1ra-332/18 — art.201-1 alin.2 lit.a CP

Dosarul nr.1ra-332/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 februarie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2017, declarat

de către inculpatul

Jereghi Lilian xxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

a fost condamnat în baza art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal la 2 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

procedură penală, a constatat că Jereghi Lilian, în perioada anilor 2012-2017 sistematic a

aplicat violență fizică asupra soției sale, xxxx și fiilor săi, Jereghi xxx și Jereghi xxxx, fiind

sancționat contravențional prin hotărârile Judecătoriei Strășeni din 21.02.2017 și 02.03.2017

pentru comiterea contravenției prevăzute de art.781 Cod contravențional și, în continuare,

urmărind scopul comiterii acțiunilor violente asupra acestora prin intimidare în scop de

impunere a voinței și a controlului personal asupra acestora, la data de 06 aprilie 2017,

aproximativ la ora 21.10, aflându-se la domiciliul comun din str. xxxx, s.xxxx, r-nul Strășeni,

fiind în stare de ebrietate alcoolică, fără careva motive a inițiat un conflict cu soția sa, xxxxx,

învinuind-o de infidelitate, i-a aplicat câteva lovituri cu pumnul în spate, apoi a aruncat cu

un castron în direcția ei, după care a apucat-o cu mâina de gât, aplicându-i lovituri după cap.

În conflict pentru a-și apăra mama s-a implicat fiul lor, xxx, însă xxx manifestând un

comportament violent, l-a apucat mâina de gât și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în ochiul

drept, după care l-a împins în perete.

Tot el, la 01 mai 2017, aproximativ la ora 12.00, revenind acasă după executarea

pedepsei contravenționale aplicate prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 02.03.2017 sub

formă de arest contravențional pe un termen de 15 zile, continuându-și acțiunile sale

manifestate prin intimidare în scop de impunere a voinței și controlului personal asupra

voinței sale, aflându-se la domiciliul comun din str.xxx, s.xxxx, r-nul Strășeni, fiind în stare

de ebrietate alcoolică, a inițiat un conflict cu soția sa, xxxx, sub pretextul că ar fi infidelă și

intenționat i-a aplicat câteva lovituri cu pumnul în piept, după care a apucat-o cu mâina de

gât și cu o farfurie i-a aplicat o lovitură în regiunea capului cauzându-i, conform raportului

1

de expertiză medico-legală nr.142 din 04 mai 2017, vătămări corporale neînsemnate sub

formă de excoriații pe cap, echimoze pe față și membre.

care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care lui L.Jereghi să-i fie numită pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, invocând că cea aplicată de prima instanță este prea

aspră; - instanța nu și-a argumentat soluția, ignorând criteriile generale de individualizare a

pedepsei penale, stabilite de art.75 Cod penal, și nu a reținut în seama inculpatului

circumstanțele atenuante prezente în cauză - contribuirea activă la descoperirea infracțiunii,

recunoașterea vinei și căința sinceră în cele comise.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de avocat în numele inculpatului.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în cauză,

care dovedesc cu certitudine vinovăția lui L.Jereghi în săvârșirea infracțiunii imputate în

baza art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal.

La fel, instanța, verificând legalitatea individualizării pedepsei penale a considerat că

pedeapsa aplicată lui L.Jereghi este una echitabilă în raport cu cele comise, având scopul

corectării inculpatului și care se încadrează în limitele prevăzute de lege, la care prima

instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal și a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, care, potrivit art.16 Cod penal, face parte din categoria celor

grave, că infracțiunea a fost comisă inclusiv și asupra unui minor, că inculpatul a recunoscut

vina și a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată.

De asemenea, instanța de apel a conchis că recunoașterea vinei și căința sinceră de

cele comise nu pot fi considerate circumstanțe suficiente pentru aplicarea unei pedepse mai

blânde, deoarece prin faptele infracționale comise inculpatul a atentat la relațiile sociale cu

privire la solidaritatea familială și cu bună-știință asupra unui minor, iar comportamentul

inculpatului, cât și circumstanța că acesta anterior a comis contravenții de violență în familie,

nu justifică aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.

care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai

blândă.

dosarului și motivele invocate, ținînd cont și de opinia procurorului care a solicitat

respingerea recursului ca inadmisibil, Colegiul penal constată că recursul este declarat în

termen, copia deciziei instanței de apel fiindu-i înmânată inculpatului la 28 noiembrie 2017

și decide inadmisibilitatea recursului din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel.

Din conținutul cererii de recurs se poate deduce temeiul prevăzut de pct.10) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, având în vedere că recurentul critică pedeapsa stabilită,

considerând-o prea aspră, solicitând să-i fie stabilită una mai blândă.

2

Potrivit art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în

drept să intervină în soluțiile adoptate în latura pedepsei când se constată că s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată

că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt stabilită

de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale și critică hotărârea

numai referitor la pedeapsa aplicată de prima instanță, care a fost menținută de instanța de

apel, considerând-o prea aspră.

Motivul recurentului, precum că instanța incorect a individualizat pedeapsa și greșit

i-a stabilit pedeapsa închisorii, care este prea aspră, Colegiul penal î-l consideră neîntemeiat.

La acest capitol Colegiul remarcă că, potrivit art.61 Cod penal, pedeapsa penală este

o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce

se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni,

cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității

sociale și corectarea condamnatului.

La fel, pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul

său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe

de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa

fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor

a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces

obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Colegiul penal reține că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni

trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată. Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel, care a căzut de acord cu soluția primei instanțe, a constatat că la

stabilirea pedepsei inculpatului, s-a ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a

pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei,

stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de persoana inculpatului, care a recunoscut vina, s-a căit sincer în cele comise,

a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că

anterior a mai fost sancționat contravențional pentru violență în familie, și din nou a săvârșit

infracțiunea de violență în familie, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării

lui, aplicându-i o pedeapsă echitabilă, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost

declarat vinovat, corect considerând că acesta poate fi corijat și reeducat doar prin izolarea

lui de societate.

Totodată, faptul recunoașterii vinovăției și căinței sincere în cele comise, instanțele

le-au apreciat ca fiind insuficiente pentru aplicarea inculpatului a unei pedepse mai blânde,

or acesta, prin natura faptelor infracționale comise a atentat la relațiile sociale cu privire la

solidaritatea familială, infracțiunea fiind comisă cu bună-știință și asupra unui minor.

3

Complementar, la numirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a reiterat că prima

instanță a ținut cont inclusiv și de prevederile art.3641 Cod de procedură penală, acesta

beneficiind de o reducere cu o treime din limita de pedeapsă prevăzută de lege, adică din

maximul și din minimul prevăzut de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost

condamnat.

În concluzie, Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei lui L.Jereghi, s-a dat

deplină eficiență împrejurărilor cauzei, numindu-i acestuia o pedeapsă în limitele prevăzute

de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat, fiind respectate și prevederile

referitor la stabilirea pedepsei în cazul când persoana vinovată a solicitat examinarea cauzei

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură

penală, astfel, pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată conform prevederilor

legale.

Colegiul penal constată că decizia instanței de apel este bine argumentată, motivată și

în corespundere cu prevederile art.394 Cod de procedură penală.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de L.Jereghi, fiind vădit neântemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Jereghi Lilian, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2017, în propria lui

cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 martie 2018.

Președintele Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4