2) în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”,

totodată nu a lăsat suficient spațiu liber față de vehiculul precedent necunoscut, care a

frânat brusc, încălcând astfel și prevederile normei prevăzute la pct. 49 din același

Regulament, potrivit căruia: „În funcție de viteza de deplasare, conducătorul de

vehicul trebuie să lase liber un spațiu (distanță) față de vehiculul precedent care, în

caz de frânare bruscă a acestuia, i-ar permite să oprească evitând coliziunea” și în

încercarea de a evita coliziunea cu acesta a frânat, a virat brusc volanul, fapt de la

care a pierdut controlul autovehiculului și a tamponat violent în partea din spate

autovehiculul „Volkswagen LT 46”, n/î XXX XXX, condus de către Donțu A., care

staționa regulamentar pe acostamentul din partea dreaptă. Urmare a impactului

violent produs, pasagerilor autovehiculului „Mercedes 311 CDI”, n/î XXX XXX,

Enache Valentina, a.n. XXXX, conform raportului de expertiză medico-legală nr.

3436/D, din 02.12.2016, i-au fost cauzate vătămări corporale medii sub formă de:

„Fractura osului ischiadic pe dreapta și edem al țesuturilor moi la nivelul bazinului pe

dreapta”, iar lui Jardan Nicoleta a.n. XXXX, conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 3639/D, din 10.01.2017, i-au fost cauzate vătămări corporale medii, cu

dereglarea sănătății de lungă durată, sub formă de: „Plăgi lacerate pe suprafața

dorsală a mâinii drepte și degetului IV cu lezarea tendoanelor extensor degetelor I-III

în zona V și degetul IV în zona III cu defect de țesuturi moi pe suprafața dorsală a

mâinii drepte și degetului IV”.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut integral vina, solicitând

examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că aceste

probe dovedesc vinovăția lui și i-a încadrat acțiunile în baza art. 264 alin. (1) Cod

penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere, de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie

a integrității corporale și a sănătății.

2

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că inculpatul a recunoscut vina și

s-a căit sincer, a comis o infracțiune mai puțin gravă, a recuperat benevol prejudiciul

cauzat prin infracțiune, se caracterizează pozitiv, are la întreținere patru copii minori,

circumstanțe agravante nu s-au stabilit, concluzionând că corectarea lui este posibilă

prin aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, fără

aplicarea pedepsei complementare.

La fel, instanța a statuat că partea vătămată Enache V., a înaintat o acțiune

civilă, solicitând încasarea de la inculpat a prejudiciului material de 13.109,50 lei,

moral de 50.000 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2500 lei.

Ultima a solicitat încasarea sumei de 50.000 lei cu titlu de prejudiciu moral,

deoarece a avut de suferit în urma accidentului, a avut fracturi ale bazinului și nu a

putut merge pe picioare, fiind ajutată de alte persoane. La externarea din spital a fost

dusă până acasă cu salvarea, iar cheltuielile le-a suportat inculpatul. Medicamentele

le-a procurat în baza rețetelor, care de cele mai multe ori rămânea la farmacie.

Totodată, luând în considerare caracterul faptei prejudiciabile săvârșite de

inculpat, este oportun a încasa 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral în beneficiul părții

vătămate, deoarece este exagerată suma de 50.000 lei, ținând cont de practica CtEDO

privitor la modul de încasare a prejudiciului moral (opinia comună privind satisfacția

echitabilă), cât și de prevederile art. 1423 Cod civil, conform cărui, mărimea

compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanța de judecată în

funcție de caracterul și gravitatea suferințelor fizice și psihice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

În urma accidentului rutier, partea vătămată Enache V. a urmat un tratament

medical, suportând cheltuieli în sumă totală de 13.109,50 lei, fapt confirmat prin

bonurile anexate la acțiunea civilă.

Prin urmare, inculpatul urmează să-i restituie prejudiciului material în mărime

de 13.109,50 lei.

La fel urmează a fi încasată de la inculpat în beneficiul părții vătămate 2500 lei

cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică, deoarece aceste cheltuieli sunt

confirmate prin respectivele bonuri de plată.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie privat de dreptul de a conduce mijloace de transport, fiind încasat de

la acesta prejudiciul moral de 50.000 lei.

Apelantul a invocat că prima instanță nu s-a expus motivat asupra acțiunii

civile, în partea cuantumului prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, astfel încât

mărimea stabilită este incomensurabilă cu prejudiciul moral produs părții vătămate

Enache V.

