1ra-107/2019 — art. 264 alin. 1 CP

Prima instanță: 07.09.2016 – 02.03.2017;

Instanța de apel: 06.07.2017 – 15.11.2017;

Instanța de recurs: 15.10.2018 – 30.01.2019. C O N S T A T Ă: 1. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 02 martie 2017, pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Șapovalov Vladislav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 200 de unități convenționale, echivalentul a 4 000 lei în beneficiul statului. S-a dispus încasarea de la Șapovalov Vladislav în beneficiul Valentinei Slepțova suma de 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5 000 lei, în total suma de 20 000 lei. 2. Pentru a pronunța sentința prima instanță a constatat, că inculpatul Șapovalov Vladislav, la 07 mai 2016, aproximativ la ora 12:30, aflându-se la volanul autoturismului de model „Mitsubishi Galant” cu n/î XXXXX se deplasa în mun. Chișinău pe str. Albișoara din direcția str. Vasile Alecsandri spre str. Pușkin. În timpul deplasării, ajungând la trecerea nedirijată pentru pietoni semnalizată prin marcajul rutier 1.14.1. anexa 4 din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009 și în zona de acțiune a indicatoarelor rutiere nr.5.50.1 și 5.50.2 Anexa nr.3 al Regulamentul circulației rutiere, amplasate în apropierea imobilului nr.27 de pe str. Albișoara. mun. Chișinău, n-a ținut permanent 1 seama de împrejurări, n-a apreciat corect situația reală pe drum în care se afla autoturismul în momentul respectiv, încălcând prevederile art.45 alin.(1) și (2) din Regulamentul circulației rutiere, care prevede că, conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; d) situația rutieră, în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului; 2) în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului și prevederile pct.11 lit. f) din Regulamentul circulației rutiere, conform cărora, conducătorul de vehicul înainte de plecare și în timpul deplasării este obligat: f) să cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată, nu a redus viteza ca să poată opri la apariția obstacolului de față, nu a ținut cont de situația rutieră, nu a manifestat prudența sporită și ca urmare a acestor acțiuni neglijente, a comis tamponarea pietonului Slepțova Valentina, care traversa carosabilul din dreapta spre stânga relativ deplasării automobilului în cauză, la trecerea pentru pietoni cu circulație nedirijată. În rezultatul accidentului de circulație, pietonului Slepțova Valentina i-au fost cauzate vătămări corporale medii, manifestate prin fractura condilului medial, femurului stâng, fractura condilului lateral tibiei stângi, edem a țesuturilor moi la nivelul genunchiului stâng, plagă contuză a nivelul capului, confirmat prin raportul de expertiză medico-legală nr.1500/D din 22.06.2016. Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, conform semnelor calificative: încălcarea regulilor de securitate a circulației, de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către procuror și de avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Slepțova Valentina. 3.1. Procurorul a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care Șapovalov Vladislav recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, să-i fie stabilită, în temeiul prevederilor art. 65 alin. (3) Cod penal, o pedeapsă complementară sub formă de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an. Totodată, a solicitat și încasarea de la inculpat în beneficiul statului a sumei de 84 lei cu titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru efectuarea expertizei medico - legale. În motivarea apelului a invocat blândețea pedepsei, considerând că, prima instanță urma să țină cont de prevederile art. 61 și 65 Cod penal și să-i stabilească inculpatului și pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de conducere a mijloacelor de transport, ținând cont de faptul că, inculpatul s-a folosit de acest drept la săvârșirea infracțiunii, menționând că, în prezent are loc tot mai des tamponarea pietonilor pe trecerile de pietoni, marcate de semnele rutiere, iar 2 neglijarea acestora de către conducătorii auto condiționează în continuare comiterea accidentelor de circulație în zona de acțiune a indicatoarelor rutiere. De asemenea, apelantul a indicat că, în cadrul urmăririi penale a fost efectuată expertiza medico - legală în privința părții vătămate Valentina Slepțova, fiind suportate cheltuieli în sumă de 84 de lei, care în baza prevederilor art.227 - 229 Cod de procedură penală, urmează a fi încasate de la inculpat în beneficiul statului, iar instanța, contrar prevederilor art.art. 385 alin.