1ra-332/18 — Art.201-1 alin.2 lit.a CP

Prima instanță: 23.06.2017 - 11.07.2017;

Instanță de apel: 22.08.2017 - 27.09.2017;

Instanța de recurs: 12.01.2018 - 07.02.2018. CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 11 iulie 2017, Jereghi Lilian a fost condamnat în baza art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. 2. Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Jereghi Lilian, în perioada anilor 2012-2017 sistematic a aplicat violență fizică asupra soției sale, xxxx și fiilor săi, Jereghi xxx și Jereghi xxxx, fiind sancționat contravențional prin hotărârile Judecătoriei Strășeni din 21.02.2017 și 02.03.2017 pentru comiterea contravenției prevăzute de art.781 Cod contravențional și, în continuare, urmărind scopul comiterii acțiunilor violente asupra acestora prin intimidare în scop de impunere a voinței și a controlului personal asupra acestora, la data de 06 aprilie 2017, aproximativ la ora 21.10, aflându-se la domiciliul comun din str. xxxx, s.xxxx, r-nul Strășeni, fiind în stare de ebrietate alcoolică, fără careva motive a inițiat un conflict cu soția sa, xxxxx, învinuind-o de infidelitate, i-a aplicat câteva lovituri cu pumnul în spate, apoi a aruncat cu un castron în direcția ei, după care a apucat-o cu mâina de gât, aplicându-i lovituri după cap. În conflict pentru a-și apăra mama s-a implicat fiul lor, xxx, însă xxx manifestând un comportament violent, l-a apucat mâina de gât și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în ochiul drept, după care l-a împins în perete. Tot el, la 01 mai 2017, aproximativ la ora 12.00, revenind acasă după executarea pedepsei contravenționale aplicate prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 02.03.2017 sub formă de arest contravențional pe un termen de 15 zile, continuându-și acțiunile sale manifestate prin intimidare în scop de impunere a voinței și controlului personal asupra voinței sale, aflându-se la domiciliul comun din str.xxx, s.xxxx, r-nul Strășeni, fiind în stare de ebrietate alcoolică, a inițiat un conflict cu soția sa, xxxx, sub pretextul că ar fi infidelă și intenționat i-a aplicat câteva lovituri cu pumnul în piept, după care a apucat-o cu mâina de gât și cu o farfurie i-a aplicat o lovitură în regiunea capului cauzându-i, conform raportului 1 de expertiză medico-legală nr.142 din 04 mai 2017, vătămări corporale neînsemnate sub formă de excoriații pe cap, echimoze pe față și membre. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul I.Stratan în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui L.Jereghi să-i fie numită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, invocând că cea aplicată de prima instanță este prea aspră; - instanța nu și-a argumentat soluția, ignorând criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, stabilite de art.75 Cod penal, și nu a reținut în seama inculpatului circumstanțele atenuante prezente în cauză - contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, recunoașterea vinei și căința sinceră în cele comise.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2017, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de avocat în numele inculpatului. Instanța de apel a constatat că, prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui L.Jereghi în săvârșirea infracțiunii imputate în baza art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal. La fel, instanța, verificând legalitatea individualizării pedepsei penale a considerat că pedeapsa aplicată lui L.Jereghi este una echitabilă în raport cu cele comise, având scopul corectării inculpatului și care se încadrează în limitele prevăzute de lege, la care prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal și a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care, potrivit art.16 Cod penal, face parte din categoria celor grave, că infracțiunea a fost comisă inclusiv și asupra unui minor, că inculpatul a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată. De asemenea, instanța de apel a conchis că recunoașterea vinei și căința sinceră de cele comise nu pot fi considerate circumstanțe suficiente pentru aplicarea unei pedepse mai blânde, deoarece prin faptele infracționale comise inculpatul a atentat la relațiile sociale cu privire la solidaritatea familială și cu bună-știință asupra unui minor, iar comportamentul inculpatului, cât și circumstanța că acesta anterior a comis contravenții de violență în familie, nu justifică aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.

Împotriva hotărârii judecătorești menționate a declarat recurs ordinar inculpatul care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont și de opinia procurorului care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, Colegiul penal constată că recursul este declarat în termen, copia deciziei instanței de apel fiindu-i înmânată inculpatului la 28 noiembrie 2017 și decide inadmisibilitatea recursului din următoarele considerente. Conform prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Din conținutul cererii de recurs se poate deduce temeiul prevăzut de pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, având în vedere că recurentul critică pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, solicitând să-i fie stabilită una mai blândă. 2 Potrivit art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept să intervină în soluțiile adoptate în latura pedepsei când se constată că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat. Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale și critică hotărârea numai referitor la pedeapsa aplicată de prima instanță, care a fost menținută de instanța de apel, considerând-o prea aspră. Motivul recurentului, precum că instanța incorect a individualizat pedeapsa și greșit i-a stabilit pedeapsa închisorii, care este prea aspră, Colegiul penal î-l consideră neîntemeiat. La acest capitol Colegiul remarcă că, potrivit art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale și corectarea condamnatului. La fel, pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege. Colegiul penal reține că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Instanța de apel, care a căzut de acord cu soluția primei instanțe, a constatat că la stabilirea pedepsei inculpatului, s-a ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de persoana inculpatului, care a recunoscut vina, s-a căit sincer în cele comise, a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că anterior a mai fost sancționat contravențional pentru violență în familie, și din nou a săvârșit infracțiunea de violență în familie, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării lui, aplicându-i o pedeapsă echitabilă, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, corect considerând că acesta poate fi corijat și reeducat doar prin izolarea lui de societate. Totodată, faptul recunoașterii vinovăției și căinței sincere în cele comise, instanțele le-au apreciat ca fiind insuficiente pentru aplicarea inculpatului a unei pedepse mai blânde, or acesta, prin natura faptelor infracționale comise a atentat la relațiile sociale cu privire la solidaritatea familială, infracțiunea fiind comisă cu bună-știință și asupra unui minor. 3 Complementar, la numirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a reiterat că prima instanță a ținut cont inclusiv și de prevederile art.3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o reducere cu o treime din limita de pedeapsă prevăzută de lege, adică din maximul și din minimul prevăzut de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat. În concluzie, Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei lui L.Jereghi, s-a dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, numindu-i acestuia o pedeapsă în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat, fiind respectate și prevederile referitor la stabilirea pedepsei în cazul când persoana vinovată a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură penală, astfel, pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată conform prevederilor legale. Colegiul penal constată că decizia instanței de apel este bine argumentată, motivată și în corespundere cu prevederile art.394 Cod de procedură penală. Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de L.Jereghi, fiind vădit neântemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Jereghi Lilian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2017, în propria lui cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 martie 2018. Președintele Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 4