3

În urma accidentului rutier, partea vătămată a suferit considerabil și până în

prezent are oasele bazinului fracturate, merge în cârjă și starea sănătății deja nu mai

poate fi restabilită ca până la accident.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 3639/D din 10.01.2017, părții

vătămate Enache V. i-a fost cauzată vătămare corporală medie - fractura osului

bazinului.

În rezultatul infracțiunii săvârșite de inculpat, părții vătămate i-au fost cauzate

suferințe psihice și fizice vizibile. Astfel, urmează a fi încasat de la inculpat în

beneficiul ei prejudiciul moral de 50.000 lei.

3.1. Avocatul Vladimir Mării și partea vătămată Enache V., la fel au declarat

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, să fie încasat prejudiciul material adăugător de

17.632,15 lei și prejudiciul moral de 50.000 lei.

Apelanții au invocat că în urma acțiunilor inculpatului, părții vătămate i-a fost

cauzată fractura de os la nivelul șoldului, care a imobilizat-o pe o perioadă de timp,

iar la moment se deplasează cu ajutorul bastonului. Ca rezultat al accidentului rutier,

are frică de a se deplasa cu mijloace de transport de tip rutieră.

Conform prescripției medicului din 21.06.2017, extrasului medical din

17.07.2017, urmează ca pe parcursul următorilor 5 ani, partea vătămată să

administreze la fiecare 20 de zile, lunar, medicamentul „Calcemin”, care este

costisitor. Partea vătămată mai suferă de sindrom nevrostenic generat de accidentul

rutier, are o vârstă înaintată, întreține un copil care suferă de tuberculoză și nu este

încadrat în câmpul muncii.

Suma de 5000 lei încasată cu titlu de prejudiciu moral nu este una echitabilă,

raportată la circumstanțele cauzei, în acest caz, mărimea prejudiciului moral cauzat

nu poate fi mai mică de 50.000 lei.

Părții vătămate nu i-au fost recuperate careva cheltuieli și prejudicii, doar a fost

înștiințată de inculpat că a achitat serviciul de transport cu ambulanța. Niciun ban din

sumele înaintate de a fi recuperate, nu a primit de la ultimul, necătând că nu o dată a

invocat necesitatea de a administra medicamente, și tendința de a ajunge la o

înțelegere, de a fi înțeleasă și ajutată de inculpat.

Conform bonurilor de călătorie și de procurare a medicamentelor, după data de

depunere a acțiunii civile s-au mai cheltuit 3997 ruble, echivalent a 4874 lei (conform

cursului СБЕРБАНК filiala Bender nr.6706 1 leu MDL = 0.82 ruble), 6470.15 în lei,

conform informației și bonului „Фарм Ресурс” prețul medicamentului „Calcemin”

este de 215 ruble, echivalentul a 262 lei pentru 100 pastile; fiind prescrise câte 2

pastile pe zi pe parcursul a fiecare 20 zile din lună pe o perioadă de 5 ani (20 zile x 12

luni x 5 ani = 1200 zile), (1200 zile x 2 pastile = 2400 pastile), (262 lei : 100 pastile =

2.62 lei/pastila), (2400 pastile x 2.62 lei = 6288 lei pentru curs de tratament).

3.2. A declarat apel și avocatul Valeriu Mardari, în numele inculpatului,

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea civilă să fie admisă în principiu, ca asupra cuantumului prejudiciului să se

expună instanța civilă.

4

Apelantul a invocat că inculpatul recunoaște acțiunea civilă parțial, adică

cheltuielile de judecată și unul din preparatele procurate, care se administrează în

cazul fracturilor.

Partea vătămată Enache V. la acțiunea civilă nu a anexat nici un document ce

ar proba necesitatea procurării și administrării celor procurate (cartelă medicală,

rețete etc.), totodată apărarea a prezentat instanței anotațiile celor procurate care a pus

la îndoială cerințele materiale (ca exemplu produs alimentar pentru nou născut,

preparate ginecologice, preparate nazale și altele și o sumedenie de cecuri care se

dublează fără nici o informație ce fel de cheltuieli sunt).