(1) pct. 14), 397 pct.5) Cod de procedură penală, nu s-a expus asupra acestei chestiuni. 3.2. Avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Slepțova Valentina, a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu aplicarea față de inculpatul Șapovalov Vladislav a pedepsei cu închisoarea pe un termen de 2 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen 2 ani, precum și casarea parțială a sentinței în partea admiterii parțiale a acțiunii civile și dispunerea încasării prejudiciului moral în mărime de 500 000 de lei de la inculpatul Șapovalov Vladislav în beneficiul părții vătămate Slepțova Valentina. În motivarea apelului și-a exprimat dezacordul său cu pedeapsa stabilită inculpatului, precum și cu suma prejudiciului moral dispus spre încasare de la inculpat în beneficiul părții vătămate, considerând că, instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea blândă în coraport cu acțiunile infracționale imputate inculpatului Șapovalov Vladislav și consecințele acestei infracțiuni asupra integrității fizice și psihice a părții vătămate Slepțova Valentina, iar instanța a eșuat în restabilirea echității sociale, încălcând astfel dreptul părții vătămate la o satisfacție echitabilă pentru toate suferințele fizice și psihice suportate în legătură cu accidentul rutier comis de Șapovalov Vladislav, precum și nerestabilirea efectivă a prejudiciului moral suferit de către partea vătămată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2017 apelul declarat de procuror a fost respins ca nefondat, iar apelul declarat de avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Slepțova Valentina a fost admis parțial, casată sentința în latura civilă în partea încasării prejudiciului moral și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care s-a dispus încasarea de la Șapovalov Vladislav în beneficiul părții vătămate Slepțova Valentina suma de 50 000 lei (cincizeci de mii de lei) cu titlu de prejudiciu moral. În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută fără modificări.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că judecarea cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, probele, fiind apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Șapovalov Vladislav de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal. Instanța de apel a menționat că, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat personal prin înscris autentic că, recunoaște săvârșirea faptei indicate in rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate la etapa de urmărire penală, în baza art.364/1 Cod de procedură 3 penală, cerere, care a fost acceptată de către instanța de judecată prin încheierea protocolară din 03.11.2016 (f.d.133, 141). Reieșind din conținutul apelurilor declarate, instanța de apel a remarcat că, partea acuzării a contestat sentința primei instanțe doar în partea stabilirii pedepsei și a cheltuielilor de judecată, iar partea vătămată a contestat sentința în partea stabilirii pedepsei și în latura civilă, considerente pentru care, și s-a expus referitor la aceste aspecte. 5.1. Astfel, cu referire la argumentele apelanților în sensul blândeții pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel a considerat că sunt nefondate, deoarece verificând legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a conchis că, prima instanță, a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art.16 alin.(3) Cod penal este una mai puțin gravă, de persoana celui vinovat, care nu are antecedente penale, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, de circumstanțele atenuate, precum căința sinceră, recuperarea parțială a prejudiciului cauzat părții vătămate, iar circumstanțe agravante nu au fost stabilite. Instanța de apel a reliefat că, la materialele cauzei nu există probe care ar atesta că o pedeapsă privativă de libertate, în modul solicitat de către partea vătămată în cererea de apel, sau o pedeapsă complementară, așa cum a solicitat partea acuzării, ar duce la corectarea inculpatului, astfel concluzionând că, prima instanță a conchis corect și întemeiat de a-i stabili inculpatului Șapovalov Vladislav o pedeapsă sub formă de amendă, fără pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport. În acest context, Colegiul a subliniat că, mecanismul influenței circumstanțelor atenuante și agravante asupra pedepsei penale se exprimă prin influența lor asupra gradului prejudiciabil al infracțiunii și/sau asupra pericolului social al persoanei vinovatului, precum și prin efectele pe care aceste circumstanțe le au la stabilirea pedepsei, iar în speță, sunt prezente exclusiv doar circumstanțe atenuante și acest fapt are ca efect posibilitatea neaplicării pedepsei complementare opționale prevăzute de art. 264 alin.