1ra-107/2019 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-107/2019 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-107/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

30 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Slepțova Valentina, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie

2017, în cauza penală în privința lui

Șapovalov Vladislav XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX domiciliat

XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de

art. 364/1 Cod de procedură penală, Șapovalov Vladislav a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 200 de unități

convenționale, echivalentul a 4 000 lei în beneficiul statului.

S-a dispus încasarea de la Șapovalov Vladislav în beneficiul Valentinei Slepțova

suma de 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de asistență juridică în

sumă de 5 000 lei, în total suma de 20 000 lei.

Șapovalov Vladislav, la 07 mai 2016, aproximativ la ora 12:30, aflându-se la volanul

autoturismului de model „Mitsubishi Galant” cu n/î XXXXX se deplasa în

mun. Chișinău pe str. Albișoara din direcția str. Vasile Alecsandri spre str. Pușkin. În

timpul deplasării, ajungând la trecerea nedirijată pentru pietoni semnalizată prin

marcajul rutier 1.14.1. anexa 4 din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009 și în zona de acțiune a indicatoarelor

rutiere nr.5.50.1 și 5.50.2 Anexa nr.3 al Regulamentul circulației rutiere, amplasate în

apropierea imobilului nr.27 de pe str. Albișoara. mun. Chișinău, n-a ținut permanent

1

seama de împrejurări, n-a apreciat corect situația reală pe drum în care se afla

autoturismul în momentul respectiv, încălcând prevederile art.45 alin.(1) și (2) din

Regulamentul circulației rutiere, care prevede că, conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția;

b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase;

d) situația rutieră, în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului; 2) în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului și prevederile pct.11 lit. f)

din Regulamentul circulației rutiere, conform cărora, conducătorul de vehicul înainte

de plecare și în timpul deplasării este obligat: f) să cedeze trecerea pietonilor la

trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată, nu a redus viteza ca să poată opri la

apariția obstacolului de față, nu a ținut cont de situația rutieră, nu a manifestat

prudența sporită și ca urmare a acestor acțiuni neglijente, a comis tamponarea

pietonului Slepțova Valentina, care traversa carosabilul din dreapta spre stânga

relativ deplasării automobilului în cauză, la trecerea pentru pietoni cu circulație

nedirijată.

În rezultatul accidentului de circulație, pietonului Slepțova Valentina i-au

fost cauzate vătămări corporale medii, manifestate prin fractura condilului

medial, femurului stâng, fractura condilului lateral tibiei stângi, edem a

țesuturilor moi la nivelul genunchiului stâng, plagă contuză a nivelul capului,

confirmat prin raportul de expertiză medico-legală nr.1500/D din 22.06.2016.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 264 alin. (1) Cod penal,

conform semnelor calificative: încălcarea regulilor de securitate a circulației, de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății.

Natalia în numele părții vătămate Slepțova Valentina.

3.1. Procurorul a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii

pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care Șapovalov Vladislav

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod

penal, să-i fie stabilită, în temeiul prevederilor art. 65 alin. (3) Cod penal, o pedeapsă

complementară sub formă de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 1 an. Totodată, a solicitat și încasarea de la inculpat în beneficiul

statului a sumei de 84 lei cu titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru efectuarea

expertizei medico - legale.

În motivarea apelului a invocat blândețea pedepsei, considerând că, prima

instanță urma să țină cont de prevederile art. 61 și 65 Cod penal și să-i stabilească

inculpatului și pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de

conducere a mijloacelor de transport, ținând cont de faptul că, inculpatul s-a folosit

de acest drept la săvârșirea infracțiunii, menționând că, în prezent are loc tot mai des

tamponarea pietonilor pe trecerile de pietoni, marcate de semnele rutiere, iar

2

neglijarea acestora de către conducătorii auto condiționează în continuare comiterea

accidentelor de circulație în zona de acțiune a indicatoarelor rutiere.

De asemenea, apelantul a indicat că, în cadrul urmăririi penale a fost efectuată

expertiza medico - legală în privința părții vătămate Valentina Slepțova, fiind

suportate cheltuieli în sumă de 84 de lei, care în baza prevederilor art.227 - 229 Cod

de procedură penală, urmează a fi încasate de la inculpat în beneficiul statului, iar

instanța, contrar prevederilor art.art. 385 alin.(1) pct. 14), 397 pct.5) Cod de

procedură penală, nu s-a expus asupra acestei chestiuni.