Instanța incorect a admis acțiunea civilă a părții vătămate, care urma să fie

admisă în principiu și transmisă pentru examinare în procedură civilă, unde să fie

dovedită legătura cauzală între trauma cu care s-a ales partea vătămată cu preparatul

nazal, ginecologic, mâncare pentru bebeluși, preparate pentru hemoroizi și altele (a se

vedea anexele cu descrierea preparatelor și produsului pentru bebeluși ș.a.).

octombrie 2017, toate apelurile au fost admise, casată sentința în latura civilă și

pronunțată o nouă hotărâre.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Enache Valentina prejudiciul moral

de 15.000 lei. În rest, pretențiile privind încasarea prejudiciului moral au fost respinse

ca fiind exagerate și neîntemeiate.

Pretențiile privind încasarea prejudiciului material solicitat de Enache

Valentina de a fi încasate de la inculpat, au fost admise în principiu, urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța civilă.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de fond

a ținut cont de prevederile art. 61, 70, 75, 76-78 Cod penal, că inculpatul a recunoscut

integral vina și s-a căit sincer, contribuind activ la investigarea cazului, a solicitat

judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a comis o

infracțiune mai puțin gravă, se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost condamnat,

circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă non-privativă de libertate, sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității, iar art. 264 alin. (1) Cod penal nu

prevede pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de a conduce

mijloacele de transport în cazul aplicării unei pedepse non-privative de libertate.

Partea vătămată nu a demonstrat întinderea prejudiciului cauzat, nici legătura

dintre probele prezentate și cuantumul pretenției de încasare a prejudiciului material,

fiind anexate diverse bonuri de procurare a medicamentelor, a produselor alimentare

etc., care sunt eliberate de autoritățile transnistrene în ruble, autoritate și valută

nerecunoscută de către R. Moldova, și nu pot servi ca probe pertinente, concludente,

utile și veridice în confirmarea prejudiciului material cauzat.

Au fost prezentate și în instanța de apel diverse bonuri de procurare a

medicamentelor, a produselor alimentare etc., pentru suma suplimentară de 17.632,15

lei, acestea fiind eliberate de autoritățile transnistrene în ruble, autoritate și valută

nerecunoscute de către R. Moldova și nu pot servi ca probe pertinente, concludente,

5

utile și veridice în confirmarea prejudiciului material cauzat, motiv pentru care

pretențiile privind încasarea prejudiciului material solicitat de Enache V. urmează de

admis în principiu, urmând ca asupra cuantumului lor să se expună instanța civilă.

Totodată, inculpatul a achitat părții vătămate Enache V. o parte din prejudiciul

material, ce constituie cheltuieli pentru tratament și medicamente, fapt confirmat prin

bonurile de plată anexate la materialele dosarului de inculpat.

Părții vătămate Enache V. i-a fost cauzată prin infracțiune vătămare medie a

integrității corporale, ce i-a provocat suferințe fizice și psihice.

Suma de 50.000 lei în calitate de prejudiciu moral solicitată de partea vătămată

este exagerată, luând în considerare și faptul că la stabilirea cuantumului prejudiciului

moral, urmează a se ține cont atât de gravitatea suferințelor pricinuite, cât și de starea

materială a inculpatului.

Ținând cont de suferințele psihice, de impactul accidentului asupra integrității

corporale a părții vătămatei, că inculpatul nu a dorit să repare prejudiciul cauzat

benevol, suma de 15.000 lei este una echitabilă pentru recuperarea prejudiciului

moral, pentru suferințele fizice și psihice suportate de partea vătămată, în rest

pretențiile înaintate în sensul dat urmând a fi respinse, ca fiind nefondate și exagerate.

Enache V., în care solicită casarea parțială a hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie privat de dreptul de a

conduce mijloace de transport, și să fie încasat de la el în beneficiul părții vătămate

prejudiciul material de 13.109,50 lei, moral de 50.000 lei și cheltuielile pentru

asistență juridică în mărime de 2500 lei.

Recurentul a invocat că partea vătămată Enache V., la înaintarea acțiunii civile

a anexat probe și înscrisuri care demonstrează cauzarea prejudiciului material în sumă

de 13.109,50 lei, cât și a cheltuielilor pentru asistența juridică în sumă de 2500 lei.

Instanța de fond, în mod ilegal a dispus admiterea parțială a prejudiciului moral

solicitat, deoarece părții vătămate i-au fost provocate suferințe fizice și psihice, ea

fiind pensionară și neputincioasă, care nu a avut niciun sprijin material și nici sub

formă de scuze, prin urmare suma de 50.000 lei ar fi una echitabilă în raport cu fapta

comisă de inculpat.