(1) Cod penal - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, circumstanțe care au fost corect apreciate de către prima instanță, aceasta acționând conform prevederilor legale ce reglementează individualizarea pedepsei penale. În concluzie, instanța de apel a considerat că, pedeapsa stabilită de prima instanță este una echitabilă, rezonabilă și va atinge scopul pedepsei penale, de corectare și reeducare a inculpatului, or, pedeapsa penală nu trebuie să fie retributivă, intimidatoare sau vindicativă, în sens că, aceasta nu trebuie privită ca ,,prețul” pe care trebuie să-l plătească persoana pentru fapta prejudiciabilă, ci trebuie să reflecte un echilibru între gravitatea faptei prejudiciabile și urmările ei, prin excluderea caracterului vindicativ al pedepsei, urmărindu-se ca partea vătămată și statul să nu urmărească răzbunarea, ce ar genera altă răzbunare, prin încălcarea dreptului, ci realizarea dreptății. 5.2. Cu referire la solicitarea părții acuzării privind încasarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel, notificând prevederile art. 143 alin.(1) pct.6), alin. (2) Cod de procedură penală, a constatat faptul că, cheltuielile suportate în 4 cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului Șapovalov Vladislav în privința comiterii infracțiunii incriminate, prin efectuarea expertizei medico - legale în privința părții vătămate Slepțova Valentina a fost ordonată de către organul de urmărire penală, fiind vorba de o acțiune procesuală ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării, și reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului. 5.3. Cu referire la alegațiile părții apărării privind netemeinicia hotărârii primei instanțe în latura civilă și anume în ceea ce privește cuantumul prejudiciului moral, instanța de apel a considerat că sunt parțial motivate și urmează a fi admise în parte, din următoarele considerente. Astfel, s-a stabilit cu certitudine că, în rezultatul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(1) de către inculpatul Șapovalov Vladislav, părții vătămate Slepțova Valentina i-au fost cauzate vătămări corporale medii, manifestate prin fractura condilului medial, femurului stâng, fractura condilului lateral tibiei stângi, edem a țesuturilor moi la nivelul genunchiului stâng, plagă contuză a nivelul capului, confirmat prin raportul de expertiză medico-legală nr.1500/D din 22.06.2016 (f.d.21 - 22). Din materialele dosarului, instanța de apel a reținut că, Slepțova Valentina a înaintat acțiune civilă împotriva lui Șapovalov Vladislav, solicitând încasarea prejudiciului material și moral, și prin hotărârea primei instanțe s-a dispus încasarea de la Șapovalov Vladislav în beneficiul Valentinei Slepțova suma de 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5 000 lei, în total suma de 20 000 lei. Instanța de apel, menționând prevederile art. 1398 alin.(1), 1422 alin.(1) Cod civil și ținând cont că prin fapta sa prejudiciabilă, inculpatul Șapovalov Vladislav i-a cauzat în mod indubitabil suferințe fizice și psihice părții vătămate Slepțova Valentina, de caracterul leziunilor provocate, locul comiterii faptei, precum și de comportamentul inculpatului, care a depus eforturi pentru a compensa prejudiciul cauzat părții vătămate, instanța de apel a considerat că prima instanță a conchis eronat că, suma de 15 000 lei este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat părții vătămate, or, reieșind din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.1500/D din 22.06.2016, rezultă că, lui Slepțova Valentina i s-a cauzat dereglarea de lungă durată a sănătății, ceea ce în condiția vârstei înaintate, ca cea a părții vătămate, presupune o perioadă lungă de recuperare însoțită și de suferințe fizice și psihice pe măsură. Astfel, Colegiul a conchis că, suma de 50 000 lei este în măsură să asigure un echilibru între îmbogățirea fără justă cauză și satisfacția echitabilă oferită părții vătămate, iar suma de 500 000 lei, solicitată de partea vătămată, este una exagerată și cuantumul respectiv nu este probat în vreun fel.