3.2. Avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Slepțova Valentina, a

solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu aplicarea față de inculpatul

Șapovalov Vladislav a pedepsei cu închisoarea pe un termen de 2 ani cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen 2 ani, precum și casarea

parțială a sentinței în partea admiterii parțiale a acțiunii civile și dispunerea încasării

prejudiciului moral în mărime de 500 000 de lei de la inculpatul Șapovalov Vladislav

în beneficiul părții vătămate Slepțova Valentina.

În motivarea apelului și-a exprimat dezacordul său cu pedeapsa stabilită

inculpatului, precum și cu suma prejudiciului moral dispus spre încasare de la

inculpat în beneficiul părții vătămate, considerând că, instanța de fond a aplicat o

pedeapsă prea blândă în coraport cu acțiunile infracționale imputate inculpatului

Șapovalov Vladislav și consecințele acestei infracțiuni asupra integrității fizice și

psihice a părții vătămate Slepțova Valentina, iar instanța a eșuat în restabilirea

echității sociale, încălcând astfel dreptul părții vătămate la o satisfacție echitabilă

pentru toate suferințele fizice și psihice suportate în legătură cu accidentul rutier

comis de Șapovalov Vladislav, precum și nerestabilirea efectivă a prejudiciului moral

suferit de către partea vătămată.

2017 apelul declarat de procuror a fost respins ca nefondat, iar apelul declarat de

avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Slepțova Valentina a fost admis

parțial, casată sentința în latura civilă în partea încasării prejudiciului moral și

pronunțată în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță, prin care s-a dispus încasarea de la Șapovalov Vladislav în beneficiul părții

vătămate Slepțova Valentina suma de 50 000 lei (cincizeci de mii de lei) cu titlu de

prejudiciu moral.

În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută fără modificări.

cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură

penală, probele, fiind apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima

instanță corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Șapovalov Vladislav de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, până la începerea cercetării judecătorești,

inculpatul a declarat personal prin înscris autentic că, recunoaște săvârșirea

faptei indicate in rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate la etapa de urmărire penală, în baza art.364/1 Cod de procedură

3

penală, cerere, care a fost acceptată de către instanța de judecată prin

încheierea protocolară din 03.11.2016 (f.d.133, 141).

Reieșind din conținutul apelurilor declarate, instanța de apel a remarcat că,

partea acuzării a contestat sentința primei instanțe doar în partea stabilirii pedepsei

și a cheltuielilor de judecată, iar partea vătămată a contestat sentința în partea

stabilirii pedepsei și în latura civilă, considerente pentru care, și s-a expus referitor la

aceste aspecte.

5.1. Astfel, cu referire la argumentele apelanților în sensul blândeții

pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel a considerat că sunt nefondate,

deoarece verificând legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a conchis că,

prima instanță, a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care potrivit art.16 alin.(3) Cod penal este una mai puțin

gravă, de persoana celui vinovat, care nu are antecedente penale, la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află, de circumstanțele atenuate, precum

căința sinceră, recuperarea parțială a prejudiciului cauzat părții vătămate, iar

circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

Instanța de apel a reliefat că, la materialele cauzei nu există probe care ar atesta

că o pedeapsă privativă de libertate, în modul solicitat de către partea vătămată în

cererea de apel, sau o pedeapsă complementară, așa cum a solicitat partea acuzării,

ar duce la corectarea inculpatului, astfel concluzionând că, prima instanță a conchis

corect și întemeiat de a-i stabili inculpatului Șapovalov Vladislav o pedeapsă sub

formă de amendă, fără pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport.

În acest context, Colegiul a subliniat că, mecanismul influenței circumstanțelor

atenuante și agravante asupra pedepsei penale se exprimă prin influența lor asupra

gradului prejudiciabil al infracțiunii și/sau asupra pericolului social al persoanei

vinovatului, precum și prin efectele pe care aceste circumstanțe le au la stabilirea

pedepsei, iar în speță, sunt prezente exclusiv doar circumstanțe atenuante și acest

fapt are ca efect posibilitatea neaplicării pedepsei complementare opționale

prevăzute de art. 264 alin.(1) Cod penal - privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport, circumstanțe care au fost corect apreciate de către prima instanță,

aceasta acționând conform prevederilor legale ce reglementează individualizarea

pedepsei penale.