Decizia instanței de apel este una ilegală.

Prin lăsarea acțiunii civile pentru examinare într-un alt proces civil, partea

vătămată a fost pusă într-o situație și mai dificilă, din punct de vedere financiar

privitor la cheltuielile suportate pe marginea petrecerii tratamentului medical.

Enache V. a prezentat toate înscrisurile care probează cheltuielile și prejudiciul

material suportat pe baza procurării medicamentelor prescrise de medicii de

specialitate, înscrisuri care au fost prezentate instanței de judecată, în exemplar unic

original, conștientizând că instanța le va lua în calcul la emiterea hotărârii.

Partea vătămată este pusă în situația în care toate înscrisurile sunt anexate la

materialele prezentei cauze, pentru a iniția în viitor o cerere de chemare în judecată

față de inculpat, va fi nevoită să suporte iarăși cheltuieli suplimentare, ba mai mult

ultima a devenit și neputincioasă de a se deplasa de pe urma traumelor cauzate în

urma accidentului rutier, cât și a vârstei sale, nu s-a tratat definitiv nici până la

6

moment, având dificultăți enorme pentru a se deplasa, iar prin inițierea unei noi

proceduri civile pe marginea despăgubirii, lui Enache V. i se vor provoca dificultăți,

cheltuieli suplimentare de deplasare, suferințe fizice și psihice, amintiri despre

calvarul incidentului ce avut loc.

Instanțele de fond și de apel urmau a se expune și asupra cuantumului acțiunii

civile care este în mărime de 13.109,50 lei pentru prejudiciu material, 2500 lei

cheltuieli pentru asistența juridică, precum și prejudiciului moral în sumă de 50.000

lei pentru suferințele fizice și psihice suportate până la moment, pentru retrăirile

sufletești ce se datorează faptului că Enache V., în rezultatul traumelor primate, este

nevoită să se abțină de la munci și alte activități ce necesită suport fizic și altele.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat în drept pe art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 10) Cod de procedură penală (pct. 5 din decizie), care prevăd și următoarele

temeiuri pentru recursul ordinar – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta

este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii contestate, asupra

căror motive concrete din apelurile declarate nu s-ar fi pronunțat instanța de apel și

care ar fi esența erorilor concrete de drept, și a circumstanțelor că motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta este expus neclar, că instanța ar fi admis o

eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală,

care ar fi afectat soluția instanței, că s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens (pct. 5 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

7

ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se

expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a deciziei

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și

argumentat a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu muncă neremunerată

în folosul comunității.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale. Or, sancțiunea art. 264 alin. (1)

Cod penal, nu prevede pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de

a conduce mijloacele de transport, în cazul aplicării pedepsei principale sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, se reține că concluziile și soluția instanței de apel asupra

acțiunii civile în partea prejudiciului material sunt la fel legale și întemeiate. Or,

conform art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, în cazuri excepționale când,

pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amânată

8

judecarea cauzei, instanța poate să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

Astfel, partea vătămată nu este lezată în dreptul de a soluționa litigiul cu privire

la despăgubirile materiale în procedura civilă.

În același timp, instanța de apel corect a constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind mărimea prejudiciului moral cauzat părții vătămate.

Or, conform prevederile art. 219 alin. (4), 220 alin. (3), 387 alin. (1) Cod de

procedură penală, art. 1423 Cod civil, la evaluarea cuantumului despăgubirilor

materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele

fizice ale victimei, etc. Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu

normele dreptului civil. O dată cu sentința de condamnare, instanța de judecată,

apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă,

admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. Mărimea compensației

pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de

gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a

răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le

apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct.

a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei și în latura civilă.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei, cât și în latura civilă, în alt sens decât cel pe

care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe,

care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod

de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel

este lipsită de orice temei legal.

Totodată, din conținutul dispozitivului deciziei adoptate rezultă că instanța de

apel a menținut sentința în partea privind încasarea de la inculpat în beneficiul părții

vătămate a cheltuielilor judiciare în sumă de 2500 lei, deci argumentul recurentului

în aspectul dat este nefondat (pct. 2. – 5. din decizie).

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct.

fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate

9

servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Marin Popa, în

numele părții vătămate Enache Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, în privința inculpatului Gamarț

Simion XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 martie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

10