Decizia instanței de apel, pronunțată integral la data de 20 decembrie 2017, este atacată, la 29 ianuarie 2018, cu recurs ordinar de către avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Slepțova Valentina, care, invocând temeiurile de drept prevăzute în art.427 alin. (1) pct. 6) - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor 5 motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind admisă o eroare gravă de fapt și pct.15) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia, în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admise în totalitate pretențiile părții vătămate Slepțova Valentina împotriva lui Sapovalov Vladislav cu privire compensarea prejudiciului moral în mărime de 500 000, 00 MDL, în rest decizia atacată să rămână fără modificări. În motivare își exprimă dezacordul său cu concluziile instanței de apel în partea ce ține de mărimea compensației prejudiciului moral, care le consideră că sunt eronate și în contradicție cu normele de drept relevante și practica judiciară, și în această ordine de idei, partea apărării notifică prevederile art. 1398, alin. (1), 1422, alin. (1) Cod Civil, hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.6 din 04.07.2005 „Cu privire Ia practica aplicării de către instanțele judecătorești a legislației materiale despre încasarea prejudiciului cauzat prin vătămare a integrității corporale sau altă vătămare a sănătății ori prin deces”, care în opinia acesteia au fost ignorate de instanțele judecătorești, deoarece au eșuat în a aplica la caz toate criteriile în stabilirea cuantumului compensației prejudiciului moral suportat. Cât privește mărimea justificată a prejudiciului moral solicitat de către partea vătămată, recurentul subliniază că, hotărârea Plenului CSJ „Cu privire la aplicarea de către instanțele de judecată a legislației ce reglementează repararea prejudiciului moral nr. 9 din 09.10.2006, stipulează concret criteriile care urmează a fi luate în considerație la aprecierea cuantumului compensației pentru prejudicial moral, însă este cert că instanța de apel nu a ținut cont de nici unul din aceste criterii, în așa mod a dispus încasarea sumei de 50 000 MDL, pe care apelanta o consideră redusă, nerezonabilă în coraport cu suferințele psihice, stresul și emoțiile negative trăite de partea vătămată, prin atentarea la valoarea nepatrimonială - sănătatea și integritatea fizică și psihică. Astfel, Slepțova Valentina are ambele picioare fracturate, fiind imobilizată la pat, ceea ce nu-i permite să lucreze pentru a-și asigura existența. În plus, ea are nevoie de îngrijiri medicale permanente ceea ce-i creează o dificultate financiară deosebită. Starea psihologică a dnei Valentina Slepțova s-a înrăutățit considerabil, având în vedere că în urma accidentului, ea și-a pierdut mobilitatea picioarelor și nu poate avea grijă de sine în mod independent. De asemenea, ea nu are posibilitatea de a se întoarce la locul său de muncă, ceea ce conduce la o stare depresivă continuă. Suferința morală a Valentinei Slepțova este una imensă, fiindcă acest accident i-a schimbat totalmente modul de viață și restabilirea morală, nemaivorbind de cea fizică, este foarte dificilă. Având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei și prejudiciul pe viață provocat în urma accidentului, consideră că suma de 500 000 (cinci sute mii) lei este capabilă să satisfacă suferințele morale provocate Valentinei Slepțova și familiei sale, iar suma dispusă de instanța de apel nu poate fi considerată o compensație justificată și echitabilă, și nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor survenite în urma acțiunilor criminale comise de inculpatul Șapovalov Vladislav. 6 Or, consecința devastatoare asupra părții vătămate, care a constat în pierderea capacității de a merge, fiind imobilizată temporar și care reiese din problemele de sănătate îndelungate, reprezintă o ingerință considerabilă în drepturile dnei Slepțova Valentina garantate de articolul 8 din Convenție, necesitând o satisfacție echitabilă suficientă. Astfel că, este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale cauzate prin fapta săvârșită de inculpat față de Slepțova Valentina, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate. În continuare, partea apărării consideră că, instanța de judecată s-a condus de discreția sa, dar nu a aplicat cazurile comparabile în situații similare a Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare, CtEDO), în ce privește practica referitoare la acordarea compensației pentru prejudiciul moral, menționând că, aceasta cere ca, compensațiile cu titlu de prejudiciu moral acordate la nivel național pentru violarea CEDO să fie comparabile cu cele acordate de CtEDO în cauze comparabile (cauza Ciorap nr. 2 c. Moldovei, hotărârea din 20.07.2010, cauza Burdov nr. 2 v. Moldova, hotărârea din 15.01.2009, par. 99). O compensație justificată ar însemna „una echitabilă”, să nu fie vădit disproporționată în raport cu gravitatea violării constatate și să se apropie în cuantum la valoarea pe care ar fi acordat-o CtEDO în cazul în care cauza ar fi fost examinată în față Instanței de la Strasbourg. Totodată, recurentul consideră că în speță este aplicabilă Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, nr. 414 din 22.12.2006, care prevede cuantumul stabilit pentru persoana păgubită în caz de vătămări corporale, și ar fi oportun ca instanța de judecată să țină cont de acest cuantum. Astfel, în opinia părții apărării, reieșind din gravitatea și caracterul suferințelor, starea de stres și frustrare suportate de către ultima atât la momentul producerii accidentului rutier cât și după, compensarea solicitată în mărime de 500 000 lei poate aduce satisfacție părții vătămate, considerând că este una echitabilă și proporțională. În recursul declarat avocatul menționează că, dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la data de 15.11.2017, însă conform scrisorii, copia deciziei redactate pe deplin a fost expediată în adresa avocatului părții vătămate - Moloșag Natalia, la data de 21.12.2017, recepționată la data de 28.12.2017. Astfel, consideră că recursul este declarat în termen.

Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat de avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Slepțova Valentina, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra 7 inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că, recursul este declarat peste termen. În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Prevederile legale cu privire la termenul de recurs au un caracter imperativ, deoarece recursul declarat după expirarea termenului se consideră tardiv și nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual, dat fiind faptul că legea procesual-penală nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului. Potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Unul dintre scopurile legii procesual penale este asigurarea egalității pentru toate părțile interesate în procesul penal, însă acest deziderat impune disciplinarea activității procesuale, inclusiv și prin stabilirea unor termene peremptorii. În acest sens art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală impune obligația îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului. Astfel, neexecutarea în termen a unui drept procesual, conform sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia. Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală și practica judiciară stabilită, la calcularea termenului de apel se aplică sistemul de unități libere (zile libere) cu posibilitatea prelungirii termenului până la prima zi lucrătoare, dacă acesta urmează să se sfârșească într-o zi nelucrătoare. La calcularea termenului de apel, nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Din materialele dosarului se constată, că la 15 noiembrie 2017 instanța de apel a judecat cauza în prezența procurorului, părții vătămate Slepțova Valentina, reprezentantului părții vătămate Mehedova Stella, avocatului părții vătămate Moloșag Natalia, inculpatului Șapovalov Vladislav și avocatului inculpatului Beiu Irina, cu adoptarea și pronunțarea dispozitivului deciziei, și aducerea la cunoștință, că decizia motivată va fi pronunțată la data de 13 decembrie 2017, ora 14:00 (f. d. 191, vol. I). Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 13 decembrie 2017, ora 14:00, în ședința de judecată participanții la proces nu s-au prezentat, iar pronunțarea integrală a deciziei a fost amânată pentru 20 decembrie 2017, în legătură cu complexitatea cauzei, fiind anunțate părțile despre acest fapt. Totodată, Colegiul penal reține faptul că, decizia Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2017 adoptată în cauza penală de învinuirea lui Șapovalov Vladislav a fost plasată pe pagina WEB a instanței respective și participanții la proces au avut posibilitatea de a face cunoștință cu aceasta. Astfel, în speța discutată, termenul de 30 zile se calculează începând 21 decembrie 2017 și se epuizează la 22 ianuarie 2018, ultima zi de depunere a recursului, însă avocatul Moloșag Natalia a depus recursul ordinar, potrivit materialelor cauzei, la 29 ianuarie 2018 (f.d. 12, vol. II). 8 Motivul invocat în recurs de către partea apărării privind recepționarea copiei de pe decizia instanței de apel la data de 28.12.2017, Colegiul penal consideră că nu poate fi acceptat, or, potrivit art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei, și nu a recepționării ei de către avocat. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că recursul ordinar declarat de avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Slepțova Valentina este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Moloșag Natalia în numele părții vătămate Slepțova Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Șapovalov Vladislav XXXXX, ca fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 28 februarie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecător Toma Nadejda Judecător Boico Victor 9