În concluzie, instanța de apel a considerat că, pedeapsa stabilită de prima

instanță este una echitabilă, rezonabilă și va atinge scopul pedepsei penale, de

corectare și reeducare a inculpatului, or, pedeapsa penală nu trebuie să fie

retributivă, intimidatoare sau vindicativă, în sens că, aceasta nu trebuie privită

ca ,,prețul” pe care trebuie să-l plătească persoana pentru fapta prejudiciabilă, ci

trebuie să reflecte un echilibru între gravitatea faptei prejudiciabile și urmările

ei, prin excluderea caracterului vindicativ al pedepsei, urmărindu-se ca partea

vătămată și statul să nu urmărească răzbunarea, ce ar genera altă răzbunare,

prin încălcarea dreptului, ci realizarea dreptății.

5.2. Cu referire la solicitarea părții acuzării privind încasarea cheltuielilor

de judecată, instanța de apel, notificând prevederile art. 143 alin.(1) pct.6),

alin. (2) Cod de procedură penală, a constatat faptul că, cheltuielile suportate în

4

cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului

Șapovalov Vladislav în privința comiterii infracțiunii incriminate, prin

efectuarea expertizei medico - legale în privința părții vătămate Slepțova

Valentina a fost ordonată de către organul de urmărire penală, fiind vorba de o

acțiune procesuală ce țin de administrarea probatoriului și formularea

învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării, și reprezintă cheltuieli

judiciare ce sunt achitate din bugetul statului.

5.3. Cu referire la alegațiile părții apărării privind netemeinicia hotărârii

primei instanțe în latura civilă și anume în ceea ce privește cuantumul

prejudiciului moral, instanța de apel a considerat că sunt parțial motivate și

urmează a fi admise în parte, din următoarele considerente.

Astfel, s-a stabilit cu certitudine că, în rezultatul comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin.(1) de către inculpatul Șapovalov Vladislav, părții

vătămate Slepțova Valentina i-au fost cauzate vătămări corporale medii,

manifestate prin fractura condilului medial, femurului stâng, fractura condilului

lateral tibiei stângi, edem a țesuturilor moi la nivelul genunchiului stâng, plagă

contuză a nivelul capului, confirmat prin raportul de expertiză medico-legală

nr.1500/D din 22.06.2016 (f.d.21 - 22).

Din materialele dosarului, instanța de apel a reținut că, Slepțova Valentina

a înaintat acțiune civilă împotriva lui Șapovalov Vladislav, solicitând încasarea

prejudiciului material și moral, și prin hotărârea primei instanțe s-a dispus

încasarea de la Șapovalov Vladislav în beneficiul Valentinei Slepțova suma de

15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de asistență juridică în

sumă de 5 000 lei, în total suma de 20 000 lei.

Instanța de apel, menționând prevederile art. 1398 alin.(1), 1422 alin.(1)

Cod civil și ținând cont că prin fapta sa prejudiciabilă, inculpatul Șapovalov

Vladislav i-a cauzat în mod indubitabil suferințe fizice și psihice părții vătămate

Slepțova Valentina, de caracterul leziunilor provocate, locul comiterii faptei,

precum și de comportamentul inculpatului, care a depus eforturi pentru a

compensa prejudiciul cauzat părții vătămate, instanța de apel a considerat că

prima instanță a conchis eronat că, suma de 15 000 lei este suficientă pentru

acoperirea prejudiciului moral cauzat părții vătămate, or, reieșind din

concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.1500/D din 22.06.2016,

rezultă că, lui Slepțova Valentina i s-a cauzat dereglarea de lungă durată a

sănătății, ceea ce în condiția vârstei înaintate, ca cea a părții vătămate,

presupune o perioadă lungă de recuperare însoțită și de suferințe fizice și

psihice pe măsură.

Astfel, Colegiul a conchis că, suma de 50 000 lei este în măsură să asigure

un echilibru între îmbogățirea fără justă cauză și satisfacția echitabilă oferită

părții vătămate, iar suma de 500 000 lei, solicitată de partea vătămată, este una

exagerată și cuantumul respectiv nu este probat în vreun fel.

este atacată, la 29 ianuarie 2018, cu recurs ordinar de către avocatul Moloșag Natalia

în numele părții vătămate Slepțova Valentina, care, invocând temeiurile de drept

prevăzute în art.427 alin. (1) pct. 6) - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

5

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, fiind admisă o eroare gravă de fapt și pct.15) Cod de procedură

penală, solicită casarea parțială a acesteia, în latura civilă, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie admise în totalitate pretențiile părții vătămate Slepțova

Valentina împotriva lui Sapovalov Vladislav cu privire compensarea prejudiciului

moral în mărime de 500 000, 00 MDL, în rest decizia atacată să rămână fără

modificări.

În motivare își exprimă dezacordul său cu concluziile instanței de apel în partea

ce ține de mărimea compensației prejudiciului moral, care le consideră că sunt

eronate și în contradicție cu normele de drept relevante și practica judiciară, și în

această ordine de idei, partea apărării notifică prevederile art. 1398, alin. (1), 1422,

alin. (1) Cod Civil, hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.6 din 04.07.2005

„Cu privire Ia practica aplicării de către instanțele judecătorești a legislației

materiale despre încasarea prejudiciului cauzat prin vătămare a integrității

corporale sau altă vătămare a sănătății ori prin deces”, care în opinia acesteia au fost

ignorate de instanțele judecătorești, deoarece au eșuat în a aplica la caz toate

criteriile în stabilirea cuantumului compensației prejudiciului moral suportat.

Cât privește mărimea justificată a prejudiciului moral solicitat de către partea

vătămată, recurentul subliniază că, hotărârea Plenului CSJ „Cu privire la aplicarea de

către instanțele de judecată a legislației ce reglementează repararea prejudiciului

moral nr. 9 din 09.10.2006, stipulează concret criteriile care urmează a fi luate în

considerație la aprecierea cuantumului compensației pentru prejudicial moral, însă

este cert că instanța de apel nu a ținut cont de nici unul din aceste criterii, în așa mod

a dispus încasarea sumei de 50 000 MDL, pe care apelanta o consideră redusă,

nerezonabilă în coraport cu suferințele psihice, stresul și emoțiile negative trăite de

partea vătămată, prin atentarea la valoarea nepatrimonială - sănătatea și integritatea

fizică și psihică.

Astfel, Slepțova Valentina are ambele picioare fracturate, fiind imobilizată la

pat, ceea ce nu-i permite să lucreze pentru a-și asigura existența. În plus, ea are

nevoie de îngrijiri medicale permanente ceea ce-i creează o dificultate financiară

deosebită.

Starea psihologică a dnei Valentina Slepțova s-a înrăutățit considerabil, având

în vedere că în urma accidentului, ea și-a pierdut mobilitatea picioarelor și nu poate

avea grijă de sine în mod independent. De asemenea, ea nu are posibilitatea de a se

întoarce la locul său de muncă, ceea ce conduce la o stare depresivă continuă.

Suferința morală a Valentinei Slepțova este una imensă, fiindcă acest accident i-a

schimbat totalmente modul de viață și restabilirea morală, nemaivorbind de cea

fizică, este foarte dificilă.

Având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei și prejudiciul pe viață

provocat în urma accidentului, consideră că suma de 500 000 (cinci sute mii) lei este

capabilă să satisfacă suferințele morale provocate Valentinei Slepțova și familiei sale,

iar suma dispusă de instanța de apel nu poate fi considerată o compensație justificată

și echitabilă, și nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor survenite în

urma acțiunilor criminale comise de inculpatul Șapovalov Vladislav.

6

Or, consecința devastatoare asupra părții vătămate, care a constat în pierderea

capacității de a merge, fiind imobilizată temporar și care reiese din problemele de

sănătate îndelungate, reprezintă o ingerință considerabilă în drepturile dnei Slepțova

Valentina garantate de articolul 8 din Convenție, necesitând o satisfacție echitabilă

suficientă.

Astfel că, este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale

cauzate prin fapta săvârșită de inculpat față de Slepțova Valentina, precum și de

toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe

administrate.

În continuare, partea apărării consideră că, instanța de judecată s-a condus de

discreția sa, dar nu a aplicat cazurile comparabile în situații similare a Curții

Europene a Drepturilor Omului (în continuare, CtEDO), în ce privește practica

referitoare la acordarea compensației pentru prejudiciul moral, menționând că,

aceasta cere ca, compensațiile cu titlu de prejudiciu moral acordate la nivel național

pentru violarea CEDO să fie comparabile cu cele acordate de CtEDO în cauze

comparabile (cauza Ciorap nr. 2 c. Moldovei, hotărârea din 20.07.2010, cauza Burdov

nr. 2 v. Moldova, hotărârea din 15.01.2009, par. 99).

O compensație justificată ar însemna „una echitabilă”, să nu fie vădit

disproporționată în raport cu gravitatea violării constatate și să se apropie în

cuantum la valoarea pe care ar fi acordat-o CtEDO în cazul în care cauza ar fi fost

examinată în față Instanței de la Strasbourg.

Totodată, recurentul consideră că în speță este aplicabilă Legea cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule,

nr. 414 din 22.12.2006, care prevede cuantumul stabilit pentru persoana păgubită în

caz de vătămări corporale, și ar fi oportun ca instanța de judecată să țină cont de

acest cuantum.

Astfel, în opinia părții apărării, reieșind din gravitatea și caracterul suferințelor,

starea de stres și frustrare suportate de către ultima atât la momentul producerii

accidentului rutier cât și după, compensarea solicitată în mărime de 500 000 lei

poate aduce satisfacție părții vătămate, considerând că este una echitabilă și

proporțională.

În recursul declarat avocatul menționează că, dispozitivul deciziei Curții de

Apel Chișinău a fost pronunțat la data de 15.11.2017, însă conform scrisorii, copia

deciziei redactate pe deplin a fost expediată în adresa avocatului părții vătămate -

Moloșag Natalia, la data de 21.12.2017, recepționată la data de 28.12.2017. Astfel,

consideră că recursul este declarat în termen.

declarat de avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Slepțova Valentina,

solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

7

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că, recursul este declarat peste

termen.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Prevederile legale cu privire la termenul de recurs au un caracter imperativ,

deoarece recursul declarat după expirarea termenului se consideră tardiv și

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual, dat fiind faptul că

legea procesual-penală nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Unul dintre scopurile legii procesual penale este asigurarea egalității pentru

toate părțile interesate în procesul penal, însă acest deziderat impune disciplinarea

activității procesuale, inclusiv și prin stabilirea unor termene peremptorii.

În acest sens art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală impune obligația

îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul

dreptului. Astfel, neexecutarea în termen a unui drept procesual, conform sancțiunii

menționate, duce la pierderea acestuia.

Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală și practica

judiciară stabilită, la calcularea termenului de apel se aplică sistemul de unități libere

(zile libere) cu posibilitatea prelungirii termenului până la prima zi lucrătoare, dacă

acesta urmează să se sfârșească într-o zi nelucrătoare. La calcularea termenului de

apel, nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care

acesta se împlinește.

Din materialele dosarului se constată, că la 15 noiembrie 2017 instanța de apel

a judecat cauza în prezența procurorului, părții vătămate Slepțova Valentina,

reprezentantului părții vătămate Mehedova Stella, avocatului părții vătămate

Moloșag Natalia, inculpatului Șapovalov Vladislav și avocatului inculpatului

Beiu Irina, cu adoptarea și pronunțarea dispozitivului deciziei, și aducerea la

cunoștință, că decizia motivată va fi pronunțată la data de 13 decembrie 2017, ora

14:00 (f. d. 191, vol. I).

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 13 decembrie 2017, ora

14:00, în ședința de judecată participanții la proces nu s-au prezentat, iar

pronunțarea integrală a deciziei a fost amânată pentru 20 decembrie 2017, în

legătură cu complexitatea cauzei, fiind anunțate părțile despre acest fapt.

Totodată, Colegiul penal reține faptul că, decizia Curții de Apel Chișinău din

15 noiembrie 2017 adoptată în cauza penală de învinuirea lui Șapovalov Vladislav a

fost plasată pe pagina WEB a instanței respective și participanții la proces au avut

posibilitatea de a face cunoștință cu aceasta.

Astfel, în speța discutată, termenul de 30 zile se calculează începând

21 decembrie 2017 și se epuizează la 22 ianuarie 2018, ultima zi de depunere a

recursului, însă avocatul Moloșag Natalia a depus recursul ordinar, potrivit

materialelor cauzei, la 29 ianuarie 2018 (f.d. 12, vol. II).

8

Motivul invocat în recurs de către partea apărării privind recepționarea copiei

de pe decizia instanței de apel la data de 28.12.2017, Colegiul penal consideră că nu

poate fi acceptat, or, potrivit art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs

este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei, și nu a recepționării ei de către

avocat.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că recursul ordinar

declarat de avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Slepțova Valentina

este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Moloșag Natalia în

numele părții vătămate Slepțova Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Șapovalov Vladislav XXXXX, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 28 februarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Toma Nadejda

Judecător Boico Victor

9